Convorbiri Literare, 1872-73 (Anul 6, nr. 1-12)
1872-08-01 / nr. 5
No. 5 -Anul VI Iassi, 1 August 1872 CONVORBIRI LITERARE Apare la 1 a fiecărei luni. Abonamentul pe un an pentru România liberii 1 galben; pentru Austria 6 fi; pentru Germania 15 Franci; pentru Sviteia, Belgia și talia 2 franci; pentru Flancia și Spania 25 franci. Abonamentele se fac numai pe un an întreg, in Iaşi la Tipo-Litografia Naţională şi la redacţiune, in Bucureşti la librăria Soccec et Comp . in toate celelalte oraşe din România abiurourile poştale. ( CORESPONDENTĂ LITERARĂ ) intre I. ELIADE SI C. NEGRUZZI DIN 1836. Intre hârtiile reposatului Costache Negruzzi s’a găsit mai multe scrisori a reposatului de curând Eliade Rădulescu, rămăşiţele unei corespondenţi literare purtate intre acişti doi barbaţi in anii 1836 şi următori. După căt se vede, unele din aceste scrisori a fost publicate in „Gazeta Teatrului“ care eşia in Bucureşti in anii 1856 şi 1837, căii deşi nu ne-am putut pro ura numita foae care cu anevoe va mai fi existând, totuşi din cuvintele lui Eliade insuş in scrisoarea lui cea de’ntei către C. Negruzzi din Iulie 27, publicarea corespondenţei este prevăzută, cu scopul de a întruni „mai multe duhuri intr’o părere asupra primirei unei limbi generale intre Rumâni“. De aceea nu vom publica scrisorile in extenso acuma, rămanend ca la casul cănd Gazita Teatrului nu s’ar mai afla sa le publcăm in întregimea lor, căci mai multe din ele sunt vrednice din mai multe punte de videre a fi scoase la lumină. Corespondenţa intre persoane care au jucat un rol oarecare in viaţa unui popor este de însemnătate, mai ănteiu pentru cunoştinţa oamenilor însuşi, apoi pentru aceea a timpului. In legăturile din ce in ce mai intime ce se statornicesc intre oameni împinşi de aceleaşi cugetări şi nfizuinţi se oglindeşte in firea ei inima fiecăruia. Înveţi a-i cunoaşte şi a-i preţui. Afli ce era caracterul lor in legăturile cele mici, pentru ca apoi să-ţi esplici faptele lor in rolurile cele mai de insemnatate ce le-au avut in viaţa poporului lor. Ce deosebire in tonul scrisorii celei de’ntei a lui Eliade, din 1836, in care imbrăţoşează cu plăcere şi fac propunerea lui Negruzzi de a intra in o corespondenţă literară, mărginindu se de altfel strict in acea sferă, şi acel a unei scrisori din 1839 in care respunzând lui C. Negruzzi la înştiinţarea ce-i face acesta despre însurătoarea sa, Eliade îi spune: „Insoară-ţi iubitul meu ... Fii fericit, dec Domnul să trăiţi mulţi şi fericiţi ani, şi căte rugăciuni şi urări sunt la bine-cuvăntarea sfintei cununii, eu ţi le repet din suflet, la tot frazul bine-cuventarei căte un amin!“ Legătura intre cugete asemănătoare se coboară curând in inime şi întăreşte lucrarea spre binele obştesc prin căldura prieteniei.