Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)

1872-11-19 / nr. 128

Anul V. PREȚUL ABONAMENTULUI: lassi: Pe un an 20 lei noi. „ șese luni 11 „ „ „ trei luni 6 „ „ Districte: ■ Pe un an 24 lei noi. .. șese luni 13 „ „ „ trei luni 7 „ » Austria: Pe șese luni 14 franci. Germania: Pe șese luni 18 franci. Italia : 1 Belgia:­­ Pe șese luni 22 fr. Elveția:­­ Francia: Pe șese luni 26 franci. No. 188. MINNCIURI, Rândul Sau locul seu 15 bani. Inserțiuni și reclame. Bănatul 60 bani. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 de bani. Iassi, Dumineca 19 Noemvrie 1872. D 92 I­A IS­­§ I. Apare de trei ori pe săptămănă: Duminică, Mercuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipo­litografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. Din causa Sf. serbatori de Marti numerul viitor va apa­re Vineri. Mesagiul Domnesc la deschiderea Corpuri­lor Legiuitoare, Domnilor Senatori, Domnilor Deputați. Sunt pătruns de o vie mulțămire des­­chizând astăzi pentru a treia oară sesi­unea Corpurilor Legiuitoare, inconjurat de aceiași mandatari ai țerei și de ace­iași consilieri ai Tronului. Sper că și in sesiunea aceasta veți continua opera d-voastre ale căreia bune resultate sunt atăt de evidente. In adevăr, veți vedea, Domnilor Sena­tori și Domnilor Deputați, in cursul des­­baterilor, căi de mari au fost foloasele ce s’au obținut, grație voturilor ce aui dat, pentru stabilirea ordinei in finance și pentru desvoltarea tuturor ramurelor administra­­țiunei. O percepere mai regulată a dărilor a permis­­ tesaurului public să facă onoare la timp plăților sale. Creditul Statului s­a mentinut in­ condițiunile cele mai fa­vorabile in intru și afara, chiar in epoca crizei ce domnește pe piețele cele mai importante ale Europei. Grație adjutorului ce ar ți dat tesau­rului public prin votarea legei monopo­lului tutunului și a timbrului inregistră­­rii, putem zice astăzi cu încredere că s’a pus capăt perturbațiunilor financiare și că țara nu va mai fi in viitor dureros sur­prinsă prin supunerea la plata de imense datorii flotante. Căile ferate care au trecut prin atâtea rase neplăcute și au dat loc la atâtea des­­bateri și complicațiuni, aproape de a de­veni periculoase, sunt astăzi in plină miș­care, și mai mult de noue sute k­ilometre sunt deja la disposițiunea călătorilor și a mărfurilor. Linia Pitești, Slatina, Cra­iova, Turnu-Severin, Vărciorova, se va începe in curând și se va termina con­form legei. Acest mare bine țara ’i datorează în­țelepciunea cu care Domniile­ Voastre a’ți știut să puneți capăt tuturor peripețiilor in cari căzuse această importantă Gesti­une. Pentru complectarea acestei opere, Guvernul meu vă va presinta in sesiunea aceasta Convențiunea încheiată cu Au­­stro-Ungaria pentru funcțiunile căilor fe­rate destinate a inlesni productelor noa­stre și transitului străin mijloace de a se transporta la diferite destinațiuni in distanțe depărtate. Căile ferate, D-lor, vor transforma cu totul starea economică a României. A­­gricultura și comerciul se resimt deja de bine­facerile unei mișcări grabnice și re­gulate , bogăția generale se mărește și chiar in anul acesta, sperăm, din produc­­țiunea liniei Pitești-Galați-Roman să pu­tem diminua anuitatea înscrisă in budget pentru această linie. Dacă pe lăngă toate acestea și pe lăngă votarea budgetelor ce vi se vor presenta, veți resolva, Domnilor Senatori și Dom­nilor Deputați, in această sesiune, și ces­­tiunea creditului funciar, cestiune care încă din sesiunea trecută a ocupat deli­berările d-voastre, atunci putem fi siguri că ne vom afla in cele mai bune condi­­țiuni de a vedea prosperând marea noa­stră industrie agricolă, care reclamă toată solicitudinea noastră. Pentru întărirea armatei, Domniile­ Voa­­stre, DD. Senatori și DD. Deputați, nu a’ți refuzat nici­odată mijloacele ce vi s’au cerut. Asemene și pentru viitor, sunt sigur că veți acorda ceea ce va trebui pentru complecta aplicare a legii de­la 27 Martie, astfel ca oștirea noastră să poată tot­de­auna corespunde la misiu­nea ei. Această lege abia s’a pus in lu­crare și deja am avut plăcerea personal­­mente să constat, cu ocasiunea concen­­trărei din toate județele a unei părți din trupele române, căt de mari și bine-fă­­cătoare au să fie resultatele ce așteptăm de la noua organisațiune. Prin diferitele inspecțiuni ce miniștrii mei au făcut in interiorul țerei, au pu­tut vedea de aproape nevoile și lipsele ce se simt in diverse localități, au dat as­cultare scrupuloasă cererilor ce s’au ivit, au stimulat activitatea organelor și impie­gaților administrațiunii și s’au luat toate măsurile de îmbunătățire­­ potrivit cu mij­loacele ce Guvernul a avut la disposiți­unea sa. S’a pus in aplicațiune legea reformată a Consiliilor județene, legea tocmelelor a­­gricole, s’au creat din nou trei peniten­ciare, s’au făcut studii și planuri pentru construcțiuni de nave penitenciare siste­matice, combinate cu înființare de ateli­­eruri. Legea pentru biurourile poștei rurale s’a pus in aplicațiune și in curând co­­respondința publică va putea merge re­gulat și singur in toate comunele țerei. Pe lăngă proiectele din anul trecut, gu­vernul meu va supune desbaterilor d-voa­stre mai multe legi ce sunt indispensa­bile pentru satisfacerea intereselor celor mai importante in diversele ramuri ale administrațiunei. Justiția este cea mai mare instituțiune intr’o țară unde independința legei dom­nește. Guvernul meu s’a silit in toate modurile a ameliora această ramură a ad­ministrațiunii. Pe lăngă proiectul privitor la unile modificări de introdus in codi­cele penale și de procedură penale, ce se afla supus deliberărilor d-voastre inca din sesiunea trecută, guvernul va cugeta cu maturitate asupra nouelor reforme de introdus. Biserica și școala sunt cea mai inaltă preocupare a noastră tuturor. Religiunea, această legătură sublimă a omului cu Dum­nezeu, această temelie statornică a fami­liei și a moralei, această perpetuă măn­­găere a durerilor lumei, este in același timp pavăza in contra caria s’au infrănt toate lovirile ce s’au cercat a se da na­ționalității noastre. Sunt convins dară, Domnilor, că veți grăbi a desbate și a vota legea privitoare la alegerea Mitro­poliilor și a Episcopilor și la instituirea Sinodului bisericei. Asemenea veți lua in desbatere legea instrucțiunii publice și veți pune guvernul in stare să dea junimei învățători luminați, cară terei să-i asi­gure o viitoare generațiune inspirată de sentimentul binelui și al datoriei. Relațiunile noastre esterioare sunt sa­tisfăcătoare; astfel, Domnilor, cu ordinea și liniștea din intru și cu concursul înțe­lept al Domniilor­ Voastre, putem privi viitorul cu toată încrederea­ Domnilor Senatori, Domnilor Deputați! Prin luminatul sprijin ce a­ți dat Guver­nului meu, ați înlesnit silințele sale in greaua sarcină ce a pus asupră-i încre­derea mea. Primiți mulțămirile mele. Dumnezeu să bine­ cuvinteze lucrările Domniilor­ Voastre. CAROL. Președintele Consiliului Miniștrilor și Mi­nistru de interne, L. Catargi, Ministru lucrărilor publice, N. Kretzulescu. Ministru just­iției, Manolaki Kostaki. Ministru cultelor și instrucțiunei publice, General Cristian Tell. Ministru afacerilor străine, G. Costa-Font. Ministru finanțelor, P. Mavrogeni. Ministru resbelului, General I. Em. Flo­­rescu. No. 1868. București. 15 Noemvrie 1872. Stil Stil I, iI, 1 , I, I , I Răsăritul Apusul Stil Stil TILOR­I P­A­T Ii fi N­IT t i, , , i,. i |J Răsăritul Apusul vechi u. nou. VIDA­ PATRONUL F­I­L­E 1. Soarelui. Soarelui. veci. iu. nou. P10A* | FUTALIJUt ț­IlIU J Soarelui. | Soarelui. Koemvne. Decemvrie. a Ore. m. Ore. m­. Jecemvrie. Decemvrie. Ore. m. Ore. m. 19 1 Duminică. | Prof. Avidie și Sf. Varlam. 7 16 4 22 23 5 Joi. Păr. Grigore episc. Acrag.si amt. I 7 20 4 22 20 2 Luni. J Sf. Păr. Grigorie decapolitul 7 17 4 22 24 6 Vineri. Păr. Climent al Romei. i 7 21 4 22 21 3 Marți. J Intr. in Bis. a Maicei Domnului. 7 18 4 22 25 7 Sâmbătă. S-ta M. Mart. Ecaterina. 7 22 4 22 22 4 Mercuri. 1 Apost. Philimon.___________________ 7 19 4 22 >6 8 Duminică. Cuv. Păr. Alipiu Stălpnic nr. 17 23 4 . 22 Despre jurament. Corpurile legiuitoare vor avea înaintea lor mai multe proiecte de legi privitoare la modificarea corpului de legi existent, civile și criminale. Intre proiectele ace­ste nu știm insă pe nici unul care să fi atins chestia jurământului atăt in afaceri civile căt și criminale. Se știe că legile noastre de acuma nu mai cer jurămentul săvârșit in biserică, ci se mulțăm­esc cu acel jurămănt așa numit civil, care se săvârșește înaintea judecătorilor. Această disposiție a codi­­celor noastre a pornit din aceeași idee cu introducerea căsătoriei civile, care du­pă codicele civil înlocuia cu totul căsă­toria religioasă, lăsănd- o pe aceasta in buna­ voe a părților, dar nefiind impusă de cu­ră legile civile. Prin aceste doue di­­sposițiuni care nu se potrivea de loc cu starea de cultură a poporului nostru se excludea influența puternică a religiunei tocmai din acele sfere, unde singură ea este in stare, prin marea ei autoritate și dominare asupra spiritelor, să imprime un caracter de solemnitate actelor ce se revărșeau. In curând insă se simți că­ FOILETON. EROUL TIMPULUI NOSTRU. De M. Lermontov, trad. de C. Aroneanu. BELA. (Urmare). — Intr’o dimineață vin la dinști —pare că vod ăncă: Bela ședea pe pat imbracată in un strai de matasă, palidă la față și atăt de tristă, incăt­ric spărțat. — „Unde-i Piciorin? întrebai. — „La venit — „Astăzi a eșit?“ —Ea tăcefi ca și cum i era greu să respundă. — „Nu, ăncă de ieri, zise ea insfirșit sus­pinând greu. — „Oare nu i s’a intamplat ceva?“ — „Eri toată ziua, m’am gândit respinse ca lăcrămând: i-mi incchipueam deosebite ne­norociri: imi incchipueam sau că l’au lovit vre­un mistreț, sau că l’hu­tărăt in munți vre­un Cecen . . . Dar astăzi socot că el nu mé mai iubește. — „In adevĕr, dragă, mai rău,decât a­­ceasta nimic nu ți-ai fi putut închipui­“—Ea incepu a plănge, apoi ridică cu măndrie ca­pul iși șterse lacrimii și urma: — „Dacă nu mă mai iubește, cine-i oprește să mă trimeată acasă? Eu nu-i cad silă. Și dacă aceasta va mai urma, atunci mă voi duce singură, nu sunt roabă — sunt fiică de prinț! . . — începui a o măngăia. — „Ascultă, Belă, nu poate el nu veci ședea aici legat, el e tener, i place venitul, — va imbla și se va intoarce; dar dacă vei tot rănji, mai u­­șor ei vei deveni urătă.“ „Adevărat, adeverat! respunse ea, voi fi voioasă. — Și rizind iși luat tamburinul seu, incepu a căuta și a juca și a se inverti in jurul meu, dar și aceste nu ținu lung: ea din nou caza pe divan și și acoperi fața cu mănele. — Ce eram să fac? Eu, știți, n’am avut a face cu femeele nici­odată: mă gândit cum să o măngăi și nu iscodit nimic; a trecut un timp și noi amândoi tăceam . . . Posi­­țiune foarte neplăcută! — In sfâ­rșiț­i zisei: „vrai să eșim la plim­bare pe șanțul cetăței? timpul e frumos!“ — Eram in luna lui Septemvrie. Și’n adevăr ziua era minunată, senină și nu arzetoare, toți munții se vedeau ca in palmă. Umblarăm in tăcere înainte și inapoi pe șanțul cetăței; in sfirșit ea se puse­ pe un trunchiu, și eu mă așezai lăngă densa. In adevĕr, imi vine a ride, când imi aduc aminte, umblam după densa, întocmai ca o dadacă. — Cetatea noastră se afla pe un loc nalt, și o primvire frumoasă se desfășură de aci; pe deoparte un tăpșan larg săpat de căte­­va șanțuri, se termina prin o pădure ce se întindea pănă chiar pe coama munților, un­de și unde pe densul fumegau aulurile, îm­biau hergheliele; pe de altă parte curgea un r­uleț și de densul se alipea un desiș care învelea rădicaturile petroase, ce se îm­preunau cu catena principală a Caucazului. N­i ședeam la colțul intăriturilor incăt pu­tem prim vi ln ambele părți. Ved deodată, că elă din pădure cineva călare pe un cal sur, vine din ce in ce mai aproape și’nsfirșit se oprește de cea parte a fiului la vre-o suté de stănjini de la noi, și incepu a inverti calul seu ca un nebun. Ce să fie!.. . .„Ian vezi Belă“ visei: „tu ai ochi tineri, cine-i acela: pe cine a venit el să amuzeze? “ — Ea prim­­ și esclamă: acesta-i Cazbici!. — A, tâlharul! ce, poate a venit să și bată joc de noi?“—Privesc mai bine, și’n adevăr era Cazbici, mutra lui brună, șdrem­­țeros și murdar ca in totdeauna. — Acesta-i calul tatălui meu,“ zise Bela, apucăndu-me de mănă; ea tremura ca frunza și och­i sei fulgerau.—Alia! gândit, și’n tine dragă, nu tace săngele de hoț! — „Apropie-te in­coace,“ zisei santinelei: „vezi pușca, și restoarnă-mi voinicul cela,— vei ave o carboavă. — Aud, d-le Stabs-ca­­pitan: ansé el nu stă pe loc .­­ “ Ordoa­­nă-i zisei rizând . . .— „Ei, iubite!“ striga sentinela, facându i semn cu măna, „așteap­tă puțin, ce te invertești ca un titirez?“— Cazbici se opri in adever și’ncepu a ascul­ta: de­sigur el credea că vroim să intrăm cu densul in negociări, — cum nu! . . Gre­­nadirul meu ochește .. . poc! . . . alăture. Cazbici inboldi calul care se zbi ii lături. El se ridică in scări, strigă nu știu ce in limba lui, amenință cu biciul și — despărți. — „Nu-ți e rușine!“ zisei sentinelei. „Domnule stabs-capitan! s’a dus să moară,“ respunse el: „așa i de blastamat că nu-1 u­­cizi de­odată.“ — Peste un sfert de vară, Peciorin se’n­­toarse de la venit. Bela i se arunca in găt

Next