Cotidianul, decembrie 1998 (Anul 8, nr. 176-198)

1998-12-03 / nr. 176

La București. Pupat Piața Constituției Parada militară organizată în Piața Constituției cu prilejul sărbă­toririi Zilei Naționale a României face parte din rarele evenimente despre care se poate vorbi foarte mult înainte să se producă și deloc o dată ce s-a consumat. „Marea“ paradă nu a fost deloc mare, „forță" fiind ultimul adjectiv care ar putea fi atribuit acestei acțiuni; în schimb, situațiile penibile au abundat, sărbătoarea fiind transformată de către guvernanți într-o obositoare sarcină de serviciu. Telegrafic vorbind, filmul zilei de 1 Decembrie 1989 s-a derulat c­am așa: Președintele statului a dat primul cu stânga’ în dreptu’, întârziind zece minute. Stop. A demonstrat că nu respectă nici sărbătoarea în sine, nici sutele de militari care îl așteptau în poziție de drepți, într-un frig de minus 5 grade Celsius, nici miile de părinți ai soldaților care așteptau, emo­ționați și congelați în egală măsură, depunerea jurământului. Stop. Emil Constantinescu a descins în tribuna oficială, ignorat total de către cei 7-8000 de spectatori. Stop. Au fost totuși cel mult 7-8 simpatizanți care l-au ovaționat într-un stil cel puțin leșinat. Stop. Singurele momente înălțătoare din Piața Constituției au fost intonarea Imnului Național, slujba religioasă și depunerea jurământului. Militarii Th termen și­ părinții acestora au lăcrimat pe bune. Stop. Ignorați de toată lumea, prin tribuna cu invitați oficiali se aflau și câțiva veterani, îmbrăcați în zdrențe, dar acoperiți cu medaliile a două războaie mondiale. Stop. Cavalerii nona­genari au fost printre puținii care și­­au smuls căciulile când s-a intonat Imnul Național. Stop. A început și parada. Oameni și tehnică militară. Pentru oameni - nota zece, pentru tehnică­­ corijență pe vară. Stop. Câteva TAB-uri, câteva tunuri tractate, câteva rachete depășite cel puțin moral, câteva elicoptere chinuite care te duceau cu gândul la „lucrările agricole de primăvară", și cam atât. Stop. Singurii aplaudați la scenă deschisă au fost militarii străini, francezi și turci. Stop. Parada a fost încheiată lamentabil de Brigada 30 Gardă. Din rațiuni tehnice, au pierdut intrarea și s-a născut catastrofa. Stop. Câți soldați, tot atâtea cadențe. Dacă adăugăm și uniformele retro, a la 1877, putem spune că parada a avut un aer final de operetă provincială. Stop. în timpul paradei s-a dat sfoară printre invitați că „după" se prefigurează ceva șpri­țuri date la Palatul Parlamentului, la Comandamentul Armatei I-a sau prin alte locuri cazone sau politicești. Stop. Așa că, pe cât de apatică a fost toată lumea în timpul ceremoniei, pe atât de vioaie a fost după. Stop. Invitați­­ generali, ziariști și alt norod, pupat Piața Constituției și dat fuga să se omenească nițel, unde și astăzi probabil că se mai omenesc. Stop. Ce a rămas în­­ urma acestui carnaval? Mai nimic. Stop. Doar câteva milioane de români pentru care ziua sfântă de 1 Decembrie înseamnă din ce în ce mai puțin. Merci, mon President! Igor DRAG Radu Vasile a înghețat în tribuna oficială Parada militară desfășurată cu ocazia Zilei Naționale a României a adunat un tribuna oficială special amenajată multe personalități ale actualei Puteri. Cum accesul celor mai mulți dintre ziariști nu a fost permis la acea tribună, ci undeva alături, vă putem relata numai ceea ce se putea deduce din gesturile bravilor lideri politici. Spre exemplu, pe tot parcursul desfășurării paradei, Radu Vasile nu a contenit să-și manifeste îngrijorarea față de vremea deosebit de rece căreia a trebuit să-i facă față. 45 de minute a hârduit de frig. De la unul dintre ziariștii Puterii, aflați în tribuna oficială, am putut afla că subiectul central al discuțiilor dintre Radu Vasile și Petre Roman a fost... frigul, gerul. Aflat imediat în vecinătatea liderului PD (la stânga) și a Prea­ Fericitului Teoctist (la dreapta), premierul Radu Vâsle ar mai fi spus că cele mai nefericite momente au fost cele în care­­­­­buia să-și dea căciula (de oaie) jos de pe cap. Undeva, mai la stânga­­, Petre Roman, se afla Ion Diaconescu, care se tot uita peste Mircea Ionescu-Quintus, Vasile Lupu și alții la secretara sa, Roxana Badralexi, uitată undeva tot în tribuna oficială. Dacă am putea înțelege prezența ziariștilor Puterii în tribună, nu putem înțelege, în schimb, prezența unei simple secretare în aceeași lojă. Cristian ȘUȚU evenimente în top Marea Fuduleasă Națională a eșuat jalnic sub ochii mapamondului Ziua Națională a României a fost transformată în Ziua lui Emil Constantinescu 1 Decembrie cenușiu și friguros, cu criză politică și clopoței Gafele la nivel înalt se­m­n lant. _______________________________________________1 Ambasadorul Rusiei la București nu a fost invitat la ședința festivă a Parlamentului Emil Constantinescu, în schimb, a „uitat“ să mai vină Ziua Națională a României s-a dorit, de această dată, o demonstrație de măreție și fast; încurcăturile s-au ținut însă lanț. Dincolo de ceea ce s-a văzut la suprafață pe ecranele televizoarelor, manifestările nu au fost mai mult decât improvizații pline de gafe, unele mai mărețe decât altele. Ședința Parlamentului, de exemplu, a fost departe de ceea ce s-a dorit. Anunțatele perso­nalități de peste hotare au cam lipsit, ca și mare parte dintre parlamentari, aula oferind ima­ginea unei săli dezolante, mai degrabă goale și copleșite de plictiseală. Acesta este, pro­babil, motivul pentru care Emil Constantinescu s-a răzgândit brusc, anulându-și prezența la ședința festivă cu doar câteva ore­ înainte de deschidere. Cât respect acordă președintele instituției legislative nu mai este un secret, dar ar fi fost bine să­­și ascundă sentimentele măcar de ochii lumii... sale în orice caz, staff-ul domniei nu era la curent cu schimbarea de program. Un grup hotărât încerca să penetreze intrarea în sala de ședințe marți de dimineață, susținând că îl însoțește pe domnul președinte. Zadarnic li s-a explicat că domnul președinte nu e nicăieri, oamenii păreau hotărâți : ei trebuie să intre în sală, pentru că Emil Constantinescu va rosti un discurs. Chestiunea a fost într­­un final lămurită în urma unui telefon. O gafă de proporții însă a fost neinvitarea ambasadorului Fe­derației Ruse la ședința festivă. Ambasadorii au fost întotdeauna invitați la aceste ședințe, indi­ferent că era vorba despre reprezentantul SUA sau al Burkinei Fasso. Evident, ambasada Rusiei­­­­ avea toate motivele să se întrebe dacă nu cumva relațiile cu România au fost deteriorate subit sau cărui alt fapt se datorează eliminarea trimisului lui Boris Elțin la București de pe lista de invitați. Telefoane discrete au fost date prin diferitele cabinete din Palatul Parlamentului pentru a lămuri chestiunea. Adevărul este că dacă e vorba de gafe, politicienii noștri sunt neîntrecuți. Sau să fie vorba despre completarea aparatului de­ experți cu fii, nepoți, prieteni și rude de prieteni ai minunaților noștri conducători? Ziua Națională a trecut - n­­am putea spune „cu bine" - și lucrurile au reintrat în normal. Așteptăm cu neliniște gafele următoare. Marcela FERARU Casa Poporului, rebotezată Palatul Parlamentului, văzută prin trombon Un mesaj către jumătate de națiune: Nici de 1 Decembrie, șeful statului nu s-a abținut să fie ranchiunos Președintele Constantinescu a folosit la maximum prilejul Zilei Naționale pentru a-și face reclamă. însă procedeul ales de ■președinte nu ar face cinste nici celei mai pricăjite dintre firmele comerciale, întrucât el a recurs la discreditarea adversarilor. Cel mai lesne se observă această tactică în mesajul televi­zat adresat de Constantinescu poporului în ajunul Zilei Naționale. Șeful statului nu și-a putut reține apetitul pentru discreditarea Opo­ziției pe motivul provocării crizei parlamentare. „Parlamentarii sunt datori să-și facă datoria votând legile necesare, nu prelungind certuri sterile. Trebuie să fie acolo unde cetățenii i-au trimis să-i reprezinte, să renunțe la greve și la blocaje inutile“, a afirmat preșe­dintele. Mai mult, el a lansat și amenințări la adresa aceluiași sector: „Nu voi permite niciodată ca, în numele unor interese străine de interesul național, instituțiile statului să fie desconsiderate sau subminate“. Ceea ce a omis președintele Constantinescu să menționeze este faptul că el poartă o mare parte din vină pentru declanșarea crizei parlamentare de către partidele din Opoziție. Emil Cons­tantinescu a fost cel care a arun­cat în aer relațiile dintre Putere și Opoziție atunci când a refuzat să se mai întâlnească cu aceștia din urmă. El motiva la vremea respec­tivă, cu îngâmfare, că va relua dialogul cu parlamentarii Opoziției doar când aceștia vor veni la Cotroceni cu propuneri concrete. Tot el a agravat situația, după ce fusese invitat de Opoziție să prezinte în Parlament un raport asupra stării națiunii la jumătatea mandatului, prin faptul că nici măcar nu a catadicsit să le expli­ce parlamentarilor în cauză de ce nu vrea să urce dealul Parlamen­tului. Ciprian RANGHEL La dezvelirea statuii lui Iuliu Maniu Radu Vasile i-a furat pălăria lui Mircea Ciumara Luni, la prânz, liderii țărăniști s-au înghesuit pe o tribună im­provizată, aflată în fața Senatului, pentru a asista la dezvelirea statuii marelui om politic Iuliu Maniu. Nu același lucru s-a întâmplat acum câteva săptămâni, într-o sală de judecată, acolo unde instanța a hotărât - simbolic - retragerea sentinței prin care același Iuliu Maniu era găsit vinovat de către comuniști pentru atentat la siguranța națională și condamnat la muncă silnică pe viață. Ion Diaconescu, Radu Vasile, Victor Ciorbea, Gabriel Țepelea, Ion Rațiu, Ulm Spineanu, Nicolae lonescu-Galbeni, Ion Caramitru, Vasile Lupu, Mircea Ciumara, Remus Opriș, Vlad Roșea, Gavril Dejeu, Viorel Lis, dar și non­­țărăniștii Emil Constantinescu, Mircea Ionescu-Quintus, Radu Stroe, Sergiu Cunescu s-au înghesuit pe tribuna cu pricina, asistând la înlăturarea cearșafului alb ce stătea cu tristețe pe mult­­prea­ tristul Iuliu Maniu. Trebuie spus că, în viziunea președintelui PNȚCD, și statuia în sine era tristă. Cu o zi înainte, la Baia Mare, Diaconescu se plângea de calitatea lucrării artistului: „De ce are găuri statuia?" Nimeni n-a știut să-i răspundă, motiv pentru care Gabriel Țepelea a ținut să spună: „Nu știu, că eu n-am văzut-o... A văzut-o numai nevastă-mea „. Sosirea, pe ger, la statuie s-a făcut în valuri. Primul a sosit Remus Opriș, care a verificat tribuna. Ulterior a venit Ion Diaconescu, care se apucase cu propriile mâini să mute mai încolo masa preoților ce oficiau slujba... După alți câțiva țărăniști a venit și Radu Vasile, îmbrăcat, spre surprinderea tuturor, destul de sobru. Venise și Victor Ciorbea, dar în ciuda indicațiilor lui Diaconescu că la tribună stau vicepreședinții partidului și miniștrii, fostul premier a preferat să stea în mulțime. Ioan Badea, președintele Juriului de Onoare și Disciplină al PNȚCD, l-a luat de mână pe Victor Ciorbea și i-a arătat drumul spre tribună. Până să ajungă, timid, acolo, în care s-a întâlnit cu Ion Diaconescu, care se tot uita după Petre Roman și Emil Constantinescu. „Câte kilograme ai?", l-a întrebat scurt Diaconescu, care se tot plângea că „eu l-am chemat și pe Roman". Și Roman nu mai vine... Dezvelirea începuse. La revederea statuii, dezvelitorul Ion Diaconescu nu și-a putut ascunde o scurtă grimasă, Uimire îmbinată cu neplăcere. Ulterior, în timpul discursului-evocare, citit de Ion Diaconescu, Radu Vasile zâmbea oarecum dubios cu acreditatele TVR și ProTV la Guvern. Fiind, totuși, cam departe de cele două pentru a schimba o vorbă, premierul și-a găsit altceva de lucru: îi tot lua de pe cap șapca fostului ministru Mircea Ciumara. Desigur, Ciumara nu s-a supărat... Alături de toate aceste inconveniente, premierul Vasile a mai avut o mare tristețe, nu a putut fuma. Și parcă îi ardeau mâinile, pentru că pe tot parcursul manifestării nu s-a dezlipit de țigara și bricheta sa de 800 de lei. Au urmat depunerea coroanelor. Nici aici Radu Vasile n-a lăsat țigara și bricheta, el închinându­­se (catolicește, de la stânga la dreapta) cu ele în mână. Trecuseră 80 de ani de când marele om politic Iuliu Maniu avea să contribuie decisiv la înfăptuirea visului de secole al românilor, o Românie dodoroață... Cristian ȘUȚU joi, 3 decembrie 1998 Manifestările prilejuite de Ziua Națională nu au stârnit un interes deosebit din partea­ cetățenilor din Alba lulia. La manifestările tradiționale depunerea de flori la statuia lui Mihai Viteazul, „Te Deum-ul" de la Catedrala Reîntregirii și depu­nerea jurământului militar numărul celor prezenți nu a de­­­pășit cifra de 900-1.000 de per­soane, majoritatea formând-o simpatizanții partidelor care au venit cu „artileria grea" în „Cetatea Unirii". La Alba lulia au fost prezenți Ion Iliescu, Doru Ioan Tărăcilă, Dan Mircea Popescu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Marțian și Gheorghe Dumitrașcu, din partea PDSR, și Valeriu Tabără, Gheorghe Secară și Ioan Gavra, din partea PUNR. Au lipsit cu desăvârșire grupurile organizate ale membrilor partidelor aflate la Putere, un mic grup de la filiala PD din Cugir fiind singura prezență vizibilă a Puterii la depunerea de coroane la monumentul lui Mihai Viteazul, încercând să salveze ce se mai putea, delegațiile PNȚCD, PNL și PD, alcătuite din eșaloanele 2 și 3, s-au postat în fața celorlalți participanți la ceremonial, deși sosiseră ultimele. UDMR nu a onorat aniver­sarea. Nici Guvernul nu a mani­festat un interes aparte pentru Alba Iulia. Delegația guverna­mentală a fost formată din prefect și doi necunoscuți. După terminarea ceremoniilor oficiale, Opoziția s-a deplasat la Casa de Cultură din Alba Iulia. Cam 900-1.000 de oameni au parti­cipat la această „demonstrație de forță". Deși se aflau în Alba Iulia, Virgil Măgureanu și Teodor Meleșcanu nu au participat la adunare. Ion Iliescu și Valeriu Tabără au subliniat la unison că moștenirea Marii Uniri este ame­nințată. Liderul PDSR s-a mul­țumit însă să răspundă sălii care cerea alegeri anticipate: „Prin alegeri să fie îndepărtați de la putere cei care s-au dovedit străini de interesele țării“. La sfârșitul adunării, sena­torul Liviu Maior a dat citire celor patru puncte ale „Declarației Solemne" de la Alba­ Iulia. Documentul afirmă că „viitorul Statului Român nu poate fi pus în discuție" și că „Guvernul și Președinția nu iau nici o atitu­dine față de tendințele autono­miste și separatiste ale unor formațiuni politice care participă la guvernare. A nu cere nici o explicație UDMR înseamnă a accepta programul de auto­nomie al acesteia". Deși în cursul zilei orașul a rămas amorțit, spre seară, circa 20.000-22.000 de persoane au ieșit pe Platoul Romanilor, așteptând focurile de artificii­­ „Acum, fără politicieni, fără campanie electorală, sărbătorim și noi Ziua noastră Națională", ne-a declarat un localnic. Alba lulia sărbătorea cu muzică folk și rock Marea Unire. O mare de oameni, pentru care nu existau partide, politicieni și campanie electorală, se bucura. A fost momentul cel mai frumos al unui 1 Decembrie cenușiu și geros. Lucian GHEORGHIU La Alba lulia. CDR și UDMR au lipsit cu desăvârșire Fata nevăzută a evenimentelor ■­.*.( IWmnf) Li­f ’ " 1 ........ V " ' 1 ■ 1......." If-Ojr rd­utad­ fcmepuls pi­p ‘:3if ■ imsc * Parlamentarii PDSR au călătorit spre Teiuș cu două vagoane de dormit speciale, atașate la­­ Rapidul 633 București - Cluj. Pe peronul Gării de Nord, Ion Iliescu s-a întreținut cordial cu cel care a aprobat închirierea vagoanelor, nimeni altul decât ...Traian Băsescu , PDSR a închiriat patru camere la Hotelul Parc din Alba lulia, pentru ca întreaga delegație (peste 30 de persoane) să aibă unde-și lăsa bagajele, să-și mai tragă un pic sufletul etc. în camera care i-a fost rezervată președintelui partidului dormise cu o noapte în urmă Emil Constantinescu și, cu (mulți) ani în urmă, Nicolae Ceaușescu. Câțiva membri ai staff-ului au cam strâmbat din nas, dar s-au liniștit repede, pentru că Ion Iliescu nu a folosit deloc patul ocupat cu 24 de ore înainte de actualul șef­ al statului . Deși nu a fost la Alba lulia, numele fostului premier, Victor Ciorbea, a fost des pomenit de către moții veniți din zona Câmpeniului. „Ciorbea nu-i moț, nu-i de-al nostru. E­oșan din Maramureș, de acolo au venit părinții lui. El nu a făcut decât de ocară neamul moților", spunea cu năduf un maistru militar care susținea că „știe toate neamurile de moți din zonă“ . O prezență mai mult decât discretă a consituit-o cea a lui Miron Cosma. Proaspătul PRM-ist a depus o coroană de flori din partea sindicatului minerilor și cam atât. Gurile rele susțin că el se aștepta ca împreună cu CV Tudor și Gheorghe Funar (ambii absenți) să fie vioara întâi, a manifestărilor, în lipsa șefilor săi, mai remarcată a fost mașina cu care a venit din Valea Jiului . Măgureanu a încercat, înainte de înuoi «Bun jci mir»■ f­îr.uV. • .-i­îvus începerea ceremoniilor, să se apropie de Ion Iliescu. Nu a reușit. Nici încercările ulterioare nu au dat roade, întrebat de aghiotant dacă vrea să-i vorbească, Iliescu a răspuns sec : „Lasă-l, nu-i momentul. Să mai aștepte". * Un grup de tineri țărăniști a încercat în două rânduri să-l ia la întrebări pe Iliescu. Dacă prima oară le-au ieșit calculele, a doua oară au fost opriți de forțele de ordine care păzeau adunarea PDSR de la Casa de Cultură.­­Puterea și Opoziția s-au distrat, tot separat, după terminarea manifestărilor. PDSR-ul local a organizat o recepție la Terasa Schit, un local aflat la marginea orașului, unde s-au pus pe masă preparate din porc făcute acasă, iar antrenul a fost asigurat de către un taraf care a acompaniat și soliști de muzică populară. Calitatea muzicii nu i-a impresionat pe pedeseriștii de la „centru“. Administrația orașului (în fapt organizatorii manifestărilor oficiale) și câțiva liberali s-au delectat cu ritmuri moderne și produse „tip“ Palatul Parlamentului, la restaurantul Hotelului Cetate, iar PDSR și delegații centralelor sindicale au „bifat“ o recepție l­a Casa de Cultură * .Postul local de radio Pro FM, a difuzat în primele ore ale dimineții un program ce nu se deosebea prea mult de cele ale radioului național în zaele de 1 Decembrie, înainte de 1989 . La concertul rock-folk susținut de Pasărea Colibri, Riff,, Semnal M, Vasile Șeicaru ș.a., cei de pe scenă - nu și cei din asistență - au avut probleme cu gerul, motiv pentru care tot spectacolul a fost un „play-back" total. Cei ce dansau nu și-au dat seamă. Prezidată de un Ion Diaco­nescu cu bărbia sprijinită în pumn și de un Petre Roman care contempla cu interes cupola sălii, ședința festivă a fost lipsită de strălucire. Oratorii au trecut audiența prin istoria națională nu­mai pentru a face în final un viraj către problemele recente. Așa încât, deși toți cei ce s-au perindat pe la microfon au lansat un apel la unitate, ei au sfârșit prin a-și ataca, mai mult sau mai puțin voalat, inamicii tradiționali, dove­dind că nici de Ziua Națională nu sunt capabili să-și lase acasă apucăturile și ranchiunele. Cum toate acestea nu mai reprezintă de mult o noutate, cei din sală s-au plictisit, în ciuda duelurilor retorice ale colegilor lor de la Putere sau din Opoziție. Totul sub privirile reprezentanților parla­mentelor unor state europene, invitați la festivitate, care, aliniați în loje, au avut un tablou complet al unei săli pe jumătate adormite de plictiseală. Liderul UDMR, Marko Bela, a ținut un discurs pe muchie de cuțit, jonglând periculos cu formulele „noi, maghiarii“ și „dumneavoastră“ (restul lumii). El a început prin a spune că istoria este interpretabilă : „Popoarele și mațiunile interpretează adesea cu totul altfel unul și același eveniment istoric“, a spus el. „Trebuie să tindem ca istoria să aibă pentru toți aceeași semnifi­cație“. Cu măiestrie, Marko Bela și-a condus discursul către rea­mintirea unui punct din Proclama­ția de la Alba Iulia mai puțin cu­noscut în istorie. „Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc“.. Liderul UDMR a apreciat că aceste prevederi „încă nu se poate afirma că s-au înfăptuit“., „Considerăm că cei care ar dori să uite sau să șteargă din acea proclamație pasajul referitor la noi, acționează nu numai împotriva noastră, ci împotriva intereselor reale ale României", a încheiat el. Fără să intre într-o dispută cu Marko Bela, reprezentantul mi­norității germane, Wolfgang Wittstock, a declarat mai târziu, de la același microfon, că unele dintre principiile enunțate acum 80 de ani au devenit realitate în administrație, învățământ sau viața politică. Deși a luat cuvântul imediat după Marko Bela, Corneliu Vadim Tudor a reușit să-și păstreze calmul și chiar să țină un discurs temperat. După o incursiune în istoria națională, el a cerut Sfântului Sinod sanctificarea lui Mihai Eminescu, martir al credinței creștine. Spre sfârșit însă, liderul PRM nu a rezistat să nu arunce o petardă spre UDMR: „îi poftesc pe guvernanți să poftească UDMR să intre în legalitate și să respecte statul de drept, altminteri se plasează singur în afara Constituției", a declarat el de la tribună. Această parte a discursului i-a făcut pe diplomații străini să devină subit atenți. Lăsând la o parte apatia ce-i cuprinsese, aceștia și-au lungit gâturile peste balustradă, ca să nu scape nimic. Laura CIOBANU La Parlament... Plictiseală generală

Next