Contemporanul, ianuarie-iunie 1982 (nr. 1-26)
1982-03-26 / nr. 13
REVISTA FONDATA IN ANUl 1881 Nr. 13 (1846) Proletari din toate mâriie, uniţi-vâ ! SAPTAMINAL AL CONSILIULUI CULTURII SI EDUCATIEI SOCIALISTE 86 MARTIE 1982 16 PAG. 4 LEI PETRU POPOVICI : Primwora ATEISMUL -dimensiune tf»*l I»# V 9 filozofica şi acţiune practică de Grigore LUCUŢ (pag. 4) • Spre audiţia perfectă de Gh. G. POP (pag. 5) • Dezbaterile „Contemporanului" • ARHITECTURA intr-o operaţie „pe viu" (pag. 8—9) • Migraţia obiectelor inutile de Platon PARDAU (pag. 14) • Patologia emigraţiei de dr. A. PERCER (pag. 16) • Viaţa ştiinţifica, literara artistică • Cronici literare • JurnaleleContemporanului" OMUL DECIDE RECOLTA Interlocutor: Dr. ing. ION TEŞU, Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare — Tovarăşe ministru, discuţia noastră, la care aţi avut amabilitatea să participaţi, are loc intr-o etapă memorabilă pentru agricultura românească, pentru satul romanesc, desfăşurarea a ceea ce tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a numit, cu o formulare densă şi profundă, o nouă revoluţie agrară O revoluţie constituie un proces complex care presupune schimbări, transformări profunde. Vă rugăm să ne vorbiţi despre acest amplu şi complex proces de dezvoltare. — In primul rîod, se cuvine să menţionez că agricu 'a noastră socialistă — care aniversează .' de ani de la încheierea cooperativă.ârli — a parcurs in ultimele decenii şi cu deosebire după anul 1965, un drum permanent ascendent, ajungînd la un potenţial care-i permite să abordeze cu încredere sarcina asigurării volumului mereu sporit de produse agroalimentare necesar aprovizionării populaţiei şi satisfacerii celorlalte cerinţe ale economiei naţionale. Dezvoltarea şi modernizarea bazei materile se poate exprima condensat şi prin numai cîteva cifre concludente : în intervalul 1965—1980 volumul investiţiilor s-a triplat. Semnificativ este faptul că în anul 1980, producţia globală agricolă a fost de 129 mii. lei, ceea ce reprezintă o creştere în proporţie de 349 la sută în comparaţie cu anul 1950. Dacă luăm drept termen de comparaţie anul 1965, creşterea este de aproximativ 100 la sută. Oricine poposeşte într-o unitate de frunte a agriculturii noastre pentru a cunoaşte felul oamenilor şi cum sunt rostuite treburile, va constata lucruri din cele mai obişnuite, îi va afla pe ţărani la muncă, la cîmp ori la ingrijitul vitelor şi nu la discuţii despre ingrijitul vitelor, O va surprinde pe preşedintele cooperativei la grădină sau la ferma zootehnică, va găsi satul ca in zi de lucru şi de sărbători şi nu ca-n sibători în zilele de lucru. Cu alte cuvini, va descoperi un lucru arhicunoscut şi anume că agricultura se face numai cu vrednicie şi, prin urmare, chiar dacă nu negăm rolul maşinilor şi al celorlalţi factori de modernizare, tot ajungem la concluzia mai veche că omul este acela care în esenţă decide recolta, adică mărimea producţiei agricole. Din păcate, însă, am avut şi mai avem unităţi în care activitatea şi rezultatele nu se situează la nivelul cerinţelor actuale. — De aici, ideea că potenţialul real al agriculturii socialiste este mai mare decit s-a obţinut in ansamblu pină in prezent... — După cum se ştie, In agricultură are loc un permanent proces dialectic, au loc transformări; pot apare uneori neconcordante sau chiar contradicţii, ceea ce obligă la maximum de receptivitate, de competenţă şi maturitate, pentru a găsi soluţiile cele mai adecvate etapei respective. Este meritul excepţional al tovarăşului Nicolae Ceauşescu de a fi determinat şi de această dată, cu clarviziunea şi spiritul novator care îl caracterizează, opţiunile care corespund cu adevărat cerinţelor etapei actuale pe care o străbate agricultura românească, măsurile şi acţiunile capabile să perfecţioneze cadrul existent şi să întărească rolul cointeresării materiale, în aşa fel incit să se asigure toate premisele pentru înfăptuirea noii revoluţii din agricultură. Rep. (Continuare în pag. 7) File de istorie. Ştiinţă şi umanism Teoria probabilităţilor şi întîmplarea deXtă. TRECÎND în dezbaterea domeniilor globale de interes ale omenirii de la nivelul colectivităţilor la acela al individului, se impune in prim plan problema înstrăinării omului de fiinţa sa proprie, înstrăinare adusă în mare măsură de tehnica vieţii moderne, cu mecanizarea ei în plină expansiune. Este evident că aglomeraţiile orăşeneşti, cu constrângerile lucrului din ce în ce mai automatizat, pun greutăţile mereu mai mari în calea vieţii familiale, conducînd la posisibila pierdere a, unor anume condiţii de independenţă a persoanei umane, ce suferă pe zi ce trece mai mult presiunile exercitate de mijloacele de comunicare în comun. Acestea sunt fapte la, care încă, nu l- fe-au găsit remedii. Rolul pe care femeia îu avea un trecut în viaţa familială mai întîi, în viaţa socială în al doilea rînd, este astăzi mult schimbat. Femeia şi bărbatul trebuie să-şi regăsească in viaţa familială acele condiţii de comunitate spirituală şi morală de care omul are nevoie pentru a-şi întări poziţiile sale faţă de univers şi a le stabiliza, pentru a deveni, intr-un sens, mai util, mai puternic şi mai eficace pentru viaţa socială. Fiindcă gîndurile care-1 frămîntă pe om in viaţa restrinsă a familiei sint mult mai certe, mult mai temeinice şi mai direct legate de interesele sale cele mai adinei, decit abstracţiile cu care il inundă mijloacele mass-media, atit de abundente astăzi. , Ştiinţa trebuie să ajute deci nu numai omenirea şi statele, ştiinţa trebuie să ajute din ce in ce mai mult pe om — pe măsură ce va desluşi mai multe secrete ale vieţii — să cucerească cit mai mult din valorile luminoase ale gîndirii, asigurîndu-i acel sprijin preţios, atit de necesar în aventura sa, în tulburata noastră lume. Am vorbit mereu de rolul pe care-l poate avea ştiinţa în înţeleerea naturii, vieţii şi rosturilor noastre, n definitiv, orice act al nostru ori este făcut pentru viitor, ori — în orice caz — angajează viitorul. Un act prezent, odată încheiat, aparţine viitorului prin consecinţele sale, care nu mai ţin nici de moment, nici de cel care l-a creat. Dar ne poate oare ştiinţa ajuta să înfruntăm „şocul viitorului“, cum spun unii futurologi ? Cîmpurile de evenimente cu care ara a face problematica vieţii — şi, în particular, cea „globală“ — sunt toate probabilistice, sunt toate supuse acelei umilitoare stăpîniri a întîmplării, pe care mulţi o identifică cu viitorul. Dar, nu-i mai puţin adevărat că noi existăm cu certitudine, că viaţa noastră pe Pămînt are anumite regularităţi, că istoria, cu toate capriciile şi surprizele pe сага le-a oferit la fiecare раз, a reprezentat totuşi o dezvoltare, un spor permanent de organizare, o instăpînire mereu crescută a mijloacelor noastre de folosire a bogăţiilor pe care le ascunde natura. Deşi există întîmplarea în evoluţia vieţii generale a oamenilor, e vorba de întîmplarea guvernată de anumite legi pe care ştiinţa noastră a reuşit să le surprindă şi a învăţat să le formuleze, cel puţin în parte. Matematica, in special, a ajutat în mod esenţial la această instăpînire a legilor care guvernează întîmplarea, fără să-i altereze caracterele ei esenţiale. Ca exemple, aş cita teoria probabilităţilor şi statistica matematică, dar mai ales teoria informaţiei, care ne-a arătat pentru prima oară structura aleatorie şi, în acelaşi timp, stabilă, a relaţiilor noastre cu natura. Disciplinele informaţionale pe care le-am iniţiat în urmă cu cîţiva ani — statistica informaţională, econometria informaţională, demoecono(Continuare in pag. 11)