Cotidianul, august 1995 (Anul 5, nr. 177-203)

1995-08-01 / nr. 177

TIDIANUL MARȚI • 1 AUGUST 1995 OPINIA Diplomația Bucureștiului în impas Apostol Stan Săptămâna trecută s-a desfășurat la București, la invitația Ministerului de Externe, a Guvernului și a Președinției, conferința ambasadorilor români din capitalele europene, cu deosebire occidentale, scopul fiind­­ potrivit declarațiilor dlui Ion Iliescu - acela de a-i îndemna să devină “activi și ofensivi”. Cu alte cuvinte, se recunoaște implicit că diplomația noastră, cel puțin în Europa occidentală, are o atitudine mai mult contemplativă, neimplicându-se suficient în evenimente care uneori o depășesc parțial sau total. Reproșul care i se aduce de către factorii ei diriguitori este că nu acționează eficient spre a face mai bine cunoscută peste hotare politica internă, atitudinea față de minorități sub raportul drepturilor consacrate prin Constituție și prin legislația aferentă în domeniile învățământului public și cultural-confesional. Căci,­­ potrivit exponenților ei­­ dacă diplomația și-ar fi făcut datoria, Guvernul de la București n-ar fi fost blamat de Parlamentul de la Strasbourg. Convocarea ambasadorilor seamănă, în multe privințe, cu “prelucrările” efectuate sub vechiul regim, atât timp cât în cercurile decizionale stăruie părerea că rolul principal al oficiilor diplomatice ar fi propaganda! Se uită însă că diplomația este, în ultimă instanță, expresia regimului politic aflat la putere. Nu există o politică externă detașată de cadrul desfășurărilor interne, ruptă de grupările sau majoritățile care exercită efectiv guvernarea. Ideea contrarie este cu atât mai dăunătoare cu cât își are sorgintea în vechiul regim, când, cantonându-se pe plan intern în instituții neostaliniste, într-un moment de contagiune a comunismului est-european­ de idei reformatoare, politica externă servea ca o diversiune, oferind satisfacții personale și o falsă legitimitate unei dictaturi totalitare. Diplomația noastră la ora de față se află neîndoielnic încă în fază de tranziție - spre a nu spune criză -, prelungită în mod nejustificat de actuala guvernare, din motive deja cunoscute. Deși, în multe privințe, ea are o altă față, inclusiv prin infuzia de personal de specialitate de diferite ranguri, ea este încă legată-cel puțin la vârf-de oameni formați și deprinși în mentalități desuete, înșiși diriguitorii ei direcți, președintele și primul ministru, dovedesc că au dificultăți în a se adapta la noile realități. Căci, deși au trecut mai mult de cinci ani de la evenimentele postdecembriste, ca și alte modificări structurale rămase nedesăvârșite, diplomația este mai legată de deprinderile și mecanismele vechiului regim comunist decât de modelele democratice din România, nerecuperate încă total nici măcar pe plan conceptual. Din perspectiva președintelui Ion Iliescu,­acesta din urmă, în fapt, coordonatorul ei - diplomația suferă pentru că, chipurile, n-ar fi “activă și ofensivă”. In realitate, altele îi sunt carențele, în primul rând, ca și acum mai bine de patru ani, când s-a semnat un tratat de semivasalitate cu Uniunea Sovietică, orientarea ei strategică pare ușor confuză. Deși se clamează permanent o direcție euro-atlantică, Rusia pare să exercite o anumită atracție pentru unii conducători. Semnificativă este declarația lui Vladimir Șumeiko la București, insuficient combătut de dl Meleșcanu­, despre o similitudine de poziții între Guvernul de la Kremlin și București. în același context se înscriu și un fel de relații privilegiate între București și Belgrad, ele exprimând, printre altele, o înrudire mentală și conceptuală. Punctul cel mai vulnerabil al diplomației noastre este incapacitatea de a transpune în tratate noile relații cu vecinii în cadrul direcției strategice euro-atlantice. Cu Ungaria s-a bătut monedă multă vreme că există relații excelente, pentru ca, în ultimele zile, să se constate o realitate contrarie. Guvernul de la Budapesta nu numai că refuză să semneze vreun tratat, formulând condiții inacceptabile pentru București, dar instituie unilateral vizele la frontieră, făcând dificilă circulația oamenilor. Aceeași diplomație, în pofida unei multitudini de contracte bilaterale, n-a reușit să-și coordoneze pozițiile cu Slovacia, deși existau interese identice în raport cu minoritățile maghiare. Rezultatul a fost că Slovacia n-a făcut din Recomandarea 1201 un punct nodal al tratatului cu Ungaria, cu atât mai mult cu cât aceasta nu implică în mod obligatoriu organizarea minorităților etnice în entități distincte, cum pretinde Bucureștiul. Din această perspectivă, reflectând limitările conceptuale și contradicțiile actualului regim în care un rol însemnat îl joacă demagogia naționalistă, diplomația noastră nu poate înregistra succesele sperate, oricât de “activă și ofensivă” ar fi. TUNȚCD nu a putut prezenta topul parlamentarilor TUNȚCD programase pentru ieri dimineață o conferință de presă cu scopul de a da publi­cității topul parlamentarilor țărăniști, top realizat în urma unui sondaj efectuat în rândul studenților și tinerilor din PNȚCD. întâlnirea cu presa a avut loc, dar Radu Munteanu, președintele TNIȚCD, a anunțat că, dând curs solicitării condu­cerii partidului, nu poate prezen­ta topul. “Chiar în această dimineață, dl Diaconescu m-a rugat să nu facem public topul”, a spus Radu Munteanu. Totuși acesta a “transpirat” în presă. “Adevărul" de sâmbătă prezen­tând topul. Patru criterii: eficiență, verticalitate, populari­tate și nereprezentativitate au stat la baza alcătuirii lui. Corneliu Coposu nu figurează în top, el fiind considerat de studenții țărăniști “deasupra criteriilor”. Astfel, cei mai eficienți parla­mentari sunt considerați a fi Ion Diaconescu, Ioan Mureșan, Vasile Lupu, cel mai vertical - Gabriel Țepelea (la acest capitol cel mai mic punctaj îl are Radu Vasile), cel mai popular - Ion Ra­iu (cel mai impopular - sena­torul Tiberiu Vladislav). Cei mai­­ nereprezentativi parlamentari au fost desemnați Răsvan Dobrescu, Mircea Ciumara și Valentin Gabrielescu. în topul final, cei mai bine cotați parlamentari sunt Ion Diaconescu la Camera Deputaților și Matei Boilă la Senat. . Deși nu a confirmat oficial aceste rezultate, Radu Munteanu a explicat totuși de ce sunt mai puțin apreciați unii parlamentari. El a respins ideea că s-a încercat ca în coada listei să fie trecuți numai repre­zentanții așa-zisei grupări Ciumara, precizând că “rezul­tatele trebuie gândite indivi­dual”. De exemplu, a spus el, Răsvan Dobrescu este autorul noului statut al PNȚCD care limitează autonomia orga­nizațiilor speciale ale partidului (TUNȚCD fiind una dintre ele). Mircea Ciumara este contestat pentru activitatea sa în calitate de președinte al Comisiei pentru administrație publică a Camerei. El nu a făcut nimic pentru primarii demiși și nici nu a luat măsuri împotriva primarilor CDR care au dezamăgit, a susținut liderul TM­Ț. Cât îl privește pe Valentin Gabrielescu, prestațiile din Comisia De­cembrie ‘89 și de la Strasbourg i-au fost fatale. Studenții țărăniști vor încerca să realizeze lunar asemenea topuri. Mo­mentan se mai gândesc dacă la deschiderea sesiunii de toamnă a Legislativului vor afișa sau nu pe ușile grupurilor parlamentare ale PNȚCD rezultatele sondajelor lor. Anca Lăzărescu A Cât va mai “înflori” răul? Nicolae Macovei Ne aflăm, cu siguranță, într-un moment de descumpănire. Un prezent tragic, dar poate și plin de promisiuni. Tragic pentru că nimic din ceea ce credeam că reprezintă caracteristici “naționale” - cele cu care ne puteam privi cu mândrie în ochi - nu prea există în realitate. Sau dacă există nu-și arată “binele” ce se presupune că îl aduce vieții. “Valori” care speram să ne repre­zinte ne joacă un renghi dureros. Exact când aveam mai multă nevoie de ele se dovedesc inoperante social. Corectitudinea în muncă, respectul reciproc dintre oameni, cinstea, încrederea în cultură și civi­lizație, în adevăr și dreptate, bunătatea, toleranța, iubirea și prietenia, autoperfecționarea, bu­­nul-simț, frica de Dumnezeu, cura­jul, demnitatea, respectul față de legile scrise și nescrise ale vieții și, înainte de toate, hărnicia și price­perea în activitatea în care suntem angrenați - bucuria de a munci cu spor și inteligență spre binele propriu - nu mai reprezintă acele fundamente “aperceptive” pe care poate să se înalțe destinul individual și colectiv. E adevărat că totalitaris­mul comunist a cultivat cu obstinație “răul”, prostia, agresivi­tatea, carierismul, disprețul la adresa morală și a legilor, hoția, șmecheria și mai ales disprețul la adresa gândirii creatoare și a ființei ce are curajul să-și asume responsabilitatea și riscul propriei vieți. Și totuși... Și sub comunism, parcă dincolo de tăcerea grea și neînduplecată ce ne paraliza, pâlpâia totuși ceva tainic în inimi. Era desigur speranța că în alte condiții “istorice” românul e de fapt altfel decât pare, decât este obligat să fie de către dictatura venită de la Răsărit. Cu alte cuvinte e capabil ca în cumpăna dintre ceea ce este bine și ceea ce e rău să pună mai degrabă binele în joc. Or, când a venit această “nouă” istorie ea a venit fără ca binele să triumfe. în acest sens se poate spune că a dispărut doar comunismul, fără ca impresia bună pe care o aveam despre noi să capete expresie, să devină realitate. Sau realitatea căpătată e doar declarativă, fără acoperire în modul concret de viață individuală și socială. “Răul”, continuându-și viața “înfloritoare”, atentând în continuare cu succes la fibra morală și biologică a națiunii noastre. Oricum, “patrulaterul” guvernamen­tal - partea ca să spunem așa vizibilă a răului, sau mai exact spus a forței conservatoare de stânga și naționa­­list-extremiste, ce conduce procese­le de “tranziție” spre capitalism, nu ar fi avut posibilitatea să facă atât de mult “bine” României, după revoluția anticomunistă din ‘89, dacă nu ar fi fost­ sprijinite de majoritatea cetățenilor. Se poate observa cu ușurință că românii au crezut și încă mai cred în dema­gogia și populismul “polului” socialismului de la putere, în pofida faptului că țara noastră a fost condusă spre “noi culmi de civilizație și progres” de către socialismul “real” timp de atâtea decenii. După rezultatele socio­­economice, după sărăcia și ne­putința în care ne complăcem, după dimensiunile blocajului și a inca­pacității de a asimila regulile economiei de piață și ale concurenței, ale proprietății private și creativității, s-ar părea că nu doar impresia “bună” despre noi se află la baza răului și a haosului actual. Și chiar însuși răul care nu a dispărut odată cu dispariția comunismului. Ce fel de calități “bune” avem dacă trăim într-o sărăcie degradantă și acceptăm “răul” cu aceeași tăcere grea și neînduplecată ca și înainte? Dacă acceptăm să fim umiliți în continuare de prostia și cinismul unor guvernanți ce nu-și cunosc decât propriul interes și nu sunt preocupați decât de “strategia” manipulării sărăciei și a stagnării economice. Poate în acest sens haosul actual, reformele care nu există, “binele” ascuns în “răul” ce ne copleșește să fie de fapt doar ulti­ma “piele” a unei noi nașteri. Cine știe? Oricum e limpede probabil pentru toată lumea, inclusiv pentru guvernanți, că așa cum este în prezent nu se mai poate. Poate deci prezentul să nu-și arate numai fața tragică și dureroasă? Poate fi prezentul promisiunea unui viitor pentru noi altfel decât o simplă promisiune? Și cine se încumetă în “lupta” dintre bine și rău să urmeze doar “binele” în pofida unei realități ce atât de mult timp, inclusiv în prezent nu a pus în jocul vieții și a morții decât răul? Pe marginea Acordului social Guvern - patronat - sindicate Racul, broasca și o știucă " ! ! Recentul acord încheiat între Guvern, patronat și (unele) sindicate este o performanță. Ba, am putea spune, chiar o înaltă performanță, peste care s-a trecut cam ușor. Cu atât mai mult cu cât o aseme­nea “înțelegere” nu poate avea loc decât într-un regim comunist, totalitar. Fie măcar pentru simplul fapt că cele trei grupuri de interese nu pot fi decât într-o situație antagonică, întotdeauna și oriunde. De la bun început, trebuie să­­ recunoaștem că antagonismul nu înseamnă întotdeauna un conflict deschis, un război. El este o formă a contradicției, manifestată între grupuri și clase sociale cu interese fundamental opuse.­­Apelând și la caietele de “învățământ politic” (pe care tov. Ion Iliescu ne obliga să le ținem la zi, sub amenințarea de a nu ni se plăti bursa), ne reîmprospătăm cunoștințele prin amintirea­ defi­niției “antagonismul de clasă este un tip de contradicție propriu orânduirilor sociale bazate pe exploatarea omului de către om, el neputând să fie rezolvat decât în socialism și comunism”. Păi, cu definiția asta suntem de acord și noi, deoarece, dacă patronii au dat mâna cu “oropsiții sorții”, rezultă în mod indubitabil că ne aflăm în plin socialism! Dar nu oricum, ci într-o fază mai avan­sată, mai edulcorată. Știa el, Donici, ce știa în sprintena sa fabulă “Racul, broasca și o știucă”, bătrânul Al. Donici (1806-1865) avea perfectă dreptate în ceea ce privește situațiile antagonice, de interes diferit: “Racul, broasca și o știucă / într-o zi s-au apucat / De pe mal în iaz s-apucă / Un sac cu grâu încărcat”. Pesemne că Donici avea experiență din situațiile în care fiecare își vede doar de interesul său: “Și la el toți se înhamă, / Trag, întind, dar iau de samă / Că sacul sta neclintit / Căci se trăgea neunit”. Bine­ bine, va spune un martor obiectiv, de exemplu un văcar (scuzați!) aflat pe mal poate, să vadă “strădani­ile” celor trei, dar tocmai ăsta este scopul înțelegerii: să-și unească toți eforturile! Ei aș, spune mai departe fabulistul: “Racul înapoi se da, / Broasca tot în sus sălta, / Știu că foarte se izbea / Și nimic nu folosea”, în asemenea situații antago­o­nice, istoria (pentru că avem deja perspectivă istorică din vremurile lui Al. Donici) spune clar că nu există o ieșire. O dovadă ar fi că: “Nu știu cine-i vinovat, / însă, pe cât am aflat, / Sacul în iaz nu s-a tras, / Că tot pe loc a rămas”. în fabulă este greu să faci iden­tificări. Cine este sindicatul? Cine o fi patronatul? Dar Guvernul cine să fie? Eu aș îndrăzni să cred că Guvernul este știu că, fie măcar dacă m-aș lua după apucături... Dar pe sindicaliști cine-i întreabă? Prin “înțelegerea” dintre Guvern (inclusiv patronat) și sindicate este clar că, dacă va fi o parte vătămată (și va fi!), aceea va fi marea masă a sindicaliștilor. Ei vor trebui să suporte, în conti­nuare, toate mișcările neîndemâ­natice pe care le tot face guvernul Văcăroiu. Ei vor suporta, eco­nomic, toate prostiile, toate neîmplinirile datorate tragerii de timp din partea Puterii. Guvernul a dovedit în nenumărate rânduri că nu dorește o schimbare po­litică, el fiind interesat să câștige doar timp, caz în care - ca întot­deauna - nu-și va respecta anga­jamentele. Toată această “înțelegere” s-a făcut doar la vârf(uri), prin înțelegeri precise cu liderii sindi­cali și ai patronatelor. Probabil că fiecare primindu-și partea lui, partea leului... Cei care rămân legați printr-o înțelegere - practic unilaterală - sunt sindicaliștii de rând. Ei vor avea de suferit. Nici măcar nu aș încerca o părere de rău, dacă aceștia ar fi aceiași sindicaliști care ne strigau nouă în Piața Universității: “La muncă! Puneți mâna și munciți!”, sau aceiași care-i aplaudau pe minerii lui Ion Iliescu și ai lui Miron Cozma, care ne cotono­geau. Dar nu cred să se nime­rească să fie tot ei. Aceia făceau parte, probabil, din poliția politică a lui Virgil Măgureanu. Ei erau plătiți pentru cum acționau și, desigur, suportă aceste vremuri de penurie mult mai ușor, cu două salarii. Ei au fost, sunt și vor fi cu Puterea și-i vor îndemna și pe ceilalți, cei umiliți și obidiți, să se înhame la tras sacul, întocmai ca în fabulă. Chiar dacă nu va fi nici un folos de partea celor mulți. Și nici nu are cum să fie. Silviu N. Dragomir Asociația de prietenie maghiaro-română dorește împăcarea istorică a celor două popoare Asociația de prietenie ma­ghiaro-română nu are nici o legătură cu UDMR, a afirmat ieri, la o conferință de presă, domnul Szabó Karoly, secretarul aso­ciației. Organizație apolitică, aceasta nu întreține de altfel relații de colaborare cu nici un partid politic din Ungaria sau România. Faptul că persoane ca Ion Iliescu sau Domokos Géza sunt membri de onoare nu impietează asupra caracterului ei civic, statutul interzicând propa­ganda politică. Scopul declarat al asociației este “împăcarea istorică a celor două popoare, român și maghiar”, a mărturisit domnul Szabó Karoly, întrebat care este atitudinea organizației de priete­nie față de incidente cum ar fi cel petrecut săptămâna trecută la Alba, când o tabără internațională de voluntariat, organizată de Service Civil International împre­ună cu Departamentul de tineret al UDMR, a fost închisă din ordinul Inspectoratului Școlar, dl Szabó Karoly a declarat: “Când se întâmplă asemenea lucruri, noi nu ne implicăm”. Asociația a anunțat, printre altele, întrunirea Forumului civic pentru 25-27 august, în localitatea ungară Szeged. Singura personali­tate politică invitată este președin­tele Arpad Gone. La Forum vor participa 30 de membri ai aso­ciației din partea României și 30 din partea Ungariei. Ioana Lupea Untul și pâinea Cu ani în urmă, în depo­zitele frigorifice ale Pieței Comune se aglomerau sute de tone de unt provenit de la fermierii Comunității Euro­pene care nu-și găseau clien­ți. în același timp, mii de oa­meni­­ din țările Europei de Est, dar și săracii din țările Pieței Comune și - mai ales - din țările Lumii a treia - erau la un pas de moarte prin ina­­niție. Acum, când bunul Dum­nezeu a îmbelșugat ogoarele României cu o recoltă record de grâu (despre care oficia­lități ale agriculturii românești afirmă că ar fi nu numai mult șapte-opt miloane tone), dar și bun,­­ calitativ­­ ei bine, acum citim în ziare că țăranii, exasperați de a nu-și putea desface grâul la “Romcereal” (unicul achizitor), dau foc holdelor. Este un act de dis­perare, dar și o blasfemie față de binecuvântarea (poate nemeritată) a Cerului. Mai mult, importatori interesați mijlocesc (și reușesc) să con­tinue achiziționarea de grâu... din străinătate. Cei vârstnici își aduc aminte că, pe timpul statului autoritar condus de graiul (apoi ma­reșalul) Antonescu, pâinea era din amestec de grâu și mălai. Apoi, pe timpul comu­niștilor, în primii ani, se vindeau pâinea și alte ali­mente pe cartelă. Războiul se sfârșise de mult, americanii trimiseseră grâu și pe timpul secetei din 1947, dar va­goanele luau drumul Mos­covei (dl Ion Iliescu știe asta). Acum dl Ion Iliescu, preșe­dinte al Statului din care Regele a fost izgonit, nu ia măsuri să sprijine agricultorii pe care, cu zgârcenie, i-a repus - parțial - în posesia ogoarelor de care fuseseră desproprietăriți. George Carcalețeanu i I PAGINA 2 Filiala băcăuană a PD (FSN) promovează femei în funcții de conducere Menționam într-un articol apărut în luna mai că deputatul PD de Bacău, Mihăiță Pos­­tolache, a fost subiectul unui scandal public aprig comentat de presa locală și centrală. Acesta, aflat în stare de ebri­etate la barul “Club-33” din localitate, a chemat la ordine întreg staff-ul poliției județene, ca să reclame că “un ales al poporului (n.r.­­ adică el) se află drogat și sechestrat în bar de mai multe ore”. Paradoxal, s-au prezentat atunci la locul cu pricina câțiva ofițeri superiori din conducerea Poliției ju­dețene, care, după o scurtă anchetă, și-au dat seama că totul este o farsă. Recent deputatul M. Pos­­tolache a fost demis din funcția de lider al organizației locale, rămânând însă membru al PD și deputat. Noile alegeri l-au adus în funcția de președinte pe celălalt deputat băcăuan, Vasile Nistor, iar ca vicepreședinți au fost alese două femei, Macsim Petruța și Carmen Zaharia­ Ciorcilă, una dintre ele aflân­­du-se, se pare, în vizorul orga­nizației ca posibilă propunere pentru funcția de primar al Bacăului, întrebându-l pe actu­alul lider al filialei PD dacă nu cumva încearcă să refacă ima­ginea organizației prin pro­movarea acestor doamne, el ne-a răspuns: “La vârsta pe care o am, cred că aici, la Bacău, nu vom mai amesteca politica cu un alt gen de relații. Ca primar, o femeie ar rezolva problema tranziției. Ele sunt mult mai conștiincioase și mai intuitive”. Simona Popa Socialiștii constănțeni îl văd pe noul prefect peremist la cratiță Conducerea Partidului Socialist, filiala Constanța, a organizat o conferință de presă în care a fost atacată decizia de numire a noului prefect al județului, în persoana contraamiralului (r) Marcel Dragu, pensionar și membru al Partidului România Mare. Liderii socialiști au afirmat: “Marcel Dragu a ieșit la pensie la cerere, pentru că nu mai putea face față la locul de muncă și PRM l-a luat de la cratiță și l-a uns prefect”. (AMPress) Partidul Democrat și-a desemnat candidații pentru fotoliile de primar în Constanța și Medgidia Dnii Victor Babiuc și Bogdan Niculescu-Duvăz, din partea conducerii centrale a Partidului Democrat, s-au aflat într-o scurtă vizită la Constanța. Cu acest prilej, au fost anunțate persoanele care vor candida din partea Partidului Democrat la viitoarele alegeri locale pentru posturile de primar în Constanța și Medgidia. La Constanța, pentru fotoliul de primar va candida dl Gheorghe Mihăesi, actualul președinte al Consiliului municipal. La Medgidia, actualul primar, dl Mircea Pintilie, va candida din nou pentru această funcție. (AMPress) A fost suspendat primarul pedeserist din comuna Emil Bodnăraș. Vasile Pascal, primarul pedeserist al comunei Emil Bodnăraș din județul Suceava, a fost suspendat din funcție în urma unui ordin al prefectului județului, Ioan Băncescu. Decizia survine după trimiterea în judecată a lui Vasile Pascal, în urma unui dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți. Fostul primar este acuzat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărîrilor judecătorești, stipulată de articolul 271 Cod Penal. Acțiunea judecătorească este urmarea nenumăratelor reclamații care s-au înregistrat la adresa primarului. (AMPress) Tinerii liberali se organizează Pe tot parcursul lunii august, organizații de tineret ale Partidului Liberal 1993 vor convoca convenții județene. In Bihor, Convenția județeană se va desfășura la 10 august a.c., în județul Arad - la 20 august și în județul Suceava - la 26 august etc. (AMPress) Dl Sergiu Cunescu îi critică pe diplomații români “Pentru PSDR, Rezoluția Parlamentului European reprezintă un eșec al celor care au inițiat-o și au aprobat-o”, a afirmat dl Sergiu Cunescu, liderul acestei formațiuni politice. “Actuala Putere a pus interesul propriu înaintea celui național, în ceea ce privește imaginea României pe plan internațional. Diplomații români acreditați în străinătate fac mai mult politica partidului de guvernământ, decât pe cea a țării”, a mai declarat dl Cunescu. (AMPress) Dl Traian Băsescu se dă tare la ministrul de Finanțe Dl Traian Băsescu, vicepreședinte al Partidului Democrat, a remis spre difuzare agenției AMPress un material cu titlul “Georgescule, trezește-te!”. Dl Băsescu îl acuză pe ministrul de Finanțe de sabotare a agriculturii românești, în final se afirmă: “în aceste condiții, dl Florin Georgescu nu poate fi încadrat decât într-una din cele două categorii posibile, ori incompetent, ori trădător”. i

Next