Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1875 (Anul 8, Nr. 1-62)

1875-02-14 / nr. 17

CTIRIERU­L DR IASSI. CONSILIUL COMUNAL DIN IAȘI. SESIUNE EXTRAORDINARĂ. Ședința a 8-a din 9 ianuarie 1875. Președința d-lui Primar N. Oanea. Membrii presenți 10 și anume: DD. 1. Cantaenzino, N. Drosu, G. Racoviță, D. Mi­­ler, I. Anghelicăi, I. Ianov, G. Scorțescu, A. Baronzi, Gr. Tafescu, V. Botez. Bolnavi: DD. I. Antoniadi, P­­icheriu. In congediu • D. Col. Gr. Sturdza. Absenți: DD. D. Kor­es, V. Pogor, I. D. Gherghel. Ședința se deschide la 2 oare p. m. D. Primar. Urmăm cu discuțiunea asu­pra budgetului. D. Raportor O. Racoviță. Am ramas la articolul pentru subvențiunea teatrului. In budgetul ce s’a fost votat de Consiliu era înscrisă suma de 55500 lei pentru teatru, inse Comisiunea a redus 45500 și a lasat numai 10.000 lei ca ajutor pentru teatru, având con­vingerea ca fără subvențiune teatrul are să fie intr’o stare mai bună și cănd vor veni trupe noi să le venim numai in ajutor ca să poată plăti localul teatrului și cheltuelile de începere. D. Cantacuzino. Prin urmare Comisiunea, pe cât ințeleg, numai găsește de cuviință că trebue o subvențiune; insă ea zice că dând Comuna localul s’ar găsi trupe care să se angajeze pe un timp și să de­m reprezentații. Eu cu cea mai mare bucurie aș vota cu Co­misiunea dacă aș are convingerea că sunt trupe ce vor veni cu asemene condițuine, dacă vise nu putem ave această conv­igere atunci nu putem suprima subvențiunea căci lăsăm publicul fără nici­ o distracțiune. D. Tufescu. Ea nu mé pot uni cu opi­­niunea Comis­inei și eată pentru ce­ ved că s’au alocat 10,000 lei pentru teatru, și Co­misiunea ne spune că fără subvențiune tea­trul va merge mai bine. Dacă noi astăzi cu 55000 franci nu putem ave un teatru perfect, cum este cu putință ca să avem un teatru cu 10,000 lei ? dacă punem numai 10.000 lei, nu putem ave mai mult de­cât un teatru de carmaroace. Eu sunt de părere că trebue să menți­nem cifra de 55500 lei, și să nu facem nici o reducere, căci dacă luăm teatral cum am luat muzica, nu știu cum mai dăm samă pu­blicului față cu diferitele dări ce le plătește, căci numai cu asfalt să mergem înaintea pu­blicului, publicul nu să mulțumește. Teatrul la noi există de mult, de 40—50 ani, și nici­o­dată n’a fost suprimat; prin urmare sunt de părere că trebue să se men­­te subvențiunea 55000 franci pentru teatru. D. Drosu. Am cerut cuvântul pentru ca să arăt că d. Tufescu este in eroare cănd zice că Comuna a cheltuit 55000 franci pen­tru teatru și că astăzi Comisiunea a lasat numai 10,000. Pănă acuma am cheltuit nu­mai 35000 franci, prin urmare diferința in­tre 10,000 și 35000 lei nu este așa de mare ca intre 10,000 și 55,000. Noi nu suprimăm subvențiunea, de căt lăsăm trupelor mai multă facilitate de a juca, căci pănă acuma să da o subvențiune mai mare insă publicul tot nu avea un teatru bun. Noi nu putem pune biruri pentru ca să dăm mari divertismente; de aceia susțin opiniunea Comi siunei. D. Anghelichi. Eu am diferit de părerea majortărei onor. Comisiunei, pentru că o să aloca 10000 franci in budget pentru teatru, este a’l desființa, in privire că cu 10,000 lei este evident să abia să poată plăti chria loca­lului. Ori­ce trupă vine, trebue ajutată căci dv. știți că cheltuelile ce să fac cu muzica, cu decorul, cu costumele etc. nu să pot acoperi numai cu rețetele serale. Teatrul există de 40-50 ani, după cum a spus și d. Tufescu, și totdeauna a fost subvenționat; astăzi a supri­ma subvențiunea este a’l desființa, prin ur­mare eu ara diferit de opiniunea majorităței de părere Comisiunei și sunt și acuma că dacă nu viseneți întreaga cifră de 50000 fr, căt a fost pănă acuma un budget, dar cel puțin să înscrieți 20000, pentru că nu este cu putință ca cu ceia ce produce teatrul să se acopere toate cheltuelile de întreținere. Teatrul pentru ca să fie bun, trebue ca trupa să fie bună, și o trupă bună nu poate să fia dacă nu este plătită de o direcțiune subvenționată; alt­fel nu este cu putință să se susție, și de acaia in comisiune am fost contra reducerei subvențiunei și sunt și a­­cuma tot contra. D. Ianov. D-lo Primar și d-lor Consilieri, am avut onoare la facerea budgetului de a *- -**- -­­a nu numai să rămăe un budget suspine l" ni&tegte pănă acuma de Comună pentru teatrul romăn cur susținut să se adaogă după cerirea justă a mai multor cetățeni din Iași pentru ca se fie și o trupă de operă, și Consiliul, după o lungă discuțiune a recunoscut justeța cere­­rei și a inscris in budget 55600 franci, cre­­zind că cu această sumă și cu caia ce să poate incă aduna din rețetele serale s’ar pute da o distracțiune publicului întreg, căci pre­cum să pretinde de o parte din societate și cu drept cuvânt teatrul roman nu este încă la inalțarea misiunei sale pentru a da publicului o distracțiune plăcută și morală și să se p­oată întreține singuri din propriile sale venituri In toată lumea teatrul este de mai multe categorii: operă,teatru dramatic, vodevile etc. Unuia ’i place muzica, altue’i place arta drama­tică, și Consiliul nostru Comuna a găsit că trebue să plătim și noi o sub­vențiune atât pentru operă căt și pentru teatru român pentru ca fie­care parte a societăței să gasască dis­­tracțiunea ce'i com­une mai bine, din neno­rocire insă videm că suntem siliți să facem reduceri. D. Ministru zice: nu vă acord îm­prumutul, faceți reduceri pentru echili­­brarea budgetului. D-lor, onor. Consiliu, pentru ca să satis­facă cerirea d-lui Ministru de a face redu­ceri, numește o Comisiune care se echili­breze budgetul făcând toate reducerile po­sibile. Ea unul d’ar a fost, d­ar sunt astăzi pentru reduceri; insă nu ințeleg ca C­onsi­­liul Comunal sau d. M­aistru, unul din a­­ceate două persoane morale, să aibă i­­asa de a face reduceri pentru a distru­, se‘­ reduce, ințeleg tot ce este lux; insă nu ințeleg să se sup­ime lucrurile cele mai ne-aparate. Ați desființat muzica, sub cu­vânt că este lux, și in adevăr că muzica este ceva de lux mai ma­t, dar cănd suntem si­liți să suprimăm lucrurile de lux, nu cred că tre­bie să suprimăm și literatura noastră și istoria noastră, in ori­ce țară literatura și istoria țerei se’ncurajaza dar nu să lovesc. Teatrul nostru, de cănd s’a mutat capitala la Bucu­rești, el prin sine singur nu mai are putere a se susține, pentru că in­ducerea capitalei in București s’a dus in București cea mai exactă clasă a societăței, in­căt lesne să poa­te înțelege ca la noi un teatru bun nu mai poate să fie fără o subvențiune. Cănd era lașul capitala țerei, teatrul a avut 25000 lei vechi. Camiera, cănd eram eu deputat al 1866, am stăruit și făcut o subvențiune teatrului romăn din Iași de 10000 lei vechi. Când era operă, care știut de toți că să da de Vogoridi bani din buzunar pentru între­ținerea operei , prin urmare in toate timpu­rile, este dovedit, că teatrul nostru, chiar cănd societatea era mai intinsă, tot, nu să putea susține prin propriile sale mijloace. Acuma cănd este vorba pentru teatru, trebue se nscrie o cifră mai mare pentru că toți tre­bue să simpatizam cu literatura noastră, și tea­trul este singura distracțiune ce ne-a mai remas, căci altă-ceva nu mai av­m, și cănd vedeți Dv. că el nu să poat­e susțini prin sine singur, că­ nu este posibil a să susține, nu trebue se’l loviți și Dv. și d­acă nu să poate să votați intraga cifră de 55000 franci, căt era in budgetul primitiv ce puțin men­țineți 35000 franci, căt să plătește astă­zi. Ati tăet muzica, pentru ca să faceți eco­nomie; tăcți, dacă voiți, și cei 20000 lei ce se asignasă pentru operă, de­și opera este și ea trebuitoare și poate tot atâta da tre­buitoare ca și teatrul romăn; dar dacă voiți, tăeți și opera, insă v’aș nega să ment'upți subvențiunea pentru teatru. Cum se îngri­jește comuna de 40 bisericile plătește perso­nalul face reparațiile și nu merge nimine la bi­serică? Pentru teatru vă pare mult 35000 fr. D- lor cred că in noua epocă in care trăim oamenii cred că este o necesitate a avea teatru, și dacă Dv. subvenționați bisericile nu puteți să nu subvenționați și teatrul. A desființa teatrul insamnă a descuraja toți oamenii care au scris și care scria. Acuma vin la chestiunea practică. Să zice că să dă 10000 lei. D-lor, ca 10000 lei nu să poate face nimica și pentru mai mu­te sezoane, lacalul numai ține 800 galb. pe an; va să zică acei 10000 franci să dau de Comună numai pentru plata chi­riei 2­0 plătind 10000 franci ce garanție a­­veți că veți găsi o trupă de artiști care va veni să joace la teatru? va veni unul cu 3—4 persoane pe lângă dănsul, insă mie mi să pare că mai scump este a plăti 10000 franci pentru ca să avem un asemenea tea­tru de­căt a plăti mai mult pentru ca să avem un teatru bun. Au să vie 3—4 artiști de măna a 2-a, cum să duc la Botoșani, la Bârlad, și au să joacs, și nici nu puteți pre­tinde să vă vie alții pentru 10000 lei. Cine va veni să se expue la atăte cheltueli căte are un teatru, cănd este probat că teatrul cu ceia ce aduce publicul nu să poate sus­ține? In timpul trecut teatrul nu să dă­m­ antre­priză, ce s’a pus o administrațiune Comunală; ei bine, cheltuelile ce s’au făcut atunce au fost cu mult mai mari și teatrul era intr’o stare deplorabilă, căci mă duceam și atunci la teatru și știu cum­ era. D. Raportor. Ca și astăzi. D. Ianov. Ca și astăzi zice d. Racoviță. Condițiunile contractului actual sunt rele și pentru aceia teatrul merge rea; cănd veți face insă cond­ții bune, atunci veți ave și teatru bun. Astăzi cănd vine o trupă străi­nă d. Director ’i zice: nu ’ți dau voe să joci de nu ’mi dai 50 napolioni. Aceasta este o cond­uce­re. Pentru ca să fie teatru bun, depinde foar­te mult de la condițiile contractului. Nu suntem noi responsabili pentru acest contract, căci noi cănd am intrat la Comună am gă­sit contractul făcut, și după acest contract Directorul teatrului are voc să ceară de la trupele streine ori­ce preț, faceți insă con­­dițiuni bune și veți ave teatru bun. De a­ceea eu cred că dacă teatrul astăzi merge rea, acesta nu este un cuvânt de a supri­ma subvențiunea. Dv. nu trebue să scapați din violare că teatrul din propriile sale mijloace nu mă poa­te susține, și cănd puneți numai 10000 fr. aceasta cifră abia va ajunge pentru plata chiriei și pentru lemne, iar cheltuelile cele­l­alte, și care sunt cale mai rari, nu să pot intimpina. Am avut și români și streini directori de teatru și nici­ unul n’a făcut stare din teatru; și aceasta se întâmplă nu numai la noi, dar și in orașele cele mai mari unde publicul iubește teatrul, și cu toate aceste directorii esă faliți. Prin urmare nu se poate susține că dacă nu vom subvenționa teatrul, el va merge mai bine, căci nu este posibilitate să meargă. Ați redus muzica, ați suprimat subvențiu­­nea pentru operă, dar d lor, nu reduceți sub­­vențiunea pentru teatrul romăn, căci aceas­ta insamnă a ’l desființa. Închipuiți vă ci­ne are să vie să joace ? pentru că cănd zi­ce Comisiunea budgetară, ștergeți, zice in același timp că au să vin artiști care să joace fără subvenție, ei bine incchipuiți-vă cine are să vie să joace? Veți zice poate că se vor găsi directori fără subvențiune, care va angaja pe artiști, și teatrul va merge bine, dar cine va fi directorul acela care va lua asupra lui responsabilitatea de a plăti lefi de căte 40—50—100 galb. pe tugă, rănd’i știe că totul depinde numai de la publicul care vine la teatru? Mi să pare că nici­ un Director nu să va găsi și nici­ un artist nu să va găsi care să se expue la ast­fel de eventualități. Dovadă sunt toate orașele un­de teat­ru nu este subvenționat. Aratați’mni in care din aceste orașe este un teatru cum să cuvine sau macar cum este al nostru ? Iacă o dată d lor, vă rog să suprimați toa­te cele­l­alte subvențiuni, dar subven­țiunea teatrului romăn să o mențineți, pentru că alt­fel este a lovi in literatura noastră. D. Cantacuzi­no. Am zis că și eu nu mă pot uni cu ideea Comisiunei că dacă nu vom plăti subvențiune vom ave un teatru mai bun. Mie mi să pare că noi am are tea­tru bun, și fără subvențiune, cănd am are niște actori renumiți, in­căt când aude cine­va că cutare actor are să joace să alerge lumea la teatru, și de pe aim­e incă se vie lumea la teatru in Iași, dar la asemene ta­lente nu ne putem aștepta. Ei bine, cine dar are să deschidă teatrul fără mij­oace ? D­­Racoviță zice că teatrul este rea. Și eu văd că teatrul este rea, dar mai bine să fie așa, dacă nu să poate să fie mai bine, insă să aibă lumea unde să duce, de­căt să nu fie uni­cum. Prin urmare opiniunea mea este că dacă nu putem da mai mult, dar cel pu­țin trebue să dăm atăta căt dăm și astăzi, dacă nu putem da 50000 franci, dacă nu putem da nici 33000, dar macar să dăm cum zice d Anghelici 20000 lei, dar ca să rămânem numai in cifra propusă de Comi­­siane, ca aceasta nu me unesc. D. Mil­er. D-lnr, s’au discutat și s’au pă­truns diferitele cărți din chestiunea teatru­lui. Intre sumele exagerate $i intre suma propusă de Comisiunea budg­tara s’a recla­mat să se dem pentru teatru subvențiunea de 30000 lei și altă propunere s’a făcut de D. Angh­lic­hi de a să dă 20000 lei. D. Anghilichi. Am greșit cifra; eu sus­țin 30000 lei. D. Moler. Dacă ’mi ar fi permis să fac o deviare de la chestiune, v’aș spune ceva mult mai grav ce bate la ușa societatei noas­tre mai mult de­căt teatrul. Cu toate aces­te, fiind­că vorb­m de teatru, vom­ discuta și eu puțin chestiunea teatrului și mai pe urmă vom vorbi asupra necesitatei ce apa­­sa asupra societăței noastre mai mult de­căt teatrul. A fost teatru, cum a zis d. Tu­fescu de 40 ani cu diferite subvențiu­ni, și cea de pe armă subvențiune ce a avut tea­trul de la Guvern era de 16000 lei noi și a­­ceastă subvențiune s’a dat pentru un tea­tru ce nu era mai rău de­căt cel de astăz­­­i eu sunt de idee­a să da o subvențien­­teatrului, insă in loc de 50000 lei vechi se nu dăm 50000 lei noi, căci d-lor, nu tre­bue să exagerăm: ch­eia teatru­lui nu este 800 galb. și nici nu poate să fie 800 galb. căci casa de astăzi nu este de­căt pentru teatru, in­căt proprietarul nu poate să cea­ră mii de galbeni căci ușor poate să rămăe deșartă și nu cred că proprietarul va pri­mi a rămâne casa deșartă. 400 galb. este un preț bun, și cu această chirie să poate ave casa teatrului. Eu am fost calculat 6000 franci pentru chirie, 6000 orchestral pe timpul stagiunei și 4000 franci un aju­tor pentru decoruri. Aceasta este o cifră destul de suficientă pentru a pute rampe tea­trul, iar scoaterea celor­l­alte cheltueli de­pinde de la arta actorilor. Intăile elemente le dăm noi, și cănd dăm 16000 franci putem spera că vom ave un teatru tot așa de bun ca și in trecut. 16000 franci, este o sumă bună și apoi 16000 fr. după nevoile in care să află astăzi Comuna, este o sumă mare. Acuma d-lor vă rog se-mi permiteți a face o digresie pentru a vă arăta că la ușa n­as­­tră bate un fngel teribil, acesta este boala siphylis ce impostează orașul. Administrația casei Sf. Spiridon a redus in totul sau in parte secțiunea sifilitică. Nu știu din ce punct de vedere să refuză Epitropia a primi fiin­țele bolnave in spitalul Sf. Spiridon? Să pretinde că aceasta este după lege. Dacă a­ceasta este adevarat sau nu, dacă este bine sau nu, remăne să judece guvernul. C­omu­na insă in fata unei asemene împrejurări trebue să se ingrijască, pentru că comuna este datoare a ne lasa să se infiltreze boala a­­ceasta, căci se infiltrează intr’o generație întreagă. Apoi d lor, să ne ingrjim de gră­dini, de teatru, de desfătări, insă de bolnavi să nu avem nici o ingnjira? ei bine, in in­teresul cruțărei unei generații întregi care poate fi amenințată de siphylis; eu reclam să dați mai intăi o subvenție pentru bolnavi și apoi pentru teatru; eu reclam să se deie o subvenție spitalului, pentru ca să aibă co­muna macar­a crivata pentru siphylis, și a­poi ce va prisosi vom da la teatru. Onor. d. Anghelich­ știe că Comisarul dis­­păru­tei a spus că șed bolnavi in casă, și aceasta este o nenorocire mare căci să ri­­postează lumea. Apoi comuna să aibă teatru, comuna să aibă grădini și muzică și să nu ingrijască de bolnavii n­ d-lor părinți ai comunei, gândiți mai intăi la nenorocire și apoi la petreceri! ocupați-vă de cei ce su­­fer și apoi de cei ce vrau să petreacă! Pen­tru mine este de vntăi­a necesitate să punem la spital un nuiner de crivate și apoi să dăm o subvențiune pentru teatru și grădini. Aceasta este părerea mea, aceasta reclam la dv. ca intăi să ne ocupăm de satisface­rea nevoilor publice și apoi să ne ocupăm de petreceri. Am zis: D. Buronei. D lor, teatrul trebue consi­derat din alt­ punct de vedere. Trebue să ne’ntrebăm ce este teatrul? este el o școală, o instruțiune morală sau imorală? dacă este o institulațiune imorală nu trebue susținut; dar dacă din contra el este o instituțiune mora­l atunci ar fi un crimen ce’l ar comite comuna dacă ’l ar disființa. D Mder vorbește de necesități materiale, pernind din vedere că nu trebuesc neglijate pentru aceasta cele morale, comuna tre­bue deci să se ingrijască și de unele și de altele. Ce facem noi astăzi ? ne ocupăm de echilibrarea budgetului. Am votat un budget, l’am trimis ministerului, insă să iuapoește cu o adresă din partea d­lui mi­­nistru cu invitațiune de a suportaa «celtue­­lile, dar d. ministru n'a ințeles de loc că pentru a face economii noi trebue să dis­trugem, se desorganisam, d. ministru ne zis să facem economii in marginile posibi­lului, astăzi dar suntem chiem­ați a face toate reducerile posibile insă fară a vatama în si­tațiunile cele mai morale, instituțiunile de interes general ale publicului. D­ lor, este vorba de a se suprima sub­vențiunea teatrului. Suprimarea subvențiunei teatrului equivalează cu idea suprimării teatrului insuși rasă sunt puține orașe in lume care se nu aibă un teatru, și nu există nici un teatru fără subvențiune. Antrepr­ia teatrului este o antreprisă ha­­sardoasă, nici un capitalist nu va veni să angajeze capitalul său in o asemenea an­­treprisa fiind­că el șt­e că ven­iul unui teatru nu este nici­odată suficient pentru acoperirea tuturor cheltuelilor necesare, de aici dară necesitatea de a să da teatrului un ajutor o subvențiune. Până la organizarea comune­lor teatrul privea pe guvern, de la organi­­sarea lor teatrul a trecut in sarcina comu­nelor. Comunile prin urmare sunt obligate să deie ajutorele trebuitoare teatrului, și comuna a și îndeplinit pănă astăzi această datorie: in budgetul c­ar, inapost de minis­ter a fost inscris subvențiunea, cum­ mai pu­tem reveni astăzi când am recunoscut odată aceasta ca o necesitate? astăzi insă să pro­pun economii, reduceri, de ce nu le am făcut la timp ? Sa propune sa reduce suma de 55000 lei la 10000, după părerea mea această reducere nu insamnă alta de­căt a suprima teatrul și a lovi in car­tea morală a cetățenilor. D. Drosu z­ie că nu să supu­nă subvențiunea ci numai să se reducă la 10000 lei. En d-lor, m’aș um cu propunerea d-lui Drosu, d.că m’ar incredința ds. că se poate găsi cu siguantft un antre­­prinor ca se eie teatral in condițiunile me­nirii lui cu astă sumi; dar in cătă vreme această convingere nu mi o po­te da d­ 1 Drosu, părerea mea este că dacă să dă nu­mai 10000 lei, ar fi ca comuna să peardă acești bani fără nici un folos. D. Anghelschi vă spune că această cifră ar acoperi numai ch­eia teatrului, prin urmare ar fi să avem un teatru fără să avem cine să joace la el sau am ave numai o trupă de ambulanți, fără să să ne putem aștepta la ceva. Dom­nilor socot că din doue una, ori supri­măm subvențiunea cu totul, ori lăsăm 30000 franci cu care abia putem ave un tea­tru ca cel de astăzi. Fosta administrațiu­ne a comunei n’a plătit subvențiune, ci a căutat teatrul in regie, crezind că va ține mai eftin, insă cu toți dv. știți că s’a cheltuit mult mai mult și teatrul era mult mai rău, prin urmare teatrul reclamă cheltueli man, care nu să pot intimpina cu 10000 lei. Strat dar de părere sau să se suprime sub­­vențiunea cu totul dacă voim să neglijam cu totul teatrul, astă scoală publică sau să votăm cifra de 30000 lei. D. Tufescu. Am cerut cuvântul pentru o mică explicație. In budgetele anilor trecuți figura cifra de 33500 franci ca subvențiune pentru teatru. Noi am găsit că cifra aceasta nu este suficienta și prin budgetul ce s’a trimis la minister am mai adaos 22000 franci pentru a ave un teatru mai bun de­căt as­tăzi. Dacă nu ne-am putut multemi cu tea­trul mai narate, cănd erau 33500 lei, nu știu pentru ce am redus astăzi și subven­țiunea de 33500 lei? prin urmare eu sunt contra reducerei. Acuma in căt privește boala sifilitică, despre care vorbește d. Miler, și eu am a­­uzit că s’a suprimat de la spitalul Sf. Spi­ridon secția sifilitică, dar am auzit in ace­­laș timp că bolnavii din această secțiune s’au împărțit pe celelalte secțiuni, așa in­căt comuna nu are trebuință a vota o cifră pentru cautarea acestei boale. (Va urma) Diverse. *** Marfa trecută s’a jucat in folo­sul nenorocitului ospiciu de la Galata, „Despina,“ drama d-lui Bengescu Zicând nenorocitul ospiciu de la Galata credem că nu ne greșim de loc, căci profitul cu­rat, remas la acest stabiliment, după ce s’a scăzut cheltuelele sărei­e de 13 franci. Cu toate acestea constatăm cu plăcere un mare progres, căci in anul trecut, profitul aflat a fost numai de 4 fr. Ni se relatează că in imprejuri­­mele Iașilor, s’a găsit un om mâncat de lupi, se crede că acest nenorocit ar fi fost un vânător, de­ore­ce s’a găsit și o pușcă in locul unde a fost devarat. *** Unul din ziarele din București ne relatează următorul fapt, intămplat la unul din Tribunalele noastre. Acusatul. Advocatul nu’mi este aicea, cer o amânare. Președintele. De oare ce ai fost prins in flagrant delict ce ar putea spune pen­tru Dl. advocatul? Aceasta tocmai ce ași voi și eu. Ho h­OT17QPO casele m ele din despărțirea a liU ful l MiU III a strada Hotinu No. 2282 cuprinzatoare din 6 odăi, antret, și cameră, sub acoperământ de fer in dosul lor bucă­tărie și ocde tară deasupra lor alte 2 odăi, sură de 4 trăsuri și graj Im de 4 cai și deasupra lor pod pentru fân, toate de că­­răm­dă pe transie de piatră acoperite cu fer, pivnițe, ogradă paveluită, un hambar și grajfiiu pentru o vaca acoperită cu fer și fântănă, sunt de vânzare, este aice de vân­zare și o copia mai nouă de patru persoane fabricată de Loren in Viena amatorii de a le cumpără se vor adresa la mine in acele case. N­eculai Delimar­cu. (87—8) Se afl­ă de vânzare o imprimerie mare cu* prizind o mașină mare, 2 teascuri, li­terile, caractere latine, franceze, românești ve*h', chir­lice, rusești, nemțești, grece­ști, ar­­mmești, note de masn­a, un mare asortiment de vignete, și stampe, precum și o litogra­fie cu 50 pietre și a eiorul. Noroorii se pot adresa la Administrata acestei foi. ANINCIURI. C­­­ele de pe strada Moțoc, din dosul Fe­­redeului Diana toaste a lui Nicolai Proca, di venind proprietatea sub­semnalului, sunt de dat in chirie de la 23 April anul curent, a’au se vénd de veci, doritorii de a le lua vor bine-voi a veni spre a trita la domici­liul fratelui meu, Nico Pavli, strada Carol, vis-a-vis de Gradina Publică. (90—3.) ur.­ravu.­­ țl«s—*j. K*ttKtt*KK**tt*KK*a*fttt****tt****K*K* TEINTURE A LA MINUTE OPEREE par LÉON depuis le blond jusqu’au noir le plus foncé soins et entretien facile róussite compléte et garanție. Grand assortiment de Parfumerios, Brosseries, M Écaiüe, Postiches, nattes, chignons, boucles, etc. etc. S Préparés d’avance. Léon; rue Russe. (89-10). M ____________________________1*4-3).;, Specialitate pentru arme de pre­­cisiune. Posti si Revolvere a fabricei patentate I. ARENDT ii LI­GE se găsescu IN IAȘI cu prețuri moderate la d-nn armurar IOHAN PIMSNER, strada rusească. Numai pentru acele arme, pe care se află imbătut numele de Arendt, se garantează că sunt de precisiune și bine trăgitore. (292—12). ’ MARE SUCCESU LA VELOUTINE ! Este un­ Pudră de orezii, speciale preparată cu bismuth, prin urmare avândü­uă acțiune salutaria asupra pelei. Ea este aderinte si inr­­­iSibile, și dl pelițel­uă frăgezime juvenila­­i unu velouti naturale. CH. FAT, Partomza 9, Rue de la Paix, 9, Paria De vendare la tofi parfum­arxx si fioatara Hecompensa la Espositiu Tiea Umv­reala londra (lat.2) APA DE BIBLISA DE OAlta ltÖ contra Apoplesiei, Paralisiei, ArieteleT pe mare, Coleret, Vaporilor, Nemistuirii, Colice» lora, etc. BOY­ER Singură succesore alü Carmilor, Paris, 14, rue Taranne Deposito la primile case de comercer. J Au esit de subt tipar „Hygiena dureri or” „hygiena simțirilor” A. DEBEY, tradusă de subscrisul, se află de vânzare, in Iași „Tipografia Nouă strada Păcurari“ in volum 4 lei 50 bani. București, judeților și comunilor după scrisori francate, întovă­rășite de mandate asupra lașului, ori in timbre­ poste, la adresa me, se vor expedia imediat după ordin. (74—8) Mihail Cațichi NIH QPPUtin cu­­ JUQă caligrafie și ortografie UÜ­UUliil Ul dorește a se angaja in servi­ciul vre­ unui d. Advocat. Aseuiunea se in­­sercinează cu redactarea tuturor speselor de înscrisuri, contracte, suplici etc. copiearea actilor vechi cu litere cirilice de ori­ce na­tură, precum și a preda in familii secțiuni de clasele primare. Adresa la Administrația acestei foi. (86—4). losia Movila Mare ‘infîrî d nei Puihena Cantacuzin născută Roseti Balanescu s­tuata in județul lași, plasa Căr­­ligarura, megieșită cu moșiele Larga, Potin­­geci și Morneni, având pământuri de prima călită fânaț și arătură, este in vânzare de veci. Pentru informați­uni detailate a se a­­dresa in Iași la d-nul loan N. Cantacuzin. (82—15) LA MAGAZIN DE GAZ lângă biserica Curarari, vis-a-vis de Pompieri din Târg­ul de Sus, se virale gaz alb 60 gra­de gaz destilat 42 grade fără miros, și cu prețuri foarte scăzute. G. Pavh. (72-4). de

Next