Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)

1872-10-25 / nr. 118

Y ß v Anul V. PREȚUL ABONAMENTULUI: lassi: Pe un an 20 lei noi. „ șese luni 11 „ „ trei luni O ., ^ Districte : Pe un­ an 24 lei noi. „ șese luni 13 „ „ „ trei luni "T „ •„ Austria: Pe șese luni 14 franci. Germania: Pe șese luni 18 franci. Italia : Belgia. Elveția: lassi, Mercuri 25 Octomvrie 1872. I Pe șese liiiii 22 fr. DE I A i 8 I. Pe șese luni 26 franci. Apare de trei ori pe săptămănă, Duminică, Mercur­ și Vineri. Redactiunea si Administratiunea inJtocalul Tipo­ litografiei Nationale. * 2 23 24 25 CALENDARUL SE­PTEMANEI. No. 118.­­MINCIURI. Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuții și reclame. Rândul 60 bani. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscriptele nepublicate se vor arde. ’ SC Din causa serbatorei de Joi, numerul viitor a fonei noastre va apare Duminica. Exemplarul 20 de bani. Francia: Stil Stil nTi>A­m v­i T­v­it N­li S­ti N­­ v­I Răsăritul Apusul I Stil Stil DIOA P­­ T II­il t fl I­I­ I­I­R­N I Răsăritul Apusul vechi­u. n­o­u. PI0A‘ [ PATSONUL Ș­K t U Soarelui. j Soarelui. | v^chiu. nou. PJTBIlJVlJL Viliul. j Soarel­ui. | Soarelui. OttomVrié. ’^Noemvriei k ŐrtT. m. Öctomvrie. Noemvrie. ,Ure. m. Ore. m. 22 3 Duminică. Sf. Averchie.­ fi 39 4 50 26 7 Jei. (f) Sf. M. .Mart. Dimitrie.­­ 6 45 4 45 23 4 Luni. Sf. Apost. Iacob b­ataie Domnului. 6 41 4 49 27 8 Vineri. Sf. Mart. Nestor. 6 47 4 44 24 ■ 5 Marți. Sf. Mart. Aretha. 6 43 4 48 28 9 Sâmbătă. Sf. Terentiu și Neonila. 6 48 4 43 25 6 Mercuri. Sf. Mart. Marcion._____________________ 6 44 4 46 ______29___________10_______Duminică. Cuv. Mart. Anastasia romană._________ 6 49­­ 4 40 ANUNCIU. Modificăndu-se atribuțiunile impie­gaților Tipo-litografiei Naționale și luăndu-se d-lui Anton Se. Savul func­țiunea de Casier și Director Stabi­limentului Tipo-litografiei Naționale precum și­ a fonei „Curierul de Iași,“ se aduce aceasta la cunoștința publi­cului, invităndu-se pe toți acei ce au a da bani Stabilimentului să bine­­vo­iască a-i trimite sub adresa: Di­recțiunea Tipo­litografiei Naționale. Direcțiunea. Situațiunea județului Covurlui dela 18 Oct. 1871—18 Oct 1872­­ le Ch. Dimi­­trescu președintele Comitetului permanent și Ch. Mihailescu și I. Severin membri.—Aceasta broșură eșită acum in Galați resum­ă pe scurt activitatea Comitetului permanent in distr. Covurlui și dă o idee destul de lămurită despre afacerile județului. Expunerea este concepută in un stil mo­derat. Autorii nu’și fac Hușii asupra stărei județului și nu ascund adevărul, lucru ce din nenorocire la noi e cam la ordinea zilei acolo unde e vorba de noi, de mersul țerei etc. mai ales in expunerile oficiale. Acesta este deja un mare merit al acestei dări de samă, și ne inspiră încredere in cele conținute in ea. Lucrul cel mai important, după noi, și care este un fapt din cele mai triste, este că și in această expunere se adeverește legea pre­­dom­nirei mortalitatii asupra nașterilor, de­spre care am vorbit in un număr trecut. Și aice numarul morților in semestrul I din 1872 este de 1764 pe când acel al născuților nu­­­mai de 1619. Deci diferență in plus pentru morți de 145 pe jumătate de an. Și este de observat că mortalitatea e mai mare nu nu­mai in orașul Galați ci și la țară. Astfel nu­mărul născuților in comunele rurale este de 890 pe când al morților este de 914, dife­rență de 24. Dar mortalitatea predominate mai tare in oraș. Și in acest district vedem adeverindu-se ăncă odată despopurarea țertii Pe lăngă acest mare zeu, un altul care roade existența țerei este di­lapidările de bani publici. Județul Covurlui unde controlul administrației superioare și a comitetului permanent s’a făcut mai cu seriositate ne aduce resultate înspăimântătoare. Din 43 de comune nu 9 s’a comis dilapidările cele mai nerușinoase pentru care 11 persoane, primari, notari și perceptori au fost predați justiției. Din Ianuarie pană in Iulie figurează 72.823 f. n. încasați, p din care cheltuiți 61,367 și dilapidați 14,664. Așa­dar , din comune a fost devalisate de dregătorii lor. Suma di­­lapidată este Vș din incăaări! Poate că re­vista cea minuțioasă și energicele măsuri luate de D. Mihailescu pentru darea in ju­decată a culpabililor se mai îndrepte răni— dacă nu vor fi aceștia achitați de autorită­țile judecătorești, după ce se intămplă in genere cu delapidătorii, din simpatii pentru fapt. Scoalele par a fi in oare­care început de progres. Numărul lor e însemnat: sunt 42 scoli de băeți și 21 scoli de fete cu 1900 de elevi. S’a înmulțit deci numărul școlilor cu 11 peste câte erau in 1871. întreținerea staulelor este însă cu totul mediocră. „Comi­tetele școlare corespund prea puțin misiunei lor și modieitatea veniturilor comunale stă de cea mai­ mare piedică la îmbunătățirea localelor de școale.“ Obligativitatea instruc­­ției au început a fi înțeleasă, dar aplicarea amenzilor pentru călcarea legei nu se face, vra să zică tocmai sancțiunea ei se negli­jează. Se zidește însă o școală de meserii pen­tru care se cheltuesc 31,713 lei noi, un în­ceput din cele mai lăudabile, căci dacă in­strucția intelectuală poate fi utilă in țara noastră, de­sigur că acea meseriașă o în­trece pe zece părți. S’a făcut de asemine în­ceputurile unei biblioteci județane. Biserici sunt 97 car preoți numai 87 de unde resu­ltă clar că 10 nu au preoți. In priv­rea cultului s’a numit o comisiune de cercetare fiind multe de îndreptat. Pentru îmbunătățirea semințelor s’a luat măsuri, de asemine pentru acea a vitelor dăruindu-se de Consiliu fie­cărei plase căte un buhaiu. S’a ținut un concurs de alături despre care am relatat nn un număr trecut. Premiile date au fost pluguri nouă. Cu plă­cere constatăm că acest bun început ce se practicase in un an in toată țara, nu au fost părăsit in districtul Covurluiului, precum s’a făcut din nenorocire in cele mai multe districte. Unul din relele cele mari de care sufere întregi’] județ este lipsa completă de,păduri.— 1.Agricultura acestui județ sufere in genere din causa lipsei de păduri, care apoi ca con­secință aduce sterilitate simțitoare de ploi, pe lăngă aceste numeroasele rădăcini ce umplu unele părți ale ținutului nu­ sunt un puțin obstacol la întinderea agriculturei, lă­­sănd la o parte inferioritatea instrumentelor de splontaj cum și lipsa de cunoștinți in hrănirea pămăntului care toate concurg la scăderea singurei avuții de care dispunem, adecă a agriculturei.“ Lipsa de lemne este atât de mare incăt se intimpină greutăți mari in construcția șoselelor lipsind mate­rialul necesar pentru facerea podurilor, ce trebue adus din alte ținuturi. Cu toate aceste rădăcinele cele multe de care vorbește ra­portul dovedește existența de mai nainte a pădurilor numeroase. Județul Covurluiului este un viu exemplu de răul cel nemăsurat ce se face prin exploatarea nerațională a pădurilor, și ar trebui să atragă cea mai serioasă luare aminte a tuturor, mult mai mare decât politica zilnică, oposiția, comu­nicatele și schimbările de minister, care azi vin, măne se duc, pe cănd disposițiunea pă­­durelor este o causă permanentă de rău, precum ar fi esploatarea lor rațională o causă permanentă de bine. Terminând această expunere asupra ela­boratului Comitetului permanent, nu ne re­­măne decăt a-i mulțămi pentru expunerea sinceră a stărei județului, pentru activitatea ce desvoltă spre propășirea lui, și a exprima dorința de a vedea acest exemplu imitat și de celelalte județe in care se face cu mult prea­ multă politică și prea puțină treabă. Nu mai puțin atragem luarea aminte a onora­bililor cetitori asupra discursului d-lui Mi­­hailescu pronunțat cu ocazia serbării concur­sului plugurilor, și care conține căte­va idei sănătoase­ nu numai vorbe și declamări: DISCURSULU Rostit de d-l« t­h. Mihailescu, Membrul Co­mitetului Permanent de Covurlui, la peasia ser­­bărei concursului de Plugari și a exposițu­mei de producte agricole, ce a avut loc la 1 Octom­vrie 1872, in comuna Tărgu Stujor, după dispo­­sițiile luate de Comitet­ Domnilor! Sunt vesel că pentru a doua oară vin in mijlocul plugarilor Jud. Covurluiu, onorat cu sarcina spre a spune in numele Comite­tului Permanent gândirile și sentimentele sale, in ceea ce privește serbarea de față, și cu deosebire a vă vorbi asupra agricul­­tu­rei­ și micei noastre industrii, singurile comori de înavuțire a marei și micei pro­prietăți. Domnilor! — Scopul serbărei ce ne-a adu­nat aci este ca să ne deprindem a cinsti munca, și a încuraja hărnicia plugarului gos­podar, cum și silințele meseriașului deș­tept..—Județul a voit să Vă dea această fru­moasă serbătoare, ca semn de aducere a­­minte, că autoritățile d-v. ori care ar fi mul­țimea grijelor ce le incunjoară, ele n’au ui­tat a se găndi și la soarta plugarului, ce este inceput și temelia pe care se razimă toate streprinderile noastre. — Noi h­omîinii neavănd fabrice care se ve dea pănzării, postavuri bune și mașini, suntem nevoiți a trimite toți banii noștri afară, in alte țeri, ca să le cumpărăm de acolo; și așa pe cănii noi nu avem de văndut de căt producte (ce­reale), celelalte nații ne văndu stare, fierărie bună, lemnării, farfurării, ba până și chib­rituri? și apoi să știe că cine cumpără mult și vinde puțin acela nu poate merge departe tară să se întâlnească cu sărăcia in casă. La noi singură pungă de unde scoatem bani nu este decăt plugăria, ce va fi dar vacă și pe aceasta o vom părăsi, sau nu o v­om îngriji d’ajuns! * Iată pentru care scop au alergat aci a­tătea persoane însemnate, eată pentru ce a venit aci Prefectul districtului, autoritățile toate, și fruntașii județului ca să vaza cum îngrijiți pământul, cu ce fel de pluguri ve slujiți șî ce fel de producte ați pregătit in anul acesta. Căci, de la bunătatea lor atăr­nă să vindem cu prețiv; și dacă vom ști să cumpărăm și eftiu marfa altora, atunci am găsit secretul de a scăpa de lipsă, adică de sărăcie. Însă poporul n’a păstrat degeaba zicătoa­­rea că: Sar­ac nu e cel care tiare mamă și tată, ci Cel care nu are invețătură, și oare plugarul are nevoe de invețătură, și plugă­ria simte ca ver o necesitate din cele ale științei? — Li Dlorl — Nici un meșteșug o­menesc nu cere mai multă invețătură, mai multe și variate cunoștințe ca plugăria, căci ea, după creșterea ce a luat astăzi vn țe­­rile luminate, a ajuns să fie și știință și artă, adecă ea pretinde nu numai să avem mul­țime de cunoștinți, dar apoi cere să le și aplicăm in plin, și aci e marea greutate. Meșteșugul cel de căpitenie a ori­cărei agri­culturi fiind de a deschide noi locuri de lu­crat, și subunități pe cele vechi­, urmează neapărat să cunoaștem, ce fel de loc priește grâului, ce fel secarei, ce fel porumbului și ce fel trifoiului sau stițernei, această ăaie nu se poate dobândi decăt prin experiență, sau prin invețătură. Pe lăngă acestea din pilda zilnica d­v., știți că pământul slăbește prin lucrare multă, și ori căt de bun soi s’au dovedit că sunt cămpiele noastre, ele nu pot fi in nesfârșit frământate de pluguri, fără ca să ajungă la sterpiciune, și prin ur­mare fără ca să aibă nevoe de ingrașare cum se face in țevile celelalte, ca bună­oară in Belg­ia, o țară cu un pământ mult mai mic decăt al nostru, căci nu are decăt 29,155 d­elometre patrați de suprafață, și cu un nu­măr de locuitori numai de 4,978,000, fără se va mai spun că aerul acestei țări este in genere umed, iar pământul ei mai mult lu­­tos și păros.; cu toate acestea, Belgia culti­­vează numai cereale mai mult de 1,000,000 ectare, sau aproape 2,000,000 pogoane, șii ri­dică pe fiecare an peste 5,000,000 oi, pe cănci noi cu o suprafață de 120,000 ehilometri patrați cu o climă și un pământ admirabil de bun, nu cultivăm decăt până la 2,538,546 pogoane cereale, și nu creștem decăt cel mult 4,824,900 oi și 1,078,970 boi, de­și avem un pământ mai de patru ori mai mare de­căt al Belgiei, și de o calitate ce nici se poate compar*a. Pe lăngă acestea expor­tul nostru in total, adică vânzarea ce facem celorlalte nații, in afară, nu se ridică decăt pănă la 307,000,000 *­ lei vechi, pe cănd *) Analele statistice ale României arată că ex­portul in 1863 a fost 307,600,000, in anul 1864 de 401,005,857 lei vechi și in 1867 de 298,299,023 lei vechi, prin urmare ca termin mediu se poa­te lua anul 1863, dar averile comerțului esterior a Belgiei se ridică pănă la 2 miliarde lei noi, adecă vine folos de fie­care cap de locuitor căte 400 lei noi sau 1,080 lei vechi, pe cănd la noi tot folosul ce vine de fie­care chip nu se ri­dică de la 61 pănă la 62 lei vechi? — A­­ceastă scădere simțitoare nu poate negreșit să vină decăt din bicisnicia mijloacelor de care ne servim la lucratul pământului, adecă arăm mult și zeu, nu ingrășem pământul și umblăm cu pluguri ce lucrează din greu și cu puțin folos; nu facem valori din mate­riile brute, adecă nu ne dăm la meșteșuguri, sau cu alte cuvinte nu însoțim la munca noastră cunoștințele științei, sau le însoțim, prea puțin. — Lucrăm încă cu mușchii și întrebuințăm prea puțin crierii. — Trebue dar se înțelegem că nu putem ajunge la bo­găție decăt prin muncă, și nu poate fi muncă, folositoare fără învățătură. Dacă noi in loc să ne frământăm mintea cum să ne facem primari, notari sau altele, ne am apuca de meseriile cele bănoase, pe care ni le ca alții din mană, adecă dacă ne- am apuca să ne facem lemnari, ferari, tapi­­țeri, croitori, ciubotari, lenichegii, văpsitori,­ și mașiniști, am vedea cum ar curge bogă­ția in casele noastre, și cănd fie­care va fi bine la el, atunci țara va fi mai bine declt totdeauna, și exportul ei ar întrece cele doue miliarde ale Belgiei, cum o intrecem m­ai de patru ori in pământ, însa suntem cu pa­­tru­zeci de ori inapoea meșteșugurilor sale. In acest scop atăt prefectul ținutului, cum, și întregul Consiliu județan a lucrat din toa­te puterile ca se înființeze o școală de me­serii, a cănea zidire priviți cum se înalță sub ochii d-v., grație hărăzire­ de loc ce ne-a făcut proprietarul acestei moșii onorabilul d. Lascar Catargi, căruia am de o plăcută mulțumire a­i exprima aicea recunoștința ju­dețului, și nădejdea inim­ei noastre este că in toamna viitoare vom chema un numer mai bine de 20 copii din finul d-voastre spre a-i imbraca, a-i îngriji și a-i invâța meșteșugul ferăriei și lemnăriei, meșteșuguri ce sunt de neapărată trebuință la înflorirea agriculturei, a cărei serbătoare o facem as­tăzi. Negreșit exemplul nostru este mic și de puține foloase, față cu țara, însa de va găsi imitatori, el nu poate fi decăt cel mai sigur medicament la îndreptarea sănătăței noastre economice. Acesta e adevaratul camp pe care trebue să ne îmbulzim a lucra cu toții. Sorii din Intru. Măria Sa Domnul a primit in audien­ță. Mercuri trecută, la ora unu și ju­mătate, pe D. Le Sourd­­aginte și con­sul generale al Franței, care i-a remis o scrisoare autografă a d-lui Thiers, pre­ședintele Republicei, es­primând’ atăt per­­sonalminte căt și din partea națiunei fran­ceze sentimentele de simpatii și de ami­­ciție ce n’au incetat de a avea pentru Măria Sa Domnul și pentru națiunea romană. Dare de samă către d. Ministru de interne in privința sesiunei a opta a con­gresului internațional de statistică din Petersburg Domnule ministru. Incredințănd­u-mi se de către d-voastre mi­siunea de a representa împreună cu d. Ale­xandru Pencovici, capul oficiului central sta­tistic, guvernul romăn la a opta sesiune a congresului internațional de statistică, care a avut loc in Petersburg, am onoare, con­form, adresei d voastre sub No. 10,513, a ve da o scurtă relațiune despre lucrările ur­mate și resultatele dobândite la această în­trunire internațională. Programul numeroaselor cestiuni, ce tre­buiau a fi supuse congresului, a fost alcă­tuit de către comisiunea organisatoare, și publicat intr’un volum, care a fost distribuit fie­cărui membru al congresului. Mersul lu­crărilor a fost cel următor. Ante-congresul, compus num­ai de delegați oficiali ai Statelor representate, a ținut trei

Next