Convorbiri Literare, 1868-69 (Anul 2, nr. 1-24)

1868-07-15 / nr. 10

îi p. 10. — Anul II. lassi, 15 Iulie 1868. Apare la 1 și 15 a flec&rei luni. Abonamentul pe unu anu in România liberă unu galbenu; in Austria 4 fl. — Abonamentele se făcu in lassi la Tipografia Societăţii Junimea; in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Primblări, de D. I. Negruzzi. (Urmare.) Cultura naţională de 1). A. D. Xenopolu. Din „Suspinele primăverei“ de D. N. Pruncu. Notiţe literare. PRIMBLĂRI. (Urmare.) XIII. Eram ear singuru. Catârul meu păşea in­­cet cu capul plecatu, părându a fi preocupatu de o idee. Oare şi catarii au idei? . Gândul meu se reintorcea la tovarășii mei. îmi părea rău că Edgar me părăsise. In soțul seu elu era unu originalu. Fără a se preo­cupă de viitoru, elu se aruncă cu ochii in­cluși in ori­ce aventură, lăsăndu asupra des­tinului sarcina de a-lu conduce unde va voi. Elu nu avea cale bătută inaintea lui pe care ar fi voitu s’o urmeze nici unu planu h­otă­­ritu pe care ar fi voitu să-lu împlinească. Pentru ce aceste toate ? Destinul dispune. Ce diferinţă intre densul şi mine? Eu me acu­­fundu in visuri şi zidescu şi zidescu fără te­melie şi închipuirea mea sboară intr’o lume fantastică păn ce isbindu-se de realitate zi­dirile mele se sfarmă şi se spulberă. Precum spectatorul se acufundă in privirea unei dra­me şi uită şi locul in care se află şi publi­cul care-l­ incunjură şi, identificăndu-se cu per­soanele ce vede pe scenă inaintea ochilor sei, se bucură şi sufere ca densele, pănă in mo­mentul cănd cade cortina şi elu privindu in jurul seu se desceaptă ca dintr’unu visu, tot astfeliu şi eu cănd cade cortina rea­lităţii şi-mi acopere scena închipuirilor mele. Care este celu mai fericitu ? Acelu ce in tot momentul işi crează visuri nerealizabile pen­tru ca unu momentu mai tănlcu să sufere descepţiuni, şi să fie astfeliu intr’o schimbare continuă de plăcere şi de durere, sau acela care abdică in folosul intemplării cărma lun­­trei sale, lăsăndu ca acesta pilotu să-lu con­ducă unde-i va plăce şi primindu cu mulţă­­mire ori ce-i aduce înainte?....................... Eră amiadi cănd sosii pe Col de Balme. Acestu munte ca şi cei care-lu incunjură ime­diat, sunt goi şi selbatici. Pe coastele lor sunt presurate stânci şi omături in care se perde cararea şi călătorul se vede silitu a merge după instinctii. De pe culme, unde se

Next