Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)

1874-07-03 / nr. 72

FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. _ ___________________________ CALENDARUL. sept .­MANE­I. Stil vechiu. Stil nou. DIOA. PATRONUL DILKI. Res. Soar.­­ Ap Soar. Stil vechiu. Stil nou. DIOA. PATRONUL DILKI. Res. Soar. Ap. Soar. ________________________ I . _______ _________ 11_________ __ __________________________________ Iunie. Iulie. Ore­­m. Ore­­m! Iulie. Iulie. Ore­­m! I Ore­­m! 30 12 Duminică. Cone. celor 12 Apostoli. © 4 18 7 41 4 16 Joi. Părintele Andrei Criteanul. 4 21 7 88 Iulie 1 13 Luni. Sf. Cot. Cosma și Damian. 4 19 7 41 5 17 Vineri Sfânta Maria și Atanasie. 4 22 7 37 2 14 Marți. Veșmântul Maicei Domnului. 4 19 7 40 6 18 Sâmbătă. Cuviosul Sisoiu cel mare. 4 23 7 36 3 15 Mercuri. Martirul Iachint și Anatolie Patr. 4 20 7 39 7 19 Duminică. Cuviosul Tom­a și Acachie. 4 24 7 35 PREȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un an 12 lei noi;—Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;— Germania: Pe 6 luni 18 franci; —Italia, Belgia, Elveția :— Pe șase luni 22 franci. Revistă internă. Raporturile dintre România și Poarta, drep­turile noastre puternic intemeiate pe trac­tatele vitejilor Domni cu puterea musulmană, din zi ce merge ajung a fi cunoscute mai bine de către presa europeană, ce le ignorase pănă acum. Dovadă nouă despre aceasta un arti­col din jurnalul englez The Globe, din care reproducem după „Presă“ următoarele: De­și unii amici periculoși ai Turciei, răs­­păndind alarma despre atitudinea amenință­toare a statelor tributare creștine contra Por­­ței, au atribuit tot felul de scopuri resboinice din partea principilor României, Serbiei și Muntenegrului, totuși nu este cea mai mică indoială pentru noi că aceste planuri nu trec peste o comună înțelegere de a-și apăra drep­turile contra ori­ce încălcări..... ori­cum, a­ceste țări fac bine de a se grăbi a-și arăta iu ce stă drepturile lor cari sunt cu totul independente de Turcia. Vechile tractate în­cheiate intre Principate și Sultan sunt pu­blicate in extenso, și Poarta, care in confe­rința din Paris a aruncat îndoieli asupra au­tenticității acestor documente, este somată să se pronunțe dacă recunoaște sau neagă validitatea lor. Prin aceste tractate sau „Ca­­pitulațiuni“ Sultanii recunosc Principatele Va­­lah­iei și Moldaviei de țări indepindeU li­bere și necucerite, dar sub protecția Porții. Poarta nu poate sub nici un protest să se amestece in cele din intru ale Principatelor. Principilor asemenea este recunoscut dreptul de a declara resbel și de a incheia pace. Prin evidența acestor documente se stabileste că România nu este o provincie turcească, ci o țară independinte, a cărei posițiune fața cu Poarta este regulată prin vechile tractate re­cunoscute in 1858 de cătră puterile garante, inte care trebue considerată și Turcia. Consiliul general al districtului Teleorman a votat mai multe fonduri pentru construirea unei Căsărmi destinate pentru milițiile dis­trictului. Locul unde are să se zidească a­­ceastă Casarmă este coasta dea­u­lui de pe malul Dunărei, la Turnu-Măgurele, față in față cu orașul turcesc Nicopole. In ziua de 22 Iunie s’a și pus peatra fundamentală, in prezența d-lui ministru de Resbel, care a pre­zidat ceremonia solemnă, la care au mai luat parte trupele districtului: dorobanți, călărași, miliții și elevii din școli. După rugăciunile obicinuite și punerea petrei fundamentale, trupele au defilat dinaintea persoanelor ce erau de față și apoi au făcut felurite manevre, a fost repr­esentat de comisiunea compusă din d-nii Prefect al județului ca președinte, și d-nii Primariu și Rector al Universităței ca membri, asistând totodată și membrii co­­misiunei pentru alegerea și cumpărarea căr­ților de premii. După deschiderea solem­nită­­ței de Duminică făcută de către d-l Prefect, d-l A. Naum a ținut următorul cuvânt: întruniți astă­zi spre a celebra solemnitatea tradi­țională a impărțirei premiilor școlare, suntem feri­ciți văzéndu-ne incuragiați la această serbare de fi­ința unui public numeros, compus de­sigur, in cea mai mare parte, de insuși părinții și rudele copiilor pe carii, după un an de studiu, voim­ai încununa a­­cuma. Nu doar că cununa de stejar și micele cărți ce li dăm, ar face in gândul cuiva singura resplătire ce să cuvine lor, mai puțin incă scopul final a invă­­țăturei ce primise. Rolul premiilor este de­­ tot mo­dest: el are de țintă o simplă incuragiare, o stimu­­­lațiune mai mult pe lăngă acele ce s’au dat elevilor in clus­iv tot cursulu anului de către învățătorii și dirigenții lor. Să scie dar, tenera generațiune că nu invețăm pentru neînsemnatele daruri ce ni să dau la sfârșitul anului școlar, nici pentru generoasele apla­­use ce primim astă­zi in sunetul muzicei. Scopul invfițăturei și a educațiunei este mare și nobil . Desvoltăndu-ne inteligința, m­obilindu-ne ini­ma punéndune in stare a cunoaște binele din réu, a face pe unul și a fugi de cela­l­alt garantăndu-ne o esistență liberă și folositoare pentru a ne servi țara in care ne-am născut, facându-ne a găsi mai târziu in îndeplinirea consciințioasă a datoriilor noastre de cetățani, acea liniște sufletească care este adevărata fericire a omului pe pământ, învățătura ne perfecți­onează, apropriindu-ne ast­fel de Dumnezeu creato­rul nostru. Cultul simțirilor afectuoase pentru părinți și seme­nii noștrii, iubirea de patrie, înălțarea inimei prin a­­spirațiuni nobile, instinctul demnităței morale, adi­­minirea sufle­tului incă din pruncie cătră bine și vir­tute, eată scopul invățăturei și a educațiunei. Să nu ne inșălăm, dacă, pentru a ajuge la acest scop , dacă, pentru a da scoalelor noastre, acesu avânt pu­ternic de vădita propășire, multe s’au făcut pănă as­tă­zi, multe s’au îmbunătățit, mult mai multe incă ne remăne de realizatu. smulțirea numerului scoalelor și a școlarilor, devotamentul corpului învățător, a­­lungarea din școli a uzului mecanic ucigător de inte­­ligință și înlocuirea lui prin metoade practice și atră­gătoare pentru copii, sunt negreșit îmbunătățiri câș­tigate d­e Amim inainte. Comparat., cu trecutul ne mângâie îndestul; cerințele ănsă pentru viitoru sunt mari și realizarea lor ne ține intr’un f’elu de ne­as­­tămpăr. Suntem însă in drept a spera astăzi mai mult decăt ori­cănd realizarea acestor îmbunătățiri. Acum consiliul general de instrucțiune este convo­cații anul acesta. Opiniunea tuturor oamenilor de scoală din toate gradu­rile invățămăntului nostru vor fi consultate; nimic nu­ ne permite a nu vede căt mai curăndu, reformele acceptate și crearea școlilor de meserii și profesionale, imperios reclamate de timp In momentul dat de a ne despărți astă­zi plini de speranță și credință pentru viitor, să-mi fie permis a mulțumi, in numele D-lui Ministru, corpului învățător pentru sporul său din anul acesta. Școlarilor li voiu zice: Mergeți in sinul familiilor voastre, luați noule puteri in timpul vacanților ce vi se dau pentru re­­paos, păstrați in memoria voastră recunoștință pentru acei ce v’au învățat, v’au povățuit și s’au îngrijit de voi intoarceți-vă la toamnă odihniți și întăriți pentru sus­ținerea studiilor voastre viitoare, aducăndu spiritul de ordine, de respect pentru legile și așezămintele țării, de disciplină, de aplicațiune la studiu, de mo­destie, lucruri care fac reputațiunea școlarului și re­­numele școalei. Părințiloru li voiu zice: nu fiți nepăsători pentru creșterea și învățătura filor voștri, cercetații in cur­sul anului; nu cereți tot numai de la stat și de la învățători, veniți in ajutorul lor și a disciplinei șco­lare prin exemplul bunelor moravuri ce singuri puteți da fiilor voștrii căt­ă-i țineți pe lăngă voi. O întris­tare adâncă ne-a cuprins pe noi, servitori ai școlii, vezind că in cursul esamenelor de sfârșitul anului școlar, băncile auzitorilor, locul părinților, a rudelor și a corespondenților erau deșarte Disciplina scoa­­lei este strins legată cu starea moravurilor; cea a doua singură poate intări pe cea d’intăi și numai din concursul amănduror să nasce o solidă civilizare. Cuvântarea cuvenită la solemnitatea de Luni de la școala centrală de fete s’a ținut de d-l G. Buțureanu prof. de pedagogie la acea școală. D-sa a insistat mai cu samă a­­supra misiunei și detoriilor, ce are de împli­nit femeia in societate; a aratat cum trebue să fie crescute și instruite elevele, pentru a pu­tea aduce adevărate foloase femei, și ca do­vadă despre jam­urirea bine­făcătoare a fe­meii a citat mai mulți barbați renumiți, cam­ singur și numai mamelor celor virtuoase și deștepte au a mulțumi pentru rolul cel mare ce au îndeplinit ca mari învățători și mora­liști practici. In fine s'a adresat cătră eleve spuindu-le, că adeverata resplată a hărniciei și talentelor nu stă in premii, ci in bu­curiile sufletești și in mulțemirea morală, ce vine pe urma adevăratei învățături și a fap­telor bune. împărțirea s’a început cu clasele primare și s’a făcut in regula cea mai bună. In ce privește cărțile cu cari s’a incununat anul acesta vrednici și sfința, trebue să măr­­turisască ori­cine, că o alegere mai potrivită nu se putea face. Cum se vede comisiunea cu drept cuvânt a socotit se până in mănile tinerimei cărți pe dinafarț <e’i drept modeste dar de un cuprins interesant și scrise intr’o limbă românească simpla și naturală. Mai cu samă premiile pentru clasele superioare de Liceu ne prezintă scrieri romane literare din cele mai bune, ce s’au publicat la noi in tim­pul mai nou. Manuale de instrucțiune incă s’au dat intr’un numer de ajuns, alegăndu-se cele ce s’au găsit mai corespunzătoare in toate privințele din cărțile scolastice de la noi, mare parte compuse dintr’un spirt de speculație. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. ANUNCIURI: Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia.—Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris9 rue Drouot, 9. Exemplarul 40 bani. Solemnitatea Impărțirea Premiilor. Solemnitatea impărțirei premiilor de finele anului scolariu 1873-74, s’a făcut Duminică in Sala Curței Juraților pentru scoalele se­cundare și primare de băeți și alalt­eri Luni, in localul scoalei centrale de fete pentru scoa­lele secundare și primare de fete. Ministerul Revista Enternă. ERANTIA Legitimiștii iazăși visează despre restaura­rea Monarh­iei, dovadă este manifestul Con­telui de Chambord prin care arată francezi­lor reaua situație in care se găsește Franța in timpul de față. El le spune că este gata a se pune in capul regatului și astfel să dea Franței liniștea și siguranța de care este lip­sită. Manifestul Contelui de Chambord s’a publicat prin jurnalul l’Union, care a fost suspendat—din acea causă—pentru 15 zile. Deputatul Lucien Brun, in ședința adunărei din 8 iulie, a interpelat guvernul in privința suspendărei jurnalului l’Union zicând că, ne­­fiind guvernamental Franței definitiv, nimicu nu putea impedeca pe Chambord de a vorbi, prin urmare l’Union nu trebue să fie sus­pendat. Ministrul Fourton, arătând prescrip­­țiunile legei din 20 Noembre și măsurile luate contra bonapartiștilor și radicalilor de cătră Minister, care vroește să apere puterile Mareșalului Mac-Mahon contra tuturor ata­curilor, susține că nu s’a făcut nici o nedrep­tate jurnalului l’Union. Ernoul respunde Mi­nistrului și discuțiunea se închide. Urmează apoi diferite propuneri pentru trecerea la or­dinea zilei. Intre propun­ori au fost Lucien Brun, Ernoul, Chesnelong din partea legiti­­miștilor, Kerdrel și Paris din partea dreptei, Albert Grévy din partea stângei. Ministrul Cissey, in numele guvernului, susține propu­nerea Paris, care cere ca adunarea națională să apere cu energie puterea încredințată Ma­reșalului Mac-Mahon pe timp de 7 ani, re­­zervănduși dreptul a examina constituțiu­­nea. Această propunere însă a fost respinsă cu 368 contra 330 voturi, asemene a fost respinse și celelalte. In urmă Adunarea to­tuși a votat trecerea pur și simplu la ordi­nea zilei cu 339 contra 315 voturi. După in­cluderea ședinței Ministerul, considerând re­spingerea propunerei deputatului Paris ca vot de neîncredere, a depus demisia in minele Mareșalului, care a refuzat a o primi mărgi­­nindu-se a adresa Adunărei un mesagiu prin care i amintește despre sarcinele ce ea și-a luat prin legea din 20 Noemvre cănd i-a in­­credințat puterea executivă pe timp de șapte ani. Acea lege, zice Mareșalul, este defec­tuoasă prin urmare cere grabnica ei imbu­­nătățire, fiind­că țara dorește organisarea puterilor publice care sunt garanția stabili­­tăței și apelând la patriotismul adunărei o in­vită să deie țerei ce-i datorește și ce ea a­­șteaptă. In fine Mareșalul conjură adunarea in numele celor mai mari interese a țerei se resolvească grabnic întrebările ce i le va fa­ce Ministrul in unire cu comisiunea consti­tuțională pentru că astfel se poată da țetei siguranța și liniștea de care are mare tre­buința. Mesajul a fost cetit in ședința din 9 Iulie, și­ a fost primit cu aplauze din partea drep­tei și a centrului drept. După aceia s’a fă­cut diferite propuneri—urgența tuturor a fost respinsă—intre care și a deputatului Duval, care cerea disolvarea adunărei naționale și convocarea alegătorilor pentru 25 Octomvrie. Deși propunerea Duval a fost respinsă totuși ea iși are insemnătatea ei, dovadă este că foile tuturor partidelor susțin că, zilele Adu­nărei naționale fiind ca și numerate, disol­varea ei pare a nu se mai putea amăna. GERMANIA. După cum scrie „Gazeta de Speneri”, epis­copii prusieni nu vor publica rezumatul con­ferinței de Fulda­ții circulare pastorale adre­sate dioceselor lor ci se vor mărgini pe lăngă a da clerului instrucțiunile necesarii pentru a-i arăta atitudinea ce va trebui se urmeze față cu legile eclesiastice. Aceiași foae zice că majoritatea episcopilor ar fi pentru con­­siliare. Propunerile transacționale se vor tri­­mete la Roma, nu pentru a solicita aproba­rea cursei, ci numai pentru a căpăta părerea ei. Creditul extraordinar de H milioane fi­ cerut de Ministerul bavarez pentru îmbună­tățirea materialului militar a fost votat de către Cameră cu o majoritate considerabilă. Această sumă se va lua din suma de 158 milioane ce s’a dat Bavariei din indemnisa­­rea franceză. AUSTRO-UNGARIA. O telegramă din Viena, publicată de jur­nalul de Francfurt, afirmă că Austria, Rusia și Germania au luat resoluția ca pe viitor, tractatele de comerț ce le vor incheia cu Poar­ta, se nu privească intru nimic pe Romănia, cu care vor incheia tractate de comerț ca și cu celelalte state independente. Legea asupra necomptabilităței elective vo­tată de Camera Ungariei, a motivat dimisiu­­nile lui Tisza, capul opoziției și a baronului Szennyey care a depus mandatele lor de membri a­i consiliului de administrația ma­rilor companii. Mai mulți deputați notabili ăncă voesc se depună mandatele ce li­ s-a în­credințat de cătră alegătorii lor. SPANIA. Atrocitățile ce comit Carliștii in contra prizonierilor, nu deșteaptă mai mult simpa­tii in Anglia unde ei erau mai nainte așa de bine priviți. Jurnalul Times, acuzănd pe Carliști că violează toate legile omenești, o­­pinează că Franța nefolosindu-se de poziția ei ca vecină pentru a curma odată masacră­rile­ continue, Anglia nu va intărzia a lua a­­supră și acea sarcină. Carliștii iarăși a apă­rut in numer considerabil in valea de la Lo­­morostro amenințând Castro-Urdiales și La­redo și întrerupând din nou navigațiunea pe Nervion și comunicația cu Bilbao. Urmașul mareșalului Concha, generalul Zabala, se a­­șteaptă de căte­va zile se sosească la San­tander, pănă acum însă nu s’a arătat pe acolo. Belfast 7 Iulie. Proprietarii fabricelor de tors lănă au redus salariile cu 10 p. c.—30 mii lucrători s’au pus de eri in grevă. Pro­prietarii vor inchide fabricele pentru 15 zile. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași. No. 5996. In coformitatea adresei adminis­­trațiunei domeniilor Statului No. 12835, la 16 Iuliu viitor urmând a se ține licitațiune in camera acestui oficiu, pentru vânzarea ma­terialului a trei Coșere de pe moșia Sinești și Stolnești din acest județ se publică spre știință. No. 5899. In conformitatea adresei admi­nistrației domeniilor Statului No. 13114, la 10/22 iunie curent, urmând a se ține licitațiune in camera Prefecturei pentru inchierea bunuri­ FOILETON. O CĂLĂTORIE IN CALIFORNIA. sau Expiațiunea. Traducrere de Jean Răducănescu. I. O visită neașteptată. Dl. Jamin era grefier tribunalului civil din Bérantón, vechia oraș spaniol. El locuia in strada Bosses­ du Doubs, intr’o casă ce era pă­rete in părete cu închisoarea publică. Era un barbat brav, și iși indeplinia funcțiunea cu un zel și cu o convincțiune vrednică de cel mai bun oficiu, serios ca un magistrat in mantia sa, și regulat ca cel mai bun omuic, și pe căt era de meritabil in serviciul seu pe atâta era de incapabil de a face rău aproapelui seu; pen­tru rest, era fără pretențiune și fără defect, nici chiar nu prisa, lucru neauzit până a­­tunci pentru grefieri. D­na Jamin era o soție vrednică de acest om onest , simplă de­și era fiica unui bacal din strada Lombardi, și dulce de­și era naltă și uscăcioase, bună menageră și mamă excelentă. Calitățile sale eru incă și mai bine văzute de bărbatul ei prin numele de Amenaida ce il impuse cu solemnitate rudeniele ei, nume ce Ta fost a­­tinsit pronu afinduse la Theatru Francez unde se hasardasă odată in viața lor de a se duce intr’o sară pe cănd se juca piesa: Taneved. Ornamentul acestui menaj burghez, bucuria și speranța familiei, era d-șoara Leonia Ja­min, in etate de șase ani, frumoasă micuță, brună, cu ochii vioi și talia puțin arcuită. D-șoara Leonia avea toate virtuțile vrăstei și a sexului seu, adecă era foarte limbută, prea curioasă puțin capricioasă și de o în­dărătnicie încântătoare. Ea nu avea de­căt un singur defect; iubea prea mult dulcețurile și de acea și d-na Jamin; in fie­care an făcea atăt de multe in căt văzindule se păreau că nu au să se mai sfârșească, dar care se sfărșau nainte de coacerea cereșilor și pomuș­oarei. ’Mi aduc aminte, că intr’o zi, adecă la 17 Fevruarie 185 ... d șoara Leonte avea o pof­tă foarte mare de dulceți. Era aceata cam pe la noue care sara și pănă atunci ea lua­se de mai multe ori, de aceea nici maica sa nu vroea sei mai des. Dar, dorința unei fe­te nu admite obstacole. îndată țipetele in­­cepură, ascuțite și nesuferite, tropăiturele din micele ei picioare, și micii ei pumnișori lo­veau cu toată puterea lor in ușa dulapasului din partea unde erau dulcețile in­gavanoase, așezate in rând și toate cu etichetă deasupra. In acest moment, dl. Jamin era ocupat cu copierea unui ordin ce condemna pe un hoț la un an de închisoare, și scriind se gândea în înțelepciunea magistraților ce protejează averea cetățenilor. D-na Jamin împletea la colțun, și pe cănd degetul ei purta din in­stinct cele două andrele lungi, ochii sei ce­teau pe o frumoasă carte ce era deschisă di­­naintea ei; era Educațiunea Fetelor, de Fe­­nelon, capitolul despre lăcomie. O lampă a­­șezată in mijlocul mesei, respăndea o lumină liniștită, ca și un amic bun ce-și ajută pe a­­micii lui la lucrul lor. O tăcere fericită și bine-făcătoare domnea in modesta cameră și invita la meditație. In mijtocul acestei liniște atăt de dulce sbucni vijelia superărei d-șoarei Leonia. Se înțelege că părintele ei, fiind tulburat in m­e­­ditațiunele sale asupra justiției omenești, il făcu să se iriteze puțin, chiar și in contra copilului seu. „Leonie, strigă el, acum mă scol. — Auzi tu ? reluă maica sa, are să te o­­cărască tatăl tău. — Vrau dulceti, repetă nerăbdătoarea co­pilă. — D-șoară, zisă dl. Jamin ingroșindu’și glasul, taci, sau n’ai se mai capeți nici­oda­tă, nici chiar la dessert. — Erau dulceți, respinsă lacoma copilă cu o voace pătrunzătoare și prelungită ce a­­coperea toate dojenile părintelui și a mamei sale. — E de nesuferit, strigă totul, și am se­mnă turburii. In acel timp, el se sculă, cu o căutătură amenințetoare. „Vrau dulceți! fu singurul strigăt ce res­punsă la acest act de autoritate. — A ! apoi te ai intrecut cu șaga, zisă dl. Jamin. Ce mutră frumușică face răutăcioasa, adăogi el mai incet uităndu-se la femeea sa. Să vedem, Leonie, asculți, sau de nu... El ridică palma și făcu gestul ca și cănd ar voi se o lovească. Mica fetiță plecă ca­pul surizind cu ironie, și repetă gestul pă­rintelui ei. „Cum d-șoară, d-ta ’ți permiți... căt de bine ’ți samănă scumpa mea, chiar tu la șa­se ani.. Oh! căt ești de rea, răutăcioasa! Vei avea la dejun numai păne uscată... Haide femee, dăi dar dulceți.“ Biruită prin această rugăminte, ce­ea o dorea, d-na Jamia se îndreptă spre dulapaș și-l deschisă. Dar abea ușa era cascată și ea e împinsă cu violență scoțind un țipet de groază. „Ce este­ copilul meu,“zise d. Jamin scu­­lănduse repede. Pentru tot respunsul, femea sa, pică pe un scaun, cu un ochi speriat fiind măna in­­tinsă spre ușa dulapasului. Dl. Jamin ’și aruncă ochii spre partea acea și nu văzu nimic; dar i se păru că au­de înăuntru un vițel surd și nesfârșit, ca și cum ar suftria peretele. „Ah! mică nebună, zisă el rizind, ți’i frică de un lucru de nimic! de un șoricel ce roa­de o coajă de păne. Dar d-na Jamin, cu brațul tot intins, și cu ochiul speriat ședea neclintită pe scaun și nu cuteza se vorbească. „Să vedem, linișteștete, scumpa me amică, zise dl. Jamin apropiindu-se de ea și luăn­­d’o de mănă, vrau să te scap de acest cum­plit inimic... Căt de tare m-ai speriat! El se ’narmă cu cleștele și deschisă ușa dulapașului; dar in momentul cănd se plecă cu multă luare aminte se caute pe nevăzu­tul rozător, se trase indărăpt, scoțind și el un țipet de groază. Zerise in părete un cap de om și doi ochi sălbatici ce’l priveau. „Le fugim!“ ii zise atunci femea la care reveninduși puțin in simțire il trăgea de poa­la surtucului. Dl. Jamin sta la indoeală, ne­știind, in tulburarea in care’l aruncase această opera­țiune dacă trebue se fugă sau să se încerce de a respinge pe acest vizitator strein. In fine turburat și tărăt de țipetele femeei și a copilei lui, se retrasă cu grabă. Dar abea era in celalalt capăt al camerei, și ușa du­lapasului se deschise cu scompt mare, și un corp pică greu pe parchet. Dl. Jamin se în­toarsă la acest vuel, dar corpul se ridicase, și un ora sta in picioare cu părul ia desef* \

Next