Convorbiri Literare, 1870-71 (Anul 4, nr. 1-24)

1870-07-15 / nr. 10

No. 10.­­ Anul IT, Iassi, 15 Iulie 1870. Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberă 1 galbena; pentru Austria 5 fl; pentru Germania de Nordu 1 galbena; pentru Sviteia, Belgia şi Italia 15 franci; pentru Francia şi Spania 20 franci. Abonamentele se făcu numai pe unu anu intregu: in lassi la Tipografia Societăţii Junimea şi la librăria Junimea, in Bucuresci la librăria Socccc & Comp. POESII. S U M A R I U: Tuhutum. Novelă istorică de I­. I. Pop Florentin. Despre originea artei dramatice la Greci. De 1­. S. G. Văr­gotici. Copila birtăşiţei, Apropriere, Cântecul captivului. Tra­­ducţiuni din Ubland de D. M. Pompiliu. TUHUTUM. Novelă originală istorică. *) Au trecutu de atunci ani noue sute, şi mai bine. — Fiii lui Magoru diceau, că bine-i in ţara Etel-Ouzului. Prindeau fete selbatice, şi trăiau din carnea lor, şi se imbrăcau cu peile lor. Dar de vr'o căte­ va ori s’au alunecatu, de au prinsu şi din ce eră a vecinilor. Pentru aceasta s’au redicatu neamurile vecinaşe, şi au­­Jisu aşa: — Numai ieri aţi venitu de la Volga şi de la gurile Donului aici in Etel-Ouzu, şi nu ve astemperaţi. Duceţi-ve şi de p’aici! Aşa neamul Cumanilor şi neamul Paciua­­chiţilor au fugăritu pro Magori de pe câm­piile Etel-Cuzului. Het-magorii, adecă cei şepte căpetenii erau anume: Almusu, Ete, Tosu, Huba, Retel, Tuhutum, Boita. Iar hetu-magorul Almusu era viziru peste toţi. *) Dreptul de reproducţiune reservatu. Atunci Almusu vizirul a­­risu aşa: — Să trecemu noi acuma spre apusu vi ţeri noue, să chirii lupi turbaţi, că aşa se vont îngrozi de noi popoarele, pănă nu ne vor vedé, şi se voru închină noue; şi ne vomu îmbrăcă de toate. Pre unde a călcatu apoi picioru de ma­goru, p’acolo n’a mai crescutui iarbă verde. In ţara Panoniei s’au opritu. Neamurile dăndu de ei pe la cetatea Un­­gului, alţii le-au disu ungani, alţii dot-ma­­gori, alţii dontu-magori. Dar a muritu Almusu. Şi s’a veziritu Ar­­padu, fiul lui Almusu. Atunci a­­Jisu hetu-magorul Tuhutum: —Vizire ! Lasă-me, să meducu cu dotu­ma­­gorii mei, să me bătu iu ţara Ardealului, că-i a mersu vestea de îmbelşugată, şi ne vomu îmbrăcă de toate şi mai bine. — Ar­­padu-i a respunsu: — Du-te, hatumane Tuhutum. I. Iscoada. Hetmagorul Tuhutum a plecatui cu dontu­­magorii lui, să calce ţara Ardealului.

Next