Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)

1873-01-03 / nr. 1

Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI­ Iași: Pe un an 20 lei noi:—­Pe șese luni 11 lei noi; — Pe­­ trei luni 6 lei noi:— Districte: Pe un an 24 lei noi; — Pe șese luni 18 lei noi; — Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci, Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci. — Francia: Pe șase luni 20 franci, lasai, Mercuri 3 Ianuarie 1373. Apare de TREI ori pe septamana DUMINICĂ, MERCURI și TINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPORRAFIEX NAȚIONALE. CALENDARUL SEPT­AMANE I. No. 1. Inserțiuni și reclame: Rândul 60 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manu­scriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 bani. Stil Stil T­ I04 PATROKUL D­I t­K­I Răsăritul Apusul Stil Stil mot Pt TRft VTIT -n­i i­p­f ! Răsăritul Apusul yechiu. nou. PAI kukul V 1­I­I­I. Soarelui.­­ Soarelui. rec­h­­iu. n­o­u.­­ PATRONUL piLEI. Ji Soarelui. Soarelui. Decemvrie, 1 ianuarie. ~ Ore. m7T­re.~ m. ianuarie. Ianuarie. ' ............... “ ... '1 Ore.~ui7^Ore 31 12 Duminică. Cuvioasa Melania. 7 34 4 43 4 16 Joi. Conciliu a 70 Apostoli.­­ 7 32 4 47 lan. 1 13 Luni. (+) Tăerea imp. Sf. Vasile. 7 34 4 45 5 17 Vineri. I Sf. Teopemt și Teona. 7 31 4 48 2 14 Marți. Pf. Silvestru Papa Romei. 7 33 4 44 — 6 18 Sâmbătă. 1 (f) Botezul Domnului. 1 7 31 4 49 3 15 Mercuri. Profetu Malacie. 7 33 4 46 7 19 Duminică. (+) Cone. St. loan Botezătorul. 1 7 80 4 60 ANUNUSURI. Rândul sau locul seu În bani. PROIECTUL de reformă a legei instrucției publice. Sub titlul de „câte­va reflecsiuni asu­pra legei instrucțiunei publice“ a apărut o broșură care supune unei critici pro­iectul de reformare a legei instrucțiunei publice. Această broșură scrisă de un a­­nonim conține mai multe observări juste deși in genere e scrisă in un mod prea abstract, prea generalizator lucru ce nu prea convine spiritului Romăn in gradul seu de astăzi de cultură. Mai intei autorul arată căt de defec­tuos să fac legile la noi in țară, lucru ce de atâtea ori am observat și noi, dar toate observațiile și ideile trec la noi ca și cănd nici ar fi emise. Controlul zice „In toate țevile toți aceia ce s’au pătruns de necesitatea adevăratelor reforme, au fugit de esclusivism, și au căutat pe de-o parte să se inconjoare de tot ce este autoritate ca­­ știință și esperiență, eară pe de alta, prin­­ lucrări pregătitoare, au deschis câmpul tu­turor discuțiunilor, spre a arata că, prudența, dreptatea și libertatea voesc a ține un cont serios de toate opiniunile... Acest adevăr este și mai necesar, și mai tare simțit in materia de instrucțiune, pentru că corpul didactic prin capacitatea, prin experiența de toate zilele, și obicinuința de a se gan­di și a raționa necontenit, și-a creat o pretențiune șî un drept mai mult a­r fi ascultat, și a se ținea un cont serios de ideile emise. D-nul Guizot s’a ținut strins de acest principiu in organisarea instrucțiunei in Franția, astfel incăt singur zice in memoriile sale: „Avem împrejurul meu toate luminile și tot sprijinul ce puteam dori pentru a indeplini aceste re­forme. ... D-nii Villemain, Cousin, Poisson, Then­ard, Gueneanda Mussy și d-nu Rendu puneau proectului de lege, ce preparam im­preună, mai acelaș interes ca și mine........ Învestiți prin litere, științe și de lume cu o autoritate acceptată de bună voe, pe care o da talentul superior și lunga experiență, ei erau mai mult ca constanți și amici ai mei.“ Mai departe apoi zice: „Mă indoesc că vre-o lege să fi fost mai serios desbătută înainte de a fi presentată.......... Aceasta este căte­odată eroarea puterei, cănd întreprinde o operă importantă, a voi să o facă singură, și fuge de libertate ca de un rival, ba chiar ca de un inimic. Eram departe de a simți această frică.“ Dacă d­in Guizot a întreprins organisarea instrucțiunei in Franția cu aceste idei, cu atât mai mult era necesar, ca Mi­niștri noștri, d­in Costafor și Tell, să se inconjure și să consulte pe aceia care, cel puțin prin experiență lor, prin o profesare îndelungă, cunosc îndestul necesitățile și ten­dințele societății noastre.“ După o cercetare îndestul de lungă asupra scopului ce trebue să și’l propu­nă o lege de instrucțiune și fără care toate disponabele ei nu sunt decăt o re­gulare mecanică exterioară a învățămân­tului, broșura tratează in deosebi despre reformele proiectate in instrucțiunea pri­mară și atrag luarea aminte asupra lip­sei de scoale normale. „Este o naivitate, spre a nu zice alt­ceva, a crede că ori­ce inventament se poate pre­da intr’un mod tot așa de mechanic ca și schimbările și evoluțiunile militare, fără a altera desvoltarea intelectuală. Astăzi știința pedagogică a luat un avönt foarte mare, și experiențele de toată ziua au arătat că prin ea s’a descoperit metoade nouă de predare, astfel incăt s’a deschis un cămp foarte în­tins propagării învățământului. Este o di­­ferință imensă intre un învățător trecut prin n «tro'nM pedastoffica sau normală, și altul care n’are alt conductor iu instruirea tinerimii decăt rutina. Pre căt­unul, gonind pedantismul, se face a fi ascultat și iubit, pre atăt cel­alt este steril, rece, inflesibil sub o demnitate rău înțeleasă; nu este de­căt un fel de mașină ce’și împlinește dato­riile clasei fără a isbuti să desvolte și in­­teligința junei generațiuni. La noi sunt mulți învățători distinși plini de devotament și in­­teligință, dară cea mai mare parte sunt de­parte de a ști și practica­­ arta de a instrui. Astfel lipsa unei școale normale pe base so­lide va face ca și chiar școlile rurale și ur­bane, existănde, s’au cele ce se vor mai în­ființa, să fie sterile și fără nici un resultat in invățămăntul primar.“ Că această lacună nu este împlinită prin disposable art. l pl care prevede intre obiectele de invățământ din Semi­narele de gradul artei, și pedagogia se înțelege de la sine. In școala normală nu mai învață cineva pentru sine, ci în­vață cum să învețe pe alții. Cănd intră in acea școală, el trebue să posedă deja toate cunoștințele a căror artă de a le preda are să o deprindă. Trecând apoi la reformele in numerul anilor de invățămănt, autorul arată im­posibilitatea aplicărei legei. „Art. 48 imparte școala primară in două divisiuni, una elementară cuprinzănd: citirea, scrierea, religiunea, gramatica, geografia, a­­ritmetica, istoria țerei, și divisiunea superi­oară cuprinzănd: gramatica, geografia, isto­ria țerei, aritmetica, geometria, religiunea, științile naturale, desemnul liniar, noțiuni de industrie și higiena, pentru că a trebuit să fie cine­va împins, sau de ignoranță, sau de geniul distructor al instrucțiunei, spre a in­sera materiile intr’un mod așa de desordo­­nat. Dacă prin cele doue divisiuni prevăzute la art. 48, se înțelege numai două clase, adică doi ani, atunci este o absurditate, a cere ca elevi intr’o etate așa de fragetă ca aceia ce au, cănd vin in scoală, să în­vețe toate materiile prevăzute in cele doue divisiuni. Geometria, aritmetica, științele na­turale, noțiuni de hygienă și industrie, nu pot fi studiate de elevi intr’o etate de la 10 pănă la 12 ani. Dacă din contra fie­care­­ divisiune va cuprinde mai multe secțiuni sau clase, atunci va fi imposibil »l tutor să învețe singur pe elevi in trei sau patru clase.“ In instrucțiunea secondară autorul a­­rată cum și aice, tocmai unde era mai necesară, e lipsă totală de o idee gene­rală care să fi condus pe reformator in propunerile sale de reformă. Totul se reduce la simplificări exterioare in nu­merul claselor și a profesorilor. Astfel cursul învățământului secundar să fie nu­mai de 6 ani. „Mai de la inființarea invățămăntului se­cundar la noi, pe cănd instrucțiunea superi­oară era mai necunoscută, s’a păstrat sis­temul mixt desvoltat in opt clase, și dacă înainte pe această epocă se preda și oare­care noțiuni de drept alături cu științe și litere, aceasta numai ca să satisfacă pe de o parte trebuințele ce se simțeau de oameni speciali in această ramură, eară pe de alta ca să învețe pe victorii membri ai societății se cunoască drepturile și datoriile fie­căruia. Chiar in timpul când se despărțise instruc­țiunea secundară in doue ramuri, litere și științe, se văzuse trebuința a se da un timp suficiente spre a consolida studiurile prevă­zute in fie­care secțiune, însuși legea ac­tuală, de­și a suprimat clasa a Vlll-a, fiind­că a înființat invățămăntul superior, dară s’a ținut de sistemul mixt, căutând se imulțască clasa luminată ce-și luase naștere încă din timpul cănd oamenii sinceri și fără pasiuni se devotaseră desvoltărei generațiunei vii­toare. Instrucțiunea secondară are nevoe de un timp mai îndelung pe de-o parte ca să se consolideze noțiunile literale și științifice ce fac obiectul învățământului secundar, era pe de alta să dea societăței și instrucțiunei superioare nu copii, ci lunt ce încep a cu­noaște datoriile lor, atăt ca membri a socie­­tăței in care intră, căt și ca oameni care prin studiile lor speciale vor veni mai târ­ziu se umple golurile ce continuu se ivesc la trebuințele noastre. Intr’adevăr, la ce re­­sultat vom ajunge cănd, un copil, după un studiu foarte slab de 2 sau 3 ani in clasele primare va intra in Lyceu cel mult de 10 ani, și apoi in etate de 16 ani va merge, fără un studiu consolidat și fără o etate convenabilă, se asculte pe profesori din in­­vățământul superior.“ Trecămd apoi la impărțirea materiilor după profesori, autorul constată și alte greutăți sau chiar imposibilități practice. Art. 66 și 67 prevăd, cel d’intăi materiile ce se vor preda in gimnasii, precum și nu­mărul claselor, fară prin cel­alt să institue căte un profesor pentru fie­care materie din cele cuprinse in art. 66, care conform distribu­­țiunei programei, o va preda singur de la început gimnasiului pană la finit. Am arătat in destul necesitatea ce este a se adopta o tendință in instrucțiunea secondară, și prin urmare nu voiu mai insista spre a arăta a­­ceastă lipsă. Să presupuiu ănsă acum, că cea ce n’a făcut legea vor face programele, și că se va adopta, unul din cele două sis­teme, litere sau științe. Nu zic nimic des­pre adoptarea sistemului mixt, căci ar fi ab­surd a pretinde că acest sistem se poate desvolta intr’un mod suficiente in 6 clase. Adoptăndu-se supremația literelor asupra ști- FOILETON. VIAȚA ALBINELOR Un Studiu după E. Vogt, de Dr. W. Finkei stein, Inainte de a trece la adevărata themă, des­pre care mi-am propus a trata fie-mi permis onorabilii mei lectori a vi da o ide despre constructiunea anatomică a albinelor, care după drept curânt ar fi chestiunea unui o­­norariu de teologie, usată in scoli, nu a unei lucrări ca aceasta de față, destinată pentru foiletonul unui ziar. Dar cine din noi se poate lăuda că n’ar fi uitat multe din cele invatate pe bancele școalei, mai cu samă chestiuni de genul acesta, care au o valoare deosebită numai pentru acela care se ocupă cu științele naturale? Vă rog dar aveți puțină răbdare și apoi ne vom intro­duce cu încetul in interiorul unui stubei și vom vedea, vom auzi lucru de mirare. Vom vedea cum aceste insecte pe care le întâl­nim in timpul verei alergând de la floare la floare, au un stat regulat, au legi pe care le respectă, au indivizi inpărțiți in caste, duc o viață care seamănă mult cu viața oa­menilor. Să ne grăbim, dar a începe se nu perdem timpul. Albinele fac parte din clasa insectelor, nu­mite hymenoptere. Ele au ca toate insectele un cap, care poartă ochii, firișoarele și gura, un trup împărțit in două: a) peptul sau par­tea medie, care poartă pe fața sa inferioară trei perechi de picioare, pe fața sa superi­oară, două perechi de aripi; b) corpul pro­priu zis compus din inele, legate unul de alta printr-o membrană foarte fină, numită membrana interinelară corpul propriu zis cu­prinde in interiorul seu, organele digestive, respirătoarie și genitale. Capul este așezat pe un găt scurt și sub­țire și se poate mișca in toate direcțiunile. El poartă la părțile antero-laterale căte un firișor de fie­care parte in forma unui cant­­șuc, articulat la extremitatea liberă, — și căte un ochiu mare, fie­care compus de mii de ochișori microscopici, acoperite cu o cor­nea comună, acești ochi servesc numai pen­tru vederea in apropiere. Sus pe cap mai găsim incă trei ochi singulare, așezate in forma unui triunghiu, destinate pentru ve­derea in depărtare. Cu acești ochi contro­lează albina sborul in depărtare, se păzește de inimicul seu neîmpăcat, rândunica, și de alte paseri ce se hrănesc de insecte; cu a­­cești ochi, ea caută in sbor floricelele în­cărcate cu materialul necesar pentru pro­­ducțiunea de ceară și miere, nimic ce ar putea fi întrebuințat pentru inbogățirea sta­tului seu, nu scapă din vederea acestor ochi.­­Ce bine ar fi dacă am putea și noi prac­tica in capul multor diplomați ai noștri, in capul diferitelor persoane ce se ocupa cu așa numită „înaltă politică“, căte un ochi­șor de albină, țara ar sta mai bine de cum stă, numiții bărbați ar vedea in depărtarea viitorului, ar vedea că această inaltă poli­tică, plină de personalități duce țara la ruină.­ La partea inferioară a capului găsim o gură, cu o buză superioară groasă, două fălci, care disvort o putere relativă conside­rabilă, și servesc atăt ca instrument de lucru căt și ca armă in timp de răsboi; alături cu fălcile mai observăm, două beriuțe pedi­­culate și in fine o buză inferioară, lungă, păroasă, care face serviciul unui organ su­gător. Albina soarbe cu buza inferioară mie­rea din flori întocmai precum câinele cu limba aba cănd bea. Aripile in număr de patru, doue de fie­care parte, sunt membroase, transparente, nervate, obicinuit acoperite cu un păr foarte fin și pot fi împreunate prin niște cârlige, in­căt să se pară că sunt numai căte o a­­ripă pe fie­care parte a pieptului. Picioarele posterioare a Albinelor lucrătoare sunt tur­tite la articolul lor inferior și cam scopite la partea internă, in­căt au forma unei lin­gurițe; scobitura s’a numit de Anatomiștii „pancraș“. Mai sus de pancraș la articulul al doilea se afla un păr moale ca mata»», des și aranjat in forma unei periuțe. Tot corpul in sine este acoperit cu păr din care unele peri au întocmai ca o pană peri late­­rali. Albina așezindu-se pe o floare, deschi­de cu fălcile tăioase antera, adună polenul (praful de flori) pe corpi sau păros, mătură apoi cu periuțele polenul de pe corp,ți­ udă cu puțină miere din gură și-l transportă in forma unui pachet mic, de mărimea unei semințe de cânepă in pancrașele sale, iar mierea florei, o soarbe cu buza inferioară, o înghite și astfel se întoarce acasă încăr­cată cu stomacul plin de miere și pancra­șele pline de polen. — Mierea o depune in magazia statului, in fagurele, iar polenul il scoate din pancrașe, il inghite și’l trans­formă prin mistuire in ceară. Mierea ăi ser­vește de nutriment ceara pe care o transmit in formă de placi subțiri pintre membrana spațiurilor interinelare a corpului, servește ca material pentru formarea cellulelor fa­gurilor etc. Albinele lucrătoare mai au la partea lor posterioară o armă, ghimpele, care comuni­că cu o beșteață, plină cu un venin aro­­dant. Ghimpele precum am zis este arma albiniior cu el se apără contra unui inimic, care le atacă, sau care periculează averea statului. Ca și la oameni găsim intr’un stat de al­bine, o clasă de indivizi lucrători, albinele

Next