Cotidianul, iulie 1993 (Anul 3, nr. 152-178)

1993-07-01 / nr. 152

TIDIANUL JOI« 1 IULIE 1993 OPINIA Angajarea politică (de stânga-extremistă) la Ministerul Culturii Liviu Ioan Stoiciu I. Spiritualizarea restaurării comuniste Agenții “spiritualismului” românesc stau la cheremul Puterii politice retrograde: rău am ajuns­­ prea rău... Am tot atras atenția în săptămânile din urmă aici, în “Cotidianul”, asupra blestematului ăsta de Minister al Culturii (ciuca regimurilor totalitare, înainte de toate) ajuns, o dată cu instalarea guver­nului N. Văcăroiu, pe mâna unui om de paie, ministru nedemn, dependent cu totul de drogul FDSN-PRM-PSM­­PMNR, M. Golu, care și-a transformat rapid “moșia cultur­­aică” într-un cuib de politruci. Neîncetând, între timp, să nu mă mir de fățișa politizare “legală” a domeniului culturii - repet, domeniu în care numai valoarea lăsată de la Dumnezeu trebuie să primeze în fiecare instituție a ei, valori creatoare sau receptoare, dăruite în acest sens prin naștere. La mijloc e chiar o strategie premeditată a Puterii realese la 27 septembrie 1992, în a orienta explicit Ministerul Culturii îr­ direcția angajării politice și exprimării fățișe a fidelității sluji­torilor săi față de partidul de guvernământ! Atenție, astfel: Hotărîrea Guvernamentală nr. 811 din 28 decembrie 1992, privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, face să dispară pur și simplu principiul postrevoluționar al nean­­gajării politice la nivelul șefiei aprobate de Putere (principiu pe baza căruia își desfășura activitatea prima formulă postrevoluționară de Minister al Culturii, conform H.G. 942/1990, hotărîre actualizată și completată din mers) și al cererii exprese de a te prosterna politicii trecătorilor demni­tari! Din 28 decembrie 1992, la o lună, practic, de la insta­larea noului guvern FDSN și noului său ministru la Cultură, M. Golu, fiind în mod explicit eliminat “principiul neangajării politice”, prin care era clar stipulat că “activitatea Ministerului Culturii și a salariaților acestuia nu este generată de nici o ideologie politică, nu exprimă și nici nu facilitează expri­marea intereselor vreunui partid, vreunei formațiuni sau grupări politice”! Vă dați seama, noii culturici ai guvernării N. Văcăroiu-Ion Iliescu-FDSN și a acoliților ei având să pună, în acest fel, rapid în funcțiune dictatura “ideologiei” și “intereselor” de partid clientelare! Mi se ridică deja părul când mă gândesc: salariații și insti­tuțiile culturii române sunt iar și iar în pericol! Cine trage semnalul oficial, practic? Restaurația comunistă, “reformată” e deja pe cale să paralizeze ce are poporul român mai pereu­­ spiritualitatea sa, puterea firii, inimii, minții și sufletului... Aruncați numai o privire asupra organigramei din Ministerul Culturii și veți descoperi în funcții activiști PCR și securiști de toată mâna: de rea-credință, agresivi, incompetenți, puși pe fapte mari a-și servi “cauza”, intoleranți... il. Supunerea prin ordin de partid a instituțiilor culturii române Nu degeaba am revenit acum asupra acestui aspect al politizării mizerabile, neocomuniste, de stânga-extremiste, sinucigașe, a culturii române - neapărat vrând să subliniez că, prin același act, emis la o lună de la numirea practică a lui M. Gelu-FDSN drept ministru al Culturii, la 28 decembrie 1992 (H.G. nr. 811), în mod fatal instituțiile subordonate Ministerului Culturii au fost supuse cu totul politizatului Minister al Culturii! Prin Art. 6 (2) fiind definitiv stabilit că “structura organizatorică, normativele de personal și de dotare, criteriile de constituire a compartimentelor pentru instituțiile publice subordonate, precum și atribuțiile acestora se stabilesc, prin ordin, de Ministerul Culturii” - ceea ce nu exista în H.G. 942/1990! Doamne ferește... Fiind astfel, încă o dată, dacă mai era nevoie, accentuată centralizarea și dependența instituțiilor culturale de conducerea Ministerului Culturii și - neapărat­ - de autoritatea publică a partidului de guvernământ FDSN și a acoliților săi! Sper să fi fost până aici înțeles, să nu mai aibă rost să mă mai lungesc: la trei ani și jumătate de la Revoluție, Ministerul Culturii, “liber și democratic”, a deturnat rostul instituțiilor culturii române, încercând azi cu disperare să se întoarcă exact în punctul din care a plecat, dinainte de Revoluție, la “Cântarea României” ceaușiste, eventual, la planurile de muncă birocratice, la servituțile fostului minister al “culturii și educației socialiste” - mă rog, azi nu socialiste, ci “social­­democrate” de tip comunist-reformat, FDSN-PRM-PSM! E o joacă politică nebună de-a cultura? Nu mai încape nici o discuție: oficial sau nu, Ministerul Culturii face politică! Politică de stânga-extremistă “la sânge", cadristă, a reabilitării culturnicilor și claselor mediocrități compromise, dacă nu nulități aparatnice de-a dreptul, în funcții la toate nivelurile, de la centru la județe... 4 Voi reveni. Interpelare cu privire la înființarea Serviciului de Telecomunicații Speciale . Prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărîrii Guvernamentale nr. 229/ 1993 a luat ființă Serviciul de Telecomunicații Speciale. Atri­buțiile sale nu sunt stabilite cu clari­tate, responsabil cu această ches­tiune fiind Consiliul Suprem al Apărării. Ocolirea implicării Parlamen­tului, care ar fi putut adopta o lege specială referitoare la serviciul menționat, este apreciată drept un gest nedemocratic de către dl depu­tat Remus Opriș. D­­omnia sa a adresat, de altfel, o interpelare Guvernului, cerând primului ministru să răspundă ur­mătoarelor întrebări: “1. Care este sursa bugetară pentru acoperirea cheltuielilor a­­cestui serviciu și la cât se ridică valoarea globală a acestor cheltu­ieli? 2. La ce număr se ridică perso­nalul ocupat în acest serviciu? 3. Care sunt organismele interna­ționale de profil cu care sus-mențio­­natul serviciu va asigura legături?­­ 4. Dacă Serviciul Special de Te­lecomunicații are competențe doar în domeniul militar, atunci de ce nu a fost subordonat direct Minis­terului Apărării Naționale? 5. De ce nu sunt stabilite clar în textul Hotărîrii care sunt atribuțiile acestui serviciu? 6. In art. 1, acest Serviciu de Telecomunicații Speciale este de­finit ca un organ central de speciali­tate în domeniul telecomunicațiilor și, ca atare, vă rog să definiți care sunt organele locale pe care le va coordona?” (A.G.) Parlamentul european îi lasă să zburde pe neocomuniști De curând, agențiile de presă au anunțat că Parlamentul european de la Strasbourg, luând act de amploa­rea violențelor antirasiste, xenofobe și șovine în Germania, a cerut gu­vernului german să interzică prin lege activitatea organizațiilor și partidelor neonaziste, de extremă dreaptă. O decizie excepțional de gravă și un avertisment fără prece­dent, parcă­ într-adevăr, o inter­venție salutară pentru destinul Europei de mâine și pentru garantarea construirii noului conti­nent al democrației, dacă nu vrem să ne mai pomenim încă o dată la Auschwitz, în lagărele de exter­minare, în cuptoarele și camerele de gazare, iar noi de aici, în gropile comune și în temnițele de la Pitești, Jilava, Aiud, Siret, Gherla, Oradea, la Canal ori în Bărăgan! Este plină de înțelepciune și de previziune politică hotărîrea Parlamentului de la Strasbourg, de a interveni în “treburile interne” ale unui stat profund democratic cum este Germania postbelică, pentru a stopa cursa terorii xenofobe a unor partide extremiste care, mare parte, au fost deja scose în afara legii și, totodată, plină de întrebări pentru noi, românii, chiar neliniștitoare, fiindcă trăim într-un climat în care însăși Puterea actuală încurajează pe față și în des promovarea for­țelor naționalisto-comuniste, de extremă atitudine antișovină și anti­semită! Pentru că, în timp ce Parlamentul european pune degetul pe rana germană, el refuză - sau se face că este legat la ochi - să pună degetul pe rana românească, atunci când partide ceaușisto-fasciste își fac de cap, sub oblăduirea dulce a guvernanților, în frunte cu însuși președintele țării, ce una spune străinilor despre intrarea României Marin Bucur în Europa și alta face acasă, cu partenerii săi recrutați din rândurile extremiștilor. Nu mai mult decât duplicitatea din ultimul timp, după ce a jurat la Geneva și la Viena­­ și pe unde s-a mai aflat, că... așa și pe dincolo, “vom face totul”, noi și Europa și Europa fără noi, reîntors acasă, a patronat de la distanță întâlnirea partidului său cu aliații de la PRM, PUNR, PSM, PDAR, pentru a reconfirma sprijinul aces­tora, în continuare, ca o sfidare a tuturor eforturilor forțelor democra­tice de a arăta lumii că ceva ar fi posibil să se mai schimbe în optica președintelui, dacă ar interveni ceasul meditației profunde! De ani de zile, opinia publică onestă din țara noastră trăiește stre­­sată, din cauza intrării în arena politică activă, grație partidului de guvernământ, a­ extremiștilor naționalisto-ceaușiști, care duc o campanie deșănțată antisemită, antiamericană și antioccidentală, făcând cultul dictaturii și al dicta­torului, fără ca Parlamentul sau Guvernul să fi ripostat vreodată, în vreun fel. Este straniu, de aceea, că Parlamentul european se sesizează de pericolul neonazismului în Germania, dar nu se sensibilizează de pericolul neocomunismului în România, care, pentru noi, a fost “la mém­e Jeanette, chers cama­­rades!”. Se interzic partidele extremiste­­fasciste într-o parte a Europei, iar în alta, sunt încurajate să prospere, făcând parte chiar din compoziția Puterii! Parlamentul european are cumva două măsuri diferite de a face ordinea democratică pe conti­nent? Neonaziștii sunt, pe drept cuvânt, condamnați necondiționat, dar neocomuniștii, indivizii propa­gandiști ai dictaturii demențiale a lui Ceaușescu, elita lui, se urcă în avioane, pentru a participa la Consiliul Europei și la Parlamentul european?! Acceptă Parlamentul european o asemenea tranzacție: să dea mâna din nou cu... cum dădea odinioară cu Ceaușescu, încurajân­­du-l pe smintit să pună șaua cât vrea pe grumazul românului până l-a îngenunchiat la pământ? Foarte salutară intervenția Parlamentului în cazul neonazismului german, dar foarte îngrijorătoare absența ace­luiași parlament în cazul neocomu­nismului din fostele state robite totalitarismului bolșevic. Doamna Lalumière, aflată în vizită la Sofia, într-un moment de criză politică, a luat partea Puterii contestată de opoziția democratică bulgară, neînțelegând o iotă din zbuciumul acestui popor care se simte amenințat de pericolul mareei comuniste, cum ne simțim și noi, de partea ceastălaltă a Dunării. Putea să se abțină de la orice impli­care favorabilă Puterii gestionate de dl Jelev, dar a se declara de partea ei, în fața unei mulțimi îndreptățită să strige în piață împotriva nomen­claturii restaurate, mi s-a părut un gest de un cinism similar aceluia manifestat de dl Mitterrand care, oricât am implorat noi, ca fiarele rănite, să nu gireze noua putere comunistă de la București, el tot pe dl Iliescu l-a strâns la piept și nu pe un fost deținut politic al tiraniei comuniste. întrebarea este dacă acest Par­lament european trece cu vederea propaganda și activitatea nazisto­­comunistă a partidelor extremiste în România, acceptând varianta Iliescu cu pericolul “legionar” - marota comuniștilor de 50 de ani încoace - în timp ce doctrinarii primitivi ai României Mari asigură “stabilitatea” atât la Cotroceni cât și la Palatul Victoria, conducând, împreună cu dl Iliescu, dacă nu chiar îl conduc și pe dânsul. Sau, în baza unor misterioase simpa­­tetisme, așa cum occidentalii îl tolerau pe Ceaușescu, pentru că era “l’enfant terrible” al comunismului, îl acceptă astăzi pe dl Iliescu, pentru că este “l’enfant prodige” al postcomunismului! Mulți atei în Senat! ) Ultima ședință a Senatului din actuala sesiune parlamentară a definitivat următoarele legi: - s-a autorizat Guvernul să poată emite ordonanțe pe perioada de vacanță parlamentară; - s-au finalizat dezbaterile asupra Proiectului de Lege privind funcți­onarea Societății Române de Ra­diodifuziune și a Societății Române de Televiziune, legea fiind votată. De menționat la acest punct că a­­mendamentul dlui Ioan Alexandru, care cerea rostirea rugăciunii la deschiderea și închiderea progra­mului Televiziunii, a fost respins cu o majoritate zdrobitoare, fapt care l-a afectat foarte tare pe sena­torul PNȚCD, vizibil surprins de ponderea așa de mare a elementu­lui ateist în Senatul României; - continuarea dezbaterii Proiec­tului de Regulament al Senatului, respectiv punctele 13-14, referi­toare la statutul grupului parlamen­tar. La acest punct, s-a iscat o serie de discuții datorită amendamentu­lui propus de dl senator Tocaci, prin care se solicita posibilitatea trecerii dintr-un grup parlamentar într-altul, în cadrul aceleiași coaliții parlamentare. Amendamentul a fost respins, el iscând și o altercație verbală intre dnii Tocaci și Popescu-Necșești, ultimul, adept al dlui Cerveni, făcând corp comun cu poziția partidului majoritar. în consecință, dl Tocaci a cerut ca dl Popescu-Necșești să fie supus judecății Comisiei de disciplină la fel­ ca dl Dumitrașcu­ în ce privește audierea celor do­uă rapoarte - al SRI-ului și al Co­misiei pentru cercetarea cazurilor de corupție - ele vor fi audiate într-o minisesiune extraordinară a Parlamentului. Referitor la această problemă, președintele Comisiei parlamentare pentru controlul SRI, dl Vasile Văcaru, s-a arătat foarte revoltat de faptul că Raportul SRI a ajuns mai întâi la presă, respectiv ziarul “Adevărul” înainte de a-i citi parlamentarii. în consecință, dânsul a spus că, în căutarea persoanei care a vândut Raportul, va da dovadă de o tenacitate pe care nu a cunoscut-o nimeni până acum. Petru Ionescu "Separația" puterilor în stat s-a dat de gol! Un deznodământ mai puțin aștep­tat, atât pentru finalul sesiunii parla­mentare, cât și pentru cel al dezbate­rilor asupra Regulamentului Senatu­lui - care durează de un an - a oferit intervenția dlui președinte Oliviu Gherman și replica dată acestuia de senatorul PUNR Valer Suianu. Astfel intervenind în legătură cu articoul 160 din Regulament - unde se stipula dreptul senatorului de a beneficia în teritoriu de un anumit patrimoniu, care cuprindea printre altele mașină, secretară, birou etc. - dl Oliviu Gherman a declarat că nu este de acord cu toate aceste preve­deri decât în cazul în care se acceptă un amendament care să specifice sursa financiară, altfel dânsul nu votează și nu semnează Regula­mentul, sfârșind prin a-și da demisia de la conducerea Senatului! Replica dlui Valer Suianu a venit prompt, dânsul acuzând că de abia acum, la finalul sesiunii, s-a dat în vileag de ce a fost amânat Regu­lamentul timp de un an, și anume, din cauza faptului că s-a urmărit obstrucționarea senatorilor în terito­riu, pentru discreditarea instituției parlamentare în beneficiul tuturor forțelor dirijate de instituția prezi­dențială. Dl Suianu a insinuat, destul de transparent - dl Gherman nu e altce­va decât purtătorul de cuvânt al pre­ședintelui Iliescu, fapt care a apărut mai mult sau mai puțin clar ziariș­tilor din sală, și fără precizarea dlui Suianu, intervenția intempestivă a dlui Suianu trădând vizibil primirea unei indicații “pe fir scurt”. (P. I.) i Reacție Marți, dl Călin Anastasiu (PAC) a anunțat, de la tribuna Camerei Depu­taților, fuziunea dintre grupurile parla­mentare PAC și PL-1993, într-un nou grup parlamentar - civic-liberal. în replică, dl Șerban Rădulescu-Zoner a citit ieri, în plenul Camerei, un comu­nicat în care se specifică faptul că deputații care nu mai vor să facă parte din grupul parlamentar PAC “și țin cu orice preț să treacă la grupul parla­mentar PL-1993” o vor putea face numai după demisia expresă și indi­viduală din grupul parlamentar PAC și din partid. Conform unor surse din PAC, la ședința Colegiului Executiv de marți, 29 iunie, deputații nu ar fi anunțat nimic în legătură cu fuziunea decisă de grupul parlamentar PAC cu 11 voturi pentru și o abținere, condu­cerea partidului aflând de la TVR despre declarația citită de dl Anastasiu în Cameră. (R.S.B.) i După cosmetizarea SRI-ului, fiul preferat va rămâne în familie Staicu Oprișescu De câte ori presa, în graba mare, anunță că opoziția a mai câștigat o bătălie în Parlament, sunt cuprins de emoție, dar mai ales de îngrijorare! Cele câteva succese ale opoziției n-au produs prea mari neliniști coaliției majoritare, care pentru astfel de situații recurge întotdeauna la o anumită strategie și evită neplăcerea unei înfrângeri. Prin aranjamente de culise, reușește să anihileze sau să diminueze succesele opoziției inco­mode făcându-le inoperante.­­ în acest sens, merită exemplificată Comisia senatorială pentru cer­cetarea abuzurilor, a cărei președinție a revenit opoziției, dar care n-a putut funcționa, fiind boicotată prin nepar­­ticipare sau necooperare, astfel încât dl senator Ticu Dumitrescu a fost nevoit să-și anunțe demisia din funcția de președinte al acestei comisii, în mod asemănător se întâmplă și cu Legea privind dreptul investitorilor străini de a cumpăra pământ în România. Aceasta, când să devină operantă, a fost blocată prin amendamente și se tot tergi­versează definitivarea ei. Și, în sfârșit, ultima victorie atribuită destul de grăbit opoziției a fost aceea că s-a obținut trecerea activității SRI sub controlul unei comisii parlamentare. Știrea nu ne-a produs nici un fel de emoție, deoarece era de la sine înțeles că președintele acestei comisii nu va putea fi altul decât o persoană specializată în domeniu prin cola­borări tradiționale cu fosta securitate. Și înainte de toate, m-am gândit fie la dl Dumitrașcu, fie la dnii Vadim sau Păunescu. Dar nici cu dl Văcaru nu trebuie să ne fie rușine. Se pare că-i chiar omul potrivit la locul potrivit. Și-n fapt, până la urmă, această victorie este doar a SRI-ului, care, în sfârșit, acum are legitimitate, iar componența comisiei nu-i de natură să-i dea dureri de cap. Și aici, ca și la Curtea Constituțională sau Curtea Supremă de Justiție, s-a reușit să fie plasați oameni de casă. Dacă tot trebuie să ieșim în lume cu o imagine mai curată, iată că se poate, procedând aidoma acelor mafioți care recurg la diverse metode de spălare a banilor murdari pentru a se putea prezenta în lume ca niște onești oameni de afaceri. După cosmetizarea SRI-ului în acest fel, dl Iliescu poate să-și afișeze zâmbetul sentimental, deoarece fiul preferat rămâne mai departe în fami­lie sub dublă oblăduire: paternă și parlamentară. S-a observat că domnia sa își pierde zâmbetul (chiar și cel profe­sional) când e vorba, în special, de următoarele trei situații: când se strigă “Regele Mihai” sau “Jos Securitatea” și când se evocă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Primul, pentru că reprezintă alter­nativa legitimității la impostura Puterii, al doilea, pentru că impostura fără securitate n-are șanse de supraviețuire și al treilea, pentru că le dă impostorilor (­cei care-s mai lucizi) obsesia că va veni ziua când vor regreta că au exclus Proclamația. I PAGINA 2 Partidele politice dau extemporal in fața camerelor televiziunii Radu Georgescu Alaltăieri. Televiziunea și unele posturi de radio au dat elevilor de la Parlament un extemporal cu tema “Partidele și doctrinele lor politice”. Dl Ion Solcanu - FDSN se adresează moderatorilor: “Partidul nostru se definește ca un partid social-democrat, adică de centru-stânga, în funcție de spațiul pe care ni-l oferă Televiziunea în această seară”. Dl C. Buzdugan (de la Partidul TVR), nesperat de activ, îl solicită pe dl Sergiu Cunescu: “Cum priviți această tendință a unor partide de a-și însuși o platformă social-democrată”? Dl S. C. - PSDR: “Social-democrația reprezintă o tentație, iar interesele și intuiția împing unele partide spre social­­democrație”. Dl Silviu Șomacu - PSM (uimitor de sincer): “In cadrul PSM există o altă motivație... într-o perspectivă contempo­rană, PSM se revendică de la o stângă socia­listă muncitorească. Rațiunea noastră de a fi e construirea unei societăți pe baze socia­liste, o societate care respinge umilința și exploatarea, adică respinge capitalismul”... Ion Solcanu - FDSN: “Partidul nostru are la bază o concepție marxistă și tot ce e valabil din marxism”...­­Discuția, în continuare, se desfășoară ciudat: dl Silviu Șomacu sparge membranele microfoanelor cu țipetele și vehemența sa, amenințând că nu vrea să fie întrerupt, dar monopolizând astfel tot timpul în folosul său. In schimb, când vorbește dl L. Cunescu, îl întrerupe permanent, neelegant și pe un ton mahalag este ridicat, exact ca un instructor pecerist trimis de la CC să conducă o ședință și care devine isteric când vorbitorii se abat de la ordinea de zi presta­bilită­. Dl Ludovic Orban - PL ‘93, îl întreabă pe reprezentantul PSM: - “Cum vreți să dați salarii mai mari muncitorilor?” Răspunsul dlui Șomacu: - “în nici un caz expropriindu-i!” ( nu trebuie să fie neapărat psihanalist pentru a detecta sistemul de gândire al tovarășului Șomacu: a privatiza o întreprindere a statului, înseamnă a-i “expro­­pria” pe muncitori!) Deci dl Șomacu și cu tovarășii săi PSM-iști gândesc în continuare că muncitorii din întreprinderile de stat sunt “producători, beneficiari și proprietari”!... Cam acesta a fost extemporalul TV la care s-au remarcat din­ Sergiu Cunescu (cu toate că a fost agresat tot timpul de reprezentantul PSM, care - ca la fotbal - a dovedit că primi­se sarcina de a-și marca strict adversarul cel mai important, chiar și cu prețul faulturilor), Ludovic Orban - PL '93 și chiar Ion Solcanu care, cu­ toată vizibila sa raliere la ideologia aliatului PLM, a făcut totuși eforturi lăudabile de a se distanța comportamental de agresivitatea tovarășului pesemist... După cum laude merită și moderatorii C. Buzdugan, dar înainte de toate, dra Rosemarie Haines, pentru rolul foarte activ jucat în desfășurarea dezbaterii. Dar modera­torii Televiziunii ar trebui să mai învețe că datoria lor este de a interveni hotărît, atunci când e cazul, chemând la ordine oamenii politici care părăsesc matca bunelor maniere... Problema doctrinelor politice i-a frământat însă și pe alții. Dl Nicolae Manolescu, președintele PAC, a declarat “Europei Libere”: “PAC era aproape favorabil alianței cu PL '93, dar grupul civic­ liberal a greșit tactic, forțând lucrurile. Când ceri o domnișoară în căsătorie, nu te grăbești să-i soliciți imediat un lucru”... Ținând seama de felul în care au decurs tatonările și trata­tivele, nu se poate spune, totuși, cine e domnișoara, dl Nicolae Manolescu sau dl Dinu Patriciu... Din hora și bătuta pe loc pe platforma doctrinară a partidelor, nu putea lipsi dl Adrian Năstase, FDSN, președintele Camerei Deputaților. Domnia sa ne-a demonstrat că trăim vremuri foarte grele: înainte trebuia, toată ziua­­ bună ziua, să citezi doar din Marx, Engels, Lenin, Stalin. Mai pe urmă din Lenin și Stalin, din Lenin și Ceaușescu și, în sfârșit, numai din Ceaușescu. Acum nu mai știi din cine să citezi... Dar să vedem. Dl Adrian Năstase declară lui N. C. Munteanu de la “Europa Liberă”: “Problema doctrinelor politice nu poate fi rezolvată repede, Parlamentul intrând în vacanță... Acest lucru e valabil și pentru FDSN... Și să nu uităm ce a spus Herodot: nu ne scăldăm (spălăm) de două ori în aceeași apă”... Mircea Iorgulescu (acest excelent comentator politic) remarcă așa, în treacăt: “Din păcate pentru dl Adrian Năstase, n-a spus-o Herodot, ci Heraclit”! Partide, programe și doctrine politice: bâlciul deșertăciunilor. Raport preliminar (urmare din pagina 1) Un caz evident de tratament diferențiat în favoarea Poliției este cel de la Cluj unde a fost trimis în judecată comisarul Lupu Mugurel pentru valorificarea unor bunuri confiscate în alte condiții decât cele prevăzute de lege. Prin sentința pronunțată (nedefinitivă) s-a hotărît achitarea lui­ în același timp pentru un număr de 21 polițiști, implicați în cauze de această natură, deși a fost sesizată Procuratura Ge­nerală nu s-a luat până în prezent nici un fel de măsuri. în numeroase cazuri au fost sesizate organele procuraturii competente să efectueze ancheta penală pentru acte de corupție, dar aceasta dând dovadă de lipsă de operativitate a soluționat un număr redus din aceste cazuri. Organele de justiție au mani­festat și ele, în unele cazuri, lipsa de răspundere și stabilirea pe baza probelor existente a vi­novăției cât și a soluționării laturii civile a procesului. Astfel, cazul afacerii societății RIPA și GRUPVI a cărui patron era Gregorio Rizo Paeza, Garda Financiară a constatat numeroase încălcări de lege privind im­pozitele datorate statului, necon­­stituirea capitalului social, ne­­respectarea obiectului de activi­tate înscris în statut și contractul de societate declarat la Registrul Comerțului, întocmirea unor documente false etc. S-a dispus de către Garda Financiară confiscarea unor mărfuri în valoare de 66-67 milioane lei în anul 1991. La contestația lui Gregorio Rizo, instanța judecătorească din Târgoviște i-a restituit bunuri în valoare de cca 26 milioane lei. Urmare contestației făcută de Garda Financiară, Procuratura Generală a introdus recurs. (continuare în numărul viitor) Radu Hortopan în anchetă penală Surse bine informate au declarat unui redactor AM Press că în cursul zilei de luni, 28 iunie 1993, au fost declanșate cercetări penale împotriva lui Radu Hortopan, fost comisar șef­­adjunct al Gărzii Financiare în peri­oada cât această instituție a fost con­dusă de generalul Florică. Motivul declanșării urmăririi penale: încălca­rea atribuțiunilor de serviciu. Capitaliștii noștri vor legi adecvate o instituție mai puțin cunoscută, dar a cărei însemnătate poate crește în viitor - Consiliul național al între­prinderilor private mici și mijlocii - a adresat guvernului Văcăroiu trei scrisori în care se cere, printre altele: eliberarea și adoptarea unei legi pentru utilizarea parțială a fondului de șomaj în creditarea întreprinde­rilor mici și mijlocii, aceste între­prinderi fiind în prezent principalele creatoare de noi locuri de muncă, angajând peste 60% dintre șomeri; promovarea unui Proiect de Lege privind protecția concurenței (legea antimonopol); Legea întreprinderilor private mici și mijlocii. De menționat că până în prezent guver­nul Văcăroiu nu a acordat nici o atenție acestor propuneri. (AMPress) Prefectul FDSN de Dâmbovița este acuzat de un primar independent Primarul comunei Brănești, a do­ua ca mărime din județul Dâmbovița, dl Doru Diaconescu, a anunțat că va demisiona dacă și acest abuz al pre­fectului prefecturii va fi dus până la copilt.Este vorba de un așa-zis concurs, organizat la Târgoviște, pentru ocuparea postului de secretar al Consiliului, concurs cu rezultatul dinainte stabilit de prefect. Cei cu a­­devărat de meserie au pierdut în fa­voarea telefonistei Gabriela Paras­­chiva, care este la 50 km de Brănești, în schimb e susținută de prefectul Marian Antonescu: în Dâmbovița, ca și în alte județe, prefecții distribuie oamenii de încredere ai FDSN până la nivelurile cele mai de jos. Primarul din Brănești acuză prefectura că este plină de “foști securiști și FDSN-iști” care nu au grijă de județ, ci se țin doar de matrapazlâcuri. (AMPress) Mai sunt terenuri ale nimănui în legătură cu eliberarea titlurilor de proprietate asupra pământului, date de ultimă oră obținute de un redactor AMPress din surse oficiale arată că dintr-un total de cinci milioane de asemenea documente au fost înmânate doar 264.000. Nici punerea în posesie a pământului nu a fost finalizată, deși Ministerul Agriculturii își propusese ca la sfârșitul primului semestru 1993 să încheie această acțiune. Mai sunt încă ale nimănui circa 10% din suprafețele agricole, 18% dintre beneficiarii Legii fondului funciar așteptându-și în ziua de azi drep­turile. (AMPress) A

Next