Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)

1875-07-09 / nr. 73

ANUL VIII. îassi, Mercur­ 9 Iulie 1815. ANUNCIURI. Rândul sau locul seu 15 bani. No. 73. CURIERUL DE IASSI FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. C­A­L­E­N­D­A­RUL SEP­T AMAN­E­I.______________________________________________________ Stil vechiu. Stil nou. ZIU­A. PATRONUL ZILEI. I Res. Soar. Ap. Soar. Stil vechiu. Stil nou. Z­I­U­A. P­A­T­R­ONUL ZILEI:______I Res. Soar. Ap. Soar. Iulie. Iulie. I lore. m. Ore. m. Iulie. Iulie., Iöre. m. Ore. m. 6 18 Duminică. Cuviosul Sisoiu cel mare. 4 25 7 36 . 10 22 Joi. 43 Martiri din Nicopoli. 4 29 7 29 7 19 Luni. Cuviosul Tom­a și Acachie. 4 26 7 35 11 23 Vineri. Martira Eufimia. 4 30 7 28 8 20 Marți. Martirul Procopie. 4 27 7 31 12 24 Sâmbătă. Martirul Proclu și Ilarie. 4 31 7 26 9 ___________21________Mercuri.­­ Martirul Pancratie._____________ 4 28 7 33 13 25 Duminică. Soborul Arhangelului Gavriil.­­ 4 32 7 25___ PREȚUL ABONAMENTULUI­ Iași: Pe un an 12 lei noi; — Pe șase luni 6 lei noi; — Pe trei luni 3 lei noi In districte: se adaugă portul de 2 fr. 40 bani. Austria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci; — Italia, Belgia, Elveția : — Pe șase luni 22 franci. Apare de trei ori p© septämänä DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia. Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Curierul de iași“ foaea oficială se fac la Eugene Drain, la Paris 9 rue Druot, 9. Constantinopole, 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugene Micoud, Constantinopoli 2 rue de la Banque Ottoman 2. Esem­plaru) 40 fosai. Revista Internă. Vineri, 4 Iulie curent, a avut loc in­cluderea sesiunei extraordinare a Cor­purilor legiuitoare. D. Președinte al consiliului de miniș­tri a dat cetire, in Senat și in Cameră, următoarelor mesaje domnești : Domnilor Senatori, Indeplinindu-se astăzi termenul sesiunei extraordinare prelungită a Corpurilor legiui­toare, Sunt fericit de a vă putea mulțămi pentru prea însemnatele lucrări ce ați săvâr­șit in decursul ei. Ați fost chemați a părăsi interesele d-voa­­stre private, in timpul cel mai greu, și a vă ocupa numai de interesele publice urgente. Dară jertfă ce a dus'o, a fost pentru înzestrarea țărei cu legi de cea mai mare importanță. In deosebi convențiunea comercială, pe care ați priimit’o, incheiată intre Romănia și Au­stro-Ungaria, darea construirei liniei dru­mului de fer Ploești-Predeal, convențiunea cu supușii francezi Lemaitre și Bergmann și le­gea pentru rescumpărarea unei părți a dru­mului de fer Roman-Verciorova, au dovedit din nou, cu cătă prudență și cu căt patrio­tism luminat știu­ a judeca trebuințele țărei in năuntrul ei și in relațiile ei internaționale. Chestiuni de această natură sunt tot­dea­­una incongiurate de mari greutăți, și nu pu­țin contribue la acest fapt mulțimea intere­selor ce le ating și felurimea consecvențelor îndepărtate ce le produc. In curănd insă va veni timpul, unde se va ințelege de toți, căt de însemnată și­ căt de bine-f­acătoare a fost opera d-voastre in această privință, și veți fi mândri de a fi conlucrat la o adevă­rată întărire a viitorului economic și politic al României. încă o dată vă mulțămesc, și, in virtutea art. 95 din Constituțiune declar închisă se­siunea extraordinară a Corpurilor legiuitoare. Dat in București la 4 iulie 1875. CAROL. Președintele consiliului miniștrilor și mi­nistru de interne, L. Catargi. Ministrul resbelului, general de divizie I. Em. Florescu. Ministru afacerilor streine, B. Boerescu. Ministru justiției, Al. Lahovari, Ministru finanțelor, C. Dr. Cantacusino, Ministru agriculturei, comerțului și lucrări­lor publice, I. Roseti, Ministru cultelor și al instrucțiunei pu­blice, T. Maiorescu. Domnilor Deputați. Indeplinindu-se astăzi termenul sesiunei extraordinare prelungită a Corpurilor Legiui­toare. Sunt fericit de a ve putea mulțămi pentru prea însemnatele lucrări ce ați să­vârșit in decursul ei. Ați fost chemați a părăsi interesele D-voa­stre private, in timpul cel mai greu, și a ve ocupa numai de interesele publice urgente. Dar jertfa ce ați adus’o, a fost pentru înzes­trarea țărei cu legi de cea mai mare impor­tanță. In deosebi convențiunea comercială, pe care ați primit’o, inciientă intre Româ­nia și Austro-Ungaria, darea construirei li­niei drumului de fer Ploești-Predeal, con­vențiunea cu supușii franceji Lemaitre și Bergmano și legea pentru răscumpărarea u­­nei părți a drumului de fer Roman-Vărcio­­rova, au dovedit din nou, cu cătă prudență și cu căt patriotism luminat știu­ a judeca trebuințele țărei in­năuntru ei și in relațiile ei internaționale. Chestiuni de această natură sunt tot­dea­­una incunjurate de mari greutăți, și nu puțin contribue la acest fapt mulțimea intereselor ce le ating și felurimea consecvențelor în­depărtate ce le produc. In curănd insă va veni timpul unde se va ințelege de toți, căt de însemnată și căt de bine-făcătoare, a fost opera D-v­ in această privință, și veți fi mân­dri de a fi conlucrat la o adevărată întărire a viitorului economic și politic al României. încă o dată ve mulțămesc, și, in virtutea art. 95 din Constituțiune, declar închisă se­siunea extraordinară prelungită a Corpurilor Legiuitoare. Dat in București, 4 iulie, 1875. CAROL Președintele consiliului miniștrilor și mi­nistru de interne, L. Catargi. Ministru resbelului, general de divizie, I. Em. Florescu. Ministru afacerilor străine, B. Boerescu. Ministru justiției, Al. Lahovari. Ministru finanțelor, G. Gr. Cantacusino. Ministru agriculturei, comerțului și lucră­rilor publice, T. Roseti. Ministru cultelor și al instrucțiunei pu­blice, T. Maiorescu. ADUNAREA DEPUTAȚILOR Tot in ședința din 29 continuând D. V. Alexandri declară că e uimit in fața chestiunii ce se trătează acum in Ca­meră, in care este vorba de năvălirea Romăniei de Jidani. In cea ce privește partea politică și comerciale crede pe miniștri destul de pa­trioți ca s’o fi tractat cu multă bagaje de samă și de ministru de externe și-a dat multă ostineală. Convențiunea, chiar d’ar fi mai favorabilă Austriei, o prime­ște pentru că e un onor de a tracta cu o mare putere și a ne afirma un drept. Ches­tiunea ce ne ocupă, numită de unii po­litică, de alții socială, eu o numesc nă­vălitoare, a examinat’o cu spaimă, cu gro­­ză chiar. Austria, in solicitudinea ei pen­tru supușii ei, voește a le deschide, por­țile țării noastre. Nu sunt nici Ebreofil nici Ebreofag, sunt Romăn și voesc a scapa această țară ce ni s’a lasat de stră­moși. Prin libertatea de comerciu, prin esceptarea de cuartiruri, prin dreptul d’a dobândi imobile se lasă o poartă mare invasiei jidovești. Guvernul, spăimăntat și el, a căutat să mai mărginească răul. Altminteri Romănia devenin o Galiție, Românii iloții Evreilor. Cu toate acestea au rămas un tractat ore­care crăpături, care ne spăimăntă, căci elementul evre­­ește subtil și știe a se strecura și prin cră­pături. Moldova e spăimăntat de năvă­lirea jidanilor, valurile invasiei lor ne a­­coper cămpiele, satele și orașele țării Moldove. Și să nu ni se facă ofensă de a se vorbi de persecuție religioasă. Romă­­nii au fost tot­dea­una nația cea mai to­lerantă. Străinii care ne-ar face această imputare sau sunt in eroare s’au mint. Nu voim ca România să devi­ă un lagun de Evrei vagabonzi. Nu voim ca o na­țiune de 5 milioane să fie năvălită și desnaționalisată și demoralisată de năvă­litorii Jidani. In aceste momente țara în­treagă stă cu pulsul suspendat, eară E­­vreii cu scrisul pe buze. Conjură dară pe guvern ca să dea toate lămuririle. Părinții noștri ne-a lăsat ca un depozit sacru această țară, pe care trebue s’o a­­perăm de periculo. D. R. Boerescu, ministru de externe, ințelege preocuparea d-lui Alexandri pen­tru acest rău ce ne bântue țara; și gu­vernul e preocupat de aceasta, pentru aceea va da toate explicațiunile cerute. La negocierile Convențiunei posițiunea guvernului romăn era foarte delicată in cea ce privea chestiunea Evreilor. Răul ce bănuie partea de sus a Moldovei e un rău real, de care guvernul a fost preo­cupat. Il recunoaște dară și d-sa și spu­ne că s’a spăimăntat de cea ce a văzut in partea de sus a Moldovei, pe la Do­­rohoi și Botoșani mai cu samă. Nu se indoește că și străinii recunosc acest zeu, căruia va trebui a se aduce remediul, încă de la inceputul negocierilor tractatului guvernul romăn a mărturisit guvernu­lui austriac pe față dificultățile ce se in­­timpina și acesta a recunoscut cu multă bună-voință acele dificultăți. Guvernul Austro-Ungar se afla asemenea in pozi­­ție dificile, de­oare­ce se află și in si­nul guvernului și al Camerelor Israeliți. Atăt d-sa căt și d. preșident al con­siliului cunosc starea de lucruri de peste Milcov și pentru acea guvernul a și luat măsuri prin Convențiune ca să nu mai fim năpădiți și d’alte mase de Evrei. D-sa arată că guvernul a luat act de model pe Rusia, care se află intr’o po­­siție cum ca a noastră. Tractatul dintre­tre Rusi­a și Francia nu cuprinde de căt un singur articul in privința Evreilor. Noi am specificat și mai clar lucrul. Și căt despre portiță de care se teme d­in Alexandri in privința Evreilor vagabonzi, avem codul penal. Și apoi printr’un alt art, s’a stipulat că se reservă guvernu­lui romăn toate drepturile in materie de polițiă și siguranță. In partea comercială, d. ministru se mărginește numai la obiecțiunile d-lor Brătianu și Cogălniceanu. Și căt despre acest din urmă recunoaște că discursul ’i-a fost făcut cu mare măestrie, a fost meșter, dară n’a fost bazat pe adevăr. Toată durerea d-nealor e că nu a făcut d-nealor acest act. Au zis că nu e re­ciprocitate. Dară pentru că Austria e mare și noi mici, pentru că Austriea a­­re industrie mare și noi nu, să nu mai vichiem tractat ? Declare atunci d-nealor, ca să nu mai vichiem cu nimeni. Pen­tru ce Elveția și alte State mici incheiă tractate cu puteri mari ? Și chiar când am avea o industriă, nici in 50 de ani ea n’ar putea egala pe cea austriacă. Vin­d-nea lor și iau de pe ici colea cate un articul in care se vede concesiunile ce facem și noi Austro-Ungariei. Dar unde a văzut d. Cogălniceanu ca un Stat să primească numai fără să dea nimic in schimb? Criticat’an d-nealor Convențiu­nea făcând balanța, arătând ce dăm și ce luăm ? nu au făcut aceasta, căci ’s-ar fi ecrasat., D. ministru financelor a dat explicațiuni după tablourile statistice, din care resultă beneficii de mai multe mi­lioane pentru fisc și pentru comerciu. In ce privește grănele mai cu samă, ele vor avea un debușeu sigur in Ungaria. Ea iși va desface grăul ei superior aiurea, și va cumpără pe al nostru mai ordinar, care e mai­eftin. D. Boerescu intră aci in mai multe detalii asupra diferitelor ar­­ticule din tarif. A mai susținut oratorii oposițiunei că se oprește comunele de a mai pune taxe noui. In materie de tractare, principiile cele mai elementare ale științei ne spun că nu se poate lovi un product străin cănd intră intr’o țară de­căt cănd ar a­­vea similarii in țară, care se fie și ele lovite; altminteri din momentul ce a plătit vama, el s’a indigenat. S’a menținut a­­semenea și taxa de export sau înregis­trare, pe care știința incă o condamnă. D-nea lor uită cu totul a enumera din obiectele noastre care trec libere in Au­stro-Ungaria. Acest tractat a fost admirat de străini, care ne a felicitat că am putut obține așa de mult, mai cu samă partea pri­vitoare la consulii români in Ungaria a causat surprindere. D. Cogălniceanu a luat angajamente că va vota Convențiu­nea, dacă se vor înființa consuli. Acesta va fi cel d’antăiu pas al nostru, după ratificare, prin urmare imi pare bine că vom avea de aderent și pe d. Cogălni­­ceanu. In ce privește Porțile de fer și regularea poliției fluviale ni s’a recunos­cut drepturile, de vreme ce vom avea a preleva și noi un pmagiu. Pentru cabota­­giu drept ’1 avem asemenea, consacrat de tractatul din 1856 ; d. Cogălniceanu știe aceasta, voește numai a face șicane. D. Boerescu regretă că d. Cogălnicea­nu voește a micșora importanță acestui act, la care n’ar fi trebuit să esiste nici o distincțiune de partide. Și căt pentru chestiunea că Convențiunea nu e sub­scrisă de suverani această mică nuanță s’a făcut pentru menajarea Turciei. Noi ținem la legăturele cu Poarta. Voim in­să a ne menține in tractare și legalita­te ; pentru acea mențiunea de glorioșii noștri Domni nu s’a pus ca o frasa de­clamatoare, ci ca o bacă, in fața Austriei și altor puteri, a unui drept pe care l’am exercitat tot­deauna. D, ministru amintește despre circulara lui Raschid-Pașa din 1873; esprimă pu­terilor de la Nord recunoștința țării că ne-au recunoscut drepturile și aduce o­­magiu d-lui Costaforu pentru zelul și ab­­negațiunea ce a arătat la negoțarea a­­cestui tractat. Terminând d-sa zice că amânarea ar ecuivala cu o respingere. Și ce ar face opoziția cănd ar veni ea la aceste bănci ? Ar fi un cameleon? Turcia și azi ne contestă dreptul de a tracta, cum a făcut și cu tractatul de la Geneva. Luați d-voa­­stră răspunderea că nu va tracta ea in locul nostru ? luați răspunderea d’a pu­tea aplica noul tarif vamal? In fine d-sa zice că această Conven­țiune va constitui pentru Camere și gu­vern o gloriă. Se cere inchidirea discuțiunei, și să dă cetire propunerii de amânare. Discuțiunea se inchide și punăndu-se la vot Convențiunea se primește cu 68 bile albe, contra 22 negre. Ședința se ridică la 6 oare. Convențiunea Comercială CU AUSTRO-UNGARIA. (Fine). XXV. Supușii M. S. Imperatul și Rege nu vor putea reclama in Romănia proprietatea exlu­­sivă a unei mărci, a unui model sau a unui desemn, de nu au depus două exemplare din ele la grefa tribunalului de comerț din Bu­curești. De asemenea, supușii Romani nu vor putea reclama in Austro-Ungaria proprietatea exclu­sivă a unei mărci, a unui model sau a unui­­ desemn, dacă nu au depus două exemplare sau la cariera de comerț din Viena sau la acea din Buda­ Pesta. XXVI. Nici un drept special, ori­care ar fi, nu se va percepe nici pe năvile pe Dunăre nici pa mărfurile cari se află pe aceste năvi, afară de drepturile de trecire (pénge) plătibile de năvi la gurile Dunării și la Poarțile de fer. Tot asemenea va fi și pentru mărfurile im­portate sau exportate reciproc pe Dunăre cari, după ce au achitat drepturile de intrare sau de eșire stabilite prin prezenta conven­țiune, nu ar fi supuse la nici un drept adi­țional. Cu toate aceste taxele actualmente in vigoare in porturile Dunărei și stabilite in singurul scop de a ameliora staționarea vaselor și de a favoriza execuțiunea unor lu­crări publice, destinate a facilita încărcarea sau descărcarea mărfurilor, se vor putea pre­leva și pe viitor cu titlu de un drept adițio­nal special, atăt de la vase căt și de la măr­furi in condițiunile regulamentelor speciale publicate in această privință. Prin urmare mărfurile importate in Romă­nia sau exportate din acest Stat pe Dunăre, și supuse la plata drepturilor de intrare și de eșire specifice și achitabile pe greutate, vor fi supuse, in orașele situate pe malurile acestui riu și pentru efectele sus indicate, la un drept adițional de 5% din suma dreptu­rilor de intrare respective cari sunt de plă­tit in virtutea Convențiunei de față. Mărfurile importate sau exportate tot pe această cale și supuse la plata drepturilor ad valorem vor fi pasibile, tot cu același titlu, de un drept adițional de %% din valoarea lor constatată in conformitate cu prezenta convențiune. De asemenea bastimentele și corăbiile de ori­ce fel, care se vor opri in porturile și o­­rașele de pe malul Romăn al Dunărei, vor avea, cănd vor uza de cheiurile Statului sau ale comunelor se plătească, tot cu același titlu și pentru aceleași efecte, o taxă de che­­agiu de 20 centime pe tonă și după grada­­țiunea următoare , pe a treia parte a tona­­giului, dacă cantitatea mărfurilor îmbarcate sau debarcate nu trece peste a treia parte, pe doua treimi, dacă ea trece peste a treia parte și nu ajunge la două treimi, pe tot, dacă trece peste două treimi din cuprinde­rea (porteé) utilizabilă a corăbiei. Nici o corabie care atinge in timpul unuia și aceluiași voiaj, sau in susul sau in josul Jiului, mai multe schele de pe malul romăn, nu va putea fi supusă la plata taxelor de cheagiu cari in totalitatea lor, ar exceda suma acestor drepturi calculate pe 20 centime pe toată cuprinderea vasului. Tonagiul vaselor va fi stabilit după siste­mul și regulele adoptat de Comisiunea Euro­peană a Dunărei, Bastimentele de Stat, de poștă sau de pasageri cari ușează de chefuri, vor fi scutite de plata acestei taxe, și vor fi menținute, pe lângă aceasta, toate cele­alte scutiri acordate vaselor până acum sub ori­ce titlu ar fi. XXVII. Până in momentul in care se vor face re­gulamentele de navigațiune sau de poliția flu­vială pentru Dunăre, prevăzute de art 17 al tratatului din Paris de la 1856, legile și pre­­scripțiunile promulgate in această privință de fie­care din cele două înalte părți contrac­tante vor fi combinate, pe căt se poate prin o comună înțelegem­ și in interesul desvol­tărei navigațiunei pe Dunăre, și adaptate prin­cipiilor in vigoare pe tot percursul anului și mai cu samă pe partea sa in sus de Isakcea. XXVIII. Toate facilitățile acordate pănă acum, din ambele părți, navigațiunei fluviale pe Dunăre, vor fi menținute in viitor și întinse pe căt se va putea. Vapoarele care fac un serviciu regulat de transport vor opera pe Dunărea, chiar in timpul nopței, încărcările și descărcările fără nici o întârziere. Căpitanii acestor vapoare sau representanții lor vor depune, la sosirea lor, la bi­rourile lor sau organele de vamă, o declarațiune specificând mărfurile descăr­­cate. Funcționarii de vamă vor putea opera, un cas de trebuință vizite și căutări pe va­se cu asistența organelor consulare ale țării căreia aparțin aceste vase și care residă in acelaș loc. Citațiunea ce va fi adresată pen­tru aceasta Consulilor, Vice-consulilor și altor organe consulare respective, va arăta o oa­ră precisă; și, dacă aceste organe consulare ar neglige de a merge in persoană sau de a se representa prin un delegat, se va pre­cede in absința lor. Nici o penalitate nu se va aplica căpitanului unui vapor, dacă numărul coleturilor descărcate este inferior aceluia pus in declarațiunea prezentată, cănd căpitanul sau cel in drept nu va fi negligiat de a informa pe biuroul de vamă imediat du­pă descărcarea totală efectuată in o stațiune, înainte insă ca vama să fi constatat diferința. Căpitănii acestor vapoare nu vor fi primiți a se presenta inaintea autorităților locale pentru a forma custodiul sau alte documente analoge și cari nu ar fi indisponibile. XXIX. Companiile de navigațiune și proprietarii vapoarelelor care fac un serviciu regulat de transport pe Dunăre vor putea dobândi, la debarcaderile stațiunilor vapoarelor lor, tere­nurile necesare pentru instalarea bi­rourilor, atelierurilor și magazinelor lor, și le va fi permis de a stabili in acele locuri magazine speciale care vor fi considerate ca intrepo­­zite de îndată ce vor respunde la toate ce­rințele legilor țerei in vigoare asupra aces­tui punct. XXX Avănd in videre circum­stanțile excepționa­le create relațiunilor comerciale dintre Mo­narc­ia austro-ungar și Principatul Romăni­ei pe acea parte a teritoriilor lor unde frun­­turile lor se ating imediat, ca și pe calea Du­nărei, și considerând caracterul special al comerciului care, prin condicțiunile solului și a­le naturei productelor celor două țeri, este un compliment indispensabile pentru existența locu­itorilor reciproci, s’a convenit, cu aceas­tă ocasiune, in privința acestui comerț, un arangjament special ale cărui stipulațiuni se găsesc consemnate in un act adițional care face parte integrantă din această convențiune. XXXI Convențiunea de față va remăne in vigoa­re in timp de 10 ani din ziua schimbării ra­tificărilor. In cazul cănd nici una din înal­tele părți contractante nu ar fi notificat, cu 12 luni înainte de finele acestei perioade, in­­tențiunea sa de a face să-i inceteze efectele, ea va remănea obligatoarie pănă la expira­­țiunea unui an din ziua in care una sau alta din cele două înalte Părți contractante o va fi denunțat. Disposițiunile care preced vor fi executorii in ambele State o lună după schimbarea ra­tificărilor. Cele două înalte Părți contractante iși re­servă dreptul de a introduce mai târziu, și prin o comună înțelegere, in această conven­țiune, modificațiuni cari s’ar crede conforme spiritului și principiilor sale și a căror opor­tunitate ar fi demonstrată de experiență. XXXII. Convențiunea de față va fi ratificată și ra­tificările vor fi schimbate in București căt se va putea mai iute. Drept care plenipotențiarii respectivi au semnat’o și au pus pe dânsa sigiliul arme­lor lor. Făcută in indoit exemplar in Viena la 22 Iunie 1873. (Subscris) G. Costaforu. (Subscris) Andrassy. (L. S.) (L. S.) LEGEA CREDITULUI FONDIAR ROMÂN (Fine). TITLUL IV. Despre scrisurile fondare (Letres de gage). Art. 106. Scrisurile fond­are înființate de societate sunt la purtător (au porteur) și pot circula liber din mână in mână*

Next