Contemporanul, ianuarie-iunie 1982 (nr. 1-26)

1982-03-26 / nr. 13

REVISTA FONDATA IN ANUl 1881 Nr. 13 (1­846) Proletari din toate mâriie, uniţi-vâ ! SAPTAMINAL AL CONSILIULUI CULTURII SI EDUCATIEI SOCIALISTE 86 MARTIE 1982 16 PAG.­­ 4 LEI PETRU POPOVICI : Primwora ATEISMUL -dimensiune tf»*l I»# V 9 filozofica şi acţiune practică de Grigore LUCUŢ (pag. 4) • Spre audiţia perfectă de Gh. G. POP (pag. 5) • Dezbaterile „Contemporanului" • ARHITECTURA intr-o operaţie „pe viu" (pag. 8—9) • Migraţia obiectelor inutile de Platon PARDAU (pag. 14) • Patologia emigraţiei de dr. A. PERCER (pag. 16) • Viaţa ştiinţifica, literara artistică • Cronici literare • Jurnalele­­Contemporanului" OMUL DECIDE RECOLTA Interlocutor: Dr. ing. ION TEŞU, Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare — Tovarăşe ministru, discuţia noas­tră, la care aţi avut amabilitatea să participaţi, are loc intr-o etapă me­morabilă pentru agricultura româ­nească, pentru satul romanesc, des­făşurarea a ceea ce tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a numit, cu o formulare densă şi profundă, o nouă revoluţie agrară O revoluţie constituie un pro­ces complex care presupune schim­bări, transformări profunde. Vă rugăm să ne vorbiţi despre acest amplu şi complex proces de dezvoltare. — In primul rîod, se cuvine să men­ţionez că agricu '­a noastră socialistă — care aniversează .' de ani de la înche­ierea cooperativă.ârli — a parcurs in ultimele decenii şi cu deosebire după anul 1965, un drum permanent ascen­dent, ajungînd la un potenţial care-i permite să abordeze cu încredere sar­cina asigurării volumului mereu sporit de produse agroalimentare necesar aprovizionării populaţiei şi satisfacerii celorlalte cerinţe ale economiei naţio­nale. Dezvoltarea şi modernizarea bazei materile se poate exprima condensat şi prin numai cîteva cifre concludente : în intervalul 1965—1980 volumul investiţiilor s-a triplat. Semnificativ este faptul că în anul 1980, producţia globală agricolă a fost de 129 mii. lei, ceea ce reprezintă o creştere în proporţie de 349 la sută în comparaţie cu anul 1950. Dacă luăm drept termen de comparaţie anul 1965, creşte­rea este de aproximativ 100 la sută. Oricine poposeşte într-o unitate de frunte a agriculturii noastre pentru a cunoaşte felul oamenilor şi cum sunt ros­tuite treburile, va constata lucruri din cele mai obişnuite, îi va afla pe ţărani la muncă, la cîmp ori la ingrijitul vite­lor şi nu la discuţii despre ingrijitul vitelor, O va surprinde pe preşedintele cooperativei la grădină sau la ferma zoo­tehnică, va găsi satul ca in zi de lucru şi de sărbători şi nu ca-n si­bători în zilele de lucru. Cu alte cuvin­­i, va des­coperi un lucru arhicunoscut şi anume că agricultura se face numai cu vred­nicie şi, prin urmare, chiar dacă nu ne­găm rolul maşinilor şi al celorlalţi fac­tori de modernizare, tot ajungem la con­cluzia mai veche că omul este acela care în esenţă decide recolta, adică mărimea producţiei agricole. Din păcate, însă, am avut şi mai avem unităţi în care activi­tatea şi rezultatele nu se situează la nivelul cerinţelor actuale. — De aici, ideea că potenţialul real al agriculturii socialiste este mai mare decit s-a obţinut in ansamblu pină in prezent... — După cum se ştie, In agricultură are loc un permanent proces dialectic, au loc transformări; pot apare uneori neconcordante sau chiar contradicţii, ceea ce obligă la maximum de receptivitate, de competenţă şi maturitate, pentru a găsi soluţiile cele mai adecvate etapei respective. Este meritu­l excepţional al tovarăşului Nicolae Ceauşescu de a fi determinat şi de această dată, cu clar­viziunea şi spiritul novator care îl carac­terizează, opţiunile care corespund cu adevărat cerinţelor etapei actuale pe care o străbate agricultura românească, mă­surile şi acţiunile capabile să perfec­ţioneze cadrul existent şi să întărească rolul cointeresării materiale, în aşa fel incit să se asigure toate premisele pen­tru înfăptuirea noii revoluţii din agri­cultură. Rep. (Continuare în pag. 7) File de istorie. Şt­ii­nţ­ă şi umanism Teoria probabilităţilor şi întîmplarea de­­X­tă. T­RECÎND în dezba­terea domeniilor glo­bale de interes ale omenirii de la nive­lul colectivităţilor la acela al individu­lui, se impune in prim plan problema înstrăinării omului de fiinţa sa proprie, înstrăinare adusă în mare măsură de tehnica vieţii moderne, cu mecanizarea ei în plină expansiune. Este evident că aglomeraţiile orăşeneşti, cu constrânge­rile lucrului din ce în ce mai automati­zat, pun greutăţile mereu mai mari în ca­lea vieţii familiale, conducînd la posi­­sibila pierdere a, unor anume condiţii de independenţă a persoanei umane, ce su­feră pe zi ce trece mai mult presiunile exercitate de mijloacele de comunicare în comun. Acestea sunt fapte la, care încă, nu l- fe-au găsit remedii. Rolul pe care femeia î­u­ avea un trecut în viaţa famili­ală mai întîi, în viaţa socială în al doi­lea rînd, este astăzi mult schimbat. Fe­meia şi bărbatul trebuie să-şi regăsească in viaţa familială acele condiţii de co­munitate spirituală şi morală de care omul are nevoie pentru a-şi întări pozi­ţiile sale faţă de univers şi a le stabiliza, pentru a deveni, intr-un sens, mai util, mai puternic şi mai eficace pentru viaţa socială. Fiindcă gîndurile care-1 frămîntă pe om in viaţa restrinsă a familiei sint mult mai certe, mult mai temeinice şi mai direct legate de interesele sale cele mai adinei, decit abstracţiile cu care il inundă mijloacele mass-media, atit de abundente astăzi. , Ştiinţa trebuie să ajute deci nu numai omenirea şi statele, ştiinţa trebuie să ajute din­ ce in ce mai mult pe om — pe măsură ce va desluşi mai multe secrete ale vieţii — să cucerească cit mai mult din valorile luminoase ale gîndirii, asi­­gurîndu-i acel sprijin preţios, atit de necesar în aventura sa, în tulburata noastră lume. Am vorbit mereu de rolul pe care-l poate avea ştiinţa în înţele­­erea naturii, vieţii şi rosturilor noastre, n definitiv, orice act al nostru ori este făcut pentru viitor, ori — în orice caz — angajează viitorul. Un act prezent, odată încheiat, aparţine viitoru­lui prin consecinţele sale, care nu mai ţin nici de moment, nici de cel care l-a creat. Dar ne poate oare ştiinţa ajuta să înfruntăm „şocul viitorului“, cum spun unii futurologi ? Cîmpurile de evenimente cu care ara a face problematica vieţii — şi, în parti­cular, cea „globală“ — sunt toate proba­bilistice, sunt toate supuse acelei umili­toare stăpîniri a întîmplării, pe care mulţi o identifică cu viitorul. Dar, nu-i mai puţin adevărat că noi existăm cu certitudine, că viaţa noastră pe Pămînt are anumite regularităţi, că istoria, cu toate capriciile şi surprizele pe сага le-a oferit la fiecare раз, a reprezentat totuşi o dezvoltare, un spor permanent de organizare, o instăpînire mereu cres­cută a mijloacelor noastre de folosire a bogăţiilor pe care le ascunde natura. Deşi există întîmplarea în evoluţia vieţii generale a oamenilor, e vorba de întîm­plarea guvernată de anumite legi pe care ştiinţa noastră a reuşit să le surprindă şi a învăţat să le formuleze, cel puţin în parte. Matematica, in special, a­ ajutat în mod esenţial la această instăpînire a legilor care guvernează întîmplarea, fără să-i altereze caracterele ei esenţiale. Ca exemple, aş cita teoria probabilităţilor şi statistica matematică, dar mai ales teoria informaţiei, care ne-a arătat pen­tru prima oară structura aleatorie şi, în acelaşi timp, stabilă, a relaţiilor noas­tre cu natura. Disciplinele informaţio­nale pe care le-am iniţiat în urmă cu cîţiva ani — statistica informaţională, econometria informaţională, demoecono­(Continuare in pag. 11)

Next