Convorbiri Literare, 1867-68 (Anul 1, nr. 1-24)
1867-08-01 / nr. 11
CRITICA ORTOGRAFIEI CIPARIU. ro. Această opiniune este greşită. Nota caracteristică a sistemului etimologicii nu este lepădarea semnelor; din contră D. Cipariu şi şcoala lui ar pute foarte bine să primească astăzi semnele noastre, şi cu toate aceste se urmeze calea etimologică ce au croit’o. Dovadă Lexiconul de la Buda. Esinţa etimologismului in ortografie este alta. Elu cere, ca, după ce literile alfabetului s’au stabilitu, fie cu semne fie fără semne, scrierea ortografică insăşi să nu se indrepteze după vorbirea actuală, foarte influenţată prin legi eufonice, ci după legile derivaţiunei cuvintelor de la originea lor, intrucăt aceasta se poate urmări in intreaga tradiţiune a limbei. De aceea D. Cipariu scrie cuventul bine nu cu i cum ilu pronunţămu noi, ci cu e, adecă bene, e fiindu vocala originarie. După cum se vede, cestiunea etimologismului nu este o cestiune alfabetică, ci ortografică şi limbistică. Prima datorie ce avemu acum, este de a espune cu lămurire fundamentul etimologismului, şi aceasta o facemu prin propriele cuvinte ale eminentului seu representantu şi cu propria sa ortografie: „Legile gramatecei si ale etimologiei de „multe ori intragunduse in pronunciare pre in „legile eufoniei limbei, urmeaza că in scriere „au se se oserbeze legile gramatecei si etimologiei fara atențiune la legile eufoniei. „Tote sunetele derivate strinsu luandu se „potu infacisiâ de spume si coruptiuni in catu „se abatu de la cele primitive, de si de in „partea eufoniei, care se nevoliesce a aduce „mai multa armonie in cuventare, se păru a „fi prefectiuni. „Sunetele derivate, in catu au litera res„pundietoria in alfabetu, au dar a se reduce „la sunetul primitivu si a se scrie cu literele respundietorie acestor’a. „Spurie si de lapedatu in ortografia sunt: „a in locu de ea, d. e. in masă, vară, fată, „etc. e in locu de d. e. in fie, chiemu, „inghieţatu. i in locu de î si e, d. e. in inimă, cuvinte, bine.“*) Multe au observatu fonetistii in contra acestei ortografii: că este prea grea şi chiar imposibilă, presupuindu la toţi cunoscinţa limbei latine; ca nu este scienţifică, nelimităndu pană unde să se urmărească rădăcina etimologică, etc. Mărturisimu, că observările fonetiştilor, pe căt le cunoascemu noi, ne păru insuficiente şi in parte injuste. Căci nu este dreptu a critica unu principiu din starea încă imperfectă a realizărei lui de astăsli. O teorie este numai atunci învinsă, cănd i se concede realizarea cea mai perfectă şi totuşi i se arată tocmai atunci viţiul in insaşi concepţiunea ei. Şi din acestu puntu de vedere decisivu ne amu propusu a analiza sistemul etimologicu. Admitemu dar, că etimologismul serierei rumăne s’a determinatu cu toată precisiunea Etc. etc. Şi astfel D. Cipariu scrie: mesa in locu de masă, vera „ „ „ vară, feta „ „ „ fată, fia „ „ ,, fie, chiamu „ „ „ chemu scaimbu „ „ „ schimbu bene „ „ „ bine volia „ „ „ voie, etc. *) Cipariu, Elemente de limba romana după dialecte si monumente vechi. Blasiu, 1854, pag. 83, 85, 86 și 87.