Convorbiri Literare, 1870-71 (Anul 4, nr. 1-24)
1870-07-15 / nr. 10
No. 10. Anul IT, Iassi, 15 Iulie 1870. Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberă 1 galbena; pentru Austria 5 fl; pentru Germania de Nordu 1 galbena; pentru Sviteia, Belgia şi Italia 15 franci; pentru Francia şi Spania 20 franci. Abonamentele se făcu numai pe unu anu intregu: in lassi la Tipografia Societăţii Junimea şi la librăria Junimea, in Bucuresci la librăria Socccc & Comp. POESII. S U M A R I U: Tuhutum. Novelă istorică de I. I. Pop Florentin. Despre originea artei dramatice la Greci. De 1. S. G. Vărgotici. Copila birtăşiţei, Apropriere, Cântecul captivului. Traducţiuni din Ubland de D. M. Pompiliu. TUHUTUM. Novelă originală istorică. *) Au trecutu de atunci ani noue sute, şi mai bine. — Fiii lui Magoru diceau, că bine-i in ţara Etel-Ouzului. Prindeau fete selbatice, şi trăiau din carnea lor, şi se imbrăcau cu peile lor. Dar de vr'o căte va ori s’au alunecatu, de au prinsu şi din ce eră a vecinilor. Pentru aceasta s’au redicatu neamurile vecinaşe, şi auJisu aşa: — Numai ieri aţi venitu de la Volga şi de la gurile Donului aici in Etel-Ouzu, şi nu ve astemperaţi. Duceţi-ve şi de p’aici! Aşa neamul Cumanilor şi neamul Paciuachiţilor au fugăritu pro Magori de pe câmpiile Etel-Cuzului. Het-magorii, adecă cei şepte căpetenii erau anume: Almusu, Ete, Tosu, Huba, Retel, Tuhutum, Boita. Iar hetu-magorul Almusu era viziru peste toţi. *) Dreptul de reproducţiune reservatu. Atunci Almusu vizirul arisu aşa: — Să trecemu noi acuma spre apusu vi ţeri noue, să chirii lupi turbaţi, că aşa se vont îngrozi de noi popoarele, pănă nu ne vor vedé, şi se voru închină noue; şi ne vomu îmbrăcă de toate. Pre unde a călcatu apoi picioru de magoru, p’acolo n’a mai crescutui iarbă verde. In ţara Panoniei s’au opritu. Neamurile dăndu de ei pe la cetatea Ungului, alţii le-au disu ungani, alţii dot-magori, alţii dontu-magori. Dar a muritu Almusu. Şi s’a veziritu Arpadu, fiul lui Almusu. Atunci aJisu hetu-magorul Tuhutum: —Vizire ! Lasă-me, să meducu cu dotumagorii mei, să me bătu iu ţara Ardealului, că-i a mersu vestea de îmbelşugată, şi ne vomu îmbrăcă de toate şi mai bine. — Arpadu-i a respunsu: — Du-te, hatumane Tuhutum. I. Iscoada. Hetmagorul Tuhutum a plecatui cu dontumagorii lui, să calce ţara Ardealului.