Convorbiri Literare, 1870-71 (Anul 4, nr. 1-24)

1870-08-01 / nr. 11

No. 11. — Anul IV. lass!, 1 August 1870. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberii 1 galbeni; pentru Austria 5 fl; pentru Germania de Nordu 1 galbenu; pentru Sviteia, Belgia şi Italia 15 franci; pentru Francia şi Spania 20 franci. Abonamentele se făcu numai pe unu ani intregi: in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea şi la librăria Junimea, in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U: Tub­utum. Novelă istorică de D. I. Pop Florentin. (Ur­mare.) Opul lui Edgard Quinet „La Creation.“ Studiu de D. A. D. Xenopol. POESII. Noaptea sinistră, de D. T. Şerbănescu. IV. Pliscuri de oţelu. Magorii lui Tuliutum ajunseseră intr’unu codru. In fruntea lor mergea hatumanul Belze­­bum, fratele lui Tuliutum, şi cu dotmagorul Horea, celu cu capul mare. Amendoi in­­vărteau cate unu buzduganu căt capul lui Horea. Dar înaintea lor sburau venturaţii sau ne­văzuţii, veveriţe de săgetari, patru sute, sub­ţiri, căt trecea văntul prin ei, şi mănunţei, căt abea eră de doi coţi şi jumetate celu mai uriaşu dintre toţi; şi căt erau, eră nu­mai picioare de ei; din brău in sus mai nu eră alta, decăt fălcile. Aşa-i aleseseră. Că­pitanul lor eră de doi coţi de scurtu la mă­­ sură, cu fluere cu to­tu; dar iţi cunosceă omul pe al treile dealu, şi ochiul lui nu se­ă de noapte. Cu nevăduţii lui se inţelegeă in şuerături şi chiote păseresci. Cănd le ch­ip-i Novelă originală istorică. *) TUHUTUM. Ieă odată, cum sc­ă numai elu, au şi peritu toţi in pămăntu, nu mai veeji in pădure de­căt tufe şi ramuri şi muşchiu verde. Intr’unu locu pe margina ţărei păzeă unu hotarnicu de cei ce-su buni de peritu, şi nu-i mare păcatu de ei, şi se uită cu multă grijă in poeana din margina codrului. Odată numai ce a căscatu tare de somnu, cătu­ i s’au inchisu şi ochii, şi cănd ’şi-a in­­chisu gura, şi i s'au deschisu ochii, s — a simţitu, că totu perul de la ceafă şi de pe la urechi i se ridică in vervul capului, că totu săngele i se recesce, şi că i se incurcă toate minţile, căte avem. Abie putu găndi atâta : — Păcatele mele! E dracul tufa aceea din mijlocul poenei. Voi, tuturor ceriurilor ! ajutaţi-mi acuma, să me bătu cu o tufă! — Aşa a strigatu şi a datu cu unu lemnu in tufa cea de dracu. *) Dreptul de reproducţiune reservatu.

Next