Cotidianul, februarie 1995 (Anul 5, nr. 25-48)

1995-02-01 / nr. 25

TIDIANUL MIERCURI O 1 FEBRUARIE 19951 OPINIA O viziune eronata asupra realităților din Republica Moldova Apostol Stan Un studiu privind relațiile României cu Republica Moldova, elaborat de Gabriel Andreescu, Valentin Stan și Renate Weber, dat publicității spre finele anului trecut, revine în atenția opiniei publice prin comentarii negative. Erorile autorilor constau, printre altele, în faptul că apreciază Republica Moldova drept o țară străină, ca oricare alta de pe meridianele globului. Fără să ne raportăm la istorie, autorii fac abstracție de o serie de realități recente. Declarația de independență a Moldovei din 1991, de pildă, semnifică separarea de fostul Imperiu sovietic. în acel context, Parlamentul a recunoscut că statul reprezintă o identitate românească nu numai prin limbă, ci și prin două dintre principalele însemne ale unei națiuni, anume stindardul tricolor și imnul României, pe care l-a adoptat. Această identitate românească a fost afirmată de autoritățile de la Chișinău multe luni după proclamarea independenței, când a încercat să-și extindă suveranitatea în întreg spațiul republican. Concludent în această privință este și rolul atribuit României de guvernul de la Chișinău în comisia cvadripartită în care - alături de acesta - mai intrau Rusia și Ucraina, scopul fiind obținerea prin acord a extensiunii suveranității Moldovei în zonele în care forțele de ocupație ruse provocaseră o secesiune. Pe timpul războiului transnistrean, Chișinăul și Bucureștii au colaborat permanent, situându-se de partea aceleiași baricade. Aceleași capitale, prezentându-se drept două centre ale românismului, neputând oferi unirea clamată de numeroși locuitori de pe ambele maluri ale Prutului, s-au angajat, în așteptarea unor condiții externe favorabile, să promoveze o integrare economică, culturală și spirituală, peste frontiera politico-administrativă; în această privință, președinții de la București și Chișinău vorbeau la unison. Numai că, la Chișinău, o asemenea politică a fost abandonată, Snegur făcând o întorsătură radicală spre Rusia, în speranța că prin ajutorul economic al acesteia va putea salva vechile structuri ale economiei colhoznice dominate de clasa politică de peste Prut. Din această perspectivă, legăturile speciale prefigurate cu România au fost văzute ca deosebit de periculoase pentru ciocniirea agrară din Moldova, speriată de măturarea ei prin transformarea proprietății etatist-colectiviste în loturi aparținând țărănimii. Ca atare, Chișinăul oficial începe a gravita spre Rusia și fostele republici sovietice, unde reformismul economic și democrat-instituțional este încă în fașă, iar birocrația bolșevic-comunistă tronează în noile funcții. Același studiu greșește pentru că vorbește despre o Moldovă independentă, când, în fapt, este o entitate politică nedesăvârșită din cauza ocupației rusești. Armata a 14-a de la Tiraspol este unealta prin care Rusia ține în chingi Chișinăul, condiționându-i extinderea suveranității în fâșia transnistreană de revasalizarea lui sub forma aderării la CSI. în acest mod, Moldova este îndepărtată de obiectivele naționale pe termen lung, adică decolonizarea de rasism și sovietism, concomitent cu blocarea consolidării unor instituții democratice reprezentative. Punându-se în slujba unei asemenea politici, Snegur s-a abătut de la liniile directoare ale proclamației de independență, abandonând conceptele esențiale privitoare la limbă și naționalitate, cucerite în timpul lui Gorbaciov de o intelectualitate care acum este alienată și marginalizată. Revenind la conceptele staliniste ale unei limbi și naționalități moldovene, Snegur și agrarienii au declanșat un românofobism, în acest sens asimilând ideile transnistrene și intoxicând mentalul unei populații care continuă să trăiască în aceeași confuzie stalinistă. Prin prisma unor asemenea realități și evoluții politice, autorii studiului menționat cred că România ar trebui să se încline în fața faptului împlinit. Se recomandă chiar recunoașterea unei naționalități moldovenești,­­ cea oficială, a lui Snegur - concomitent cu aceea a unei minorități românești de dincolo de Prut. Sub raportul statutului special al Găgăuziei și Transnistriei, autorii nu vor să înțeleagă că aici este vorba de altceva, anume de populații aduse în stare de adversitate față de Chișinău nu datorită unor persecuții etnice. Este o mișcare separatistă dictată și susținută de Moscova cu forța armată menită a paraliza suveranitatea Moldovei. Federalizarea acestui stat, văzută de autori ca o întruchipare a conceptelor democratice de organizare statală, este o fărâmițare și o demantelare a entității moldovenești, o slăbire a ei din interior, spre a fi reîncorporată de Moscova. Este surprinzător că cei trei autori n-au sesizat asemenea realități care i-ar fi ferit de numeroasele erori degajate din­­ studiul lor.____________________ Noi suntem aici pentru ca dumneavoastră să fiți pretutindeni* mo -ESTIk BIROURI RamrefU, M, m. rt \%h>, «fcWFocSIZ*»* fa* Sír. SoMmCIH: «2/17 © $? mi M 8* » Fax: (WM 4S 7t compania de publicitate Capcana prezentului: socialismul Există desigur motive pentru a crede că viitorul României poate fi altfel decât prezentul ei bântuit de sărăcie și descurajare, de stagnare economică și corupție, de politi­cianism și mediocritate. Oricum, nu se poate trăi fără credința în dreptul de a avea parte de zile mai bune, atât pentru tine, ca om cu o singură viață aici pe pământ, cât și pentru națiunea din care faci parte; în același timp, acest viitor mai “bun” nu poate fi altfel decât este el “gândit”, cum este “proiectat” în prezent. E greu astfel de crezut că alte “culori” și “programe” mai pot avea loc pe scena politică de astăzi, saturată, dacă nu chiar îmbâcsită, și derutată de cele mai posibile ori imposibile “idei” socio-economice; în acest sens, ceea ce ne lipsește poate în cea mai mare măsură astăzi nu sunt “ideile” despre viitor, ci capacitatea de a-i vedea “clar”, pe lângă lipsa voinței politice de a pune de acord “gândirea” cu nevoile imediate ale societății noas­tre și cele ale cetățenilor ei. Este vizibilă astfel neputința forțelor politice “majoritare”­­ ce hotărăsc în ultimă instanță atât prezentul, cât și o parte din viitorul nostru­­ de a pune de acord funcționarea societății românești cu “prezentul” lumii occidentale: economia de piață, democrația, libertatea, bunăstarea, concurența, creativi­tatea, într-un cuvânt cu legile unei societăți moderne, deschisă binelui și drepturilor fundamentale ale omului nu numai pe plan teoretic, ci în realitățile vieții de zi cu zi. Imensul decalaj dintre “pro­gramele” ce asigură funcționarea societăților democratice moderne occidentale și ceea ce se întâmplă în realitățile socio-economice ale societății românești de astăzi este descurajat, dar și provocator. Există o “capcană” politică în care se poate cădea relativ ușor și în care, de fapt, ne-am înfundat, înapoierea economică, mizeria în care trăiesc milioane și milioane de oameni, sărăcia și descurajarea, ba chiar frica­­ ce a început din nou să stăpânească societatea românească - sunt favorabile unei “gândiri”, unor “programe” politice cu tentă socialistă, oricum de stânga, dacă nu chiar de extremă stânga. Or, în ultimii 50 de ani comunismul nu a făcut decât să aplice în practică numai o “gândire” de stânga ori de extremă stângă, scoțând realitățile socio-economice din dinamismul și tensiunea “contrariilor”, din concurența politicilor de dreapta cu cele de stânga. “Viitorul” care s-a născut dintr-un prezent dominat de stânga socialistă nu s-a dovedit a fi decât o “copie” tot mai ineficientă economic, social, politic și cultural, incapabilă să asigure istoriei și so­cietății, omului și ideilor lui, vieții și speranțelor oamenilor, deschi­derea necesară către noutate și diversitate, democrație și libertate, bunăstare și progres. Adică tocmai­­ către acele elemente ce asigură societăților occidentale atât pros­peritatea, cât și ordinea necesară. Or, starea de fapt a societății noas­tre, dominată politic de “socialis­mul cu față umană”, reprezintă cu siguranță frâna cea mai puternică în calea dezvoltării României în acord cu prezentul lumii occidentale. Toate relele ce bântuie astăzi la noi sunt rezultatul direct al incapacității “conducătorilor” politici de a racor­da România prezentului lumii democratice occidentale. Iar așa­­zisa lor politică de dreapta, denu­mită “liberală”, acceptată doar în urma presiunilor internaționale, este contracarată cu eficacitate de conservatorismul, haosul și inerțiile funcționale și dogmatismul fostului stat comunist. Astfel, dominante rămân atât toretic cât și în practica socio-economică “ideile” și “programele” de stânga. Un viitor bazat pe aceste “viziuni” nu poate fi decât o repetare, desigur imper­fectă, a trecutului. “Binele” ce ne așteaptă de pe urma “socialismului cu față umană” nu poate fi altul decât unul deja atins de socialismul real din practica totalitarismului. Adică “binele” unei societăți aflate în afara funcționării concurențiale a ideilor, “concurență” ce pune permanent în practica socio­­economică programele de dreapta celor de stânga, în concurență, să zicem, alternativă la guvernare. Dar mai ales într-un fel de complemen­taritate benefică, în stare să asigure tot ceea ce este specific societăților occidentale democratice moderne. In acest sens, astăzi numai o voință politică de dreapta este capabilă să scoată România din Criza în care a adus-o “stânga”. Eventuala alternare a politicilor de dreapta și de stânga reprezintă desigur o pro­blemă a viitorului. Oricum acest viitor mai “bun” nu poate deveni realitate, o realitate altfel decât cea din prezent, decât numai prin acce­sul rapid și susținut al societății românești la “prezentul” lumii occi­dentale moderne. La caracteristicile lumii democratice de astăzi: liber­tate, democrație, economie de piață, concurență, creativitate, toleranță, legi și ordine și, mai presus de orice, respectul față de om și drep­turile lui. Nicolae Macovei Consiliul CDR nu a rezolvat “problema” UDMR Potrivit declarațiilor dlui Horia Rusu, ședința Consiliului CDR dedicată “problemei” UDMR nu a reușit nici pe departe să o rezolve în vreun fel. Co­municatul final - cu al cărui text PL ‘93 nu este de acord - nu are nici un efect, pentru că amestecă chestiuni total diferite. De altfel, dl Rusu a opinează că singura rezolvare așa-zisei probleme minorității maghiare ar fi pre­a luarea ei de către partidele românești, deoarece un con­cept precum autonomia locală ar trebui să reprezinte un punct de interes al tuturor cetățenilor acestei țări. Pus în gura liderilor comunității maghiare, conceptul capătă alte conotații și dă posi­bilitatea partidelor extremiste să aibă “un obiect al muncii”. De aceea, unul dintre obiec­tivele principale ale CDR ar trebui să fie descentralizarea. Cât privește solicitarea UDMR de a se renunța la formularea de stat național, dl Rusu apreci­ază că aceasta nu trebuie să fie problema Convenției, ci a liderilor Uniunii. PL ‘93 reafirmă necesitatea ca UDMR să dispară de pe scena politică actuală și să se integreze, în funcție de afinitățile doctrinare, partidelor românești. în acest fel, disputele electorale din sânul UDMR ar dispărea și, o dată cu ele, și supralicitările pe care fruntașii maghiari le aruncă în scena politică. Oricum, liberalii nu sunt pentru îndepărtarea UDMR de Con­venție, pentru a nu izola com­plet comunitatea maghiară. Anca Lăzărescu Problema UDMR este o falsă problemă, în opinia dlui H. Rusu .Declarațiile actuale ale UDMR sunt identice cu cele din 1992, când UDMR a intrat în Convenție. Scandalul a fost determinat de PDSR, care era obligat să semneze un pact cu două formațiuni extremiste. Partidul de guvernământ și-a justificat astfel acțiunea. De aceea, cred că discutând pro­blema UDMR-ului, care este o falsă problemă, nu facem decât jocul Puterii. Consiliul primarilor UDMR are aceeași organizare și struc­tură ca toate celelalte organi­zații similare ale formațiunilor din Convenție”, a declarat agenției AM Press, dl Horia Rusu, lider PL ‘93. Bătălia paragrafelor în finalul ședinței Convenției Democratice, în care s-a analizat statutul UDMR în această alianță, dl Sergiu Cunescu, președintele Partidului Social Democrat Român, a declarat agenției AMPress: “Au fost discutate foarte multe probleme. Noi am avut solicitări mai ample, în legătură cu unele paragrafe din acest comunicat. Astfel, am cerut ca la precizările referitoare la declarația despre integri­tatea teritorială a României să fie trecută întreaga definiție a statu­lui nostru, așa cum este prevăzută în articolul 1 al Constituției. S-a refuzat ideea­ statului național, pe motiv că UDMR-ul nu acceptă acest lucru; în plus, am cerut ca UDMR-ul să declare că va fi satisfăcut de convenția-cadru de la Strasbourg, dar ei au declarat că au pretenții mai mari”. * Restructurarea Opoziției este absolut necesară “Ieșirea din paradox (adică din situația în care se găsește CDR - n.r.) constă în restructurarea Opoziției, a cărei unitate este absolut necesară, dar pe alte baze”. Declarația îi aparține dlui Dinu Patriciu și se datorează situației tensionate în care se află Convenția de câteva luni. Un exemplu îl constituie și modul în care, săptămâna trecută, Consiliul CDR a decis modul și calendarul pentru alegerea președintelui alianței. PL ‘93 contestă procedura în care s-a adoptat acest calendar - decizia a fost luată prin vot, și nu prin consensul Comitetului CDR, așa cum prevede protocolul, doar două partide parlamentare fiind pentru­­ și nu crede că șase săptămâni sunt suficiente CDR ca să aleagă prin competiție persoana capabilă să îl învingă pe Ion Iliescu. In plus, dlui Horia Rusu i se pare inacceptabil faptul că Emil Constantinescu și-a anunțat candidatura înainte de stabilirea unor criterii pentru selecția candidaților. în acest fel, spune dl Rusu, orice criteriu pe care dl Constantinescu nu-l va îndeplini va fi considerat ca fiind propus special pentru a-l înlătura pe acesta din cursa pentru președinție. PL ‘93 consideră de asemenea că nu este timpul pentru desemnarea candidatului la președinție. Termenul optim ar fi cu șase luni­ un an înainte de alegeri, afirmă dl Patriciu, pentru ca acesta să nu sufere o uzură; în acest sens, propunerea dlui Grabowski (UMRL), de a face o diferențiere între candidatul la președinția CDR și la cea a țării, ar fi putut constitui o soluție. Deși a fost susținută de majoritatea partidelor parlamentare, mai puțin PNȚCD și PER, ea a fost respinsă de Consiliul Convenției. (Anca Lăzărescu) Este timpul pentru suspendarea lui Gheorghe Funar “Declarațiile aberante și jigni­toare, tip UDMR, au mai fost și vor mai fi, pentru simplul motiv că astfel de partid nu și-ar justifi­ca existența și nici sponsorizarea din străinătate. Grav este însă că în jocul periculos al UDMR au fost atrase foarte multe forma­țiuni politice românești, ajungân­­du-se la o adevărată isterizare a întregii vieți politice. Campionul acestei cruciade extrem de peri­culoase pentru România este Gheorghe Funar. Acesta și-a asumat în numele PUNR multe declarații periculoase, jignitoare, de-a dreptul incendiare. Gh. Funar a vorbit ca de obicei în nume propriu, sfidând regulile de partid și arogându-și decizii politice grave în numele partidu­lui. El a ignorat cu infantilismu­l specific faptul că PUNR nu este un partid oarecare, ci o formați­une de guvernământ. Cred că se impune ca în zilele următoare să fie convocat de urgență Biroul Permanent al PUNR, împreună cu grupurile parlamentare din Se­nat și Camera Deputaților, pentru a discuta situația politică creată de declarațiile dlui Funar și pentru a formula un punct de vedere oficial al partidului. De asemenea, așa cum am mai sus­ținut de atâtea ori, consider că este timpul ca Biroul Permanent să promoveze inițiativa de suspendare a dlui Gheorghe Funar din funcția de președinte al PUNR”, a declarat agenției AMPress, dl Viorel Sălăjean, senator PUNR. Cauzele eșecului vizitei lui Hrebenciuc în Ungaria Eșecul vizitei în Ungaria a secretarului general al Guvernului, dl Viorel Hrebenciuc, s-a datorat comunicatului anti-UDMR al Executivului, din data de 20 ianuarie a.c., afirmă surse apropiate Palatului Victoria. Programul vizitei dlui Hrebenciuc, care fusese anunțat ca purtătorul unor mesaje personale ale președintelui Ion Iliescu, fusese stabilit de partea ungară, încă dinainte de plecarea secretarului general al Guvernului din România. Guvernul maghiar nu a acționat, după ce au afirmat liderii PDSR, în urma acțiunilor PUNR și ale lui Gheorghe Funar. (AMPress) PAGINA 2 Comunicat al CDR despre relațiile cu UDMR Consiliul CDR întrunit în ședință extraordinară, în ziua de 30 ianua­rie 1995, pentru a discuta situația creată în relațiile cu UDMR și situația politică actuală, declară următoarele: 1. Toate formațiunile compo­nente ale CDR, inclusiv UDMR, susțin fără rezerve integritatea teri­torială a României, suveranitatea și caracterul unitar al statului român. 2. Dezvoltarea autonomiei administrative locale în condiții identice pentru toate județele țării. 3. Rezolvarea problemei mino­rităților în spiritul proclamației Marii Adunări Naționale din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, a Convenției Cadru Europene pentru Protecția Minorităților Naționale și a Cartei Europene “Exercițiul Autonom al Puterii Locale”, semnate de statul român. 4. Constituirea unui Consiliu al Primarilor și Consilierilor UDMR este o structură internă de partid asemănătoare cu cele create și de alte partide din România și nu afectează unitatea și integritatea țării­„ 5. între UDMR și alte formațiuni ale CDR s-au manifestat divergențe care privesc conceptul de stat național, autonomia comunitară pe criterii etnice și autonomia regio­nală. Reafirmăm și cu această ocazie că toate problemele privind relațiile interetnice se vor soluționa pe cale parlamentară prin res­pectarea Constituției și a legilor țării. 6. Situația politică tensionată din România, creată de o putere inca­pabilă să rezolve adevăratele pro­bleme ale situației economico­­sociale, conduce la izolarea inter­națională a României, inclusiv pe plan militar, și poate avea consecințe grave pentru țara noas­tră. Atragem atenția că această situație a fost generată de Protocolul cvadripartit dintre PDSR, PUNR, PRM și PSM și de recentele declarații iresponsabile ale liderului PUNR care dovedesc caracterul extremist și antinațional al acestei formațiuni. PDSR este coresponsabil al acestei agitații sterile, după cum este corespon­sabil al declarațiilor lipsite de măsură ale liderilor PUNR, aliatul său la guvernare, atâta vreme ce, departe de a le sancționa, le răsplătește cu participarea la Putere. 7. Pentru a preîntâmpina dezbaterea acestor probleme deli­cate abia în momentele de criză create de diversiunile puterii și pentru analizarea deschisă a diver­gențelor dintre UDMR și alte formațiuni din CDR s-a hotărît crearea unui grup special de lucru. 8. CDR constată că nu a făcut îndeajuns pentru a lămuri opinia publică în legătură cu poziția sa în problema minorităților și a definirii intereselor majore ale națiunii, și propune elaborarea unui program național de informare a cetățenilor țării pe această temă. Consiliul Național al CDR. Emil Constantinescu, președintele CDR La Focșani, Iliescu s-a folosit de aceleași trucuri ca și Ceaușescu în seara de 23 ianuarie, săptămâna trecută, la Focșani a avut loc un spectacol cu focuri de artificii în cinstea “înalților demni­tari” sosiți aici pentru “serbarea Unirii”, în frunte cu Ion Iliescu, N. Văcăroiu, Adrian Năstase și Virgil Măgureanu, spectacol care a spe­riat efectiv populația, crezând ori că-i bombardează rușii, ori că e iar Revoluție! Apoi, cu toate că Focșanii este unul dintre orașele primitoare pentru Ion Iliescu, unde a fost reales cu majoritate absolută de voturi, președintele nostru iubit și-a luat destul de multe măsuri de precauție ca sărbătoarea de la 24 ianuarie să se desfășoare în deplină ordine. Zeci de elevi au fost aduși cu forța (fiind amenințați cu exma­tricularea în caz de refuz) la această așa-zisă manifestare neju­biliară, mai degrabă electorală, care s-a desfășurat în Piața Unirii. Mai mult decât atât, deținem informații certe că în marile comune ale județului Vrancea țăranilor “bine intenționați” li s-au pus la dispoziție autobuze pentru a veni la Focșani să facă și ei puțin mică ordine în caz de nevoie. La toți aceștia, care s-au oferit să-i asigure protecție ascunsă președin­telui Iliescu, li s-a asigurat masă gratuită la restaurant. Datoria aces­tor țărani era ca, în cazul că s-ar fi strigat sloganuri antiprezidențiale, ei să strige în favoarea președin­telui. De precizat că toți cei care au fost aduși astfel din județ erau îmbrăcați în costume naționale și că s-au amestecat în mulțimea din piață. Un ultim amănunt, țăranii “mai voinici” erau “înzestrați” cu tradiționalele “ciomege folclo­rice”­ (Laurențiu Stoiciu) Redactarea comunicatului a durat ore întregi După terminarea ședinței conducerii Convenției Democratice din România, consacrată analizării ultimelor poziții radicale ale UDMR, dl Ion Diaconescu, prim­­vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc Creștin De­mocrat, a declarat agenției AMPress: “Redactarea comunica­tului Convenției Democratice a durat ore întregi, deoarece era vorba de o problemă foarte spinoasă. S-a făcut o trecere în revistă a diferendului cu UDMR. Unele puncte ale comunicatului au fost acceptate de toate părțile, iar la altele nu s-a ajuns la un consens. Am propus instituirea unui comitet de lucru, care să analizeze toate problemele diferendului legat de integrarea UDMR în Convenția Democratică. Acest comitet va trebui să stabilească detaliat toate principiile. în momentul de față ne aflăm în situația de a ne lămuri dacă există un potențial real de înțelegere, de conviețuire înlăuntrul țării într-un stat unitar, cu caracter românesc și cu respectarea drep­turilor minorităților”. Alianța Sindicală Argeș invită piteștenii, joi 2 februarie a.c., orele 16, la Casa Sindicatelor, la o întâlnire cu parlamentari ai Opoziției democratice.

Next