Cotidianul, aprilie 2000 (Anul 10, nr. 2628-2652)

2000-04-25 / nr. 2648

\ \ 6 Cotidianul cultură și mass-media Un nou eveniment din seria „Portret de artist“ „Tradiții culturale în ethno jazz“ a fost lansat la World Trade Center Proiectul a fost inițiat de Teodora Enache, Lucian Maxim și Marius Mihalache orld Trade Center din București, Asociația World 1 Jf / Trade Center și Fundația Athenaeum au re­organizat zilele trecute, la Sala New York, un nou eveniment cultural din seria „Portret de artist“. Evenimentul, al șaselea al seriei inițiate și prezentate de prim-vicepreședintele fundației Athenaeum, dr. Cristian Matei, la World Trade Center, a cuprins expoziția de debut a artistei fotografe Alexandra Postolea și, în mod special, lansarea proiectului „ Tradiții culturale în ethno jazz. “ Alexandra Postolea este stu­dentă la Academia de Artă din București, câștigătoare a mai multor premii de fotografie artisti­că, s-a aflat în fața emoțiilor ine­rente primei expoziții personale, într-un domeniu în care exi­gențele publicului au fost dublate de cele ale unui grup de spe­cialiști numeros și bine pregătit profesional. în partea a doua a serii, publi­cului i-a fost prezentat unul dintre cele mai interesante proiecte muzicale din ultimii ani, ai cărui autori și interpreți sunt trei tineri muzicieni care s-au afirmat atât pe plan național cât și internațio­nal, adunând în palmaresul lor artistic un parcurs de invidiat. Teodora Enache este o voce bine cunoscută publicului din România prin aparițiile scenice de excepție, alături de maestrul jazz-ului, Johnny Răducanu, pre­cum și prin CD-urile „Jazz behind the Carpathians“, „Johnny Rădu­canu meets Teodora Enache“, „Ballad of the sensitive plant". Teodora Enache a fost de ase­ menea una dintre vedetele festi­valurilor de jazz de la Milano și Sondrio (Italia), Frankfurt și Leip­ zig (Germania), Brașov și Sibiu, în Italia i se produce în prezent albumul „Teodora Enache meets Guido Manusardi Trio“, unde in­­trepreta apare alături de un mon­stru sacru al jazz-ului european. Lucian Maxim, absolvent al Academiei de Muzică din Bucu­rești, este un percuționist de ex­cepție, colaborator permanent al Orchestrei Simfonice Radio și unul dintre cei mai creativi cola­boratori - compozitori ai teatrelor Odeon, Bulandra, Nottara, Tea­trului de Comedie, Teatrului Na­țional din București, Teatrului Mundi și Teatrului Româno-Ame­­rican. Lucian Maxim a concertat pe marile scene ale lumii și a participat cu Orchestra Simfo­nică Radio la concertele celebri­lor Luciano Pavarotti, Placido Do­mingo, Claudio Abado sau Mendi Rodan, precum și într-un recital susținut cu Marius Mihala­che la concertul lui Chiri Coreea de la București. Marius Mihalache, cel mai tâ­năr component al grupului, este un extrem de talentat interpret de jazz și muzică clasică, pe un instrument tradițional românesc, țambalul. Virtuozitatea sa a fost elogios remarcată de presa inter­națională, după aparițiile în Con­certul Gloria Gaynor-Palermo, Concertul Nina Simone-Roma, saîi recitalul de muzică clasică de la Scala din Milano. Remarcat drept unul dintre cele mai promițătoare talente ale jazz-ului din România, Marius Mihalache a fost invitat de Chiri Coreea să-i deschidă, printr-un recital, concertul de la București. Este autor al albumului „Eclipse", realizat împreună cu Lucian Maxim. Proiectul celor trei artiști, năs­cut dintr-o creativitate debordan­tă și din pasiunea lor comună pentru muzica de jazz, a readus, în ritmuri nebănuite, tinerețea veșnică a celei mai mari in­terprete și culegătoare de folclor pe care a avut-o muzica româ­nească, Maria Tănase. Johnny Răducanu, mentorul Teodorei Enache Prima apariție discografică bilingvă în România Noul album al trupei Mobil Party este editat în limbile română și maghiară Tinerii de origine maghiară constituie o categorie de public foarte importantă Casa de discuri Zone Re­cords lansează astăzi albumul ........fără tine" al trupei Mobil Party. Formația s-a format în a­­nul 1998 și are următoarea componență: Oscar - voce, Fazy - voce și Tymo - voce. Piesele incluse pe acest al­bum, cu un deosebit potențial comercial, au fost înregistrate în studioul „Older Mans" din Budapesta, producătorul mu­zical fiind Janos Costa, unul dintre cei mai celebri producă­tori de muzică dance din Un­garia. Materialul este editat atât în limba română, cât și în limba maghiară, o categorie de pu­blic foarte importantă pentru producția discografică au­tohtonă constituind-o tinerii de origine maghiară din România. Ediția în limba maghiară este destinată în special zonelor cu populație preponderent de ori­gine maghiară. Ada DUMITRESCU Băieții de la Mobil Party au o adevărată vocație interculturală Lansări ■ Muzeul Literaturii Române - ora 15.00, „Institutul de glasuri“. Realiza­tor: Traian T.Coșovei. Invitat: Nicolae Breban Teatru ■ Teatrul Nottara - ora 19.30, Sala Studio, „Opt femei“ ■ Teatrul Evreiesc de Stat - ora 18.30, „An Die Musik“ ■ Teatrul Excelsior - ora 10.00, „Aladin și lampa fermecată" ■ Teatrul I.Creangă - ora 10.00, „Pălăria cu surprize". ■ Teatrul Țăndărică - ora 10.00, Sala Lahovary, „Domino“ Clasic ■ Universitatea de muzică - ora 18.00, Sala George Enescu, „Recital de pian“, Sala Chopin, ora 17.00, „Concert de muzică de cameră" ■ Casa de licitații și consignația de artă „Hanul cu tei“ (etaj) - ora 12.00, „Muzică de cameră". Soliști: Ionuț Dumbravă - vioară, Paul Teodorescu - pian ■ Muzeul Național „George Enescu“-ora 17.00, „Recital de pian“ ■ Ateneul Român-ora 19.00, „Re­cital de pian“. Solistă: Mara Dobrescu , Blue Light - ora 19.30, „Seară de chitară clasică" cu Cătălin Ștefănescu și invitații săi Expo ■ Galeria Căminul Artei (parter) -ora 17.30. vernisajul expoziției de pictură a artistei Emilia Perșu ■ Galeria Eforie (Atelier-35) - ora vernisajul expoziției de pictură „Anato­mia peisajului" a artiștilor Doru Popes­­cu și Alexandru Rădvan ■ Casa de cultură studențească - ora 14.00, vernisajul celui de-al Xll-lea salon național studențesc de artă reli­gioasă „Icoane" ■ Cercul Militar Național - ora 13.30, Sala Rondă, vernisajul expozi­ției de icoane „2000 de ani de la naș­terea Domnului nostru Iisus Hristos" a artistei Geta Mărculescu. $APTI SERI SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI „Undergroove Nights“,­episodul 10 Proiectul de sesiuni live „Un­­ dergroove Nights“ demarat de Yuma Studios la clubul Web, în ur­mă cu câteva luni, a ajuns la sfâr­șitul săptămânii trecute la episo­dul 10. Sub sloganul „Trebuie să dansăm" trupa NSR și invitații săi: „Floodgate", „Electric Brother“, „Mara" și „DJ Vasile" au susținut un­ concert care s-a stins în zorii zilei. Trupa NSR a prezentat cu a­­ceastă ocazie, în avanpremieră, melodii de pe viitorul lor album, care va fi lansat la începutul lunii mai, intitulat „Trebuie să dansăm“. Sâmbătă seara, în club Web pe­trecerea și dansul au continuat, cu un concert de zile mari, de break beat și big beat oferit de DJ Clau din Timișoara. Proiectul „Under­groove Nights“ continuă în fiecare vineri și sâmbătă seara, iar publi­cul începe să fie din ce în ce mai receptiv la mișcările muzicale cu adevărat occidentale prezentate în club Web. Ada DUMITRESCU I Teatrul Evreiesc de Stat a pus în scenă un spectacol provocator „An die Musik“ este o piesă plină de umor negru pe tema Holocaustului Spectacolul „An die Musik“ a fost creat în 1975 de către Gru­pul Teatral al lui Pip Simmons, în co-producție cu Toneesrand din Rotterdam și Mickery Theatre din Amsterdam. Având la bază o idee de Rudy Engelander, spectacolul a fost conceput și regizat de Pip Simmons, fiind considerat unul dintre cele mai importante spectacole ale dece­niului. Totul începe cu o operetă extraordinară, care mimează „Visul Annei Frank“ într-un obscen Banchet al Cerșetorilor. Este o metaforă a intensificării persecuției la care sunt supuși evreii - imagini minunate și teri­fiante totodată, pline de umor negru, dar și de încrâncenare. Brusc, registrul se schimbă, aducând cu brutaliate spectato­rul înapoi în realitate. Un șir de evrei murdari, sleiți de puteri, sunt supuși rutinei macabre și jocurilor sadice ale unui gardian al lagărului. Spectacolul nu se vrea o analiză politică a extermi­nării evreilor. Chiar și astăzi, după mai mult de douăzeci de ani de la primul spectacol, el rămâne la fel de dureros, relevant și contempo­ran. Epoca tehnologiilor a adus încă și mai aproape de fiecare dintre noi acele evenimente și problema responsabilității indivi­duale pentru atrocitățile globale - o problemă care adesea este mai curând ocolită decât con­fruntată frontal. Numeroși critici au apreciat în mod deosebit puterea de su­gestie a spectacolului, dincolo de noțiunile de „plăcere“ sau „neplăcere", de spectacol „bun” sau „prost“. „Este una dintre cele mai terifiante experiențe teatrale pe care le-am avut“, mărturisește Robert Cushman de la „The Observer“, Londra, iar Harold Hobson, de la „The Sunday Times“, mărturisește: „Spectacolul cu «An die Musik» orchestrează tema­­ evreilor în camerele de gazare naziste cu o putere în același timp copleși­toare, înspăimântătoare, insu­portabilă, degradantă și obsce­nă“. Sorin Ilieș este noul director al Rofilm El intenționează să finalizeze filmele blocate din lipsa banilor Noul director general al Ro­­film, Sorin Ilieș, intenționează să finalizeze filmele „Sexy Harem Ada Kaleh“, „Allegro Allarmato" și „Marfa și banii", blocate în di­verse stadii de producție din lip­sa banilor, informează Mediafax. „în primul rând voi face o e­­valuare a situației Rofilm până în prezent, pentru a stabili modul de lucru. Pe de altă parte, am luat deja legătura cu Oficiul Na­­ țional al Cinematografiei (ONC), pentru a rezolva situația celor trei filme. Deocamdată este pre­matur să vorbim de intrarea în producție a unor filme noi", a de­clarat Sorin Ilieș. Sorin Hieș a fost numit în funcția de director general săp­tămâna trecută, după ce fostul director Mihai Surcel și-a pre­zentat demisia. „Motivația demi­siei mele este lipsa de transpa­rență a FPS, care nu s-a purtat ca un patron cu interes al socie­tății, și campania de boicotare a Rofilm", a spus Mihai Surcel. El a fost director general al Rofilm începând din ianuarie 1999, când l-a înlocuit pe Mircea Da­­neliuc. Sorin Ilieș s-a născut la 12 decembrie 1955 și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Ci­nematografică în 1979, fiind șef de promoție la secția imagine. A contribuit, ca director de imagi­ne, la realizarea a zece filme de lungmetraj de ficțiune, printre care „Marea sfidare“, în regia lui Manole Marcus, „Figuranții“ și „O lumină la etajul zece". Anul trecut, filmul „Aurolac“, produs de Lucian Pintilie, după un scenariu de Ioan Groșan, la care Ilieș a contribuit ca regizor și director de imagine, a obținut Premiul de Aur la Festivalul filmului video de la Tokyo. A mai realizat și documen­tarele „Piața Universității în Ro­mânia“, în colaborare cu Stere Gulea și Bibi Dragan Vasile și „Apocalipsa după Cioran“, la care a lucrat cu Gabriel Liicea­­nu. marți, 25 aprilie 2000 _ pre limba scriitorului _ Cine cere să se respecte legea nescrisă a lustrației, culmea Nu are cum să nu te pună pe gânduri poziția mai tuturor partidelor, în­deosebi a celor de la Putere, împotriva­ PDSR, și în chestiunea declarației date în fața notarului de către candidații la alegerile locale, dacă au colabo­rat cu Securitatea. Nu mai știi ce să crezi! PDSR a devenit apărătorul princi­piilor morale în societatea românească, deși partidele de la Putere, cele din CDR, în principal, susțin că PDSR e continuatorul PCR și al Securității? Toc­mai CDR, care nu l-a dat președinte de țară pe Emil Constantinescu, cel ce se plânge azi că este o victimă a foștilor securiști și activiști, să nu vrea să se dea declarații de moralitate în fața unui notar? S-a întors lumea cu fondul în sus! Partidele din CDR, în principal, susțin că se blochează notariatele, dacă vor tăbărî asupra lor toți candidații la alegerile locale cu asemenea cereri­­ e un vis urât? De o prostie politică mai mare n-am auzit. Degeaba tună și fulgeră de la tribuna Parlamentului același naiv fost PNȚCD-ist, Constantin Ticu Dumitrescu, în favoarea declarației scrise în fața unui notar (dacă ai colaborat la Securitate), în numele ieșirii din marasmul moral în care ne aflăm­­ partidele din CDR vor să alegem iar activiști și securiști și la pri­mării... Doamne ferește! Trebuie să vină PDSR să atragă atenția că numai așa, prin declarația „pe propria răspundere că n-am colaborat cu Securita­tea" dată în fața unui notar, minciuna are consecințe juridice! Pur și simplu cel ce e descoperit (de cei ce studiază dosarele de la Securitate, din Con­siliul Național al deconspirării) că a dat o declarație falsă, putând fi deferit de-a dreptul justiției, în procedură penală­. Numai așa responsabilitatea are greutate legală... De ce se tem partidele din CDR de o autorizare la notar a declarației că n-ai colaborat cu Securitatea? Acum încep să cred, debuso­­lat, că Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara a fost încălcat în primul rând de candidații partidelor din actuala Putere, tacit! Atât de rău am ajuns? E chiar culmea ce se întâmplă. PDSR se prezintă ireproșabil în acest sens - el e singurul care vrea, ferm, să se respecte legea nescrisă a lustra­­ției în țara asta? De ce, oare? Numai fiindcă „dă bine din punct de vedere electoral"? Sau, sigur fiind că va câștiga alegerile din acest an, PDSR vrea să aibă de a face numai cu „oameni curați" în toate funcțiile publice, inclusiv în administrația locală, să aibă un argument în plus pentru credibilitatea in­stituțiilor României la integrarea euro-atlantică? Ar fi prea frumoasă o aseme­nea supoziție. Oricum, PDSR speculează la maximum orice slăbiciune a ac­tualei Puteri. Actuală Putere care pe noi ne surprinde din ce în ce mai neplă­cut prin întreprinderile ei, ieșind permanent în pagubă, electoral, în fața PDSR (inclusiv prin susținerea „sacrificării demnitarilor" regimului Emil Con­stantinescu, prin dublarea indecentă a salariilor parlamentarilor, în vremuri de austeritate dusă la paroxism, dublare pe care PDSR a dezavuat-o până la urmă, cerând revotarea acestui amendament la Legea bugetului Româ­niei pe acest an). O Putere care a fost mereu compătimită deoarece n-a pu­tut să se apere de infiltrările foștilor securiști și activiști și care azi, iată, de­monstrează că a devenit mai retrogradă decât PDSR (partid mereu confun­dat cu forțele malefice neocomuniste, cu tot ce e mai rău și mai imoral pentru un stat care se pretinde democrat, de la Revoluție încoace, dar în care pre­cumpănește doar impostura politică, reaua-credință, interesul propriu, co­rupția, nesimțirea, demagogia). Liviu loan STOICIU „Cazul Minerva“, un prim Epilog Se cunoaște - mai mult sau mai puțin - că în ultimul timp m-am implicat cu gravitate în tentativa de recuperare/redresare a statutului special al Edi­turii Minerva, de instituție statală ce se îngrijește de tezaurul literaturii române scrise. Din păcate, am aflat prea târziu de sfatul nefast pe care L. Ulici i l-a dat lui Ion Caramitru de a trece editura la FPS (cum a declarat public Z. Or­­nea) și despre licitația pe sub mână prin care aceasta a devenit proprietatea dlui Sergiu Crupenschi. Deși am publicat două intervenții în ziarul „Cotidia­nul", polarizând atenția presei bucureștene asupra dispariției programate a celei mai importante instituții editoriale românești și deși am lansat și un „A­­pel al scriitorilor și intelectualilor", apărut în majoritatea ziarelor, totuși efec­tele obținute sunt aproape insignifiante; ele se reduc doar la informarea so­cietății civile, deci la alertarea publicului larg în legătură cu privatizarea ires­ponsabilă a unicei edituri ce nu trebuia privatizată. Să mă explic, recapitu­lând faptele. Aflându-mă în biroul dlui Tiberiu Avramescu, acum câteva luni, pentru a discuta o proximă apariție în colecția BPT, l-am cunoscut pe un tâ­năr (Crupenschi), ce mi-a fost prezentat drept patronul Editurii Minerva. Stu­pefiat de știre, l-am sfătuit pe dl Crupenschi­ să returneze de urgență editura statului, întrucât nu va fi în stare să continue costisitoarele „ediții critice" și va intra în război cu toată scriitorimea. Din acea sumară conversație reieșea că noul patron dorea să puncteze totul pe colecția populară „Biblioteca pentru toți", în speranța unui profit sigur. Ca urmare a acestei confruntări directe, am tras primul semnal de alarmă („Cine are interes să dispară Editura Mi­nerva?“), ce s-a bucurat de un oarecare ecou, reflectat și în interpelarea din Senat pe această temă a dlui Pruteanu. între timp am mai aflat de la dl A­­vramescu alte detalii scandaloase despre licitația neregulamentară și despre modul fraudulos prin care dl Crupenschi și-a adjudecat cele 360 de milioane ale Editurii Minerva chiar înainte de a achita suma întreagă (de cumpărare) către FPS. Concomitent cu articolele dlui Avramescu (din „Ade­vărul" și „România literară“), în care se denunțau incorectitudinea și ilegali­tățile comise atât de FPS, cât și de către dl Crupenschi, am adresat un apel președintelui comisiei cultur­ale a Camerei Deputaților („Domnule deputat Gabriel Țepelea, salvați Editura Minerva!“), publicat în „Cotidianul" din 13 martie a.c., așteptând ca acesta să sesizeze Comisia de abuzuri. Cum „ca­zul Minervei" a devenit subiectul zilei în toate cotidianele, am întocmit și un Apel al scriitorilor și intelectualilor (pentru că cei care au aderat au fost în proporție de 90% scriitori, la care s-au adăugat doi filosofi, un fizician și câți­va editori), ce a fost preluat în diverse ziare și reviste.­­Vreau să observ îm­bucurător că în dimineața zilei de apariție a acestui apel am primit un tele­fon din partea Doinei Jelea, care mă anunța că și dl Gabriel Liiceanu și-ar fi manifestat dorința de a-l semna!) Acest apel - în mod surprinzător - a iscat o reacție negativă din partea dlui Ion Bogdan Lefter, sub un titlu retoric de­­ falsă atitudine demascatoare, „Apusul monopolurilor de stat. Cazul Minerva“­­(„Observator cultural“, nr. 6, 10 aprilie 2000) și o transmisie a dlui C. Țârlea (din 27 martie), regizată în așa fel încât să reiasă că toată zarva din presă este inutilă. Pe realizatorul emisiunii „Punct și de la capăt" nu-l interesează nicidecum să se salveze ce mai este de salvat din Editura Minerva. Dimpo­trivă, dl Țârlea își propune (și reușește!) ca prin această intervenție tranșantă de partea dlui Crupenschi („din discuția cu dl Crupenschi­­ afirmă el - cred că Editura Minerva a încăput pe mâini bune") să descurajeze definitiv orice tentativă de presă care să conducă la anularea licitației trucate. El aranjează cu dl deputat Gabriel Țepelea ca acesta să-i transmită un fax „edificator", cu o oră înainte de transmisie, în care îi comunică adresa probatorie a dlui Ra­du Sârbu, prin intermediul căreia se confirmă ireversibil că licitația a fost „co­rectă". Noi, publicul larg și neîncrezător, am fi dorit să exhibeze o „comuni­care din partea Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaților", pentru ca mesa­jul respectiv să aibă verosimilitate, și nu din partea șefului contestat al FPS, în aceste condiții de blocaj mediatic, indus eficient pe căi cât se poate de oculte, tentativa dnei Gabriela Omăt (redactor la Editura Minerva) de a readuce discuția la obiectivele reale de la care s-a pornit (licitația contestată și „delapidarea" fondurilor editurii de către dl Crupenschi, precum și soluțio­narea oficială posibilă) este de o superbă gratuitate. Singurul punct pozitiv obținut deocamdată în urma polemicilor iscate constă chiar în publicizarea cazului. Editura Minerva, adică o importantă in­stituție culturală, a fost sacrificată pe altarul privatizării sălbatice, fără ca să se producă acea inevitabilă autoresponsabilizare a forurilor maxime ale sta­tului (Ministerul Culturii și Parlamentul României­). Nu rămâne decât speran­ța ca reprezentanții viitori ai acestor foruri să repare acest act anticultural fără precedent. Marin MINCU Anunț: Firma „Sfinx Experience CoA“ organizează concurs - selecție pentru prezentator-animator (actor/actriță). Tema: Spectacol de divertisment (live) - televiziune Condiții: farmec personal, talent improvizatoric. Cerințe: Curriculum vitae, referințe în domeniu, ținută de seară. Preselecție: miercuri, 26 aprilie 2000, ora 11:00, Circul de Stat. Selecția finală va fi anunțată la preselecție. 4 /

Next