Cronica Sătmăreană, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 890-964)

1971-02-26 / No. 936

L ------------------------ PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­ VA! AMIL IV (XI) Щ II В D HI EA II! ИДЯДаДИ [UNK]Н 11 [UNK]1ИИЕ*^ИНММИ1 Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU LA CONSFĂTUIREA DE LUCRU A CONDUCĂTORILOR CENTRALELOR INDUSTRIALE ȘI AI CELORLALTE UNITĂȚI CU STATUT DE CENTRALĂ Stimați tovarăși. Aș dori să încep prin a adresa tuturor participanților la aceas­tă consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puterni­ce, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților eco­nomice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministere­lor, secretarii cu problemele economice de la comitetele jude­țene și alți activiști de partid, de sindicat și de stat. Prin carac­terul său, consfătuirea repre­zintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai im­portante probleme ale activității economice din țara noastră. In discuțiile care au avut loc la ministere, cit și în plenul con­sfătuirii, s-a relevat justețea ho­­tărîrilor Conferinței Naționale a partidului privind îmbunătă­țirea organizării și conducerii ac­tivității economice. Deși cen­tralele industriale își desfășoară activitatea doar de un an și ju­mătate, putem spune că ele și-au dovedit pe deplin eficiența. In timpul lucrărilor consfătui­rii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive și, în același timp, s-au adus unele critici îndreptățite, atît cu privire la organizarea centralelor, cît și în legătură cu metodele și stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propu­neri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce pri­vește problemele de finanțare. Nu însă în aceeași măsură tova­rășii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficiențe din activitatea proprie, de cum trebuie acționat pentru felul a spori eficiența activității unită­ților noastre economice. Din acest punct de vedere, aș putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit mi­nus. • De asemenea, în cadrul con­sfătuirii au fost făcute o serie de critici și propuneri — în cea mai mare parte juste — cu pri­vire la proiectele de legi supuse discuțiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfășurat în­­tr-un spirit de lucru; ele au oglindit creșterea nivelului ge­neral al cadrelor noastre din e­­conomie, competența profesională și înaltul lor spirit de răspunde­re pentru bunul mers al întregii activități economice. Problemele ridicate în consfă­tuire vor trebui să fie analizate temeinic, ținîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiec­telor de legi, cît și la stabilirea măsurilor de îmbunătățire în continuare a organizării, planifi­cării și conducerii activității eco­nomice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de im­portantă pentru dezvoltarea e­­conomică și social-culturală țării, marcată prin încheierea cu­­ succes a cincinalului 1966—1970 și trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cu­­noașteți cu toții, prevederile cin­cinalului trecut au fost îndepli­nite cu succes. Producția indus­trială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare ce­lor prevăzute în plan; s-au con­struit și dat în funcțiune nume­roase obiective în industrie, a­­gricultură și în celelalte ramuri, s-au obținut noi progrese însem­­nate în repartizarea rațională, armonioasă a forțelor de produc­ție pe întreg teritoriul țării. Ro­mânia a făcut în această perioa­dă noi pași înainte pe drumul creșterii forței sale economice, al valorificării tot mai intense a potențialului material și uman. Ca urmare a rezultatelor ob­ținute în dezvoltarea producției, în mai buna gospodărire a resur­selor țării, venitul național a crescut într-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri pri­vind creșterea nivelului de trai al populației, au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate, au fost majorate in această perioadă toate categoriile de salarii și îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile și aloca­țiile pentru copii, s-a realizat un important program de construc­ții de locuințe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegație desfășurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind economică și socială dezvoltarea a patriei noastre socialiste. Analizînd a­­ceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al parti­dului a dat o înaltă muncii desfășurate în apreciere perioada cincinalului 1966—1970 de­ clasa noastră muncitoare, de țărănime, intelectualitate, de toți oamenii muncii și le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obținute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru țara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să a­­sigure o îmbunătățire a organi­zării și conducerii economiei, întregii vieți sociale. S-au creat, a condiții pentru apropierea con­ducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operati­vă a problemelor producției și vieții social-culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinței Naționale, a partidului, se numără și crea­rea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecționării conducerii și planificării activității economice. O deosebită importanță a avut crearea consiliilor de adminis­trație și a comitetelor de direc­ție, instituționalizarea adunărilor generale ale salariaților, care au contribuit la promovarea lar­gă a principiului conducerii co­lective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea și conducerea pro­ducției, la adîncirea democratis­mului socialist în economie și în întrega viață socială, îmbunătățirea muncii de pla­nificare, dezvoltarea relațiilor contractuale din economie, or­ganizarea mai bună a activității de investiții, perfecționarea co­merțului exterior și a sistemului financiar și de credit, tățirea cadrului legislativ îmbună­at ac­tivității economice și alte măsuri luate în această perioadă au cre­at condiții ca centralele indus­triale să se afirme tot­ mai mult ca organisme principale în viața economică a țării, în în­făptuirea politicii partidului și statului în acest domeniu hotă­­rîtor pentru progresul întregii noastre societăți. Tovarăși, Doresc să mă refer, în conti­nuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante. In primul rînd, în legătură cu organizarea și funcționarea cen­tralelor și a celorlalte unități cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfășurată de aceste unități în cursul­­ anulu­i 1970 a demonstrat că modul de organizare a producției pe care l-am adoptat corespunde pe de­plin stadiului actual de tare a economiei noastre dezvol­socia­liste. Ținînd seama de cerințele pe care le ridică desfășurarea re­voluției tehnico-științifice con­temporane, de procesul intens de dezvoltare și diversificare a eco­nomiei noastre, a apărut ca o ne­cesitate obiectivă concentrarea producției în unități mari în stare să asigure o conducere su­perioară din toate punctele de vedere a activității economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producției materiale, perfec­ționarea proceselor de muncă și, în general, dezvoltarea forțelor de producție ale societății noas­tre socialiste menținîndu-se un număr mare de unități dispersate; aceasta­­ presupunea atît risipirea cadrelor — care constituie pro­blema cea mai importantă , cît și dispersarea mijloacelor econo­mice, financiare. De altfel, re­zultatele pozitive obținute de centralele industriale, contribuția pe care ele au adus-o la reali­zarea planului de dezvoltare economiei naționale vin să ade­a­verească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că ma­joritatea centralelor s-au consti­tuit pe baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, așa cum s-a arătat aici, aceste unități au obținut și cele mai bune rezultate. După cum se știe, la adopta­rea hotărîrii privind organiza­rea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să de­vină unități de producție și nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de con­centrarea producției în unități mari și nu de crearea unor orga­nisme de îndrumare, lăsîndu-se însă ca activitatea de producție să se desfășoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — și nici chiar toate ministerele — au înțeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcționează mai mult ca organisme de coordonare și care, în mare parte, nu fac decît să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții gene­rale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sec­toarelor economiei noastre, deci și a formelor organizatorice, dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unități econo­mice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organisme foarte diferite — și în această privință sînt de acord să lăsăm o libertate desăvîrșită ministerelor, centrale­lor și organizațiilor economice cu statut de centrală, dar toate tre­buie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să de­vină unități economice integrate care răspund de conducerea în­tregii activități de producție, cu tot ce implică aceasta pentru u­­nitățile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare, spe­cificului fiecărui sector și fiecă­rei­ ramuri de activitate, nu tre­buie să transforme aceste unități în mini ministere — așa cum s-a întîmplat cu unele centrale. E­­xistă centrale industriale care, pe lîngă faptul că au o organizare și atribuțiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcții gene­rale, și-au creat și un aparat nu­meros, unele depășind cu personalul unor ministere mult eco­nomice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din mi­nistere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, în special, pe seama cadrelor teh­nice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării în­treprinderilor cu personal de execuție și de conducere a pro­ducției, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aș putea să nu menționez, de asemenea, faptul că în organiza­rea unităților economice cu sta­tut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărîrile de partid și de stat privind trimiterea spre producție a cadrelor din ministe­re. Fiecare minister a căutat să procedeze în așa fel încît, pînă la urmă, toți oamenii, cu mici excepții, să rămînă în București. Din toate așa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce privește aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unitățile de producție în provin­cie, deși știm cu toți că astăzi aproape 85 la sută din producția țării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru că trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asi­gurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităților pe care acestea tre­buiau să le îndeplinească. De­sigur, cauzele pot fi mai­­ intern la început și, ca multe­ atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate, dar se pare că a existat și o oarecare reținere, în primul rînd din partea centra­lelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărîte în a prelua cit mai operativ atribuțiunile ce li s-au încredințat și a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reținere este legată, desigur, și de faptul că noua formă de organizare impli­că o creștere serioasă a răspun­derilor cadrelor respective; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăși aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuși, prea multe atribuțiuni și sarcini de la ministere. Au existat rețineri și la minis­tere — firește din alte sa parte, asemenea rețineri motive, s-au născut dintr-o oarecare neîncre­dere în posibilitățile noilor or­ganisme economice de a soluționa corespunzător problemele condu­cerii și organizării producției; ele au pornit însă și dintr-o a­­numită teamă a aparatului cen­tral că dacă se vor trece multe atribuțiuni la centrale prea se va vedea că nu se justifică men­ținerea unui personal atît de nu­meros la ministere și că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sos în jos a cadrelor și a forțelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producție, acolo unde se hotă­­rește pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situația de a de­păși aceste rețineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privință și va trebui să trecem cu hotărîre la realiza­rea, într-un timp cît mai scurt și în condiții cît mai bune, sarcinilor puse de conducerea de­­ partid și de stat în acest dome­niu. Aș dori să mă opresc, de ase­menea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în fața unităților economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de cen­trală să asigure o integrare com­­­­pletă economico-financiară a u­­nităților care s-au reunit în ca­drul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activi­tății de producție, de bună gos­podărire a mijloacelor materiale și financiare. In acest sens, în­seși legea și proiectul de statut pun în centrul preocupărilor a­­ceastă latură a activității centra­lelor industriale. Pornind de aici este să acționăm cu mai multă necesar fer­mitate pentru profilarea și spe­cializarea producției. Aceasta, desigur, este valabil pentru toa­te unitățile noastre economice, ținînd seama de specificul caracterul fiecărei activități. De­și­rese însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcțiilor de ma­șini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pen­tru a realiza importantul pro­gram pe care acest sector îl are de îndeplinit în cadrul planului cincinal actual, și pentru a face ca ramura construcțiilor de ma­­șini să realizeze produse de înal­tă tehnicitate atît pentru înzes­trarea economiei naționale cu mașini și utilaje cu parametri de nivel mondial, cît și pentru rea­lizarea prevederilor mari de ex­port, este necesar să lichidăm cît mai repede fărâmițarea actu­ală din acest sector și să asigu­răm o bună profilare și specia­lizare a producției. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unități ale indus­triei construcțiilor de mașini­ să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare uni­tate, mai mare sau mai mică, sectoare calde și nu le vom con­centra, cît timp nu vom reuni forțele de specialiști și de cerce­tare și nu vom asigura o îndru­mare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Și, se știe că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui do­meniu de activitate. Dacă vom menține actualul fel de­­ a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unități motoare și subansam­­ble și nu vom profila întreprin­deri speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producție bună, de serie, nu vom avea o eficiență economică corespunzătoare. Se pare însă­ că această problemă nu este bine înțeleasă în întreaga ra­mură a construcțiilor de mașini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — și s-a trasat ca sarcină — ca uni­tățile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer în mod concret la nici un fel de centrale, deși am vizitat în ultimele luni întreprinderi și am discutat multe cu mulți dintre dumneavoastră. Tre­buie să spun însă că ne mișcăm destul de încet în această privin­ță, că există încă rețineri ; fie­care conducător de întreprindere vrea să dovedească că poate face mai bine în unitatea sa anumite piese sau subansamble și că nu este nevoie să aștepte să i se li­vreze o centrală sau alta specia­lizată în realizarea unor aseme­nea produse. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meșteșugărește ! Și nu se poate merge așa mai departe ! Cons­trucția de mașini trebuie să fie, prin excelență, modern organiza­tă din toate punctele de vedere. Specializarea în construcțiile de mașini constituie o necesitate de prim ordin, dacă vrem, într-ade­­văr să asigurăm produselor noas­tre un nivel tehnic ridicat, și competitivitate pe scară interna­țională. (Continuare în pag. a 3-a) кA ■ [UNK] ■ ■ Consfătuirea pe țară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat Joi, în sala Palatului Republi­cii, s-au desfășurat în continuare lucrările primei Consfătuiri pe țară a lucrătorilor din întreprin­derile agricole de stat, organizată din inițiativa conducerii de par­tid și de stat. Lucrăr­ile ședinței plenare au a­­vut loc în prezența tovarășilor Nicolae Ceaușescu, Emil Bodna­­raș, Manea Mănescu, Ilie Verdeț, Iosif­ Banc, Mihai Gere. Luînd cuvîntul în deschiderea ședinței plenare, tovarășul Iosif Banc, ministrul agriculturii, in­dustriei alimentare, silviculturii și apelor, a subliniat printre alte­le că această reuniune se înscrie pe linia practicii consecvente a conducerii partidului și statului nostru de consultare largă a lu­crătorilor și specialiștilor din di­ferite sectoare ale economiei na­ționale, în scopul analizării te­meinice a activității desfășurate în diferite compartimente ale e­­conomiei și vieții sociale, găsirii căilor și mijloacelor de valorifi­care a rezervelor de creștere con­tinuă a eficienței muncii. Vorbitorul a exprimat convin­gerea că dezbaterile consfătuirii, desfășurate în lumina prețioaselor indicații date de tovarășul Nicolae Ceaușescu în expunerea făcută la ședința de lucru de la Comitetul Central al Partidului din noiembrie anul trecut, în cu­vîntarea sa la consfătuirea cu ca­drele din agricultura județului Ialomița și în cea de la ultima plenară a Comitetului Central al Partidului, se vor solda cu con­cluzii și hotărîri importante pen­tru activitatea de viitor, privind folosirea mai deplină a tuturor rezervelor interne, dezvoltarea cooperării între întreprinderile a­­gricole de stat, cooperativele a­­gricole de producție și întreprin­derile de industrie alimentară, astfel încît fermele și întreprin­derile agricole de stat să-și în­deplinească pe viitor cu cinste sarcinile de mare răspundere tra­sate de partid. Tot în ședința plenară de joi, tovarășul Angelo Miculescu, mi­nistru secretar de Stat, a prezen­tat raportul conducerii Ministe­rului Agriculturii, Industriei Ali­mentare, Silviculturii și cu privire la activitatea apelor între­prinderilor agricole de stat și mă­surile necesare pentru realizarea sarcinilor de viitor. Totodată au fost prezentate con­cluziile dezbaterilor și propuneri­le din secțiile de specialitate. In ședințele pe secții și în ple­nara consfătuirii au luat cuvîntul 160 de delegați și invitați. In cadrul lucrărilor consfătui­rii a avut loc apoi solemnitatea înmînării titlului de Erou al Muncii Socialiste și Medalia de aur „Secera și Ciocanul", precum și de ordine și medalii ale Re­publicii Socialiste România unor lucrători din agricultura de stat. înaltele distincții au fost în­­mînate de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, pre­ședintele Consiliului de Stat. In încheierea dezbaterilor, pri­mit cu vii și îndelungi aclamații, a luat apoi cuvîntul tovarășul Nicolae Ceaușescu. Cuvîntarea se­cretarului general al partidului a fost urmărită cu un deosebit in­teres și subliniată în repetate rînduri cu vii și puternice aplau­ze. In numele tuturor participan­ților la consfătuire, tovarășul Iosif Banc a adresat tovarășului Nicolae Ceaușescu cele mai calde mulțumiri, exprimînd sentimente de recunoștință pentru aprecierea pozitivă, pentru criticile îndrep­tățite, pentru indicațiile deosebit de prețioase pe care le-a dat. Conducerea ministerului, parti­cipanții la consfătuire, toți lucră­torii din agricultura de stat ne angajăm ca prin mai buna folo­sire a pămîntului și a celorlalte mijloace de producție, prin apli­carea creatoare la condițiile țării noastre a tot ceea ce este mai nou și înaintat in știința și practica a­­gricolă să obținem peste actuale­le prevederi ale cincinalului un milion tone cereale, 100.000 tone legume, 50.000 tone struguri și fructe, 120.000 tone carne, 500.000 hectolitri lapte 300 milioane ouă, produse ce în­și sumează circa 3,5 miliarde lei producție globală. Aceste angaja­mente nu însumează însă tot ceea ce poate da sectorul agricol de stat. Vom analiza încă o dată unitate cu unitate, cultură cu cultură și produs ca produs, ast­fel ca să găsim și să punem în valoare toate rezervele de care dispun întreprinderile agricole de stat. Pe deplin conștienți de rolul și de răspunderea ce revine între­prinderilor agricole de stat pen­tru dezvoltarea întregii agricul­turi, vom produce cantități spo­rite de semințe, în ferme specia­lizate, vom generaliza încă din acest an cooperarea cu unitățile cooperatiste în producția cărnii de pasăre și o vom extinde la porcine, la taurine și ovine, și în alte domenii în care trebuie să a­­cordăm sprijinul necesar coo­perativelor agricole de producție. Ne exprimăm — a spus în în­cheiere vorbitorul — deplina ade­ziune pentru politica internă și externă a partidului nostru, de­plina satisfacție pentru transfor­mările profund înnoitoare care au loc în viața economică și so­cială a țării și suntem­ hotărîți să depunem toate eforturile pentru realizarea sarcinilor trasate de Directivele Congresului al X-lea al partidului nostru. Vă mulțumesc încă o dată to­varășe Ceaușescu pentru înaltele distincții acordate lucrătorilor din unitățile agricole de stat, pen­tru tot ceea ce ați făcut și faceți în vederea dezvoltării întreprin­derilor agricole de stat, pentru dezvoltarea întregii noastre agri­culturi, pentru progresul și pro­pășirea României Socialiste. Intr-o atmosferă însuflețită, de entuziasm, participanții la con­sfătuire au adoptat o chemare către toți lucrătorii din fermele și întreprinderile agricole de stat, prin care adresează un vibrant îndemn la o activitate creatoare, menită să asigure avîntul între­gii noastre agriculturi socialiste. Participanții la consfătuire au manifestat îndelung pentru Par­tidul Comunist Român, pentru secretarul său general. Se scan­dează „P.C.R. — Ceaușescu", „P.C.R. — Ceaușescu”. Este o expresie grăitoare a dra­gostei pe care lucrătorii din în­treprinderile agricole de stat poartă conducerii de partid, a re­o cunoștinței lor pentru permanente adoptate în măsurile vederea modernizării rapide a acestei ra­muri a economiei naționale, și totodată a hotărîrii ferme de munci cu toată, însuflețirea pen­­­tru sporirea producției agricole vegetale și animale, pentru pros­peritatea și progresul patriei noastre socialiste. (Agerpres). Solemnitatea înmînării unor inalte distincții ale Republicii Socialiste România In cadrul lucrărilor Consfătu­irii pe țară a lucrătorilor din în­treprinderile agricole de stat a avut loc solemnitatea unor înalte distincții ale înmînării Repu­blicii Socialiste România. Pentru merite deosebite în în­treaga activitate desfășurată în anii construcției socialiste, pen­­tru contribuția personală adusă la dezvoltarea unităților agricole în care lucrează, precum și pen­tru obținerea an de an a unor producții sporite, ridicarea conti­nuă a productivității muncii și a rentabilității unităților, a fost conferit titlul de „Erou al Muncii Socialiste" și medalia de aur „Se­cera și Ciocanul” tovarășilor: Vasile Bratu — mecanizator la I.A.S. Mircea Vodă, județul Ia­lomița, Marin Dobre, — mecanic agricol la I.A.S. Hîrșova, județul Constanța, Gheorghe Lungu — mulgător la I.A.S. Iași, Cristache Musler — tractorist la I.A.S. Te­­remia Mare, județul Timiș, Nico­lae Sechel — mulgător la I.A.S. Turda, județul Cluj, Mihai Stă­­nescu — medic veterinar, direc­tor la I.A.S. Arad, loan I. Vlad — inginer agronom, director la I.A.S. Insula Mare a Brăilei. Pentru merite deosebite în muncă și contribuția adusă dezvoltarea agriculturii socialis­ta­te, a fost conferit ordinul „Steaua Republicii Socialiste România", clasa I, tovarășilor:­­г­ vicepreședinte al Iosif Banc Consiliului de Miniștri și ministru al agri­culturii, industriei alimentare, sil­viculturii și apelor, Angelo D. Mi­­culescu — ministru secretar de stat al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silvicultu­rii și Apelor, Nicolae Giosan — președintele Academiei de Știin­țe Agricole și Silvice. Prin același decret, pentru me­rite deosebite în activitatea de producție și economico-financia­ră a întreprinderilor agricole de stat, a fost conferit „Ordinul Muncii" clasa I, a V-a și a III-a, Ordinul „Steaua Republicii So­cialiste România" clasa a III-a, a IV-a și a V-a, precum și „Me­dalia Muncii” unui mare număr de tovarăși. Exprimînd calde mulțumiri și adîncă recunoștință conducerii de partid și de stat, în numele celor distinși au luat cuvîntul tovarășii Ion Vlad și Angelo D. Miculescu. Adresînd calde felicitări tutu­ror celor distinși cu titlul de E­­rou al Muncii Socialiste, cu ordi­ne și medalii ale Republicii So­cialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat că acordarea acestor decorații re­prezintă o înaltă apreciere a con­ducerii de partid și de stat, atît a activitâții celor distinși, cît și a activității întreprinderilor a­­gricole de stat, a contribuției aduse de ele la dezvoltarea agriculturii, la asigurarea de produse agroali­­mentare a patriei. (Agerpres).

Next