Cotidianul, iunie 1995 (Anul 5, nr. 125-150)

1995-06-01 / nr. 125

JOI *1 IUNIE 1995 OPINIA Pe un făgaș al moralei Nicolae Havriliuc Criza valorilor morale apare când raportul dintre prin­cipiul forței, ideea de dreptate și modelul de bine așază pe prim-plan principiul forței. Această așezare are în vedere faptul că principiul forței este un produs al colec­tivității care a acționat în numele unor programe folosi­toare ei. într-un sens general, principiul forței admite o rezis­tență fizică (capacitate de acțiune prin apărare și supunere) sprijinită de posibilități și concepte care-i validează necesitatea. Principiul forței, în manifestarea sa colectivă, intră adesea în contradicție cu principiul forței în manifestarea sa individuală (înțeles prin aceeași rezistență fizică susținută de posibilități și concepte conforme cu gândirea individului). O supremație a prin­cipiului forței colective duce la fetișizare și dezinteres, lăsând individului impresia că altcineva trebuie să acționeze în numele său. Cultul principiului forței colec­tive obliterează nevoia de gând. Diminuând gândirea se micșorează capacitatea creatoare a omului. De aici, haosul din existență și cunoaștere prin glisarea formelor și ideilor morale care sunt împiedicate să devină valori și etalon de măsură pentru existență. Impunerea din afară a unor modele morale, fără acordul interior al individului, poate înlesni o acceptare exagerată a acestor modele, în sensul că ar include (amăgitor) câtimea de bine și drep­tate. Și cum în fața lor nu există înduplecare, preluarea lor de către individ fără posibilitatea opțiunii și deci, a unei instruiri de sine, ar duce la o diluare a energiei, ceea ce în planul colectivității înseamnă o slăbire a echilibrului și nervului vital. A propune o societate democratică, în locul abandonatei utopii comuniste, necesită o trans­mutare de la “cultura noastră” - falsele îndoctrinări ideo­logice prin care individul se-nscria obligat unei alcătuiri sociale (dovedită a fi falimentară) - la cultura de facto, crescută prin harul divin și particularizată prin corifeii spi­rituali ai neamului, prin care individul edificat de sine să se pună în slujba societății și a statului de drept ce-i aparține. Cum societatea omului nu este un gata făcut, ea presupunând “o neîncetată posibilitate”, individul intră în relație cu celălalt și împreună se-nscriu în lucrările publice avansate de colectivitate. Esențiale sunt făgașurile de dezvoltare a acestor relații. Una este să fii inteligent sau cetățean onest și alta este să devii viclean. A te pregăti în ambianța celei de-a doua perspective (fiind mai conformă cu firea și cu predispozițiile timpului), înseamnă a neglija valoarea, deși îi sunt acceptate efectele. Preluându-se numai efectele ei și arătând preocuparea pentru strălucirea exterioară, se manifestă dezinteres pentru cauza valorii și mai ales pentru mecanismul ei. Acest dezinteres limitează simțul practic, stopând creșterea ființei și a mediului de viață, reducân­­du-le la condiția de aservit și știrbindu-le orice acces spre demnitate și onoare. Poți pătrunde în valoare prin oboseală de timp, încer­cată subiectiv și inaccesibilă celorlalți; după cum poți pătrunde în valoare atras de strălucirea ei din care toți se-nfruptă, așezându-se în dispută ca pentru o mai deplină adâncire de sine a valorii, dar fără o cunoaștere a ei. Și-ntr-un caz și într-altul, societatea se arată scoasă din încheieturi, fiind disprețuite binele și dreptatea ce-i îndatorează pe indivizi între ei. Trebuie pornit de la ipoteza că fiecărei perioade istorice și sociale îi aparține un anumit tip de om și că orice răsturnare socială aduce o înfățișare nouă omului. Evenimentul revoluționar 1989 îndeamnă la o schimbare a concepției omului și deci, a înfățișărilor sale, ca un izvor nesfârșit de posibilități. Energia izvorului aduce primatul gândului asupra realu­lui ce așteaptă să fie modelat. Sentimentul zădărniciei morții la români Azi, în joia înălțării Domnului Iisus Hristos la ceruri, la 40 de zile de la înviere, în tradiția sfântă a poporului nostru a fost rânduit să fie evocați și cinstiți, și să se facă rugăciuni­­ întru odihna sufletului Eroilor neamului. Personal, sunt tare amărît când scriu aceste rânduri, ar fi trebuit să mă abțin, dar nu am putut, iată... Fiindcă voi face caz, în Ziua Eroilor, prea trist, de sentimentul zădărniciei morții la români, obsedant, anistoric. Așezată și la Porțile Orientului și la Porțile Occidentului, “țară strategică”, “tampon”, în care osemintele eroilor au apărat cel mai adesea cauze pierdute, mereu cotropită de o putere militară sau alta să fie mereu eliberată de eroi ce voiau să-și recunoască vatra, fie ea și ciuntită, cu sacrificii enorme uitate, niciodată stăpână pe propri­ul destin, parcă, asuprită de Dumnezeu în primul rând (care până și religia majoritară ortodoxă i-a dat-o împotriva originii latine a populației sale), rareori liberă cu adevărat, România nu are noroc. Tocmai înzestrarea ei naturală cu ieșire la Mare și cu o întreagă graniță la un fluviu navigabil euro­pean unic, făcând să fie o țară râvnită de un imperiu sau altul, întâi din Apus, roman, apoi austro­­ungar și otoman, apoi din Răsărit, sovietic... Dar să rămân doar la ultimii 55 de ani ai istoriei, cei mai nenorociți pentru sufletul româ­nesc, ani în care sentimentul zădărniciei morții eroice a fost deplin. Să ne amintim: întâi, a fost pactul scelerat, secret, “Ribben­­trop-Molotov” (pe care nici azi urmașii URSS nu vor să-l denun­țe), apoi împărțirea Europei, între Est și Vest, la Yalta, tot în secret, de către marile puteri, la 4-11 februarie 1945 (la care URSS și SUA au tăiat și au spânzurat, fără să se culpabilizeze până azi), după ce la 9 octombrie 1944, la Mos­cova, Marea Britanie, prin W. Churchill, a dat Regatului României lovitura de grație în același mare secret vinovat, România fiind vândută pur și simplu URSS-ului, “sferei de responsabilitate” a lui I.V. Stalin! Atenție, în tot acest timp, din 23 august 1939 și până la 4-11 februa­rie 1945 (și după aceea) o groază de români murind eroic, patrioți Liviu Ioan Stoiciu desăvârșiți! Murind de pomană “pentru patrie și popor” - câtă vreme țara era pusă la mezat în secret, în bătaie de joc... Până și vitejia ostășească românească era bagatelizată de monștrii marilor puteri militare, cu care ne aliasem și care ne “lucrau” pe la spate­­ ajungându-se până acolo încât după întoarcerea armelor împotri­va cotropitorului fascist, german și maghiar, pe când eliberam Ardealul, întreaga Românie să fie ocupată de sovieticii comuniști! Un Regat democrat al României ocupat de comuniști, conform trădării occidentale - de atunci Dumnezeul românilor ascunzân­­du-se... Pentru ce au murit eroic sute de mii de români atunci? Blestemul abandonării României sferelor de influență imperiale moscovite, omț veșnic secret, continuă și azi, tragic, după prăbușirea comunismului - nu ne vine să credem, dar “asta e situația”: confirmarea oficială, indirect, săptămâna trecută, la Budapesta, la Adunarea Parla­mentară a Atlanticului de Nord, a faptului că România nu este vizată să intre în NATO, a spus lucrurilor pe nume! Vânzarea României de un Occident neputincios în fața Rusiei continuă - chiar în procen­tele puse de W. Churchill, irespon­sabil! De altfel, iată, nu strică să recitim acele procente incredibile scrise la 9 octombrie 1944: România, rețineți, fiind cu procen­tajul cel mai ridicat vândută Rusiei, cu 90%! După România urmând Bulgaria, cu 75%, să fie abandonată Rusiei, în timp ce pentru Ungaria sau Iugoslavia, procentele de împărțire a sferelor de influență între Rusia și Marea Britanie erau la paritate, 50-50% - conform evoluției ulterioare... Vă dați seama, Rusia nu ne lasă “din brațe” nicicum, poziția noas­tră geostrategică e esențială, Occidentul e depășit iar în fața pretențiilor ei­­ și asta, cu sigu­ranță, se cunoaște în secret de la Malta, din toamna lui 1989, când M. Gorbaciov și G. Bush au pus la cale noua împărțire “reformată” a Europei după căderea comunismu­lui! Drept care încă o dată vin și zic: sentimentul zădărniciei morții eroice la români continuă în van, dezastruos... în Decembrie 1989, la Revoluția anticomunistă, au murit eroic de,pomană peste 1300 de români pentru libertate, democrație, demnitate, fără să aibă habar ce în spatele "afacerii”­­ au murit de pomană, câtă vreme “cărțile” aservirii noastre față de Moscova erau făcute cu acordul Occidentului... Trădătorii Româ­niei, vânduți Krem­linului, în frunte cu Ion Iliescu, perpetuân­du-se la Putere prin Revoluție, au călcat pe cadavre și au asigurat o lume întreagă că-și vor schimba pielea, că se vor reforma din mers, nu? Făcând bezele Occidentului - că noi rămânem pe mai departe ce-am fost, “ai nimănui”, pe post de “tampon” între Răsărit și Apus... E încă o dată clar că Boris Elțîn a știut ce a “prezis” în 1991, că România va cere să intre în CSI până la urmă! Că e așa, o confirmă în scris, public, până și un amărît de KGB-ist ajuns la pensie, din Rusia (ce l-a deconspirat pe actu­alul Președinte Ion Iliescu că a fost, este și va fi în vecii vecilor agent KGB), Igor Botnariciuc: “Eu știu că voi, românii, aveți un resen­timent în legătură cu rușii și refuzați să înțelegeți importanța atribuțiilor lui Ion Iliescu, dar voi trebuie să mă credeți pe cuvânt de onoare că fără el și mulți alții, acum voi ați fi făcut parte din Rusia. Acesta e marele compromis făcut de puternicii lumii (statele cele mai puternice), compromis datorită căruia voi ați devenit o țară, dar o țară dependentă de Moscova, în general, voi trebuie să știți că acum vă aflați în aceeași condiție, neținând cont de așa-zisa demo­crație care, pasămite, domn­ește acum în România” (“Ziua”/29.05). Chiar dacă apariția intempestivă a acestui instructor KGB ar putea fi o diversiune joasă - ea dă de gol ceea ce trebuia să știm că e sigur ascuns. Mi se face rău când scriu aceste lucruri, ar trebui să-mi plâng de milă și să urlu - dar ce folos? Sentimentul zădărniciei rămâne tot așa, tot mai presant. Țara întreagă e plină de osemintele eroilor noștri. Oricum, eroii rămân cu smerenie în inimile noastre “vegheați de flacăra mereu vie a recunoștinței”... Camera a aprobat migrarea deputaților de la un grup la altul însușindu-și obiecțiile ridicate de Curtea Constituțională la Regulamentul de funcționare al Camerei, marii deputații au eliminat prevederile care inter­ziceau migrarea parlamentarilor de la un grup la altul. De asemenea, s-a acceptat faptul că deputații ce au părăsit diverse grupări parlamentare să poată constitui un grup parla­mentar al independenților, cu condiția ca el să nu reprezinte un partid ce nu a intrat în Parlament la alegeri. Potrivit acestei decizii, PNL va putea deține în Cameră un grup parlamentar de independenți, intitulat Grupul liberal indepen­dent și format din cei 11 depu­tați plecați din PAC și PL’93. Ieri, Biroul Permanent al Camerei nu a recunoscut însă legitimitatea înființării acestui grup parlamentar, motivând că noul Regulament va intra în vigoare de abia după publi­carea sa în “Monitorul Oficial”. Așa că PNL trebuie să mai aibă puțină răbdare. (A.L.) La PNL-CD seria excluderilor și a demisiilor continuă Continuă seria excluderilor și a demisiilor din PNL-CD. După excluderea senatorului de Galați Dumitru Călueanu (aflat la a treia sancțiune de acest fel, prima tot la PNL-CD, cea de-a doua la PL’93) și a lui Lili Dediu, tot de la filiala Galați, marți, conducerea partidu­lui a înregistrat demisia dnei sena­tor de Suceava Maria Țețu. Plecată din PNL la PL’93 și de aici la PNL-CD, dna Țețu nu și-a moti­vat în nici un fel gestul. Ea a participat însă la festivitatea prile­juită de așa-zisa fuziune liberală dintre PNL și Grupul Politic Liberal, când și-a manifestat insa­tisfacția pentru absența PNL-CD de la acest proces. Probabil că, la insistențele și promisiunile PNL, dna Țețu se va întoarce la partidul de obârșie, sporind numărul parla­mentarilor acestui partid care în 1992 nu a reușit să intre în forul legislativ; în plus, conducerea PNL-CD a primit tot marți o sesiza­re din partea filialei Constanța, care critică­ activitatea senatorului Sabin Ivan și solicită să i se retragă sprijinul parlamen­tar. La rândul său, Sabin Ivan a traversat până acum aproape tot spectrul liberal: PNL - PNL-CD - PL’93 - PNL-CD. Conducerea PNL-CD a analizat solicitarea filialei Constanța și a acceptat-o. Senatorul Alexandru Popovici - exemplu tipic de migrator­ liberal - apreciază că cei doi senatori au fost profund nemulțumiți de faptul că nu au fost aleși vicepreședinți ai partidului. Se prea poate. Și cum PNL-ul promite frumos... Anca Lăzărescu Neclarificări voite Deputatul Octavian Bot, membru al PNL, a declarat ieri: “Congresul UDMR de la Cluj nu a adus clarificările necesare în privința autonomiei locale în mod voit, pentru că se vehiculează un alt gen de autonomie, cea teritorială pe criterii etnice". Dl Bot consideră că ambiguitatea creată în jurul conceptului de autonomie locală, care a determinat atitu­dinile exacerbate ale UDMR, a fost alimentată și de Guvern, care nu a făcut nimic în direcția realizării acestui deziderat. La aceasta a contribuit și margi­­nalizarea în Parlament a unor legi, cum este cea a finanțelor publice locale, care ar fi putut aduce importante clarificări în domeniul autonomiei locale, potrivit deputatului liberal. Roxana Mihalache Propunerile PNL-CD sunt nerealiste Condițiile formulate de PNL­­CD în privința unificării cu PNL - între care și fixarea unui termen­­limită, 30 iunie, pentru convocarea unui congres de unificare - sunt considerate de către Biroul Permanent Central al PNL ca fiind nerealiste și nerealizabile în termenii propuși. Principala obiec­ție a PNL este că, potrivit statutu­lui său, un congres nu poate fi convocat decât în termen de 45 de zile de la decizia favorabilă în acest sens a Comitetului Central al partidului. Or, această procedură ar necesita cel puțin 60 de zile, după opinia liderilor PNL, depășindu-se astfel termenul de 30 iunie. în orice caz, PNL nu se consideră răspunzător de eșecul unificării cu PNL-CD și nu va răspunde atacurilor și ofenselor adresate de unii reprezentanți ai acestui partid, atacuri­­ ce nu reflectă deloc dorința de unificare liberală”, a arătat dl Mircea Ionescu-Quintus. (Roxana Mihalache) * Cum ar ieși PDSR-ul cu faza curată , Senatorul PNL-CD Alexandru Popovici consideră că o schimbare a guvernului Văcăroiu ar fi “nepro­ductivă” pentru opoziție, deoarece ea s-ar baza pe aceeași majoritate parlamentară. Schimbând echipa Văcăroiu cu una la fel proastă, dar ușor cosmetizată, inclusiv prin cooptarea PNL, - foarte probabilă în opinia dlui Popovici - toată vina , ar pica asupra actualului Guvern. Și, uite-așa, ar ieși PDSR-ul cu fața curată. (A.L.) I­MAGINA 2 Majestatea Sa Regele Mihai îl felicită pe dl Corneliu Coposu pentru Legiunea de Onoare Din înaltul ordin al Majestății Sale, Regele Mihai I al României, Casa Regală de la Versoix i-a trimis o scrisoare de felicitare dlui Corneliu Coposu, cu ocazia aniversării zilei de naștere și a primirii prestigioasei Legiuni de Onoare, acordate de președintele Franței. “Majestățile Lor vă urează multă sănătate și succes în lupta patriotică pe care o duceți”, se arată în scrisoarea semnată de șeful Casei Regale de la Versoix. (AMPress) Ambasadorul SUA a remis o scrisoare Bi­roului Permanent al Camerei Deputaților, prin care își exprimă îngrijorarea cu privire la noile prevederi ale Codului Penal. Este vorba despre restricțiile privind intonarea imnu­rilor și arborarea dra­pelelor altor state pe teritoriul României. In scrisoare se mai pre­cizează că SUA nu sunt în măsură să facă reco­mandări parlamentarilor români, dar că este de datoria lor să atragă atenția asupra unor prevederi contrare ga­ranțiilor drepturilor omului. (A.L.) Comisia juridică a­­ încheiat dezbaterile asupra Codului Penal Comisia juridică a încheiat ieri dezbaterile asupra Codului Penal și a Codului de Procedură Penală. Potrivit declarațiilor deputatului țărănist Răsvan Dobrescu, Codul Penal, în varianta comisiei, conține trei aspecte criticabile. Este vorba despre înăsprirea generală a pedepselor, despre aplicarea unor ped­epse mai severe pentru infracțiunile de calomnie, insultă și ultraj prin presă și despre modifi­carea art. 200 privind sancționarea relațiilor între persoane de același sex. Deși ieri­se primise la comisie un mesaj din partea conducerii Bisericii Ortodoxe prin care se solicita incriminarea homosexu­alilor, deputații au decis ca relațiile între persoane de același sex să fie pedepsite numai dacă produc un scandal public, în ceea ce privește Codul de Procedură Penală, dl Dobrescu consideră că el este ameliorat suficient. Totuși, domnia sa protestează împotriva unei inovații potrivit căreia pot fi admise ca probe în justiție înre­gistrările audio și video și fotografiile, fapt ce ar putea da naștere la numeroase abuzuri. Anca Lăzărescu Comisia stabilită de Consiliul Director al A.F.D.P.R. pentru suprave­gherea alegerilor de la Filiala București invită membrii acestei Filiale, cu drept de vot și înscriși, în liste, să participe la această adunare generală în vederea alegerii noului­ Comitet. Adunarea va avea loc în ziua de 3 iunie 1995, orele 9,30 la Muzeul de istorie din Calea Victoriei (fost Palatul Poștei, vizavi de CEC). Președinte AFDPR. Constantin Ticu Dumitrescu Ghidușul nostru din Senat Există și în Senatul României un ghiduș. Ca peste tot, el nu putea lipsi nici de aici. La prima vedere, îți pare un om la locul său, nici pe departe să te gândești că s-ar ține de ghidușii. Dar asta e. Cu ghidușu­le lui sare pe om. Atâta știe el. Nu-i poți cere mai mult. Vorbește de două ori pe an în Senat, la începutul lucrărilor și înainte cu o lună de sfârșitul lucrărilor din Senat. Așa s-a întâmplat în ziua de 29 mai a.c., când ghidușul a luat cuvântul de două ori, răzbunân­­du-se parcă pe inerția lui parlamen­tară de peste an. S-a ridicat ghidușul atacând pe cei care, spunea el, vorbesc în Senat prea mult, referindu-se la persoana mea. Și ca să tac, așa cum face el, a adus ca argumente citate din articolele mele publicate sub regimul comu­nist. Numai un ghiduș poate proce­da așa, știut fiind faptul că și atunci existau ghiduși­ care se ocupau cu introducerea acestor citate în textul autorului, citate din opera dictatoru­­­lui cizmar. E trist că ghidușul nostru s-a grăbit să citeze răul, nu ceea ce ar fi fost într-adevăr de spus, anume că cel pe care-l acuza în Senat a publi­cat în aceeași revistă “Viața Românească” cel dintâi text de reabilitare a filosofului Mircea Vulcănescu, mort în închisoarea comunistă din Aiud. N-a spus ghidușul nici că în lucrările mele fundamentale: "Deschideri filo­zofice în cultura­ tradițională”, “Idealul uman și valorile vieții”, “Cartea Simleului” și altele, n-am dat nici un citat din gândirea împușcatului. Dar ghidușul, orice i-ai face, tot ghiduș rămâne, adică a găsit un citat la un articol din miile de articole publicate. Ghidușul din Senat e un om șters. Desigur, nu e un nume în cultura românească. De fapt nici nu are un nume, doar două prenume, ca un făcut asupra lui, căci îl cheamă Vasile Dumitru. Vă spun ceva aces­te două prenume: Vasile Dumitru? Evident că nu. Vasile Vetișanu, senator i Scoaterea în afara legii a UDMR ar duce la un sistem dictatorial de tipul naționalismului roșu .Am arătat foarte clar că nu putem accepta pretenții sau cereri care pun în discuție integritatea țării și care contestă caracterul unitar al României. Dar de aici până la scoaterea unui partid politic în afara legii, partid care există prin Constituție, este distanță foarte mare. Astfel de propuneri trimit la un sistem dictatorial de tipul naționalismului roșu, cu două consecințe majore: în primul rând, dau apă la moară extremiștilor și cercurilor iredentiste maghiare, punându-se întrebarea dacă această poziție nu este direct îndreptată împotriva accesului României la structurile europene. în al doilea rând, pun într-o situație delicată Guvernul României, care pe de o parte duce tratative cu Ungaria, iar pe de altă parte trebuie să facă față unor astfel de poziții venite din sânul Puterii. Oricum, actuala coaliție parlamentară este vinovată de situația politică actuală”, s-a declarat unui redactor AMPress dl Radu Vasile, purtător de cuvânt al PNȚCD. Congresul UDMR a eliminat suspiciunile care planau asupra concepțiilor acestei formațiuni în domeniul autonomiei Referindu-se la atacurile concertate din ultimele zile, îndreptate împotriva UDMR, dl Attila Verestoy, vicepreședinte al acestei formațiuni, i-a declarat unui redactor AMPress: “Atacurile din Parlament și din presă sunt generate de neînțelegerea, mai ales voită, a documentelor și mesajelor congresului UDMR. Cei care au participat la congresul nostru au ajuns la concluzii juste și corecte. UDMR a reușit clarificarea doctrinară, punerea în concordanță a textelor din programele sale cu limbajul european, ținând cont de definițiile și terminologia juridică internațională. Am eliminat suspiciunile care planau asupra concepțiilor UDMR în domeniul autonomiei. Am clarifi­cat faptul că minoritatea națională se definește ca o comunitate autonomă națională, care dorește autonomia personală și culturală, strict legate de idealurile naționale. în ceea ce privește conceptele de autonomie teritorială, acestea țin de administrație, nu de criterii etnice, și nu creează structuri paralele cu cele existente, rezultate din alegerile locale din 1992. UDMR trebuie să existe, declară dl Dinu Zamfirescu Contrazicându-l pe dl Dinu Patriciu, colegul său în conducerea PL’93, dl Dinu Zamfirescu a declarat agenției AMPress: “UDMR nu este un partid inutil și nociv. Această formațiune trebuie să existe. Ea continuă tradiția politică interbelică. Până în 1938, când a fost instalată dictatura carlistă, au existat în România mai multe partide etnice: al maghiarilor, al germanilor, al evreilor, al sârbilor etc.” “Opinia publică nu va afla niciodată adevărul despre catastrofa de la Balotești” Deputatul Traian Băsescu, fost ministru al Transporturilor, a declarat într-o conferință de presă a Partidului Democrat, filiala Buzău, că “opinia publică din România nu va afla niciodată adevărul cu privire la catastrofa de la Balotești, interesele fiind multiple, de natură politică, economică și administrativă. Din partea autorităților române, cel mai comod este ca vinovat să fie declarat mortal, adică pilotul aeronavei”. Domnia sa a opinat că la bord a apărut în mod cert o explozie, ipoteză întărită de “înghețarea” ecranului radarului de aproape, care se produce în momentul în care nava face explozie. Conform specialiștilor din domeniul aviației,­­ alții decât cei din comisia de anchetă­­ din punct de vedere tehnic, Airbus-ul nu poate exploda în aer, nici aparatul și nici combustibilul de la bord. Explozia ar fi putut avea loc fie la nivelul comenzilor, fie sub unul dintre motoare. (Eugen Duca) { l

Next