Cotidianul, iunie 1994 (Anul 4, nr. 126-151)

1994-06-01 / nr. 126

TIDIANUL MIERCURI • 1 IUNIE 1994 OPINIA Parteneriatul pentru Pace salvează România Ion Rațiu România este cea de a doua țară ca mărime între fostele țări comuniste din Europa de Est. Dintre cele 23 de milioane de locuitori, aproape 90% sunt etnic români. România este un susținător puternic al Parteneriatului pentru Pace, în opinia noastră, Parteneriatul pentru Pace este cea mai bună modalitate de construire a noii Europe - o Europă unită prin instituții, aspirații și moduri de viață democratice, o Europă care salvgardează drep­turile omului. Parteneriatul pentru Pace supune la o probă de foc țările care doresc aderarea. Așa cum îl percepem noi, nu trebuie să existe nici un fel de discriminări pro sau contra, nici un fel de favoritisme. Iar toți cei care doresc să intre în NATO, acest instrument cât se poate de eficient în menținerea păcii și, aș îndrăzni să spun, cel mai de succes instrument de menținere a păcii în întreaga istorie a omenirii, deci, toți cei care doresc această aderare trebuie să corespundă, să se califice în acest scop. Acest lucru poate dura un timp. Nu contează, atâta timp cât există dorința și hotărîrea de a intra în rândurile țărilor NATO. Un tratament plin de înțelegere a problemelor securității poate fi evident disponibil pentru noi între timp. Aceasta a fost dubla rădăcină a atitudinii noastre, care a dus și la alegerea noastră: 1) sentimentul de apartenență la marea civilizație europeană și la moștenirile ei și 2) căutarea noastră de a asigura securitatea națională a poporului român. Suntem conștienți de dificultăți, suntem conștienți și­ de costuri. Așteptăm, însă, să vedem care vor fi criteriile exacte de admitere. Ne vom strădui să le ac­ceptăm, întrucât, în opinia noastră, viața noastră ca națiune va fi mai bine servită și, în ultimă instanță, garantată. Și, dați-mi voie să vă spun că politica noas­tră oficială de astăzi reflectă cu acuratețe poziția tuturor curentelor de opinie din întreaga țară, politice și sociale, guvernamentale și de opoziție. Cu mai bine de un an în urmă, toate cele 11 partide reprezentate în Parlamentul nostru, fără excepție, au pus bazele Consiliului Național pentru Integrare Euro- Atlantică. Iată de ce România a acționat imediat: La 26 ianuarie 1994, România a semnat documentul cadru. România a fost prima țară fost comunistă care a semnat acest document, iar la 28 aprilie 1994, România a înaintat la Bruxelles documentul său de prezentare, un fapt ce nu a trecut neobservat, așa cum comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul Journain, a subliniat, în mod explicit, în prima sa vizită într-o țară din Europa de Est. D­e președinte, România este angajată activ în diplomația preventivă, în realizarea stabilității în Europa, în prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă și în operațiunile de menținere a păcii. România se află în procesul unei restructurări ireversibile a economiei sale. Sunt multe de făcut, multe de realizat, dar România își va juca rolul său în Parteneriatul pentru Pace pe deplin și într-o manieră loială. Poziția delegației României față de Parteneriatul pentru Pace prezentată de dl Ion Rațiu, șeful dele­gației și vicepreședintele Camerei Deputaților, la Adunarea Parlamentară a Atlanticului de Nord, 30­­ mai 1994, Oslo. , “Acțiunea de unificare liberală va porni de jos ” Dl. Liviu Dorneanu, președintele organizației județene Suceava a Partidului Liberal ‘93, referindu-se la tratativele pentru unificarea liberală, a declarat corespondentului AMPress din zonă: “Se discută intr-adevăr foarte mult, dar nu acolo unde trebuie, adică la nivelul conducerii partidelor liberale. Procesul de unificare merge foarte greu deoarece nu există voința politică de­ a realiza această unire cu orice preț, chiar și cu prețul sacrificării intereselor și avanta­jelor personale. Această situație echivocă va dura până când acțiunea de unifi­care va porni de jos în sus. Degeaba așteptăm această unire de la centru”. “Gheorghe Funar și Ioan Gavra se împing și se îmbulzesc” pentru a mai obține câte ceva Surse din cadrul PUNR au declarat unui redactor AMPress că mai mulți membri ai conducerii acestui partid și câțiva parlamentari au solicitat biroului permanent al acestei formațiuni politice să renunțe la protocolul încheiat cu PDSR și să-l anuleze. Conform surselor citate, deși absolut toți membrii staff-ului PUNR sunt conștienți că nu vor putea intra la guvernare pe ușa din față, “unii ca Gheorghe Funar și Ioan Gavra se tot împing și se îmbulzesc să se întâlnească cu PDSR-ul, ca să mai obținem ceva”. Comisia interguvernamentală pentru industria de apărare face propagandă pesemistă în fabricile de armament a firse din cadrul industriei de apărare au relatat unui redactor AMPress că în această perioadă comisia interguvernamentală pentru restructurarea indus­triei de apărare colindă uzinele de profil, cu scopul de a-și contura un proiect oarecare. Spre uluirea muncitorilor, afirmă specialiștii care activează în această industrie, unii membri ai comisiei se arată contrariați de lipsa legaturilor dintre sindicatele locale și PSM. Alții fac Comentarii directe, afir­mând că sindicatele trebuie să acționeze la stânga, lângă PSM. Aceleași șuirse afirmă că alături de deputatul PSM Constantin Hoară, fost director la întrdeprinderea de Armament din Sadu, aceleași declarații în discuțiile cu muncitorii au fost făcute și de ex-senatorul FDSN Gelu Juncu, director la întreprinderea de Armament Plopeni. Contractul colectiv de muncă interzice activitatea politică în cadrul industriei de apărare. __ 1 De curând, la Medgidia s-au sărbătorit 10 ani de la terminarea lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră. Această “măreață ctitorie” ceaușistă, foarte dragă și dlui Iliescu - care și vede pălind Rotterdamul în fața Agigei - a costat, desigur, multă muncă, mulți bani și multe vieți. Alte vieți, și mai multe, au fost năruite tot pe traseul Canalului, cu peste 40 de ani în urmă, încât nu prea îmi imaginez ce gust va fi avut sărbătorirea de la Medgidia. De cenușă, de lacrimi, de sânge? înfricoșătoare serbare! (M.C.) SRI-ul și Parchetul acuzate de împiedicarea cercetărilor Senatorul PNȚCD Șerban Săndulescu, membru al sub­comisiei “Sibiu” de cercetare a evenimentelor din Decembrie ‘89, a acuzat SRI-ul și Parchetul că împiedică în mod intenționat acțiunea de aflare a adevărului privind anumite întâmplări din perioada 20-25 decembrie ‘89, în cadrul celor aproximativ 800 de ore de audieri din ultimele șapte luni, reprezentanții SRI-ului și ai Parchetului “nu au făcut depoziții adevărate (...), au căutat practic să șteargă urmele”, a precizat dl Săndulescu. Dosarul întocmit de subcomisie - incomplet încă - cuprinde nu­meroase episoade asupra cărora planează “un mister interesat”. Cazul avionului ROMBAC care a transportat la Sibiu 89 de pasageri - teroriști în accepția comisiei, care au declanșat un adevărat război civil în oraș, soldat cu 92 de morți și 167 de răniți - a fost cercetat amănunțit în teren.­­Cu această ocazie s-a aflat că elicopterele militare au participat la 47 de misiuni de luptă lansând numeroase rachete, iar piloții au confirmat că pe acoperișurile imobilelor se aflau numeroși trăgători de elită neidentificați.) Raportul SRI despre acest “episod” nu conține decât cinci rânduri, în care “nu se spune nimic”, iar cercetările Parchetului sunt contradictorii, a mai afirmat dl Săndulescu. Concluzia domniei sale este clară: “Totul conduce spre un scenariu în care reprezen­tanții Puterii instaurate după 22 decembrie au făcut un compromis cu vârfurile fostei Puteri, pentru înăbușirea revoltei populare”. La o concluzie relativ asemănă­toare a ajuns și președintele comi­siei, dl senator PNȚCD Valentin Gabrielescu, care ieri dimineață l-a acuzat­­ în direct, la Radio Total - pe colegul său Sergiu Nicolaescu că încearcă să impună în raport anumite concluzii proprii, care scot din cauză anumite persoane sus-puse. (R.S.B. și L.G.) Cearta iluzorie a partidelor pentru supremație în CDR “Dl Dinu Patriciu n-a reușit să unifice mișcarea liberală, cum va reuși să unească partide social­­democrate cu creștin-democrate și liberale?” s-a întrebat dl Adrian Năstase, referindu-se la recentele valuri stârnite de propunerea PL ‘93 de a transforma CDR într-un partid politic. După ce a anunțat că nu crede “deloc” în această pro­punere, dl Năstase a analizat pe scurt situația din CDR: “A încerca topirea unor partide cu ideologii foarte diferite ar însemna distrugerea lor, tocmai acum când își clarifică aceste ideologii”. în plus, dl Năstase a atras atenția că unificarea presupune și o strategie comună, care, în opinia liderului PDSR, este cea trasată de dl Coposu: “Cine e în alianță cu PNȚCD trebuie să-și examineze poziția republicană sau monar­histă. E limpede că aceasta va fi una din pedalele pe care se va apăsa din nou în campania elec­torală, iar partidele din Opoziție, în loc să se certe între ele pentru o iluzorie supremație, ar trebui să-și clarifice și să pună în aplicare cât mai urgent o strategie, dacă nu vor să rămână, în continuare, o opoziție decorativă dar inefi­cientă”. Referindu-se la cele două întâl­niri ale românilor din exil (cea de la Sinaia și cea de la Paris), dl Năstase a apreciat că termenul “exil” nu mai are nici un rost după ‘89, românii din diasporă putând să se întoarcă oricând în țară. “Nu există nici un fel de restricție de viză în ce ne privește”, a susținut domnia sa, uitând că ori de câte ori Regele Mihai își exprimă dorința de a veni în țară Guvernul are dureri de cap, născocește probleme legate de pașaport și viză sau pune condiții și restricții care nu au nimic în comun cu “filosofia drep­turilor omului”, cum se exprima dl Năstase. Dl Năstase s-a arătat mai degrabă sceptic față de șansele semnării unui tratat de colaborare cu Ungaria. Deși alegerile au fost câștigate de socialiști, care nu au revendicări teritoriale, nu trebuie să ignorăm doi factori: “presiunile exercitate de puternicele orga­nizații ungurești din străinătate”, și teama noului guvern maghiar, care s-ar afla într-o poziție vulnerabilă și delicată. Doina Doru Ilegalitatea a devenit o stare normală a lucrurilor “în țara noastră, ilegalitatea a devenit, prin cotidianul ei, o stare normală a lucrurilor”, se spune într-o declarație dată seri publi­cității de PL ‘93. Atât Guvernul cât și Parlamentul încalcă în mod sistematic legile statului de drept, ne-a reamintit senatorul Alexandru Popovici. Mai grav este însă că în fruntea celor predispuși la încălcat legea se află însuși președintele țării, care “este răspunzător pentru actuala stare de ilegalitate care ne înconjoară”. în declarația PL ‘93 se face referire directă la afirmațiile președintelui în legătură cu procesele caselor naționalizate și cu dreptul de proprietate al țăranilor, afirmații prin care dl Iliescu atacă dreptul la proprietate și intervine în deciziile puterii judecătorești. Pentru a se intra odată în legalitate, liberalii îi cer dlui Iliescu “să se dezică de cele afirmate și să recunoască greșeala comisă”. Dar tocmai pentru că este puțin probabil ca Iliescu și ai săi să-și schimbe atitudinea, PL ‘93 a propus transformarea CDR în partid, ca o alternativă­­ puternică și de dreapta­­ la stânga naționa­listă. Dl Dinu Patriciu apreciază că, o dată cu consimțământul celorlalte formațiuni din CDR, inițiativa ar putea deveni realitate, în urma unui congres de consti­tuire, în circa șase-nouă luni. Liderul liberal este de părere că în acest moment prioritatea o reprezintă câștigarea următoarele alegeri, și nu doctrina fiecărui partid. Faptul că propunerea “a fost interpretată ca o diversiune, este un reflex totalitar”, spune Dinu Patriciu, care consideră că fără o culoare politică “definită și definibilă” CDR nu va avea șanse de reușită.­­De altfel, părerea sa este că deși PNȚCD se declară partid de centru-stânga, el este perceput de electorat tot ca un partid de dreapta.) Potențialul partid ar beneficia de denumirea, sigla și programul actualei CDR; în plus, el ar permite luarea unor decizii în mod operativ, ar pune în prim-plan factorul valoric uman și nu anumite interese de partid, și s­­ar bucura nu numai de sprijinul electoratului CDR, dar și de cel al nehotăriților. Anca Lăzărescu Internaționala Socialistă și fuziunea PSDR - PD în ziua de 26 mai a.c., la Budapesta, s-a desfășurat reuniunea Comitetului Internaționalei Socialiste pentru Europa Centrală și de Est, la care au partici­pat 20 de partide membre (printre care PSDR) și șapte partide invitate (print­re care PD). în acest context, dl Constantin Avramescu, vicepreședintele PSDR, a dezmințit afirmațiile din “Evenimentul zilei”, care scrisese că PD ar fi singurul partid din România cu care Internaționala Socialistă ar întreține relații și că Internaționala ar fi recomandat fuziunea PSDR cu PD. Domnia sa a adăugat: “Afirmația că Sergiu Cunescu este singurul care se opune acestei fuziuni este iresponsabilă, și conduce la o răcire a relațiilor dintre cele două partide”, în ceea ce privește propunerea PL’93 ca actuala Convenție Democratică să devină un partid unic, dl Avramescu a declarat: “Este o copilărie, și face parte din teribilismele cu care ne-a obișnuit PL’93. Convenția Democratică este tare prin existența partidelor din componența ei, de diferite nuanțe doctrinare, dar cu un obiectiv comun: democrația și liber­tatea”. (D.G.) Doctorul Alex. Oproiu a falsificat diagnosticul lui Nicu Ceaușescu Senatorul PNȚCD Șerban Săndulescu, membru al sub­comisiei parlamentare “Sibiu”, de cercetare a evenimentelor din Decembrie ‘89, a declarat că se dețin dovezi privind faptul că diagnosticul de ciroză de pe certificatul­­ui Nicu Ceaușescu este fals: “în realitate, fostul prim-secretar de la Sibiu a avut doar ficatul mărit din cauza băuturii”, apreciază dl Săndules­cu. Conform dezvăluirilor domniei sale, diagnosticul fals de ciroză a fost pus de către un colectiv de medici îndrumați de actualul “număr doi” al Minis­terului Sănătății, doctorul Alexandru Oproiu. Lucian Gheorghiu Buget pentru noul Serviciu Special Parlamentarii au aprobat ieri bugetul alocat Serviciului de Telecomunicații Speciale. Suma este de 20 miliarde lei, dar ea a fost considerată insuficientă pentru protejarea sistemului informa­tional, după cum a declarat un deputat PDSR. Răspunzând unor întrebări ale reprezentanților Opoziției, directorul STS a susținut că nu este vorba de un serviciu de informații, ci de un serviciu de transmisiuni, “guver­namental și de stat”. Acest servi­ciu este coordonat de către Consiliul Suprem de Apărare. Directorul STS a adăugat că în curând va prezenta Parlamentului un Proiect de Lege care să regle­menteze organizarea și funcționarea serviciului. (Raluca I Stroe Brumariu) - 'MUit JLL PAGINA 2 Costel Planul de stabilitate, cunoscut și ca Planul Balladur, urmărește prevenirea surselor de tensiune și conflict în Europa Centrală și Răsăriteană pe problematica fron­tierelor și a minorităților. Cerând relații de bună vecinătate bazate pe acorduri bilaterale, se urmărește, implicit, ca toate aceste țări, la momentul admiterii în Comunitate să nu aducă cu ele atari conflicte nerezolvate. Modelul oferit este cel al Europei Occidentale, unde asemenea probleme nu sunt la ordinea zilei sau nu se manifestă cu amploare alarmantă. Condiția aplanării, a estompării lor a fost dată de întreaga evoluție politică, economică, socială, culturală, în raport cu care Europa Occidentală a devenit o societate invidiată pentru nivelele de dezvoltare atinse. Perioada inițială a acestei dezvoltări nu poate fi explicată dacă se face abstracție de prezența Planului Marshall, de condamnarea nazismului, de voința comună de a găsi căile dezvoltării și relațiilor de bună vecinătate. Exemplul relațiilor franco-germane este fundamental! Planul de stabilitate este axat pe extinderea stabilității politice și economice de tip occidental pe întreg spațiul european. Prin aceas­ta, planul devine grandios. Cu toate acestea, există cel puțin două aspecte care nu pot fi trecute cu vederea. Primul: contribuția UE la încheierea tratatelor bilaterale în spiritul stabilității prevede explicit consultările și prezența moderato­rilor săi. Regăsim astfel o veche poziție “precaută” față­ de răspun­derea occidentală privind cel puțin efectele nestinse ale pactului Ribbentrop-Molotov, urmările nefaste ale Conferinței de la Ialta, demolarea țesuturilor societăților democratice existente înainte de aruncarea lor în zona de influență sovietică și în colonizarea comu­nistă, greutatea imensă de a reface aceste țesuturi și de a le orienta în spirit european după prăbușirea comunismului. Al doilea, nu toate țările din acest spațiu au așteptat recoman­dări pentru a stabili relații de bună vecinătate, chiar dacă negocierile, în unele cazuri, cer destul timp pentru a învinge anevoiosul venit dinspre practicile și prejudecățile epocii comuniste. Ceea ce există, ca resuscitare a naționalismului extremist, ca “europenizare mai europeană decât cea occidentală”, însemnând goana după drepturile colective ale minorităților, este o situație proprie postcomunismului, în cadrul lui se confruntă reflexele Ionescu de respingere a democrației de tip occidental cu voința de a o realiza în acest fel. Această voință nu poate evita să ia în seamă dosarul negocierilor încă fără rezultat privind situația supraîncărcată de incertitudini din fosta Iugoslavie. Ceea ce n-a fost prevenit și nici aplanat acolo urmează să fie preîntâmpinat prin Planul de stabilitate. Pentru aceasta este nevoie însă de mai mult decât recomandări de rezolvare. Altfel, Planul rămâne o grandioasă utopie. Tratatele, ca întotdeauna, se pot încheia. Spiritul revanșard sau expansionist poate să apară pentru “a corecta” urmările dezastrului economic prin punerea în prim­­plan a revendicărilor de tot felul, de la cele privind frontierele și minoritățile la “dreptul” de afir­mare a unui misionarism sau altul. Posibilitatea de activare a unui asemenea “subiect” conflictual interesează întreaga lume euro­peană. Dacă UE neglijează, din rațiuni diverse, sprijinirea rapidă și masivă, de genul Planului Marshall, a Europei Centrale și Răsăritene, Planul de stabilitate rămâne total descoperit. Spiritul contestatar și decis să impună reglementări vizând drep­turile colective ale minorităților, mergând până la dreptul de “autonomie comunitară”, formulă ce favorizează “statul în stat”, poate să deschidă și pentru unele țări membre ale UE cutia Pandorei. Există îngrijorări în raport cu posi­bile înțelegeri vizând noi zone de in­flu­ență în care să fie implicat­e ,unul sau altul din partenerii occi­dentali. O astfel de înțelegere ascunsă subminează eficiența dorită de Planul de stabilitate. Asocierea și integrarea în UE, în perspectiva stingerii incertitudinii capabile să însângereze sfârșitul de secol și mileniu, se dovedește a fi un act politic absolut necesar ambelor părți. Fiecare parte are nevoie de cealaltă. Principiu ce­ ar trebui să dobândească relevanță de la nivelul tratatelor bilaterale la procesul de unificare a Europei. O atare relevanță presupune rapida activare a unui real spirit european, în raport cu care naționalul se deschide unei mai sigure și mai ample împliniri. Se deschide atunci un imens spațiu de concurență și afirmare pentru fiecare în parte, fapt ce poate favoriza aplanarea temerilor, a numeroaselor surse de conflict, ca și ocolirea cu grijă a pozițiilor de superioritate în raport de care unii sunt mai importanți decât alții. Piatra de încercare a stabilității: A spiritul european! La Petroșani, birou NATO de informare Recent, dl senator Tiberiu Vladislav (PNȚCD), membru al Comisiei pentru politică externă, ne-a comunicat inițiativa orga­nizării unui birou de informare NATO la Petroșani. Acest centru ar constitui o legătură informațională directă cu Bruxelles, oferind o documentare publică în domeniu în această regiune rău famată și vulcanică - Valea Jiului. Se încearcă pe această cale temperarea tensiunilor și îmbunătățirea imaginii în lume a minerilor din Valea Jiului, care au primit, de altfel, bine această inițiativă­­ punte de legătură cu Europa. Ideea a apărut cu ocazia vizitei la Bruxelles a delegației senatoriale române, în urma unei discuții purtate cu dna Erika Bruegge, reprezentant pentru Europa de Est. La actualul nivel de organizare, biroul funcționează pe lângă biroul senatorul PNȚCD din Petroșani, grație muncii voluntare depuse de membri TM­T din Petroșani, fiind în perspectivă o îmbunătățire a condițiilor prin angajarea de personal permanent și obținerea unui sediu corespunzător. Un spri­jin semnificativ vine din partea Universității Tehnice Petroșani, care a pus la dispoziție, ca spațiu destinat unor activități, propriul club. Ca o primă acțiune-probă este planificată pentru toamnă organizarea la Petroșani a unui seminar NATO, cu invitați de marcă. Informațiile de mai sus ne­­au fost puse la dispoziție prin bunăvoința dlui senator Tiberiu Vladislav. (Cristian Butuman) Aplicarea Convențiilor privind Drepturile Omului Eforturile autorităților române de a-și demonstra deplinul consens în aplicarea normelor impuse (sau sugerate) de către forurile europene au fost supuse zilele trecute unui nou mic (pro)test, când, sub auspiciile Ministerului român de Justiție, Comitetului Helsinki din Olanda și în colabo­rare cu Institutul olandez pentru Drepturile Omului și Uniunea Juriștilor din România, la sediul acesteia din urmă s-a desfășurat seminarul intitulat “Aplicarea Convențiilor privind Drepturile Omului în dreptul intern”. Și astfel, la 26-27 mai, modestul sediu de pe str. Magheru nr. 22 a devenit un centru de analiză a ceea ce are de fapt de oferit legislația română în (pe la noi, controversa­tul) domeniu al drepturilor omului, și cum se răsfrânge aceasta asupra practicii, acum când legiuitorii noștri s-au grăbit, cu specifica nonșalanță, să ratifice aderarea la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Ședințele au fost deschise de dl ministru Gavril Iosif Chiuzbaian, după care hățurile lucrărilor au fost preluate de invitații străini, începând cu speechul concis al dlui Pieter van Dijk, membru în Consiliul de Stat de la Haga. Interesantă a fost expunerea dlui dr. Manfred Nowak, profesor și director al Institutului pentru Drepturile Omului “Ludwig Boltzman” din Viena, privind “Procedurile de plângeri indivi­duale conform tratatelor Națiunilor Unite privind Drepturile Omului”. Interesantă și poate utilă, Conferențiarul a pus față în față argumentele pro și contra ale prac­ticii petițiilor individuale, în lumi­na Convenției europene a Drep­turilor Omului și, în general, în contextul mondial. Cea de-a doua zi a seminarului a fost dedicată situației minorităților, a protecției la care acestea au drep­tul, precum și, mai pe scurt, aplicării tratatelor privind drep­turile omului la nivel național. Au mai participat ca invitați din­ Cordon Nardell, avocat la Secre­tar ..rul Comisiei europene a Drep­turilor Omului, Leo Zwaak, cercetător la Institutul olandez pentru Drepturile Omului din U­r­ .hî, dr. Arie Bloed. Dintre conferențiarii români îi menționăm pe­­ dnii Adrian Vasiliu, avocat, Valeriu Stoica, lector universitar la Facultatea de Drept a Universității București, Bogdan Bărbulescu, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție București, Cristian Butuman

Next