Cotidianul, mai 1992 (Anul 2, nr. 86-102)

1992-05-06 / nr. 86

TIDIANUL MIERCURI • 6 MAI 1992 OPINIA Altfel, despre violență Dora Mezdrea Recentele tulburări violente din SUA trebuie să-i fi pus serios pe gînduri pe ideologii de stînga. Căci, departe de a putea fi puse la remarca unei ideologii de dreapta, așa cum le-ar plăcea corifeilor stîngii, asemenea manifestări, care au izbucnit cu o violență de neexplicat într-o țară multinațională și democratică, țin mai curînd de un fond atavic al conștiinței individuale, care nu are nimic a face cu vreo ideologie. Evenimente similare de mult mai mică întindere au con­stituit pentru țări din estul Europei postcomuniste fundamen­tul unor acuzații foarte grave din partea internaționalismului doctrinal de stînga, care a ținut să identifice în aceste tul­burări, dirijate de sus, simptomele unei ideologii de dreapta (pentru că în logica marxistă salvezi ceva prin deturnarea atenției tuturor către polul opus). Dacă, în ce privește România, a fost posibilă o întreagă strategie de culpabilizare națională, începînd cu denigrarea întregului popor român și sfîrșind cu atacarea ignobilă a celor mai autentice valori românești, desfășurată simultan în țară ca și în străinătate, sîntem siguri că acest lucru nu se va întîmpla în SUA, că nimeni nu va susține despre întregul popor american că ar fi rasist ori șovin, că limitele acestui nefericit eveniment vor fi circumscrise, că vinovații vor fi pedepsiți și că nimeni nu va avea curajul să identifice în creația spirituală a acestui neam elemente care să poată justifica violențele de acum. Curajoșii domni Norman Manea și Vladimir Tismăneanu, pierduți și în America printre fustele internaționalismului doc­trinal de stînga și care țin cu orice preț să denigreze cultura română (din care pretind a face parte) și, în special, pe Mircea Eliade (ca și vitejii lor înaintași care i-au pus bețe în roate savantului român la obținerea­ premiului Nobel), tac mult atunci cînd este vorba să analizeze și să cate­gorisească asemenea evenimente violente, într-o țară care ie-a oferit, generos, găzduire și pîine și care a știut să-l respecte pe marele om de cultură român care a fost Mircea Eliade - savantul, hermeneutul, istoricul religiilor care a făcut școală în America. De degradare mai mare poate exista pentru un om de cultură decît aceea de a denigra valorile neamului din care s-a născut în fața celui care l-a adoptat și care știe să prețuiască, așa cum se cuvine aceste valori? Cu totul asta ni se pare a fi semnificația tulburărilor violente care au avut loc de “întîiul mai muncitoresc” în țări precum fosta Germania democrată. Aici tenta ideologică este evi­dentă, violența ideologiei de stînga fiind programatică. De aceea, disperarea cu care ideologii stîngii se străduiesc să pună în discuție stînga alături de dreapta, deși lamentabilă, este un efort care merită consemnat, pentru că nu este decît o nouă modalitate de îndepărtare de la fondul problemei, un fariseism tipic de stînga care va fi, și el, luat în considerare atunci cînd se vor face, în sfîrșit, socotelile finale. Căci va veni și timpul acela. Ideologii­ de stînga vor să pună în discuție stînga alături de dreapta, sperînd, în acest fel, că vor ieși în avantaj. Ceea ce este fals. ‘Tiraniile, spune părin­tele Steinhardt în «Jurnalul Fericirii», nu interzic rostirea adevărurilor, ci numai a unora mai bine zis, a unuia anume, a celui care o doare pe respectiva tiranie”. Atunci cînd re­voluția franceză părea foarte decisă să proclame o serie de adevăruri foarte frumoase, de altfel, (libertate, fraternitate, egalitate) ea teoretiza și aplica, în mod programatic, violența și crima sub steagul­ acestor valori pe care doar le-a propovăduit fără să le respecte. Legea din Piior prevedea pedeapsa cu moartea pentru cel care ar fi îndrăznit să susțină că “simplul fapt de a te fi născut nobil nu este un argument îndestulător pentru a ți se tăia capul fără altă pro­cedură decît simpla identificare”.’Aceeași metodă a fost apli­cată de comuniștii instaurați cu forța la­ cîrma României în 1945 față de floarea intelectualității (o altă formă de noblețe) și față de capii partidelor politice. De aceea, violențele provocate de stîngiștii de astăzi au o semnificație ideologică: întotdeauna, peste tot, ideologiile de stînga au practicat violența la adăpostul unor precepte înalte. îndepărtarea de fondul problemei pe care o marchează punerea, cu înverșunare, a stîngii alături de dreapta este și mai evidentă dacă privim în urmă la revoluția franceză, atunci dreapta, așa cum o înțeleg ideologii de astăzi, nu exista. Că atunci cînd s-a ivit a căpătat nuanțe violente în numele rasei (nazismul) acesta este un lucru cunoscut, judecat și sancționat. Procesul nazismului este încheiat de mult și rezultatele, de necontestat, le știm cu toții. Nazismul a răspuns în fața tribunalului și în fața istoriei pentru crimele sale. Nu același lucru s-a întîmplat cu stînga exacerbată în comunism. Mult mai perfidă (dacă e să judecăm catastrofa morală), dar și mult mai culpabilă (dacă e să judecăm numeric), ideologia de stînga trebuie să dea socoteală în fața istoriei de propriile ei crime. Contacte între tineretul PNȚCD din Grecia și din România O delegație a Tineretului PNȚCD alcătuită din: Eugen Gherga președinte, Daniel Constantinescu, vicepreședinte (organizația de tineret PNȚCD Timișoara), Dorin Marian, președinte organizația de tineret PNȚCD județul Timiș și Mihaela Stavăr (Comisia Relații Externe - responsabil relații România - Grecia) a efectuat o vizită în Grecia, la invitația conducerii centrale ONNED (Organizația de tineret a partidului Noua Democrație-Grecia) și a orga­nizației locale ON­ED din Agrinio, oraș situat la aproximativ 400 km de Atena, în peninsula Peloponez. Unul din scopurile principale ale acestei vizite a fost înfrățirea între organizațiile de tineret ale celor două partide din Timișoara și Agrinio, înfrățire care a avut loc în cadrul unei conferințe la Agrinio, unde reprezen­tanți ai celor două organizații au luat cuvîntul. O bază importantă pentru viitoarea colaborare dintre cele două organizații o constituie istoria comună a celor două popoare din Balcani, precum și lupta pentru înfăptuirea obiectivelor de dezvoltare înscrise în platformele program ale celor două partide, fapt subliniat și de discursul deputatului Noii Democrații, dl Kostas Karamanlis. în următoarele zile, delegația a avut întrevederi cu președintele organizației de tineret pe țară a OM­ED, dl Ioannis Kulizakos, cu alți membri din organizația centrală, pre­cum și cu directorul general al par­tidului Noua Democrație, Antonis Zgardelis. Printre principalele subiecte discutate s-au numărat: pregătirea alegerilor generale, dis­cutarea pe scurt a rezultatelor îmbu­curătoare obținute de Convenția Democratică la alegerile locale, sub­­liniindu-se necesitatea menținerii acestei coaliții de către forțele demo­cratice din România. Pe de altă parte, gazdele noastre și-au exprimat îngrijorarea fată de situația existentă în Basarabia, arătînd că mijloacele folosite în prezent nu pot avea rezultate favorabile creării unei Europe în care națiunile să aibă interese comune și și-au exprimat speranța pentru soluționarea pe cale diplomatică a divergențelor existente. Membrii acestei formațiuni politice care, cu nu mai mult de trei ani în urmă, erau în opoziție ne-au insuflat speranță și optimism, subliniind toto­dată necesitatea schimbărilor radicale în toate domeniile vieții politice și economice. în încheiere, colegii noștri de la Noua Democrație, cît și de la organizația de tineret, ne-au asi­gurat de sprijinul lor în ceea ce privește formarea politico-profesio­­nală a tinerilor membri ai PNȚCD, cît si realizarea schimburilor de expe­riență dintre membri ai PNȚCD­­Tineret si OM­ED, pentru intensifi­carea colaborării dintre cele două organizații. Mihaela Stavăr Dl Antonis Zgardelis Dl Ioannis Kulizakos 4 I PAGINA 2 “Frontul se înșurubase tot mai mult la vîrf’ Interviu realizat de Simona N. Popescu cu dl Petre Ninosu, fost deputat FSN (20 aprilie 1992) Reporter: De unde a pornit ideea creării acestei noi formațiuni politice FSN-22 Decembrie? Petre Ninosu: Această idee, cumva, e impropriu calificată cu acest cuvînt. Este vorba de o reacție la o anumită situație care, succint, ar putea să fie punctată în felul următor: potrivit statu­­tului adoptat în martie 1991 de Convenția Națională a FSN, s-a intro­dus această instituție a moțiunilor care îngăduie o concurență de idei înlăuntrul partidului. Atunci am apreciat că insti­tuția moțiunilor în spatele căreia se găsesc fracțiuni sau grupuri este pre­matură pentru FSN, pentru că orice dialectician de la Aristotel încoace spunea că pentru ca un fenomen să se poată delimita, în prealabil trebuie să se maturizeze. Dar, mă rog, a fost intro­dusă moțiunea fără să se vorbească “in­termis” de fracțiune și să se vorbească, spre surprinderea mea, peste cîteva rînduri, de excluderea din FSN a celor care se abat de la linia partidului. Fără îndoială că aceste două reglementări nu erau concordante, ci discordante. Aceste moțiuni au apărut în cadrul Convenției. Una dintre ele era a Grupului pentru Unitatea Frontului. Aceste grup s-a format în momentul în care a apărut evident pentru opinia pu­blică un conflict care a fost declanșat de Petre Roman care, de fapt, se lupta cu Frontul, dar care, aparent, deschisese în acest conflict, care real era cu Frontul, conflictul cu președintele Ion Iliescu, dorind în mod voit să creeze această confuzie că, de fapt, acest conflict e în Front Proba că lucrurile nu stau așa este aceea că președintele era complet în afara Frontului și nu înlăuntrul lui. De aceea, cînd am constatat că aceste luări de poziție din țară, din străinătate ale d-lui Petre Roman sînt în discordanță cu gîndirea electoratului, simpa­tizanților și membrilor Frontului din țară, am luat această inițiativă intitulată a Grupului pentru Unitatea FSN. Din păcate, ceea ce am dorit, unitatea Frontului, nu am reușit să realizăm. N-am reușit pentru că Frontul, care se înșurubase tot mai mult la vîrf­­ și folo­sesc această expresie pentru că puterea aparținea aproape în exclusivitate unui grup foarte restrîns de persoane, ca să nu spun chiar unei singure persoane, folosesc această expresie de „înșurubat la vîrf” pentru că se potrivește. E un vîrf care poate oricînd să preseze baza prin niște rotiri. Or, asta nu are nimic comun cu democrația. Rep.: La ce vă referiți cînd faceți această afirmație? P.N.: Gîndul acesta, că vîrful nu are nimic comun cu democrația, a fost accentuat de felul în care s-a desfășurat Convenția Națională. N-a avut loc o dezbatere de idei pe moțiuni ci, pur si simplu, o moțiune a fost susținută cu fervoarea potrivită unor participanți partizani la meciurile de fotbal, care nu erau decît în mică parte delegați la Convenție, ci erau invitați, iar altele, cu aceeași îndîrjire, au fost huiduite. Mă refer la celelalte două moțiuni. Deci, nu am constat că există un concurs loial și pe ideea ca cel mai bun să cîștige. Pe de o parte. Pe de altă parte, se discutau moțiunile iar după aceea se discuta statutul lor adică, cu alte cuvinte, avea loc concursul, dar regulile de stabilire a învingătorului se stabileau numai după aceea. în al treilea rînd, cu ocazia discutării statutului, s-a cerut în mod firesc, fiind în momentul acela difuzat, o pauză de jumătate de oră pentru a fi citit. S-a refuzat această pauză. Cu alte cuvinte, noi votăm și după aceea citim ce votăm. Inadmisibil. Adaug un exemplu elocvent pentru lipsa de democratism a Convenției și anume acela că, în interiorul statutului, și-au găsit loc niște reglementări care sînt vădit neconstituționale. Aș aminti una singură, care e deosebit de gravă: demisia de onoare. Demisia de onoare e inadmisibilă cu sistemul nostru le­gislativ și, în primul rînd, cu Constituția tării. Nu-i de conceput ca mandatele, care nu pot fi imperative, să se trans­forme pe această cale în mandate imperative. Nici Ceaușescu nu a îndrăznit să facă un statut de partid care să încalce legile tăril­or, noi acuma asistăm la această premieră. Aș vrea să mai dau un exemplu ilus­­trativ pentru ideea lipsei de democratism a Convenției. Convenția a fost părăsită de peste 450 de delegați. Acești delegați s-au întîlnit după o scurtă vreme, o parte din ei la Sala Omnia. Dar, am aflat că, în trei minute, cele 450 de locuri care se vacantaseră au fost umplute de falși delegați. Nu știu unde puteau să fie ascunși, poate unde­va în burta sălii, dacă se poate folosi o asemenea exprimare. în orice caz, acest fapt mi-a întărit convingerea că asistam la o comandă de ruptură absolut nedemocratică, comandă de ruptură asigurată și de acești falși delegați. Numărul lor e foarte important și spune prin sine foarte multe. Ori, un partid care este nedemocrat înlăuntrul lui nu poate fi democratic în afara sa. Rep.: A fost difuzat un comunicat imediat după lucrări, în care nu vă declarați de acord cu felul în care s-a prezentat pe postul național desfășurarea Convenției. RN.: Practic, am muncit atât de mult încît nu prea sunt la curent nici cu ce se comunică la televizor și chiar cu presa. Rep.: Ce implicații are această rupere a Frontului în opinia alegătorilor? P.N.: în orice caz, e un gest la care am fost constrinși, așa cum am declarat și, oricum, e determinat de respectul pe care 1l avem pentru electoratul, simpa­tizanții și membrii Frontului. Rep.: Vreau să vă întreb și ce se întîmplă cu filialele din țară ale FSN, ce aderentă au ele la FSN-22 Decembrie? P.N.: Practic, nu fac­ parte d­in acest resort care urmărește această problemă. Deci, nu pot să vă daț un răspuns corect. Rep.: Aveți în perspectivă o alianță cu FSN-20 Mai, veți susține împreună candidatura președintelui Ion Iliescu? Ce alte alianțe mai aveți în vedere? P.N.: Trebuie, în primul rînd, să ne conturăm noi foarte serios și numai după aceea putem gîndi la alianțe, în legătură cu candidatura d-lui președinte Ion Iliescu, care nu s-a pronunțat încă în acest sens, în gîndirea noastră ni s-a părut absolut perdant pentru Front, vorbesc de Frontul­ Roman, acest con­flict cu președintele Ion Iliescu. Perdant și absolut neelegant. Am întrebat niște confrați de meserie din Franța, deci avocați, ce s-ar întîmpla dacă condu­cerea Partidului Socialist francez ar intra într-un acest ciudat dialog-atac, în contra președintelui Mitterrand. Și mi s-a spus așa, să nu mă supăr, dar Franța nu e o țară balcanică. Rep.: Care e poziția noului partid față de PSM, PRM și față de deputații care au aderat la ele? P.N.: Practic, sunt un om care nu dețin informații despre ce se întîmplă cu aces­te două partide. Dar FSN-22 Decembrie dorește să nu se abată de la linia inițială a Frontului, ca partid de centru-stînga. Fără să insinuez nimic, apreciez că îndreptarea Frontului Român către dreapta, pe de o parte, nu-i va aduce voturi, pentru că cei care acordă dreptei voturile știu cu cine să voteze. Iar, pe de altă parte, și în aceasta constă pericolul cel mai mare, parte din centrul-stînga va rămîne descoperit. Ori, asta va îngădui, repet, iară să insi­nuez nimic la adresa cuiva, unei extreme stingi să se dezvolte. Acesta este un pericol foarte grav pentru țară. Extremele, fie de stînga, fie de dreapta, dacă se dezvoltă, intră efectiv în funcția unei menghine, care va strînge, pînă la distrugere, democrația care e asigurată de centru-dreapta, de centru-stînga. Deci, nu trebuie îngăduit nici un loc gol pentru dezvoltarea extremei drepte și stingi, pentru că acesta ar fi sfirșitul democrației în România. Rep.: Care vor fi principalele puncte din program și din statut pe care vă veți baza? Care va fi modul de alegere a li­derului? P.N.: Ne interesează să avem o echipă bună, de oameni valoroși. Nu sîntem preocupați pentru crearea unor figuri charismatice și, categoric, vrem să împiedicăm ca, în cadrul partidului nostru, puterea să ajungă și, să fie “înșurubată la vîrf”. într-un limbaj sportiv, ne interesează ca echipa să bage goluri, nu cine bagă golurile. Va exista un președinte care va fi ales de un organ colectiv. Acest organ colectiv este ales de Conferința Națională. Nu e bine Conferința Națională, deci organul suprem colectiv de conducere, să desemneze liderul, pentru că ajungem la invenția lui Ceaușescu, în momentul în care a vrut o putere totală, era desem­nat de congres și nu de comitetul cen­tral. De altfel, nu numai acest fapt îmi semnalează că acest vîrf care e prezidat de Petre Roman strigă “Jos comunis­mul” însă folosesc absolut metodele comuniste. Aș face chiar o precizare mai aspră. Nu e prima dată cînd constat că am de a face cu fini cunoscători ai istoriei partidului bolșevic al Uniunii Sovietice. Rep.: Oare numai faptul că ei cunosc, după cum spuneți, foarte bine această istorie înseamnă că ei sunt comuniști? P.N.: Nu, o cunosc si o aplică, adică sînt constrins, de atita vreme am fost constrîns să constat că o aplică absolut consecvent. Rep.: Veti participa la alegerile ge­nerale? P.N.: Categoric! E vorba de partid. Rep.: Sunt ecouri care relevă faptul că doriți amînarea alegerilor generale pentru a avea timp să vă organizați. E adevărată această afirmație? P.N.: Nu, nu. E o imputare total falsă. Rep.: Aveți în vedere, după cum deja ați anunțat, crearea unui organ de presă propriu. Din ce motive a apărut această necesitate? Care au fost relațiile cu ofi­ciosul FSN? P.N.. Vedeți, eu am avut o discuție în urmă cu cîteva luni, în ianuarie, cu un ziarist de la FSN, îi reproșam că atacă Frontul. Și-i spun: de ce atacați oamenii Frontului? Zice: d-le Ninosu, pe dvs. nu v-am prins pe picior greșit și nu v-am atacat. Atunci i-am spus: d-le, nu vă supărați, eu am reținut exact, sînteți ziarist de la ziarul “Azi”? Mi-a confirmat. Și atunci mi-am exprimat mirarea. Cum e posibil ca ziarul “Azi” să vîneze deputații, senatorii, miniștrii Frontului, în loc să-i aibă în vedere, cu predilecție pe cei din opoziție? Un lucru foarte ciudat! Altfel, comportarea ziaru­lui “Azi” am constat că este ciudată, dintr-o împrejurare, adică ciudată, în sensul că a ieșit dintr-o linie sobră! în luna octombrie, am remarcat că nu găsesc ziarul “Azi”. Cumpăr ziarele de la un bătrîn care vinde ziare lîngă Gara de Nord. Și mi-am arătat nedumerirea, dar de ce nu se găsește ziarul “Azi”? Și era destul de dimineață! Zice, d-le, păi a ajuns cel mai de scandal ziar! Nu știu ce să mai spun despre ziarul “Azi”, știți că e unul din puținele ziare care nu au publicat Constituția în ve­derea susținerii ei înainte de referen­dum? Și Constituția a fost numită în Camera Deputaților drept “Constituția Fesenistă”! Ceea ce voia să se autoîmpăuneze cu data și prestigiul Revoluției a fost înscris, prin decizia Tribunalului Municipiului București (din 30.04.1992), ca FDSN - Frontul Democrat al Salvării Naționale. Adică o aripioară din FSN-mamă. N-au mai putut fi, de fapt, nu mai rămăsese nimic de confiscat de la Revoluție. Dacă mai revendică ceva, “rufele se spală în familie” este sfatul tăticului de la Cotroceni. Doar n-o să denigrați “ imaginea României” în lume? Este adevărat că o să vă fie greu: părinții divorțați și dvs. orfani. Mama a devenit vitregă, iar tăticul - pe care îl vreți tot președinte - din postul său vă poate da cel mult pensie alimentară, mărimea acesteia rămînînd la buna-întelegere și aceas­ta există, cu vîrf și îndesat. Organizațiile Revoluției din Decembrie au obținut un cîștig de cauză meritat. Asociația “21 Decembrie ‘89”, Asociația “Jilava 21-22 Decembrie”, Uniunea Națională pentru Victoria Revoluției, Comisia Națională pen­tru înlăturarea Monumentelor Comuniste, Forumul Antitotalitar Creștin al Luptei Anticomuniste, Alianța Poporului și Fundația Umanitară “Mihai Gîtlan”, arătaseră în intervențiile lor că noul partid poate reprezenta nu revoluția și data înfăptuirii ei, ci confiscarea acesteia și trădarea idealurilor ei. Forța politică și intelectuală (dacă este să vorbim de așa ceva) a FDSN au fost probate de faptul că un președinte de comisie juridică din parlament (P.Ninosu), un vicepreședinte de Senat (O. Gherman), deputați și senatori, plus consilieri din toate părțile, n-au fost în stare să redacteze o platformă­­program și un statut care să nu stîrnească obiecții din partea com­pletului Tribunalului, să ceară pre­cizări și să amîne înscrierea de la 14 aprilie, la 22 aprilie și apoi la 30 aprilie, cînd s-a admis, în sfîrșit. Forța morală, tot a FDSN, a fost probată de faptul că Organizațiile Revoluției au contestat și au dovedit că noul partid încerca să-și însușească ceea ce nu-i aparținea. Și Tribunalul a admis contestația, în rest, toate bune, noul partid va intra în pulberea de partidulețe și la solicitarea de voturi s-ar putea să revadă lozinca :”Ne-am trezit, TOVARĂȘI!” Deocamdată, ei sunt: Frontul­­luptei pentru ciolan în cadrul FSN, Democrat - conform teoriei origi­nale, a tăticului, pe această temă și Salvării Naționale, asa cum a dus FSN tara de rîpă și pe marginea marasmelor de toate felurile. Oricum si dînșii au fost: în Senat, Camera Deputaților, la Guvern, la Președinție, în”organele locale” și în alte posturi pe unde i-au ținut pînă acum mămica (vitregă) și tăticul, cu obligații de pensie alimentară . Porniți înainte, TOVARĂȘI! Leontin Marinescu, vicepreședinte al Confederației Organizațiilor Revoluționare din Decembrie - CORD Revoluționarii adevărați de la 22 Decembrie au oprit pîngărirea acestei date Numai în dictatură alegerile nu costă Ședința de ieri a Senatului a avut pe ordinea de zi două puncte importante: 1. Continuarea dezbaterii proiectului de Lege privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale; 2. Dezbaterea proiectului de Lege privind finanțarea campaniei electorale pentru alegerile generale din 1992. Privitor la primul punct, plenul Senatului a rediscutat șase articole rămase în suspensie și anume: 13,24, 25,26,27,28 și 50. Reținem observația d-lui președinte Bîrlădeanu care a spus că unica putere legislativă în stat este totuși Parlamentul și că prin urmare, Curtea Constituțională nu poate decît să facă unele observații asupra activității Parlamentului. Legea a fost votată cu majoritate, în continuare s-a trecut la discuțiile generale asupra Legii finațării campaniei electorale. Din partea Guvernului a fost prezent însuși mi­nistrul Bugetului, dl Bercea. Din partea Comisiei de specialitate a Senatului, a susținut proiectul de senator Ruva- PNL, care în cuvîntul său, după ce a amintit că este vorba de o sumă deri­zorie care se alocă partidelor, respectiv 150 milioane lei, bani care urmează a fi împărțiți unui număr de peste 250 de partide (85% revenind partidelor reprezentate în Parlament și restul de 15% celorlalte partide), a afirmat că domnia sa sprijină acest proiect de Lege, imperios necesar continuării pro­cesului de democratizare. La rindul său, dl ministru Bercea, a spus că finanțarea campaniei electorale e susținută de Guvern pentru consolidarea procesului democratic, specificînd pentru curioși, că în Germania, de exemplu, revin­e D.M. pentru un elector, în timp ce la noi doar 10 lei. Dl Bîrlădeanu a ținut să sublinieze că Parlamentul are un prilej unic, ținînd cont de aglomerarea de propuneri legislative și de criză de timp, să discute și să rezolve această lege. Dl senator Morcovescu-FSN-a început prin a întreba cum de este posi­bil ca Guvernul să încurajeze această lege, cînd poporul are atîtea lipsuri, ca de pildă: medicamente, alimente, etc. “Această Lege este o palmă pe obrazul națiunii”, a conchis dînsul. Dl Kojokar Gabor - UDMR - a susțiunut că legea este necesară și s-a întrebat retoric, care ar fi acele formațiuni politice care nu au nevoie de subvenții pentru campania electorală. “Respingînd subvenționarea din exteriorul țării, cred că implicit, am aprobat subvenționarea de la stat.” Dl senator Motru - PUNR - a afirmat că finanțarea campaniei electorale ar încu­raja divizarea politică a țării. Dl senator Vulpescu după ce a precizat și dînsul că este împotriva acestei legi, a precizat că nu putem obliga cetățenii care vor absenta de la vot să subvenționeze par­tidele, banii respectivi provenind după cum știm, din impozite. Dl senator Fereală - FSN - a început prin a afirma că legea respectivă este praf în ochii democrației și că pe dînsul l-ar fi întrebat alegătorii săi “de ce vor să dea iar bani golanilor!” Dînsul a încheiat calificînd Camera, care a amînat discutarea acestei legi, ca “șmecheră”, și că ar fi mai bine “să reparăm gardul de la Casa Poporului cu acești bani”.Dl senator Dumitrașcu - FSN­­, după ce a atenționat TVR că este membru al FDSN, a spus că dum­nealui crede sincer că PNL-ul e sărac, ca și FDSN-ul de altfel! în continuare dînsul a afirmat că unele partide vor folosi acești bani de la stat pentru ca să mascheze sumele mari pe care le obțin din diverse afaceri. UDMR-ul de pildă, a afirmat dînsul, are miliarde! “Acest proiect de Lege e pisica moartă aruncată de Cameră în curtea Senatului”, a încheiat dl Dumitrașcu. Dl senator Luchian, unul dintre membrii comisiei care a avizat pozitiv această lege, a prezentat o scurtă situație a folosirii în alte scopuri a fondurilor destinate cam­paniei electorale, de către unele partide, la alegerile din mai 1990. Iată cîteva date din această situație: au existat cel puțin trei partide fantomă, formate exclusiv din cîte doi-trei membri ai unei familii (mamă, tată, fiu etc) și acestea sînt­­ Partidul Viitorului Democratic al Patriei, Partidul Umanist al Păcii și Partidul Republican pentru Unitatea Românilor, partide care au folosit banii alocați de stat în interesul personal al membrilor lor. Dl senator Szabó - UDMR- pledînd pentru adoptarea acestei legi, s-a între­bat de unde își finanțează campania electorală acele formațiuni politice care călătoresc în circumscripțiile din țară, cu tractorul, cu mașina Prefecturii sau cu elicopterul? !încheiem aceste con­semnări cu afirmația d-lui senator Verestoy, care a atras respectuos atenția Senatului, că “doar dictatura nu costă (nu tu campanie, nu tu partide)”­ a consemnat Petru Ionescu O regretabilă eroare s-a strecurat în numărul nostru de ieri, pentru care îmi cer scuze și îmi asum Întreaga vinovăție. In articolul "Prima luare de cuvînt a unui reprezentant al PCR în Parlament" se spune: "Privitor la instituția observatori­lor naționali, rememorăm cuvîntul dlui Petre Țurlea (istoric) și al dlui Constantin Sorescu (FDSN) care, în nume propriu, au declarat că nu sînt de acord cu obser­vatorii naționali. Argumentele lor păreau desprinse dintr-un material de propagandă comunist". In locul “dlui Constantin Sorescu” trebuie citit “dlui Viorel Munteanu". Dl Constantin Sorescu nu a vorbit, luni, de la tribună, nu face parte din FDSN, ci din FSN si nu este împotriva observatorilor naționali! ERATĂ Gabriel Klimowicz Parlamentul a aprobat prezența observatorilor ieri, s-au reluat lucrările Camerei Deputaților, în ședința de luni, reprezentanții grupurilor parlamentare își afirmaseră poziția cu privire la exis­tența observatorilor naționali. Mai rămăsese doar să se ia o hotărire care să fie consfințită prin vot. Astfel, președintele Camerei Deputaților a supus, ieri, rînd pe rînd, la vot amen­damentele grupurilor parlamentare. Au fost respinse toate, cu excepția celui propus de către dl Alin Drugă, care, în esență, specula faptul că observatorilor le este interzisă purtarea insignelor, ecu­­soanelor, a oricăror materiale de pro­pagandă. Să recapitulăm prevederile esențiale ale textului final adoptat, con­form zicalei dlui Dan Marțian “noi votăm, nu ne jucăm”, prin care este reglementată acreditarea observatorilor naționali: 1. pot fi acreditați numai alegătorii împuterniciți de o organizație neguvernamentală, constituită legal pînă la data campaniei electorale; 2. nu pot fi membri ai vreunui partid sau ai vreunei formațiuni politice; 3. acre­ditarea nu poate face decît pentru o sin­gură secție de votare; 4. Biroul Electoral Central poate acredita la o singură secție de votare numai un observator național, pe baza declarației scrise a acestuia de a respecta întocmai condițiile acreditării; 5. dacă sunt mai mulți împuterniciri pentru aceeași secție, acreditarea se face prin tragere la sorti; 6. ei nu pot interveni în nici un mod în organizarea si desfășurarea alegerilor, avînd numai dreptul de a sesiza autoritatea competentă în cazul constatării unei neregularități; orice încălcare duce la retragerea acreditării și aplicarea de sancțiuni. Mai menționăm că observatorilor naționali, conform aceluiași vot parlamentar, le va fi interzisă subvenționarea, în mod direct sau indirect, de către persoanele fizice sau juridice din străinătate, ei suferind aceeași interdicție ca și par­tidele politice. Numai că partidele politice vor primi, totuși, subvenții de la stat, pe cînd observatorilor nu le este rezervat, din buget, nici un leu. Fără comentarii. Abordînd reglementările art. 61, dl Ion Diaconescu(PNȚCD) a cemt ca, în textul legii, să fie prevăzută atît urmărirea exactă a situației proceselor verbale, cît și traseul acestora. Amendamentul său a fost considerat de inițiator necesar, fiind însă trimis comisiei de specialitate pentru analizare. Reținem că, de cîteva ori în cursul dezbaterilor, președintele comisiei juridice, dl Petre Ninosu(FDSN), abordînd o ținută democratică, a tot subliniat faptul că “există prea multă suspiciune”, că așa multe prevederi si “măsuri excesive de prudentă” n-ar fi absolut necesare, încet, încet, deputații au ajuns la momentul decisiv, art 64. Cu acest arti­col începe capitolul rezervat stabilirii rezultatelor votării la circumscripțiile electorale. S-a reluat atmosfera unor dezbateri generale, fiecare grup parla­mentar precizîndu-și, încă o dată, opțiunea cu privire la sistemul Hondt, oferit de Guvern și aprobat de Senat. Dl Dan Lăzărescu(PNL) a susținut apli­carea sistemului de la 20 mai și sta­bilirea unui prag de reprezentare parla­mentară de 4%. Consecvent, a propus și un amendament prin care să fie oprită migrarea parlamentarilor aleși pe o anu­mită listă, oferindu-le, în schimb, viito­rilor instabili posibilitatea demisiei din Parlament. Dl Vasile Gionea a arătat că sistemul de repartizare Hondt este necorespunzător, el favorizînd doar par­tidele foarte puternice. Și dl Sergiu Cunescu(PSDR) a aprobat aplicarea sistemului proporționalității, apreciind că respectivul sistem Hondt “elimină formațiuni politice în curs de dez­voltare”. Din partea FSN, dl Radu Berceanu a fost de acord cu cele pro­puse de dl Dan Lăzărescu în privința sis­temului și a pragului de reprezentare, cu rezerva că se pune problema redu­cerii campaniei electorale la 45 de zile pentru ca alegerile generale să se poată desfășura cît mai rapid. Dl György Frunda(UDMR) a susținut aplicarea unui sistem Hondt pe țară (în privința resturilor) și a sistemului proporțional pe circumscripții. Referindu-se la pra­gul fixat pentru reprezentarea parlamen­tară, unii deputați au atras atenția că încă nu este bine, în actuala situație, ca el să existe, alții, că 4% este, totuși, prea mult Pragul de 4% a fost cel dinții supus la vot și aprobat cu 167 de voturi pentru­ Ieri, deputații de naționalitate ger­mană din Parlamentul României, respectiv d-nii Otto Weber(președintele PER), Ingmar Brautsch(Forumul German), Peter Weber(MER) și Schwerin Gerhard(FSN) s-au întîlnit cu deputați din Belgia - Dorothea Peters, Ungaria - Rudolf Szauter(Forumul Democrat Maghiar), Ferenc Wehler(Alianța Liber Democrată) și, din partea partidului minorității ger­mane din Polonia, cu Bruno Kosak și Heinrich Kroll. Cu această ocazie, au fost discutate probleme specifice ale minorității germane din țările respec­tive, oaspeții fiind invitați să asiste și la lucrările desfășurate, ieri, sub cupola Parlamentului României, a consemnat Simona N. Popescu 1I

Next