Cotidianul, decembrie 1993 (Anul 3, nr. 283-306)

1993-12-01 / nr. 283

TIDIANUL MIERCURI /1 DECEMBRIE 19931 OPINIA Prezenta salvatoare­a Andrei Ionescu Urmașii acelui pumn de comuniști care, din ordinul Kominternului, considerau România Mare un stat burghez multinațional ce trebuia, în viziunea lor trădătoare de țară, să fie dezmembrat, uzurpatorii istoriei naționale care, în decembrie 1947, au răsturnat Monarhia constituțională din ordinul lui Stalin, activiștii înrăiți ai nefastului partid până nu de mult m­ic, dispărut ca prin farmec printr-o nesinceră declarație de lașitate opor­tunistă, dar în realitate perpetuat cu năravul incurabil al exercitării despotice a puterii, precum și nelipsita liptă a lingăilor de curte prezidențială de ieri și de azi, întreaga faună sinistră pe care am contemplat-o cu groază și îngri­jorare într-un tablou naturalist de crispată spaimă agre­sivă, la ședința televizată din 24 noiembrie, se va lăfăi probabil la tribuna oficialităților la “manifestările de stat” de la Alba lulia. Numai urmașul Regelui Ferdinand întregitorul și urmașii de drept ai făuritorilor Marii Uniri nu se vor afla pe 1 Decembrie în tribuna oficială de la Alba lulia. Dacă ar fi putut veni, dacă ar fi fost lăsat să vină ca să-și ocupe locul ce i se cuvine, Majestatea Sa Regele Mihai I ar fi făcut să se reverse asupra tuturor românilor lumina sacrei sărbători a neamului. S-ar fi putut produce un nou miracol, la fel ca neuitatele zile de Paști din 1992, când prezența Suveranului a creat subit impresia vie și stăruitoare că a devenit în sfârșit cu putință ceea ce până la revenirea lui părea o speranță prea repede alungată, un vis sechestrat și pângărit de o putere vicleană. Prezența Suveranului a făcut să se nască încrederea că se poate reinstaura tot ce implică Instituția Regalității în România: adevăr, legitimitate, garantarea libertăților democratice, că ar fi de ajuns ca Majestatea Sa să revină (și nu doar ca musafir tolerat, în vizite condiționate, hărțuit, denigrat, ci în calitatea sa inalienabilă de Suveran al României), pentru ca prezența lui calmă să resta­bilească un climat de normalitate, în care ar trebui să pălească dintr-o dată chipul fățarnic și hâd al unei pretinse bune-credințe afișate ostentativ, dar în realitate inexistente în sufletul oficialităților, ajunse în mod grotesc, printr-o ironie a soartei, în ipostaza de organizatori ai unei sărbători istorice la care nici o autoritate morală nu îi îndreptățește. S-ar trezi la viață, cu înnoite forțe auten­tice, tot ce este încredere, bunătate, rodnicie, toate energiile înăbușite sub lespedea grea a falsității agresive și sterile, în prezența autorității legitime, Regale, care garantează libertatea, pe care uzurpatorii o suprimă, care garantează democrație, pe care uzurpatorii o urăsc, care garantează conviețuirea civilizată, pe care uzurpatorii o distrug prin abuzuri flagrante, amenințări și măsuri de forță împotriva opoziției și a presei independente, care garantează funcționarea normală a instituțiilor, pe care uzurpatorii le blochează prin trafic de influență, presiuni de tip mafiot și șantaj ignobil, care ar instaura valorile fundamentale pierdute în deceniile experimentului comu­nist, ar face să rodească efortul liber al omului și cinstea în raporturile cu semenii, pe care uzurpatorii le-au submi­nat și le subminează prin perpetuarea muncii inutile și păgubos protejate în marile întreprinderi falimentare care, în sfârșit, ar limita și ar discredita corupția, pe care uzur­patorii o întrețin și o lasă să se întindă ca pecinginea prin exemplul lor rău și impunitatea lor scandaloasă, prin încurajarea complice a parazitismului “întrajutorărilor” cu profit nemuncit. Asistat cu forța morală a adevărului, rațiunii și purității sufletești. Regele cucerește, atrage irezistibil, trezește adeziunea spontană a mulțimilor și știe să le vorbească simplu, cald, adevărat. Mulțimile azi descurajate, înjosite, mișelite, și-ar putea înălța chiar mâine fruntea din țărână, redobândindu-și încrederea și demnitatea pierdute. Pentru ca toate aces­tea să devină posibile, pentru a se declanșa procesul mult așteptat al regenerării noastre, este nevoie de un singur lucru: să revină în țară Majestatea Sa Regele Mihai I, chiar și numai ca simplu cetățean român, în limitele de legalitate ale Constituției actuale, dar fără a-și putea pierde, prin această umilință înțelept asumată, atributele suveranității sale charismatice. Privirea Sa blândă dar fermă i-ar face pe oamenii azi înfricoșați să-și regăsească speranța în restabilirea justiției. Privirea Sa Xsplândă dar fermă i-ar face pe uzurpatori să pălească. J) i Recunoștința față de Părinții națiunii Costel Ionescu Starea de “conservare” nefericită a sărăcirii marii majorități a națiunii, apatia, indiferența, lipsa încrederii și speranței, împreună cu contradicțiile dintre pozițiile conservatoare și cele, reformiste, cu tot ce în­seamnă stagnare, osificare, trecere discutabilă a comuniștilor din fosta nomenclatură la democrație, ridică întrebarea, într-o atare realitate, sărbătorirea lui 1 Decembrie va sta sub autoritatea patriotismului sau a formalismului îndrăgostit de demagogie? Adevărul și sacralitatea sărbătoririi înseamnă prețuirea conținutului său real: dimensiunea istorică a evenimentului - Marea Unire, intrarea în istoria națională a înfăptuitorilor săi ca Părinți ai națiunii - Regele, Regina, marii oameni politici ai momentului, cei căzuți pe câmpurile de luptă, cei ce­ au luptat, de la soldați la generali, unitatea națională spirituală realizată de un atare moment istoric crucial. De peste patru decenii, 1 Decembrie n-a mai fost sărbătorit în raport de conținutul său real, nedeformat și nepângărit. La vechea trădare a kominterniștilor plătiți și aflați în slujba dictatului leninist de a considera Marea Unire ca un act de anexiune imperialistă, s-a adăugat crima aruncării în temnițe a multora dintre Părinții națiunii, a izgonirii din țară a altora dintre ei, a pângăririi însemnelor și simbolurilor pentru ca un neam întreg să-și uite jertfele și înaintașii. Nu s-a auzit încă de nici o condamnare fermă a acestor acte ce n-au făcut nici un secret din ura lor împotriva identității și ființei naționale ajunse, sub însemnele regale ale Marii Uniri, la condiția de a se manifesta neîngrădit. înainte de a se prăbuși, comunismul a inventat național­­comunismul, însoțindu-se de șovinismul, xenofobia, anti­­occidentalismul, republicanismul suprasaturat de resentimente și sete de putere, național-comunismul și naționalismele extremiste derivate din el, se “închid” în teritorii de gândire automată ce n-au nimic comun cu patriotismul. Neavând nimic comun cu el, nu-și pot ascunde pofta de a continua să opereze “selecții” în rândurile Părinților națiunii, să-i opună pe unii altora, după criteriile știute ale resentimentelor îndelung cultivate. Sub o atare tutelă “naționalistă”, oricare ceremonie dedicată lui 1 Decembrie poate deveni o desfășurare după tiparele culturicilor “Cântării României”, un nou formalism ce “aruncă” pe toată lumea în fotolii pentru a privi la televizor sărbătorirea. Este nevoie de cu totul altceva. Nefericirile prin care trece România reclamă sărbătorirea lui 1 Decembrie prin trăirea patriotică a conținutului său real, a credinței în posibilitatea noii reîntregiri a țării, a unității naționale spirituale care să permită regăsirea energiilor în stare să garanteze prosperitatea și locul demn în lume. Este nevoie de restabilirea punții spirituale între Părinții națiunii și urmașii lor. Părinții națiunii nu pot fi încă o dată împuținați pentru ca printr-o nouă “epurare” istoria să fie adusă la “exigențele” ce i-au falsificat adevărurile. “Mărul discordiei” este însuși imposibilul devenit “zidul” spiritual rezidual de sorginte comunistă. Imposibilul se cheamă refuzul recunoașterii cetățeniei române a Urmașului lui Ferdinand întregitorul, dreptul Regelui Mihai de a fi prezent la Alba-Iulia la 1 Decembrie. Sărbătorirea lui 1 Decembrie nu poate fi despărțită încă o dată de forța sa spirituală de a aduce sub “umbrela sa protectoare” un neam întreg pentru ca acesta să-și înțeleagă și să-și prețuiască după cum se cuvine trecutul și, prin el, să-și pregătească cu înțelepciune viitorul. NU este îndeajuns ca “umbrela sa protectoare” să se deschidă într-un singur loc sau două. Din contra, să se deschidă în toată țara. La aceeași oră, sub “cuvântarea” clopotelor bisericilor, în lanțuri umane în jurul bisericilor, în fața unuia sau a mai multor plutoane ale armatei române. O cucernică binecuvântare și o reculegere în stare să unească sufletele și spiritele în puterea unificatoare a patriotismului, în­seninătatea chemată să învingă apatia, lipsa de speranță. Degeaba este într-un singur loc, dacă nu se află în sufletul și spiritul fiecăruia. Alba-Iulia n-ar fi existat dacă nu s-ar fi aflat în sufletul țării ce își dorea Unirea! Dacă imposibilul amintit va pune pe cineva sau pe destui în situația să se abțină de la participarea la manifestarea de la 1 Decembrie la Alba-Iulia, există puterea unui posibil ce vine din prezența în toate locurile țării a unei Alba-Iulia integrate în simțirea patriotică. De această simțire regăsită are nevoie astăzi România. Orizonturile unui astfel de posibil deschid perspectiva unei noi și îndreptățite dimensiuni spirituale a sărbătorii naționale, de a fi și una a Recunoștinței față de înfăptuirile Părinților națiunii. După înțelepciunea modelului american. De ce n-ar fi însușită și Instituită ca atare începând din acest an, Iuliu Maniu, importantă personalitate a Unirii, ucis de comuniști în temnița de la Sighet Parlamentul pus în fața faptului împlinit Executivul a elaborat un proiect de lege pentru rectificarea bugetului de stat pe anul 1993. Deficitul calculat este de 729,3 miliarde lei. Dezbaterea acestui proiect în cadrul Parlamentului va avea loc în luna decembrie,­­deci după ce banii s-au cheltu­it. Guvernul ne pune ca întotdeauna în fața faptului împlinit”, declară dl Radu Vasile, senator PNȚCD. (AMPress) conflictului colectiv de muncă în concordanță cu hotărîrea Uniunii Sindicatelor din RAS Târgu Jiu. 2) Declanșarea grevei generale începând cu data de 2 decembrie 1993, ora 15.00, până la soluționarea tuturor revendicărilor”­­ a declarat corespondentului AMPress din Gorj, dl Viorel M. Tenelescu, președintele Uniunii. (AMPress) Minerii din Motru vor intra în grevă generală "întrucât în urma discuțiilor avute între sindicatele afiliate la Uniunea SALVAMIN MOTRU și conducerea RAS Târgu Jiu nu s-a ajuns la o soluție comună în ceea ce privește acor­darea în totalitate a drepturilor prevăzute în contractul colec­tiv de muncă pe anul 1993, deși s-a obținut deblocarea a 25 de miliarde lei pentru această regie, consiliul de coordonare a decis, în ședința sa din 29 noiembrie, la Declanșarea România are cea mai mică recoltă agricolă din Europa Potrivit ultimelor date, România se numără printre țările cu cea mai mare pondere a populației active ocupate în agricultură. Astfel, în urma creșterii aces­teia în perioada 1990-1992, ponderea sa este de 32,9%, urmată de Polonia cu 26,2%, Bulgaria cu 19%, Ungaria cu 18,2%, Portugalia cu 17,9%. Cu toată această forță de muncă, datorită mijloacelor precare de lucru și lipsei de sprijin guvernamental pentru agricultură -lucru care se face în toate țările civilizate ale lumii - România înregistrează în prezent cele mai mici producții agricole de pe continent. (AMPress) Sindromul fricii președintelui Pe lângă obsedantele reclame de la TV cu efect de picătură chinezească, micul ecran ne oferă cu insistență și fizionomiile unor personalități politice de care ni s-a făcut tot atâta lehamite ca și de pasta de dinți “Blend-a-med” sau de “Fantasticul Artei”! Până de curând, recordul de frecvență îl deținea dl Brucan, dar care, în ultimul timp, a fost depășit de dl Everac la concurență cu dnii Păunescu, Vadim etc. Dl Iliescu, ca șef suprem al unui stat traumati­zat de atâtea obsesii și exces de cultul personalității, are un loc aparte. La apariția de la Cotroceni cu susținătorii Puterii, l-am revăzut în toată splen­doarea domniei sale, când și-a pus, cum se spune, poalele în cap. Pentru aceasta s-ar putea invidia orice performer în materie aflat în conflict cu precupețele din piață. Timp de patru ani, de când, vrem nu vrem, îl tot observăm și am putut constata că domnia sa își pierde cel mai rău cumpătul, în special în trei situații: când se strigă “Regele Mihai”, când se strigă “Jos Securitatea” și când se evocă Unirea Basarabiei cu România! Persoana Regelui îi dă frisoane, pentru că nu-i poate ierta legitimitatea monarhică care-i jenează impostura, Securitatea îi asigură puterea, fără de care n-ar putea respira aer de­­ Cotroceni, iar Basarabia și Bucovina constituie peșcheșul oferit Moscovei pentru a-i recunoaște dreptul de a guver­na în România. Aceasta din urmă constituie, de fapt, tradiționala profesiune de credință a familiei de vechi ilegaliști a domniei sale. Această familie a făcut parte din firavul mănunchi de fondatori ai PCR, în al cărui statut era precizat că teritoriile românești de peste Prut ar aparține de drept Uniunii Sovietice, iar Statul burghez român este multinațional și imperialist,acaparator!!! Aceasta a determinat autoritățile române de atunci să ia măsuri de a scoate PCR în afara legii. Fascinația foștilor ilegaliști pentru Puterea Sovietică se dovedește și prin faptul că și-au botezat odraslele cu nume rusești: Ilici, Vladimir, Vadim sau Alioșa etc. In nici o casă de români adevărați, neinfestați de marxism nu se vor găsi persoane cu astfel de nume. Dar, s-ar putea spune că nu suntem singura țară în care s-au găsit forțe politice care să acționeze împotriva intereselor naționale, favorizând în același timp interesele unei puteri străine. Desigur, în toate țările cotropite de Armata Roșie s-au găsit grupuri trădătoare impuse sub forța armelor, dar, nici­unde, afară de România, n-au mai dăinuit după prăbușirea forței care le-a impus. Perfidul zâmbet iliescian, sugerând cu destulă artă un fel de bonomie, a reușit să păcălească un întreg popor care l-a acceptat cu ușurință și superficialitate. Acesta a căzut ușor în capcană, fiind prea sătul de mutrele posacilor “puși la zid” de către zâmbitorul izbăvitor. Dar, între timp, înșelătorul zâmbet a devenit proverbial că se potrivește ca “nuca-n perete” și este deja perceput ca o provocare căreia, acum, i se răspunde așa cum se cuvine. Ieșirile necontrolate, incompatibile cu demni­tatea unui șef de stat, denotă că acesta este dominat de o frică congenitală, văzând, ca și predecesorul său, în orice manifestare numai con­spirații și lovituri de stat. De aceea, considerăm că este de neînțeles organizarea aniversării Unirii din 1918 fără obiectul acesteia, dar cu toții, aceia care au militat împotriva Unirii! Aceasta dovedește fie cinism, fie incultură sau chiar infantilism. Și atunci se impune întrebarea: mai poate cineva crede că țara poate fi guvernată, când are în frunte un șef de stat marcat atât de puternic de infirmitatea fricii și a lipsei de patriotism? Intr-o astfel de situație, considerăm că singura soluție ar fi să se retragă și să lase țara să-și găsească drumul spre făgașul ei normal. Staicu Oprișescu I Documente expuse pentru prima oară Cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Marii Uniri, Biblioteca Centrală Universitară în colaborare cu Direcția Generală a Arhivelor Statului marchează acest moment omagial cu expoziția de carte și documente “1 Decembrie 1918 - Aspirații și împlinire”. Localul Bibliotecii Centrale Universitare din Calea Plevnei nr.59 este locul unde sunt prezentate lucrări ale marilor istorici români și ale personalităților reprezenta­tive din viața politică a epocii. Expoziția cuprinde peste 150 de cărți și aproximativ 70 de facsimile ale princi­palelor momente premergătoare Unirii, precum și cele care o consfințesc. Pentru prima dată sunt expuse documente privind toate teritoriile locuite de români și fotografii ale generației Unirii. Prezent la vernisajul acestei expoziții, dl prof. dr. Stelian Neagoe ne-a declarat: “Sunt aici pentru că e vorba de desăvârșirea unității noastre statale și pentru că momentul 1 Decembrie încheie un proces, deși nu este singurul moment care reprezintă unirea tuturor românilor. Mă gândesc și la 27 martie (Chișinău), la 28 noiembrie (Cernăuți) și, desigur, la acest 1 Decembrie. Aceste pietre prețioase au fost puse în diadema care a însemnat coroana României Mari la 1918”. (Alexandru Traciuc) Dr. Cazacu Rodica exprimă adânca durere își ia pierderea unui mare prieten, Ioan Luchian Mihalea în primăvara care va veni, îmi vor lipsi primele flori ce mi le aducea el an de an. 1 PAGINA 2 Nerespectarea drepturilor omului ajută la instaurarea unei noi dictaturi Sub genericul “Drepturile omului și drepturile minorităților naționale”, la sfârșitul săptămânii trecute a avut loc o masă rotundă organizată de filiala LADO Constanța. Au fost prezenți din­ av. Nicolae Ștefănescu-Drăgănești, președinte și Dan Stănescu, vicepreședinte LADO. Au partici­pat reprezentanți ai partidelor politice, AD, Pro Democrația și de asemenea, ai Cultelor, Poliției și minorităților naționale (rusă, turcă, evreiască, armenească, romi). Problemele puse în discuție au fost diverse, multe dintre ele deosebit de interesante. Dl Harie Mihailovici, reprezentantul Comu­nității evreiești consideră că Decretul-Lege 118/1990, care se referă la drepturile persoanelor persecutate politic, este imperfect și ar trebui inițiat un proiect de lege care să cuprindă perioada 1938-1989. Reprezentantul Uniunii Romilor, dl Anghel Petre a apreciat: “Nimeni nu a făcut nimic pentru romi în ultimii zeci de ani. Situația romilor este de­zastruoasă la pivei de țară”. Referindu-se la incendierea caselor romilor, a afirmat un lucru foarte grav: “Cred că se urmărește distrugerea romilor, exterminarea noastră din România” (?­ - n.red.). Am reținut de asemenea, că nu există sediu și biserică pentru comunitatea rusă. Reprezentanții administrațiilor locale, procura­turii, judecătoriei, au lipsit de la această întâlnire, spre indignarea celor prezenți. Dl­av. Ștefănescu-Drăgănești aprecia că, deși au fost semnate o serie de documente, în România sunt cazuri de încălcare a drep­turilor omului. “Cu autoritățile se luptă foarte greu. Poliția, de cele mai multe ori, nu respectă drep­turile omului. Anul acesta sunt opt cazuri în care oamenii au murit în bătăi. Agresiunile sunt de tortură și chiar moarte”. Abordând problema neacordării vizei MS Regele Mihai, domnia sa a opinat: “în mod intenționat se creează această tensiune. Sunt încălcate drepturile omului. Am trimis documente în acest sens, la Parlament și Guvern. Trebuie să se termine o dată cu asemenea inepție”. Au fost prezentate câteva cazuri de încălcare a drepturilor omului în județul Constanța. Totodată, s-a făcut un apel la cei prezenți: “Ajutați-ne ca să vă ajutați și să-i putem ajuta pe toți ceilalți. Nu faceți nici un rabat față de respectarea drepturilor omului. Orice rabat contribuie la introdu­cerea dictaturii”. (Teodora Vasiliu și Ciprian Vasiliu) PL ’93 a participat la Conferința Mondială Liberală La sfârșitul săptămânii trecute, PL ’93 a participat, la Budapesta, la Conferința Mondială Liberală. Delegația a fost compusă din dnii Dan Trepcea, Raymond Luca, Dinu Zamfirescu, Horia Rusu și a purtat discuții cu “crema” liberalismului din Euro­pa. “Participarea noastră și recunoașterea PL ’93 pe plan internațional constituie cel mai mare succes al nostru după Congresul de constituire din februarie ’93”, a spus dl Horia Rusu. La propunerea dlui Dinu Patriciu, Comitetul Director al PL ’93 a hotărît constituirea unui grup - format din dnii Horia Rusu, Dinu Patriciu, Vintilă Brătianu, Valeriu Stoica, Alexandru Popovici - care să poarte convorbiri cu celelalte formațiuni din Opoziție, în vederea mai bunei informări și a organizării unor acțiuni coerente. “Necorelarea între forțele de opoziție a început să se vadă”, a apreciat dl Patriciu. Anca Lăzărescu Mormintele de la Argeș ne plâng drn suflete Marin Bucur Din nou Puterea, contestată vehe­ment în piețe și pretutindeni în țară, de un întreg popor nemulțumit și trezit din vraja minciunii propagan­­­distice electorale, a găsit prilejul să­ monteze spectacolul cu tablouri­­ vivante, dintr-o nouă versiune a Cântării României, dând țării iluzia , Sărbătorii care să acopere frigul,­­­ foamea, lipsa electricității și a gazu­­­­lui metan. Refuzând prezența Regelui Mihai la ceremoniile de la Alba lulia, Puterea ne(o)comunistă ' reprezentată de președintele Republicii­­ și instaurată de Stalin și­­ staliniștii din țara ocupată de Armata­­ Roșie­­, liderul partidului de guvernământ și arhitectul șef al Alianțelor cu partidele comuniste și neofasciste, a eliminat frontal însăși Istoria Națională, transformând cere­monia care trebuia să fie a restituirii memoriei integrale a neamului într-un spectacol mediatizat al regimului. Grandoarea pioasă și profundă a reidentificării naționale a fost metamorfozată stupid într-o paradă și etalare a Puterii moșteni­toare de sânge a dictaturii care ne sechestrase istoria și o transformase într-o armă a proslăvirii tiranului României. Căci, ce sărbătoare națională mai este aceasta când, în fumul de tămâie cu care oficialitatea­­ îmbălsămează cinic “stihiile trecutu­lui”, se uită ce este mai scump: pomenirea la mormintele Regelui­­ Ferdinand, al Reginei Maria și al lui Ion I.C. Brătianu, adică a celor fără a căror credință nezdruncinată în victorie și fermitate de oțel în decizia luată, astăzi ne-am fi suflat ca săracul în palme, pe lângă “Republica” lui Mircea Snegur! ‘ Cum poate cineva cu conștiința românească, nepătată de păcatele ofenselor pe care le auzim de peste patru decenii la adresa ctitorilor adevărați ai țării moderne - proslăvindu-se, în schimb, trădătorii internaționaliști vânduți Moscovei Roșii - să comemoreze astăzi actul Unirii celei Mari, fără o pomenire creștinească, în prezența ofi­cialităților de stat, la cel mai înalt nivel, în fața mormintelor Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, la Curtea de Argeș, și al lui Ion I.C. Brătianu, la Florica. Fumul de tămâie și lumânările au urmat strict traseul oficial al sărbătoririi de partid și de ideologie. O dată cu neac­­ceptarea pe lista de prezenți a urmașului legitim al lui Ferdinand întregitorul, Puterea, pe care o scenarizează președintele republican de astăzi, a ocolit cu rea-credință istoria, țara și neamul, așa cum ele au fost reprezentate în supremul efort al împlinirilor seculare de la 1 Decembrie 1918. Comentatorul, care a asistat la ședința festivă de la Academia Română, a comunicat că primul ministru al României nici măcar nu a pomenit o singură dată numele Regelui Ferdinand și al sfet­nicului său, Ion I.C. Brătianu, în alocuțiunea de gală! Sfidarea . întrece orice limită, mai ales că discursul era citit și înaintea unor istorici calificați, dacă nu este vorba de un caz de analfabetism cras! Sub imaginea stihiei lugubre și atee a monumentului “eroilor” peceriști, care nici până astăzi nu a fost demontat, străjuind ca o insultă Mormântul Eroului Necunoscut, s-a executat programul de rutină, conform statului protocolar, oriunde, numai acolo, la Curtea de Argeș și la Florica, unde trebuia să înceapă ori să se încheie majestuos ceremoniile, nu. Puterea a pus bari­era ideologică a urii disimulate în îngăduință contra înfăptuitorilor incontestabili ai Marii Uniri. Sărbătoarea națională, de pomenire creștinească, n-a avut loc la Argeș și la Florica, așa cum s-ar fi cuvenit printr-o rugăciune și îngenunchere la mormintele regale de la Argeș, precum și la cel voievodal de la Florica! Morminte uitate, istorie profanată, lapsusul Puterii este procedura tradițională de peste patru decenii a comunismului de a întoarce istoria pe dos. Fără Curtea de Argeș și fără Florica, Alba Iulia va semăna cu un miting duminical al Puterii, în locul “stihiilor trecutului” va patrona sub baldachinul imaginar al încoronării, stafia zdrențuită a ne(o)comunismu­­lui, înfășurată în tricolorul ciopârțit în decembrie 1989! Azi, 1 Decembrie 1993, mormintele de la Argeș și de la Florica stau triste și uitate, în continuarea bejeniei naționale a celor patru decenii. Campanie orchestrată Membrii Alianței Civice, întruniți la Conferința Filialei București în ziua de 27 noiembrie 1993, adaugă protestul lor acelor formațiuni care văd în campania orchestrată împotriva prezenței M.S. Regele Mihai la Alba Iulia și împotriva acțiunilor opoziției, determinate de același eveniment, o revenire în forță a celor mai conservatoare elemente politice. Spectacolul dizgrațios, pe care Televiziunea ni-l oferă în aceste ultime zile, se adaugă inițiativelor din Parlament ori din alte instituții ale statului, îndreptate, în mod evident împotriva fundamentelor democrației în România: Alianța Civică, Filiala București

Next