Cotidianul, aprilie 1999 (Anul 9, nr. 274-297)

1999-04-01 / nr. 274

evenimente în top ­j—frenezia războiului a cuprins Alianța Nord-Atlantică și nu-i mai dă drumul din brațe. în nebunia eveni­­­­­mentelor, tot mai multe voci au început să explice că ceea ce urmează este firesc: ruperea provinciei Kosovo de Iugoslavia. E un punct de plecare ce motivează acțiunea agre­soare a NATO și pe care, la început, din bună credință, am refuzat să-l luăm foarte tare în calcul. Pentru Miloșevici, o ast­fel de rezolvare este inacceptabilă, motiv pentru care putem să apreciem că războiul din vecini va mai dura mult și bine ținând cont de faptul că sârbii sunt dispuși să moară cu toții pentru a salva provincia de la secesiune. Trist este că, la această dată, în plină epocă industrială, culturală, de emancipare și de euro nu mai contează prețul pe care îl plătește populația civilă în morți, răniți, refugiați și distrugeri. Și sârbii și NATO merg până la capăt. Dacă NATO trebuie să vadă orice bastion rusesc și să se apropie de Moscova cât mai mult cu putință - în acest fel reducând-o și pe ea la nivel de unitate teritorială nepericu­­loasă­­, sârbii trebuie să facă dovada că fac tot ce pot pentru a-și menține integritatea teritorială. Este o bătălie care vrea să îngroape Yalta, cum spun unele voci, însă nimeni nu garan­tează ce se pune în loc. Era chiar prioritar pentru NATO, pen­tru SUA, să rupă Kosovo? Dacă da, atunci care sunt urmă­toarele priorități ale NATO și ce costuri presupun ele? Care este explicația acestor acțiuni? Conflictele interetnice sunt realmente o problemă a Balcanilor, chiar a centrului Europei. Se pot ele rezolva pe model Kosovo? Pe acest fel de „model Kosovo“? Sunt întrebări la care NATO ar trebui să dea un răspuns. Deocamdată avem bombe. Cristina ZARNESCU Occidentul amenință Serbia că ar putea pierde Kosovo Aliații își continuă, intensifică și extind bombardamentele îm­potriva Iugoslaviei, iar Slobodan Miloșevici, dacă nu pune capăt campaniei sale din Kosovo, se expune riscului de a pierde provincia, a spus președintele american, Bill Clinton. Scurt și cuprinzător, Provin­cia Kosovo - amenință șeful Exe­cutivului american - va fi pur și simplu ruptă de Serbia pentru motivul extrem de simplu că „unora" nu le este pe plac ce face și ce spune președintele iu­goslav. S-ar cuveni de menționat și faptul că o astfel de declarație aiuritoare - care aruncă pur și simplu în aer frontierele postbe­lice într-o zonă atât de minată de tensiuni cum sunt Balcanii - a fost făcută cu puțin timp înainte ca Germania și Marea Britanie să respingă deschiderile suge­rate de Miloșevici, prin interme­diul premierului rus, Evgheni Primakov. •­Președintele american nu s-a referit explicit la acordul Belgra­dului de a retrage o anumită parte a trupelor sale din Kosovo, cu condiția ca NATO să înce­teze bombardamentele asupra Iugoslaviei, dar a lăsat clar să se înțeleagă faptul că Washingto­nul consideră o astfel de propu­nere inacceptabilă. „Operațiuni­le militare continuă astăzi împo­triva unei serii extinse de ținte, inclusiv a forțelor sârbe terestre din Kosovo. Trebuie să rămâ­nem fermi și deciși până când vom termina ce avem de făcut", a spus Bill Clinton. Bombarda­mentele NATO „vizează să-l facă (pe Miloșevici) să plăteas­că scump politica pe care o duce în Kosovo", a reluat președintele american vechiul argument, fluturând de această dată pe față amenințarea până acum voalată a recunoașterii independenței provinciei sârbe. Violențele din această regiune­­ a menționat răspicat președin­tele SUA - „vor diminua progre­siv sprijinul internațional pentru revendicările Serbiei asupra provinciei Kosovo“. Nu este atunci legitimă între­barea dacă nu acesta este sce­nariul avut în vedere de la început? „Miza este acum independența albanezilor kosovari“ Nimenti nu are nevoie să aibă flerul și experiența unui versat a­nalist politic pentru a-și da sea­ma că un referendum în Kosovo - regiune sârbă populată 90 % de etnici albanezi -, referendum prevăzut, peste trei ani, în mult trâmbițatul, dar controversatul a­­cord de la Rambouillet, va duce, inevitabil, la independența pro­vinciei. Nu este lipsit de semnifi­cație nici faptul că, înainte de a cunoaște rezultatele misiunii de mediere întreprinse de Primakov la Belgrad, liderii UCK s-au gră­bit să sublinieze că nu vor ac­cepta noi eventuale negocieri decât pe baza acestui acord; în fapt, declarația lui Bill Clin­ton nu face altceva decât să confere greutate unei deplasări de accent intervenită de mai multă vreme în analizele referi­toare la Balcani: în joc nu mai este autonomia provinciei sârbe, ci independența acesteia. Colonelul american în retra­gere Ralph Peters a declarat, în acest sens, la postul de radio Vocea Americii: „îmi displace profund să spun ceva bun des­pre el (Miloșevici), dar a înțeles situația mult mai bine decât americanii. El știe că nu mai este vorba despre autonomie; con­flictul a mers prea departe. Miza este acum acum independența albanezilor kosovari". Generalul canadian în retragere Lewis McKenzie, care a participat la misiunile din Bos­nia, consideră, la același post de radio, că urmează o împărțire a provinciei Kosovo. „Dacă pri­vești Kosovo ca pe un diamant -spune generalul canadian - par­tea de nord, adică partea de sus a diamantului, este cea care are cele mai puternice legături cu trecutul istoric al Serbiei, în timp ce partea de sud poate fi dată în primire kosovarilor albanezi, pu­­tându-se forma o anumită legă­tură cu Albania, țară la granița căreia se află porțiunea respec­tivă“. Altfel spus, frontierele post­belice, confirmate solemn prin Actul final de la Helsinki, din 1975, care, oricât de imperfecte ar putea fi, au garantat suverani­tatea statelor, concomitent cu pacea și stabilitatea continentu­lui european, pot fi schimbate după bunul plac al câtorva pu­ternici ai vremii. Ce spun și ce doresc popoarele în cauză con­tează mult mai puțin decât inte­resele proprii ale „celor mari". Democrație, egalitate, echitate? Desigur, cuvinte și idealuri fru­moase dar care, la o adică, nu sunt valabile, vorba petului, „pentru căței". Că într-o astfel de politică mocnește o vâlvătaie ce poate cuprinde lumea, în an­samblul ei, pare să conteze mult prea puțin. Dimpotrivă, apar și tentative de teoretizare. Proble­mele din Balcani, dar nu numai de acolo - spune același colonel în retragere Ralph Peters - deri­vă din existența unor frontiere artificiale. „Suntem confruntați cu frontiere trasate de imperii europene între timp defuncte sau stabilite la Versailles, în 1919. O parte din aceste granițe sunt rezultatul înțelegerilor de după cel de-al doilea război mondial. Cei care au trasat fron­tierele respective sunt de mult dispăruți. La fel și imperiile. Cu toate că în prezent nu există nici un mecanism pentru a modifica aceste frontiere într-o manieră pașnică, ele vor fi schimbate. Chiar dacă aceasta se va reali­za prin forță“. Venera ANGHEL Iugoslavia intră în cea de-a noua zi de război America a declarat că soluția crizei din Kosovo este ruperea provinciei de Serbia Rusia nu este însă pregătită să accepte o­­ astfel de rezolvare A. Bombele NATO nu iartă „nici un sanctuar“ iugoslav Războiul declanșat de NATO împotriva Serbiei a intrat de ieri într-o nouă fază. Liderii Alianței au decis că, întrucât primele opt zile de bombardamente „nu l-au convins“ pe președintele iugo­slav Slobodan Miloșevici să re­nunțe la ofensiva antialbaneză din Kosovo, a sosit timpul să fie extinsă lista obiectivelor vizate de bombe. De acum încolo, nu vor mai fi lovite numai baze mili­tare, ci și forțele mobile iugo­slave - tancuri și trupe. Nu vor fi scutite, potrivit oficialilor NATO, nici birourile guvernamentale, inclusiv cele din centrul Belgra­dului. în această privință, Casa Albă susține că în rândul aliaților există un „consens puternic“, toți membrii do­rind continua­rea atacurilor aeriene și chiar amplificarea lor. Cu toate acestea, a apărut o serie de divergențe referitoare la modi­ficările de strategie reclamate de experții militari. Oficial, dem­nitarii de la Bruxelles, Wa­shington și din celelalte capitale europene susțin că nu se pune problema unei intervenții la sol, considerată prea primejdioasă. Dar varianta trimiterii de trupe terestre este reclamată de majo­ritatea analiștilor în domeniu care susțin încă bombardamen­tele ca unic mijloc de a salva NATO cu obrazul curat. Aceștia - între care generalul în rezervă Colin Powell - susțin că Iugosla­via va continua să fie avantajată în conflict atât timp cât nu intră în acțiune forțele terestre ale NATO. Planurile Pentagonului de a pune la bătaie redutabilele elicoptere Apache sugerează și ele, potrivit comentatorilor, că se pregătește o intervenție la sol. Probleme de strategie Pentru prima dată, ieri, surse de la Bruxelles au recunoscut că, după primele opt zile ale o­perațiunii aliate, pierderile de partea sârbă sunt mult mai mici decât era prevăzut inițial, „numai jumătate“ dintre avioane­le de luptă MIG-29,pe care se bazează Belgradul fiind dis­truse. în schimb, Iugoslavia și Rusia susțin că populația civilă a avut mult mai mult de suferit. Cu toate că NATO amenință că bombardamentele vor con­tinua „mult și bine“, capacitatea de atac a aviației americane a fost considerabil diminuată, peste o treime dintre rachetele de croazieră - principala armă îndreptată împotriva sârbilor - fiind deja irosite. Presa sârbă a anunțat că inamicul a trecut deja la folosirea, împotriva unor o­­biective din Kosovo (Vrbovaci, Nogila și Koretiște), a bombelor cu fragmentație, renumite pen­tru distrugerile cauzate în războ­iul din Vietnam. în plus, înce­pând de ieri, la baza Aviano din Italia au sosit întăriri - avioane de război electronic EA-6B Prowler, avioane de luptă F-15 și de vânătoare-bombardament F-16 și F-18. Pe de altă parte, militarii NATO au anunțat că în ultimele zile atacurile au fost îngreunate de în­răutățirea condi­țiilor meteorologi­ce. Unele surse au precizat că in­trarea în noua fază - bombar­darea unităților mecanizate și a obiectivelor guvernamentale iu­goslave - a fost ordonată prea rapid, întrucât puterea de apărare a sârbilor este încă deosebit de puternică. Nave rusești pleacă în Adriatica iarăși, diplomații Alianței a­­menință că „nici un sanctuar din Iugoslavia“ nu va fi cruțat de bombardamente. Mai mult, a­­nunțul Rusiei că va­­ trimite în Adriatica nave de război apar­ținând Flotei de la Marea Nea­gră, pentru „supravegherea" si­tuației din regiune, nu pare să îngrijoreze deloc NATO. Aliații își manifestă în continuare con­vingerea că Rusia își va respec­ta angajamentul că nu se va implica armat în conflict, deși mulți demnitari de la Moscova susțin acordarea de ajutor mili­tar, constând în armament de ul­timă oră și asistența necesară a Iugoslaviei. Costin IONESCU „Nu există opoziție în timp de război. Singurul efect pozi­tiv este că am uitat de diferendele, luptele și ipocrizia vieții politice de la noi. în acest moment formăm un sin­gur partid, sub drapelul care se numește Iugoslavia“, a declarat vicepremierul iugoslav Vuk Drașkovici, cunoscut rival al lui Miloșevici D’ale războiului zăpăcit de gloanțele criminalilor sârbi, Rugova bântuie sănătos prin Europa Dar dispărut, apoi înregistrat pe lista victimelor „epurărilor etnice" comise de sârbi în Kosovo, așa-zisul președinte al albanezilor din provin­cia sârbă o duce bine mersi într-o țară din Europa, departe de război. Anunțul aparține lui Ton Marko, șeful Uniunii Albanezilor din Croația, potrivit căruia Rugov a - rănit mai degrabă în onoarea lui de moderat, decât fizic - și-a lăsat de izbeliște supușii, pentru un trai acătării pe alte meleaguri, încă de la începutul bombardamentelor NATO. Scrisoare din Kosovo Fratele Sava de la Mănăstirea Decani din Kosovo a trimis ieri un apel împotriva agresiunii NATO asupra Iugoslaviei: „Scriu acest mesaj în timp ce bombele și rachetele de croazieră ale NATO împrăștie moarte și dis­trugere pe întreg teritoriul țării mele. Am obligația morală de a spune că declarațiile NATO, potrivit cărora numai obiectivele militare ale Iugoslaviei sunt atacate, nu sunt adevărate și au menirea de a-i face pe occidentalii care doresc pacea să creadă că raidurile reprezintă o acți­une «umanitară». Din sursele noastre autorizate am aflat că mai multe zeci de obiective civile (infrastructură, școli, sisteme de telecomunicații etc) au fost atacate și distruse de forțele NATO. Pe lângă toate acestea, pe zi ce trece tot mai mulți civili sunt uciși sau răniți de bombele NATO, între care și refugiați din Bosnia și Croația. Tabăra acestora de lângă Kursumlija a fost lovită, iar zece femei, și copii au fost uciși sau răniți. Mai multe școli au fost distruse parțial sau în întregime, iar copiii nu se mai pot duce la școală din cauza pericolului că ar putea muri. De asemenea, și zone cu importante monumente culturale și reli­gioase sunt țintite. Alaltăieri, spre exemplu, zona mănăstirii Gracanica a fost atacată. Ieri noapte­a rachetă de croazieră a lovit vechiul oraș Djakovica, în mare parte locuit de albanezi, multe dintre case arzând în incendiile provocate și mulți localnici fiind răniți. Pe scurt, atacurile NATO nu sunt nimic altceva decât o agresiune barbară care afectează cel mai mult populația civilă, atât sârbă, cât și albaneză. Continuarea acestora nu numai că este împotriva voinței iugoslavilor de a trăi în libertate, dar va consolida hotărârea acestora de a rezista democrației de tip Tomahawk care încearcă să aducă «pace» prin crime împotriva umanității. Astfel de acțiuni sunt o rușine pentru democrațiile occidentale și pen­tru întreaga lume. Biserica Ortodoxă Sârbă rămâne deplin credincioasă principiului că binele nu poate fi obținut niciodată prin rău și că, prin urmare, criza din Kosovo trebuie rezolvată prin mijloace diplomatice, ast­­­fel încât tuturor oamenilor care locuiesc aici să li se asigure garantarea respectării drepturilor și libertății. Atacurile NATO nu vor face decât să înrăutățească situația(....)". „Le Figaro“: „Visul împărțirii“ Fiecare dintre părțile implicate în conflictul din Kosovo își pune, fără a mărturisi, întrebări, scrie, în editorialul din 30 martie, cotidianul francez „Le Figaro". .Miloșevici: Cât timp își va putea continua NATO efortul mili­tar,­în pofida unei opinii publice mai degrabă dezaprobatoare? Clinton și vest-europenii: Ce e de făcut dacă sârbii își vor continua nestingheriți purificarea etnică în Kosovo, iar Miloșevici refuză să reînceapă negocie­rile? Pe hârtie, există mai multe răspunsuri posibile. Primul - recurgerea, de către NATO, la o intervenție terestră, este, în realitate, improbabil, fie și numai pentru faptul că un asemenea tip de operațiuni necesită timp îndelungat, eventual luni, pentru a fi pregătite. O altă soluție teoretică: oprirea bombardamentelor­ Alianței, cu condiția unui vag angajament al lui Miloșevici de a lua parte (mai târziu) la eventuale negocieri. Ar însem­na o capitulare fără condiții a Occidentului. NATO ar da astfel dovada inadaptării sale radicale la acest tip de criză, iar brațul înarmat al pactu­lui atlantic nu ar mai fi decât cel al unei marionete. Cea de-a treia ipoteză ar consta în acceptarea, de către Miloșevici, a clauzelor acordului de la Rambouillet, ceea ce este însă puțin probabil. Ce mai rămâne? Un compromis care ar menaja ambele părți. Ar tre­bui ca provincia Kosovo să dispună de autonomia sa, ca sârbii să poată trăi pe bucata lor de pământ, ca Occidentalii să garanteze acordurile fără a-l irita pe Miloșevici. La prima vedere, aceste condiții sunt irealizabile. Cel puțin dacă nu va apărea vechiul vis al împărțirii. Este o soluție mediocră. Dar ea reprezintă mai puțin decât continuarea masacrului kosovarilor. Venera ANGHEL OSCE a spionat pentru SUA Statele Unite și NATO au deviat sarcinile misiunii OSCE din Kosovo, dispunând colectarea de informații necesare pentru pregătirea atacurilor aeriene ale Alianței împotriva Iugoslaviei, a declarat un observator rus din cadrul fostei Misiuni OSCE în provincia sârbă, într-u interviu acordat cotidianului ,"Trud", citat de AFP. „Serviciile secrete lucrează sub acoperirea OSCE“, a adăugat sursa citată. Una dintre secțiile Statului Major al Misiunii OSCE din Priștina adăpostește o rețea a CIA, a asigu­rat diplomatul rus. „Activitatea acestei secții vizează colectarea de informații militare și politice pentru Washington și NATO", a încheiat el. NATO nu a dat doi bani pe misiunea lui Primakov la Belgrad Calificată drept un eșec de către Occident, misiunea pre­mierului rus Evgheni Primakov la Belgrad a scos din nou în evi­dență liniile de netrecut dintre Ali­anță, pe de o parte, și Rusia și Iugoslavia, pe de altă parte. Deși Slobodan Miloșevici a dat, după cum susține Primakov, un semnal clar în privința reluării negocierilor de pace, aliații nici nu se gân­desc, deocamdată, la o eventuală­­ reconciliere. Miloșevici a declarat că este gata să retragă efectivele armate iugoslave din Kosovo și să permită reîntoarcerea refugiaților albanezi în provincie, dar numai după oprirea bombardamentelor împotriva țării sale; în caz contrar, a afirmat el, sârbii sunt gata să se bată până la ultimul om. Rezultatul negocierilor de peste șase ore dintre Miloșevici și Primakov nu au avut însă nici un ecou pozitiv în rândul aliaților, pentru care rezolvarea situației în­cepe cu cedarea lui Miloșevici, nu cu încetarea raidurilor aeriene. Mai unite ,ca niciodată, SUA și Germania consideră declarațiile lui Miloșevici irelevante și insufi­ciente pentru a justifica încetarea operațiunilor NATO. „Această pro­punere oferă mult prea puțin“, a comentat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, James Rubin. „Dacă nu va pune capăt campaniei sale din Kosovo, Slobodan Miloșevici se expune riscului de a pierde provincia", a subliniat Bill Clinton. Amenințărilor Washingtonului li s-a adăugat poziția descurajantă a Londrei și a Bonnului, care nici nu au vrut să audă de întreru­perea acțiunii militare. Din contră, NATO a trecut la faza a treia a operațiunii „Forța decisă". Prezen­ța lui Primakov în Germania nu a avut nici un efect asupra cance­larului Gerhard Schroeder, hotărât să meargă mai departe împotriva Belgradului. La rândul său, Franța este de părere că, deși aprecia­bilă, dată fiind dificultatea sa, mi­siunea premierului rus nu a oferit nici o alternativă la continuarea și intensificarea acțiunii militare, încurajată de a­­ceastă atitudine a aliaților, Alba­nia a declarat că nu va accepta nici un alt acord de pace în afara celui prezentat la Rambouillet, în timp ce reprezen­tanții UCK au respins orice com­promis cu președintele Miloșevici. Rusia ar putea folosi arma nucleară în aceste condiții, Rusia - al cărei parlament a apreciat misi­­unea lui Primakov drept încuraja­toare - a anunțat că, în cazul în care se simte amenințată, va folosi arma ato­mică pentru a se apăra. „Da­că se va ajunge la o situație între viață și moarte, Rusia va folosi toate armele de care dispune, in­clusiv de cea atomică", a declarat șeful Statului Major al Armatei ruse. Iar generalul Aleksandr Le­bed s-a pronunțat pentru acorda­rea de ajutor militar și tehnic pen­tru Iugoslavia , denunțând agre­siunea NATO împotriva acestei țări. „Aceasta ar trebui să fie pozi­ția statului rus, căruia i se va per­mite astfel să-și regăsească dem­nitatea", a adăugat el. Roxana FROSIN Germania propune o conferință internațională pentru Balcani / Muntenegru, un cap de pod ratat de strategii NATO Statele Unite au avertizat, pentru a doua oară de la declanșarea bom­bardamentelor împotriva Federației Iugoslave (Serbia și Muntenegru), că Belgradul ar putea înlătura autoritățile pro-occidentale de la Podgorița. „Avem indicii, serioase că, în ultimele zile, această evoluție reprezintă un risc real. Orice încercare a Belgradului de a înlătura guvernul democra­tic ales de Muntenegru va alimenta o instabilitate sporită în regiune, va conduce la izolarea și mai pronunțată a autorităților iugoslave și la esca­ladarea conflictului cu NATO", a declarat marți purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, James Rubin. Luni, președintele muntenegrean Milo Djukanovici ceruse încetarea operațiunilor NATO împotriva Iugoslaviei. Liderul de la Podgorița, con­siderat de occidentali drept principalul oponent al lui Miloșevici, a ținut să remarce două realități refuzate constant de strategii NATO: atacurile aeriene nu fac decât să întărească poziția președintelui Iugoslaviei, pe de o parte, și înrăutățesc exponențial situația din Kosovo, pe de alta.“Nici cei mai îndârjiți oponenți ai lui Miloșevici nu pot înțelege atitudinea comu­nității internaționale față de acesta", a declarat Djukanovici. Atacurile NATO au vizat încă din prima zi și obiective din Muntenegru. James Rubin a asigurat în schimb autoritățile de la Podgorița de întreg sprijinul Washingtonului, sprijin reafirmat și de secretarul de stat, Madeleine Albright. Este evident faptul că Muntenegru, componenta minoră a Federației Iugoslave, nu se poate sustrage crizei. Valurile de refugiați albanezi din Kosovo au sporit deja la maxim tensiunile din mica republică; în plus, litoralul adriatic al Muntenegrului reprezintă ultima ieșire la mare a Iugoslaviei, adăpostind flota de război a țării. Reacția de respingere a operațiunilor NATO­ de către Djukanovici era de așteptat. Dar rămâne întrebarea: dacă Miloșevici este dictatorul sângeros descris de presa occidentală, cum a fost posibil atunci ca autoritățile de la Podgorița să fi fost, ca să-l cităm pe Rubin, „democratic alese"? Cristian ULEA

Next