Cotidianul, august 2002 (Anul 12, nr. 178-204)
2002-08-01 / nr. 178
Pustietatea sălilor de cinema pagina 2Cotidianul Anul XII, numărul 178 (3342), joi, 1 august 2002,12 pagini, două ediții, 5000 lei Fondator ION RAȚIU Director onorific Octavian Paler fin Editorial Dorin TUDORAN Breban - fața fără chip ditorialul meu din 18 iulie a.c. l-a iritat pe dl Nicolae Breban. Domnia sa îmi acordă joi, 26 iulie, un post scriptum în Cotidianul. Folosind probe și argumente, dl Breban are dreptul să răspundă afirmațiilor pe care le consideră neadevărate. Dar, lipsit de respect pentru cei care îl citesc, Domnia sa procedează altfel. Discutării unor acuze mai vechi și mai noi pe care mi le aduce dl Breban i-am consacrat un text ce va apare în Adevărul literar și artistic. Azi mă rezum la a răspunde cîtorva dintre răbufnirile cărora s-a lăsat pradă dl Breban săptămîna trecută. Aș fi luptat aprig cu dictatura pentru a părăsi România. Dl Breban minte prin omisiune. Întîi am luptat cu dictatura exact spre a îmi păstra țara. Cînd am înțeles că pierdusem bătălia, da, am luptat spre a mi se respecta cel mai trist dintre drepturi - dreptul de a emigra. încă un enunț al dlui Breban este identic cu efortul Securității, care căuta să acrediteze minciuna că tot ce am făcut a fost spre a emigra. Ce triumf pentru dl Breban expatrierea mea: „Și a reușit pînă azi.“! Conducerea revistei „22“ i-ar fi cerut scuze dlui Breban pentru a fi publicat un text al meu, iar astăzi s-ar afla în proces cu „sus-numitul poet”. Nu am cunoștință de scuzele cerute dlui Breban. Dacă ele există, cred că prezentarea lor a fost o eroare, fiindcă nu-mi amintesc nici ca dl Breban să fi încercat, nici să fi reușit să dovedească vreodată că afirmațiile din răspunsul pe care i l-am dat în „22” erau neadevărate. De asemenea, nu am știință de vreun proces în care s-ar afla cu mine azi conducerea revistei. Chiar de ar exista unul, el nu ar avea cum urmări apărarea onoarei dlui Breban, cum s-ar putea înțelege din galimatiasul Domniei sale, „în tinerețe“ aș fi fost „scos din mizerie de doi redactori șefi” pe care, mai apoi, aș fi încercat să-i dau afară. Adevăratul moment de mari greutăți, și nu doar materiale, al vieții mele l-a constituit perioada în care prietenul dlui Breban, fostul ministru adjunct al Securității, dl Nicolae Pleșiță, a conceput planul distrugerii mele. Redactorii șefi sub care am lucrat au fost dnii Nicolae Moraru, Adrian Păunescu, Nicolae Dragoș și Nicolae Dan Fruntelată. Există două episoade la care s-ar putea referi dl Breban, dar cronicul dispreț al Domniei sale pentru adevăr face faptele de nerecunoscut. Primul am protestat când Nicolae Ceaușescu l-a numit pe dl Nicolae Dan Fruntelată în fruntea luceafărului” prin încălcarea statutului Uniunii Scriitorilor. Al doilea cînd dl Dragoș a nesocotit hotărîrea Consiliului Uniunii Scriitorilor de a tipări comunicatul privind dezavuarea plagiatului comis de dl Eugen Barbu, în Consiliu s-a propus sancționarea Domniei sale pentru încălcarea deciziei editorului. Da, am fost printre cei care au considerat că dl Dragoș era vinovat, în editorialul care l-a „agasat“, consideram că dl Breban nu poate să se implice, credibil, în demersul revenirii dlui Goma în România fără ca, în prealabil, să facă două lucruri. Mai întîi să prezinte scuze dlui Goma pentru tot ce a întreprins împotriva Domniei sale, înainte și după decembrie 1989. Apoi să-l înfrunte public pe dl Nicoale Pleșiță, de la care aflăm nu doar că era prietenul dlui Breban, pe care îl ajuta în chestiuni de spațiu locativ și de la care a primit un înger de gips cu autograf, dar că l-a „brichisit“ pe dl Goma, care a plecat în Occident condus la aeroport cu mașina chiar de dl Pleșiță, în fapt, îi ofeream dlui Breban o ultimă șansă. A ratat-o. Pentru mine, dintr-un imens semn de întrebare, Domnia sa devine un sumbru semn de exclamare. Fiindcă ori accepți afirmațiile dlui Pleșiță, ori îți oferi serviciile pentru revenirea dlui Goma în țară. Tertium non datur. Despre ce moralitate poate fi vorba când, pe de o parte, accepți perpetuarea imaginii calomnioase a unui agent Goma, dar, pe de altă parte, te oferi să-i faci rost de casă și loc de muncă? Slavă Domnului, România nu de prosperi foști agenți ai Securității duce lipsă. Este tot ce găsesc potrivit să-i răspund, acum și aici, dlui Breban, această față fără chip a disidenței și rezistenței românești. P.S. „Calomniei, calomniei, il va rester toujours quelques choses“ (sic!) este o variantă jenant schilodită a celebrei „Calomniei, calomniei, il en restera toujours quelque chose. “ Trist dar cu totul previzibil la cel mai academician dintre autodidacții români. Cititorii care doresc să intre în dialog cu editorialistul nostru o pot face la următoarea adresă: dantes33@comcast.net. E Birocrația excesivă îi obligă pe turiștii străini să-și cheltuiască banii în alte țări Croazierele pe Dunăre eșuează pe malul românesc O recentă dispută legată de croaziera dunăreană a unei nave de lux scoate din nou la lumină încremenirea legislativă din anumite domenii ale economiei noastre. „Este aberant, pentru echipaj legea românească permite căpitanilor să cumpere produse în valoare de zece euro pe zi pentru fiecare membru de echipaj, dar pentru turiști nu." Birocrația și lipsa de interes acela în drept face ca banii din buzunarele celor ce-și permit să plătească de la 800 de euro în sus pentru șapte zile de călătorie să intre în buzunarul lui Gheorghi și în bugetul Bulgariei, în loc să genereze revigorarea nașelor-port prin dezvotarea unor activități care să susțină turismul. pagina 3 Starea de fapt Liviu Ioan STOICIU Corupția noastră cea de toate zilele... pagina 4 Sănătate Războiul cu centimetrii pagina 9 Banu, anchetat de trei miniștri , Corneliu Rusu pagina 4 Paradoxurile sondajelor de opinie Năstase, premierul tuturor românilor Primul-ministru își menține popularitatea datorită campaniei de imagine, în timp ce Cabinetul său pierde teren Aproape de jumătatea mandatului, strategia de imagine a lui Adrian Năstase își vădește rezultatele. Deși populația este nemulțumită de modul în care trăiește și nu speră s-o ducă mai bine nici anul viitor, premierul își menține cota de încredere undeva la 43%. Paradoxul este cu atât mai mare cu cât guvernul se află în cădere liberă în preferințele populației, iar ultimul sondaj CSOP reliefa convingerea românilor (în proporție de 76%) că Năstase este cel care influențează decisiv hotărârile și acțiunile Guvernului. Analiștii politici apreciază că execesiva mediatizare a premierului a avut un efect pervers: în loc să acumuleze asupra sa toate nemulțumirile populației, el apare ca omul providențial care salvează situația de fiecare dată, care nu are o echipă pe măsură, dar îi drege boacănele din mers, în plus, dat fiind că a cumulat calitatea de șef al guvernului cu cea de președinte al partidului de guvernământ, el beneficiază și de simpatia care se îndreaptă către PSD, considerat încă de cei mai mulți singura opțiune. pagina 3 DANIELANCU Recentele declarații ale prim-ministrului Adrian Năstase și ale președintelui Ion Iliescu referitoare la pericolul crescând al corupției în rândul partidului-stat mi se par remarcabile... Așa cum la fel de remarcabilă este și nonșalanța cu care mai toți liderii partidelor politice de pe eșichier s-au grăbit să le dea dreptate celor doi. Și mă întreb, oare, ce ar trebui să înțelegem de aici?! Dacă prim-ministrul și președintele țării știu că există corupție în interiorul PSD și în interiorul acestei țări, atunci înseamnă că sunt vinovați ca și persoanele implicate în mod direct! De ce? Pentru că asemenea declarații vin de la cei doi oameni care conduc România. Cei doi oameni care ȘtIU ce se întâmplă în România. O atare ieșire la rampă nu aparține lui nea Ghiță din colțul străzii care înjură cu năduf starea de fapt dar nu are curaj sau dovezi sau dorința să o facă pe justițiarul. Nicidecum, Președintele României și prim-ministrul au recunoscut că există corupție și trebuie făcut ceva. De când STIU (cu dovezi) aceste lucruri, prim-ministrul și președintele? Care este procentul din totalul clasei noastre politice, la curent cu actele de corupție care se urzesc în jurul și interiorul puterii de stat și de partid? Câți dintre politicienii și funcționarii de rang înalt beneficiază în mod direct sau indirect de pe urma corupției generalizate? Până la ce nivel și în ce proporție urcă flagelul corupției? Până la președinte? Până la prim-ministrul? Până în Consiliul Suprem de Apărare al Țării? Până la președintele Curții Supreme de Justiție? Până la procurorul General al României? Cine ne spune...? Prim-ministrul și președintele dau declarații spre „rupere de gură" ca să vadă tot poporul că problema corupției îi preocupă..., iar marii corupți se plimbă bine-mersi prin jeep-uri, își îngrașă conturile în străinătate, construiesc vile peste vile și se prăpădesc de râs, în ceea ce mă privește nu pot decât să aștept fapte! Aștept asemenea fapte de vreo 12 ani. M-am obișnuit deja cu exercițiul ipocriziei politice al acestor indivizi. Ipocrizia lor a demonstrat că între fărădelegile bivolarilor și hrebenciucilor pesediști, primarilor și nepoților țărăniști, butimanilor peremiști ori vameșilor liberali și declarațiilor moralizatoare ale liderilor partidelor acestora există o prăpastie imensă umplută cu sărăcia, dezamăgirea, lehamitea, disperarea și (pe când?...) revolta cetățeanului, între timp ni se dau sfaturi și ni se pun noi biruri. PERSPECTIVE Ipocrizia justițiarilor MApN vinde vaci, căruțe și închiriază militari pentru filme Lipsa fondurilor pentru susținerea activității MApN face ca instituția să recurgă la diferite metode pentru obținerea banilor necesari. Astfel, Armata vinde animale, mașini, elicoptere dar și echipamente pentru uz stomatologic sau biciclete. Adevărata soluție pentru suplimentarea bugetului propriu ar fi vânzarea sau închirierea imobilelor și terenurilor care zac nefolosite. pagina 3 Tablete de scriitor Nicolae BREBAN Capitală - Provincie (IV) Provincia (pe care, în romanul meu „Bunavestire“, am caligrafiat-o cu majusculă!), rezervorul de energie și genii ale Capitalei, de ambiții și nu puține, teribile, ratări, Provincia care în mintea multor Români însemna cu adevărat România, Provincia care până la 1918 înseamnă „cele două Principate“ sau „Principatele Unite“ cu toții și mai ales noi, Ardelenii, dar și „noi, Basarabenii" simțind dureroasă, sfâșietor de nedreaptă această denominație a unei „patrii absente“, a unor fâșii uriașe de teritoriu, limbă și istorie excluse din Europa și din mentalul colectiv! Și azi, Provinciei românești îi lipsește „provincia Basarabiei" de parcă un Zeu tutelar al României dintotdeauna, crud și drept totodată, ar veghea ca, prin suferință colectivă, să ardă trează flacăra națională! Sub comunism - cel „cu două capete, dejist și ceaușist" - Provincia a fost când „sacrificată“ în beneficiul Capitalei, proslăvită după moda sovietică, unde Moscova devenise mai mult decât Capitala, o Mecca a gloriei leninist-staliniste - când, cum spuneam, un „rezervor nefast" de energii umane deplasate și în general detracate, ce urmau, prin confuzie socială, să asigure masa mare de manevră a micului dictator ațâțat și bolnav al României. Ce e astăzi, ce „a ajuns" azi Provincia românească?! (continuare în pagina 8) Tâlhărie Lașitatea a pus în pericol viata unui arădean pagina 2 Decizie Criminalii act ficited Al.* nu vor mai putea locui în România Problemă Licitațiile, obstacole 9 7 în tratarea bolnavilor și... de ascultat 9 Scandal Fotbal Polițele individuale 9 Monden Paula Seling va avea brevet de scafandru pagina 4 pagina 6 Aviz UE a deblocat finanțarea prin SAPARD Inedit Cărți de citit 9 de asigurare, ignorate de cluburi pagina 7 pagina 8 Bush, bântuit de trecutul său în afaceri pagina 10 pagina 11 pagina 12