Cronica Sătmăreană, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 811-889)

1970-10-25 / No. 832

щ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA­I ади "p*r......| ----------------------------------------­---------­ 25 octombrie 1970 ★ 4 pagr.—30 bani Anul III (X) nr. 832 (1571) duminică Refacerea fondului locativ, la orele finalizării PARTIDULUI DRAG, POPORULUI ÎNTREG, nețărmurita NOASTRĂ RECUNOȘTINȚĂ După o primăvară în care toți am trăit o epopee eroică, aceea a luptei cu puhoaiele dezlănțuite ce au produs mense pagube materiale, oamenii au în­­­­ceput cu tenacitate opera de reconstruc­ție. Intr-o impresionantă atmosferă de solidaritate socialistă, oamenii români, maghiari, germani și de muncii, alte AL MUNCII ȘI ÎNCREDERII naționalități și-au înzecit eforturile pentru refacerea cît mai grabnică distrugerilor provocate de ape. Uzinele a au fost repuse în funcțiune, ogoarele reînsămîntate, ruinele au fost îndepăr­tate. Acum, în prag de iarnă, se dă un ultim asalt pe șantierele de construcții de locuințe pentru ca cei cărora apele le-au distrus căminele să se mute în case noi, mai luminoase și mai trainice. In aceste zile de toamnă și în COMU­NA DOROLȚ găsești aceeași animație proprie marilor inaugurări. La intrarea în localitate, pe partea stingă a șose­lei, s-a ridicat un nou cartier. Aici se muncește cu intensitate la terminarea celor 92 case ce se construiesc pentru familiile sinistrate din contribuția sub­scrisă de Fundația „ELIAS“ din Bucu­rești. Este mișcător ajutorul dat popu­lației sinistrate, din resursele proprii a­­le acestei fundații, pentru cît mai grabnică a căminelor refacerea distruse de ape. Pînă în prezent 8 case sînt sub a­­coperiș și se lucrează la finisarea inte­rioară, iar 84 apartamente au zidăria ridicată pînă la acoperiș. încă în această toamnă 92 de fami­lii vor intra în case noi. Printre primii locatari ai noului cartier vor fi fami­liile lui Vasile Pop cu 7 copii, Iosif Gyulai 8 copii,­ Alexandru Pop 6 co­pii, Alexandru Székely 3 copii. In comuna Dorolt, cu ajutorul sub­stanțial acordat de către stat alte 92 fa­milii își construiesc case pe vechile vetre. Din acestea 45 de familii au in­trat deja în noile locuințe, iar la res­tul obiectivelor se execută lucrări de finisare. Cetățenii din Dorolț care au cunos­cut dezastrul inundațiilor trăiesc în a­­ceste zile satisfacții ce nu se pot de­scrie. Ei își îndreaptă cu recunoștință gândurile către conducerea de partid și de stat, către toți cei care i-au ajutat să-și refacă cît mai grabnic căminele. La Dorolț, ca în alte localități apele au distrus totul în calea lor, unde se lucrează cu entuziasm, simțindu-se pes­te tot suflul viu al muncii și încrederii. Secvențele fotografiate înfățișea­ză munca entuziastă a oameni­lor și rezultatul ei de a recon­strui ceea ce apele au dărîmat în calea lor in comuna Dorolț. SUFLUL VIU LA CONFLUENTA A TREI STRĂZI A­tunci cind So­meșul, ieșit din matcă și din sine, adusese pe valuri distruge­rea, confluența din­tre străzile Lăza­­rului, Viitorului Constructorilor de­și venise un uriaș lac milos și nestatornic. Străzile nu mai erau străzi atunci, identitatea și utili­tatea lor fuseseră anulate ilogic; băr­cile și mașinile am­­fibii le dădeau o în­fățișare halucinan­tă, care viza absur­dul.­­Apoi apele s-au retras și, pe nesim­țite, s-a retras și imaginea aceea de coșmar și de spai­mă. Iar străzile, atît de încercatele străzi și-au reluat rostul, reintrînd în firescul și­ utilul pentru care au fost durate. Acum, la con­fluența celor trei străzi, din hărni­cie și din entuziasm, din cîntec de ado­lescenți în salopete și din rotiri de ma­carale cresc blocu­rile. Privesc la for­fota din jur, la di­namismul oameni­lor, aparent dezor­donat, la stivele de cărămizi sănătoase, garanții ale trăini­­ciei viitorilor pe­reți, și trăiesc gîn­­dul că certitudinile adevărate, că fun­damentul cel mai sigur al existenței noastre aici pe șan­tiere se naște. Trec printre grămezile de nisip și mortar culegînd zimbetele unor oameni tran­spirați, culegînd re­frenele ieșite din glasuri juvenile. TUDOR DANEȘ Continuare în pag. a 2-a). Л încheierea sesiunii jubiliare a Națiunilor Unite Președintele NICOLAE CEAUȘESCU a luat parte la ședința festivă a sesiunii jubiliare NEW YORK 24. — De la tri­mișii speciali: Sîmbătă, 24 octom­brie, s-a încheiat la New York sesiunea jubiliară consacrată ce­lebrării unui sfert de secol de e­­xistență a Organizației Națiunilor Unite. Sesiunea jubiliară s-a desfășu­rat, după cum se știe, timp de zece zile, între 14 și 24 octombrie, sub deviza „pace, justiție, pro­gres". La ora 10:45 (ora New York­­ului), cînd delegațiile celor 127 de țări membre ale Organizației Na­țiunilor Unite au intrat în sala Adunării Generale, la pupitrul re­zervat României au luat loc Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat al țării noas­tre, Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Națională, Corneliu Mă­­nescu, ministrul afacerilor exter­ne, Nicolae Ecobescu, adjunct al ministrului afacerilor externe, Gheorghe Diaconescu, reprezen­tantul permanent al României la O.N.U. La ședința plenară au luat par­te numeroși șefi de state și gu­verne, miniștri de externe, pre­cum și alte personalități ale vie­ții politice internaționale pre­zente la New York cu ocazia jubileului Națiunilor Unite. Deschizînd ședința, Edward Hambro, președintele actualei se­siuni a Adunării Generale, a pre­zentat cele patru documente fi­nale supuse examinării și apro­bării sesiunii jubiliare. Adunarea Generală a aprobat în continua­re aceste documente: Declarația solemnă de reafirmare a încrede­rii statelor în viabilitatea prin­cipiilor Cartei O.N.U., a angaja­mentului lor de a acționa pentru sporirea rolului și eficacității or­ganizației, în scopul de a deveni un instrument eficace în întări­rea securității internaționale și promovarea progresului tuturor popoarelor; Declarația privind strategia și metodele dezvoltării și lansarea celui de-al doilea De­ceniu al O.N.U. pentru dezvolta­re (1971—1980). Declarația cu privire la principiile prietenești și cooperarea relațiilor între state,­ un program de acțiune, sub forma unui document al O.N.U., conținînd o serie de măsuri efi­ciente pentru lichidarea definiti­vă și cît mai urgentă a ultimelor vestigii ale colonialismului. Potrivit protocolului ședinței festive, s-a dat apoi cuvîntul u­­nor vorbitori din diverse zone geografice ale Globului­ Au ros­(Continuare în pag. a 3-a). A fost terminată însămînțarea griului Folosindu-se de timpul prielnic lucrărilor agricole din această campanie, mecanizatorii și coo­peratorii, cărora specialiștii le-au acordat o permanentă și calificată asistență tehnică s-au străduit să însămînțeze la tim­pul optim griul de toamnă. Din datele centralizate la Di­recția agricolă județeană, re­zultă că suprafețele planificate a fi însămînțate cu această cul­tură (în C.A.P. 51.000 ha și în I.A.S. 4.000 ha.), au fost reali­zate. Se apreciază că griului însă­mînțat i s-a asigurat un bun pat germinativ, că lucrările pregăti­toare înainte și în timpul în­­sămînțărilor au fost efectuate la un înalt nivel calitativ ceea ce garantează o recoltă viitoare bo­gată. Expoziție de mobilă In pavilioanele din preajma ștrandului Someș s-a deschis, ieri, o interesantă expoziție de mobilă, organizată de O.C.L. Pro­duse industriale Satu Mare. Prin conținutul bogat al exponatelor, cît și prin linia estetică, moder­nă, în care a fost concepută, ex­poziția sugerează vizitatorilor diverse variante pentru mobila­rea apartamentelor. Sunt expuse aici, cu mult gust și pricepere, diverse tipuri de mobilă, printre care: garnitura de cameră de zi tip „Olt III“, mobilă tip „Stela“, camere pentru tineret tip „Lă­­mîița“ și „Leda“, camere combi­nate tip „Satu Mare“ și „Tehno­­lemn“, sufragerie tip „Bîlea II“, garnituri de hol tip „Norma“ și „Afrodita“, mobilă de bucătărie tip „Poiana“, „Ditrău III“ „Dafin“, precum și o gamă va­si­fiată de piese izolate — biblio­teci, fotolii, canapele, dulapuri T.V. etc. ÎN CURÎND Uzina de apa va intra în funcțiune După cum am fost informați de către Con­siliul popular al municipiului Satu Mare, peste cîteva zile va intra în funcțiune noua uzină de apă potabilă. De remarcat faptul, că după intrarea în funcțiune a uzinei — în prima etapă — debitul de apă potabilă din municipiu se va dubla. In perioada de timp cît vor dura probele tehnologice a utilajelor se vor lua măsuri de dez­infectare a instalațiilor și a conductelor de aducțiune prin tratarea apei cu diferiți produși chimici și coloranți și deci apa va avea calitățile apei industriale. Recomandăm locuitorilor municipiului ca pe timpul cît vor dura probele tehnologice a utilajelor și a procesului de dezinfectare a con­ductelor să nu se folosească apa pentru gă­tit și nici pentru băut. Data cînd urmează să înceapă probele teh­nologice la noua uzină de apă din Satu Mare, va fi comunicată de către Consiliul popular mu­nicipal și se va da publicității în coloanele ziare­lor județene. Se înserase. In satul Cără­­­­șeu mai întilneai din cînd în cînd un trecător. Doar sediul C.A.P.-ului era luminat puter­­­­nic. De­odată o pălălaie de flă­cări își aruncă săgețile spre înaltul cerului. O lumină orbi­toare se răspîndi peste satul Cărășeu. Se auzi apoi strigă­te disperate după ajutor. Fo­cul creștea în intensitate. Un­deva, într-un punct al satului izbucnise un incendiu. O forfotă mare se produse în curtea C.A.P.-ului. Se auzi apoi o voce sonoră care parcă ÎN NUMELE VIETH ar fi comandat asaltul vreunei redute.­­ Spre locuința lui Marton. Aproape 60 de bărbați l-au urmat în grabă pe cel care a țîșnit din grup și înspre locul luminat de alerga cările necruțătoare, spre flă­lo­cul de unde venea un miros de fum și de lemne arse. In curtea locuinței lui loan Marton, ardea în flăcări cu­ EROISM călăria de vară. Limbile fo­cului au mușcat și din alte dependințe, s-au extins la încă doi vecini. Se auziseră trosnituri, iar focul viu mă­­cina fără cruțare scîndurile, grinzile și tot ce întîlneau în cale. Oamenii, înarmați cu găleți și cu alte unelte se luptau din răsputeri cu arșița, cu focul. Nimeni nu simțea căldura, nimeni nu stătea cu mîinile în buzunar. Cineva la un telefon implo­ra­ centralista să-i dea legătu­ra cu pompierii din Satu Ma­re. La compania de pompi­eri militari s-a înregistrat ur­mătorul mesaj : „La Cărășeu a izbucnit un incendiu. Veniți urgent. Pericol de extinde­re.­ S-a adunat tot satul. Cu mic cu mare locuitorii luptau cu flăcările necruțătoare. Aștep- FLAVIU ISTRATE (Continuare in pag. a 2-a). ZIUA FORȚELOR NOASTRE ARMATE Sărbătorim la 25 octombrie ziua care evocă un moment înălțător: acela în care ultimii metri au fost parcurși pe te­ritoriul românesc, alături de viteaza armată sovietică, pe un lung drum de glorie, pen­tru înfrîngerea definitivă a Germaniei fasciste. A fost o luptă aspră, plină de jertfe, care îndeplinea un deziderat secular: eliberarea și întregi­rea patriei. Făcînd dovada unor strălu­cite virtuți ostășești, soldații noștri scriau cu sîngele lor noi file în istoria neamului, fă­cînd mărturie asupra tenacită­ții și puterii de sacrificiu a ro­mânilor, despre care încă Bălcescu spunea că „s-au pur­tat întotdeauna ca niște viteji, apărindu-și libertatea și civili­zația proprie“ Punîndu-și tăria brațului în slujba libertății încă din tim­pul Daciei Felix, vitejia lo­cuitorilor acestor meleaguri a fost înnobilată de încrucișarea săbiilor și sîngelui dacilor și romanilor. Străbătînd cu gîndul secolele de istorie zbuciumată a aces­tor pămînturi, ceea ce polari­zează luarea aminte rămîne vitejia neștirbită a oștenilor lui Dragoș și Basarab, ai lui Mircea și Ștefan, ai lui Vlad Țepeș și Mihai, voievodul tu­turor românilor, vitejie pusă întru apărarea libertă­ții, al dreptului la autodeterminare, care a însuflețit întotdeauna oștirile române. E unica înțelegere posibilă a vitejiei ostașilor noștri, sin­gura ei determinantă: punerea pe de-a-ntregul în slujba pro­pășirii țării, a apărării, neatîr­­nării și bunăstării poporului. Aceasta a insuflat curaj le­gendar și spirit de dăruire os­tașilor noștri și în 1877, ca și în primul și în cel de-al doi­lea război mondial. Trăim pe locurile în care, în urmă cu 26 de ani, se întretă­­iau direcțiile de atac ale e­­șaloanelor de luptători pentru eliberarea deplină a patriei noastre. Sălășluiește aici, la Cărei, loc al ultimului pîrjol dincoace de fruntarii, spre e­­ternă aducere aminte, un mo­nument măreț prin simplitatea lui, aidoma generațiilor de oșteni, aduce ca un templu al gloriei, се-și odihnește menhi­­rele și dolmenele pe oseminte de eroi. Chipul de stîncă­ re­(Continuare în pag. a 2-a). 0 ШИ­ва [UNK] ÓBB н [UNK] К [UNK]И Я [UNK]ЯВ В [UNK]ВЯ ЖЯЯ [UNK] tf'fiJe 'ТЯ [UNK]* msem mwf фЕДО G132,1 СЯде» , PAGINA A 4-а ИДИПЯД

Next