Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-01-03 / nr. 1
Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI Iași: Pe un an 20 lei noi:—Pe șese luni 11 lei noi; — Pe trei luni 6 lei noi:— Districte: Pe un an 24 lei noi; — Pe șese luni 18 lei noi; — Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci, Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci. — Francia: Pe șase luni 20 franci, lasai, Mercuri 3 Ianuarie 1373. Apare de TREI ori pe septamana DUMINICĂ, MERCURI și TINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPORRAFIEX NAȚIONALE. CALENDARUL SEPTAMANE I. No. 1. Inserțiuni și reclame: Rândul 60 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Exemplarul 20 bani. Stil Stil T I04 PATROKUL DI tKI Răsăritul Apusul Stil Stil mot Pt TRft VTIT -ni ipf ! Răsăritul Apusul yechiu. nou. PAI kukul V 1III. Soarelui. Soarelui. rechiu. nou. PATRONUL piLEI. Ji Soarelui. Soarelui. Decemvrie, 1 ianuarie. ~ Ore. m7Tre.~ m. ianuarie. Ianuarie. ' ............... “ ... '1 Ore.~ui7^Ore 31 12 Duminică. Cuvioasa Melania. 7 34 4 43 4 16 Joi. Conciliu a 70 Apostoli. 7 32 4 47 lan. 1 13 Luni. (+) Tăerea imp. Sf. Vasile. 7 34 4 45 5 17 Vineri. I Sf. Teopemt și Teona. 7 31 4 48 2 14 Marți. Pf. Silvestru Papa Romei. 7 33 4 44 — 6 18 Sâmbătă. 1 (f) Botezul Domnului. 1 7 31 4 49 3 15 Mercuri. Profetu Malacie. 7 33 4 46 7 19 Duminică. (+) Cone. St. loan Botezătorul. 1 7 80 4 60 ANUNUSURI. Rândul sau locul seu În bani. PROIECTUL de reformă a legei instrucției publice. Sub titlul de „câteva reflecsiuni asupra legei instrucțiunei publice“ a apărut o broșură care supune unei critici proiectul de reformare a legei instrucțiunei publice. Această broșură scrisă de un anonim conține mai multe observări juste deși in genere e scrisă in un mod prea abstract, prea generalizator lucru ce nu prea convine spiritului Romăn in gradul seu de astăzi de cultură. Mai intei autorul arată căt de defectuos să fac legile la noi in țară, lucru ce de atâtea ori am observat și noi, dar toate observațiile și ideile trec la noi ca și cănd nici ar fi emise. Controlul zice „In toate țevile toți aceia ce s’au pătruns de necesitatea adevăratelor reforme, au fugit de esclusivism, și au căutat pe de-o parte să se inconjoare de tot ce este autoritate ca știință și esperiență, eară pe de alta, prin lucrări pregătitoare, au deschis câmpul tuturor discuțiunilor, spre a arata că, prudența, dreptatea și libertatea voesc a ține un cont serios de toate opiniunile... Acest adevăr este și mai necesar, și mai tare simțit in materia de instrucțiune, pentru că corpul didactic prin capacitatea, prin experiența de toate zilele, și obicinuința de a se gandi și a raționa necontenit, și-a creat o pretențiune șî un drept mai mult ar fi ascultat, și a se ținea un cont serios de ideile emise. D-nul Guizot s’a ținut strins de acest principiu in organisarea instrucțiunei in Franția, astfel incăt singur zice in memoriile sale: „Avem împrejurul meu toate luminile și tot sprijinul ce puteam dori pentru a indeplini aceste reforme. ... D-nii Villemain, Cousin, Poisson, Thenard, Gueneanda Mussy și d-nu Rendu puneau proectului de lege, ce preparam impreună, mai acelaș interes ca și mine........ Învestiți prin litere, științe și de lume cu o autoritate acceptată de bună voe, pe care o da talentul superior și lunga experiență, ei erau mai mult ca constanți și amici ai mei.“ Mai departe apoi zice: „Mă indoesc că vre-o lege să fi fost mai serios desbătută înainte de a fi presentată.......... Aceasta este căteodată eroarea puterei, cănd întreprinde o operă importantă, a voi să o facă singură, și fuge de libertate ca de un rival, ba chiar ca de un inimic. Eram departe de a simți această frică.“ Dacă din Guizot a întreprins organisarea instrucțiunei in Franția cu aceste idei, cu atât mai mult era necesar, ca Miniștri noștri, din Costafor și Tell, să se inconjure și să consulte pe aceia care, cel puțin prin experiență lor, prin o profesare îndelungă, cunosc îndestul necesitățile și tendințele societății noastre.“ După o cercetare îndestul de lungă asupra scopului ce trebue să și’l propună o lege de instrucțiune și fără care toate disponabele ei nu sunt decăt o regulare mecanică exterioară a învățământului, broșura tratează in deosebi despre reformele proiectate in instrucțiunea primară și atrag luarea aminte asupra lipsei de scoale normale. „Este o naivitate, spre a nu zice altceva, a crede că orice inventament se poate preda intr’un mod tot așa de mechanic ca și schimbările și evoluțiunile militare, fără a altera desvoltarea intelectuală. Astăzi știința pedagogică a luat un avönt foarte mare, și experiențele de toată ziua au arătat că prin ea s’a descoperit metoade nouă de predare, astfel incăt s’a deschis un cămp foarte întins propagării învățământului. Este o diferință imensă intre un învățător trecut prin n «tro'nM pedastoffica sau normală, și altul care n’are alt conductor iu instruirea tinerimii decăt rutina. Pre cătunul, gonind pedantismul, se face a fi ascultat și iubit, pre atăt celalt este steril, rece, inflesibil sub o demnitate rău înțeleasă; nu este decăt un fel de mașină ce’și împlinește datoriile clasei fără a isbuti să desvolte și inteligința junei generațiuni. La noi sunt mulți învățători distinși plini de devotament și inteligință, dară cea mai mare parte sunt departe de a ști și practica arta de a instrui. Astfel lipsa unei școale normale pe base solide va face ca și chiar școlile rurale și urbane, existănde, s’au cele ce se vor mai înființa, să fie sterile și fără nici un resultat in invățămăntul primar.“ Că această lacună nu este împlinită prin disposable art. l pl care prevede intre obiectele de invățământ din Seminarele de gradul artei, și pedagogia se înțelege de la sine. In școala normală nu mai învață cineva pentru sine, ci învață cum să învețe pe alții. Cănd intră in acea școală, el trebue să posedă deja toate cunoștințele a căror artă de a le preda are să o deprindă. Trecând apoi la reformele in numerul anilor de invățămănt, autorul arată imposibilitatea aplicărei legei. „Art. 48 imparte școala primară in două divisiuni, una elementară cuprinzănd: citirea, scrierea, religiunea, gramatica, geografia, aritmetica, istoria țerei, și divisiunea superioară cuprinzănd: gramatica, geografia, istoria țerei, aritmetica, geometria, religiunea, științile naturale, desemnul liniar, noțiuni de industrie și higiena, pentru că a trebuit să fie cineva împins, sau de ignoranță, sau de geniul distructor al instrucțiunei, spre a insera materiile intr’un mod așa de desordonat. Dacă prin cele doue divisiuni prevăzute la art. 48, se înțelege numai două clase, adică doi ani, atunci este o absurditate, a cere ca elevi intr’o etate așa de fragetă ca aceia ce au, cănd vin in scoală, să învețe toate materiile prevăzute in cele doue divisiuni. Geometria, aritmetica, științele naturale, noțiuni de hygienă și industrie, nu pot fi studiate de elevi intr’o etate de la 10 pănă la 12 ani. Dacă din contra fiecare divisiune va cuprinde mai multe secțiuni sau clase, atunci va fi imposibil »l tutor să învețe singur pe elevi in trei sau patru clase.“ In instrucțiunea secondară autorul arată cum și aice, tocmai unde era mai necesară, e lipsă totală de o idee generală care să fi condus pe reformator in propunerile sale de reformă. Totul se reduce la simplificări exterioare in numerul claselor și a profesorilor. Astfel cursul învățământului secundar să fie numai de 6 ani. „Mai de la inființarea invățămăntului secundar la noi, pe cănd instrucțiunea superioară era mai necunoscută, s’a păstrat sistemul mixt desvoltat in opt clase, și dacă înainte pe această epocă se preda și oarecare noțiuni de drept alături cu științe și litere, aceasta numai ca să satisfacă pe de o parte trebuințele ce se simțeau de oameni speciali in această ramură, eară pe de alta ca să învețe pe victorii membri ai societății se cunoască drepturile și datoriile fiecăruia. Chiar in timpul când se despărțise instrucțiunea secundară in doue ramuri, litere și științe, se văzuse trebuința a se da un timp suficiente spre a consolida studiurile prevăzute in fiecare secțiune, însuși legea actuală, deși a suprimat clasa a Vlll-a, fiindcă a înființat invățămăntul superior, dară s’a ținut de sistemul mixt, căutând se imulțască clasa luminată ce-și luase naștere încă din timpul cănd oamenii sinceri și fără pasiuni se devotaseră desvoltărei generațiunei viitoare. Instrucțiunea secondară are nevoe de un timp mai îndelung pe de-o parte ca să se consolideze noțiunile literale și științifice ce fac obiectul învățământului secundar, era pe de alta să dea societăței și instrucțiunei superioare nu copii, ci lunt ce încep a cunoaște datoriile lor, atăt ca membri a societăței in care intră, căt și ca oameni care prin studiile lor speciale vor veni mai târziu se umple golurile ce continuu se ivesc la trebuințele noastre. Intr’adevăr, la ce resultat vom ajunge cănd, un copil, după un studiu foarte slab de 2 sau 3 ani in clasele primare va intra in Lyceu cel mult de 10 ani, și apoi in etate de 16 ani va merge, fără un studiu consolidat și fără o etate convenabilă, se asculte pe profesori din invățământul superior.“ Trecămd apoi la impărțirea materiilor după profesori, autorul constată și alte greutăți sau chiar imposibilități practice. Art. 66 și 67 prevăd, cel d’intăi materiile ce se vor preda in gimnasii, precum și numărul claselor, fară prin celalt să institue căte un profesor pentru fiecare materie din cele cuprinse in art. 66, care conform distribuțiunei programei, o va preda singur de la început gimnasiului pană la finit. Am arătat in destul necesitatea ce este a se adopta o tendință in instrucțiunea secondară, și prin urmare nu voiu mai insista spre a arăta această lipsă. Să presupuiu ănsă acum, că cea ce n’a făcut legea vor face programele, și că se va adopta, unul din cele două sisteme, litere sau științe. Nu zic nimic despre adoptarea sistemului mixt, căci ar fi absurd a pretinde că acest sistem se poate desvolta intr’un mod suficiente in 6 clase. Adoptăndu-se supremația literelor asupra ști- FOILETON. VIAȚA ALBINELOR Un Studiu după E. Vogt, de Dr. W. Finkei stein, Inainte de a trece la adevărata themă, despre care mi-am propus a trata fie-mi permis onorabilii mei lectori a vi da o ide despre constructiunea anatomică a albinelor, care după drept curânt ar fi chestiunea unui onorariu de teologie, usată in scoli, nu a unei lucrări ca aceasta de față, destinată pentru foiletonul unui ziar. Dar cine din noi se poate lăuda că n’ar fi uitat multe din cele invatate pe bancele școalei, mai cu samă chestiuni de genul acesta, care au o valoare deosebită numai pentru acela care se ocupă cu științele naturale? Vă rog dar aveți puțină răbdare și apoi ne vom introduce cu încetul in interiorul unui stubei și vom vedea, vom auzi lucru de mirare. Vom vedea cum aceste insecte pe care le întâlnim in timpul verei alergând de la floare la floare, au un stat regulat, au legi pe care le respectă, au indivizi inpărțiți in caste, duc o viață care seamănă mult cu viața oamenilor. Să ne grăbim, dar a începe se nu perdem timpul. Albinele fac parte din clasa insectelor, numite hymenoptere. Ele au ca toate insectele un cap, care poartă ochii, firișoarele și gura, un trup împărțit in două: a) peptul sau partea medie, care poartă pe fața sa inferioară trei perechi de picioare, pe fața sa superioară, două perechi de aripi; b) corpul propriu zis compus din inele, legate unul de alta printr-o membrană foarte fină, numită membrana interinelară corpul propriu zis cuprinde in interiorul seu, organele digestive, respirătoarie și genitale. Capul este așezat pe un găt scurt și subțire și se poate mișca in toate direcțiunile. El poartă la părțile antero-laterale căte un firișor de fiecare parte in forma unui cantșuc, articulat la extremitatea liberă, — și căte un ochiu mare, fiecare compus de mii de ochișori microscopici, acoperite cu o cornea comună, acești ochi servesc numai pentru vederea in apropiere. Sus pe cap mai găsim incă trei ochi singulare, așezate in forma unui triunghiu, destinate pentru vederea in depărtare. Cu acești ochi controlează albina sborul in depărtare, se păzește de inimicul seu neîmpăcat, rândunica, și de alte paseri ce se hrănesc de insecte; cu acești ochi, ea caută in sbor floricelele încărcate cu materialul necesar pentru producțiunea de ceară și miere, nimic ce ar putea fi întrebuințat pentru inbogățirea statului seu, nu scapă din vederea acestor ochi.Ce bine ar fi dacă am putea și noi practica in capul multor diplomați ai noștri, in capul diferitelor persoane ce se ocupa cu așa numită „înaltă politică“, căte un ochișor de albină, țara ar sta mai bine de cum stă, numiții bărbați ar vedea in depărtarea viitorului, ar vedea că această inaltă politică, plină de personalități duce țara la ruină. La partea inferioară a capului găsim o gură, cu o buză superioară groasă, două fălci, care disvort o putere relativă considerabilă, și servesc atăt ca instrument de lucru căt și ca armă in timp de răsboi; alături cu fălcile mai observăm, două beriuțe pediculate și in fine o buză inferioară, lungă, păroasă, care face serviciul unui organ sugător. Albina soarbe cu buza inferioară mierea din flori întocmai precum câinele cu limba aba cănd bea. Aripile in număr de patru, doue de fiecare parte, sunt membroase, transparente, nervate, obicinuit acoperite cu un păr foarte fin și pot fi împreunate prin niște cârlige, incăt să se pară că sunt numai căte o aripă pe fiecare parte a pieptului. Picioarele posterioare a Albinelor lucrătoare sunt turtite la articolul lor inferior și cam scopite la partea internă, incăt au forma unei lingurițe; scobitura s’a numit de Anatomiștii „pancraș“. Mai sus de pancraș la articulul al doilea se afla un păr moale ca mata»», des și aranjat in forma unei periuțe. Tot corpul in sine este acoperit cu păr din care unele peri au întocmai ca o pană peri laterali. Albina așezindu-se pe o floare, deschide cu fălcile tăioase antera, adună polenul (praful de flori) pe corpi sau păros, mătură apoi cu periuțele polenul de pe corp,ți udă cu puțină miere din gură și-l transportă in forma unui pachet mic, de mărimea unei semințe de cânepă in pancrașele sale, iar mierea florei, o soarbe cu buza inferioară, o înghite și astfel se întoarce acasă încărcată cu stomacul plin de miere și pancrașele pline de polen. — Mierea o depune in magazia statului, in fagurele, iar polenul il scoate din pancrașe, il inghite și’l transformă prin mistuire in ceară. Mierea ăi servește de nutriment ceara pe care o transmit in formă de placi subțiri pintre membrana spațiurilor interinelare a corpului, servește ca material pentru formarea cellulelor fagurilor etc. Albinele lucrătoare mai au la partea lor posterioară o armă, ghimpele, care comunică cu o beșteață, plină cu un venin arodant. Ghimpele precum am zis este arma albiniior cu el se apără contra unui inimic, care le atacă, sau care periculează averea statului. Ca și la oameni găsim intr’un stat de albine, o clasă de indivizi lucrători, albinele