Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)

1875-12-03 / nr. 129

ANUL VIII Herghelia de la Șosea Comuna Baia județul Sucevei la s oară depărtare de Folticeni. In zilele de 20/22 Dechemvrie 1875 se va ține prima licitațiune publică pentru vânzarea apelor, harmasarii, mănzii, mănzele, „pur­sang“, din her­ghelia de cai englezești de la Șasea și anume: 8 epe fătătoare „pur sang“ 8 mănze născute in 1872, intre cari „Giselda“ care a câștigat in a­­nul 1875 intăiul preț de 8000 lei noi la Iași, și acel de 5000 lei noi la București. 4 mănze născute in 1873, 1 mănz născut in 1873, 2 mănze născute in 1874, 1 mănz născut in 1874, 4 mănze născute in 1875, 1 mănz născut in 1875. Mirabeau, harmasar născutu la 1872, care a câștigat in 1875 pre­țul de 5000 f. n. la Iași, și acel de 10,000 f. n. de la București, Douglas, harmasar născut in 1872 care a împărțit in 1875 premiul de 2,500 f. n. la Iași. „Caii de 3 și de 4 ani, vor pute alerga. La alergările de cai din toamna 1876, de la Iași și de la București.“ Revista Internă. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Vineri, 28 Noemvrie 1875. Ședința se deschide la oara 1 după amiază cu formalitățile obicinuite, sub presidența prințului Dim. Gr. Chica, pre­sidentul. După cetirea comunicărilor se proce­­de la alegerea a trei membri in comi­­siunea comunală, de­oare­ce cei aleși deja, n’au venit de loc pănă astăzi la vre­o lucrare. La primul vot nu întrunește majori­tatea absolută de­cât d-nn I. I. Pală. La al doilea vot nu întrunesc de­cat majoritatea relativă d-nn­ Al. Catargiu și G. Volenti. Se procede la votarea art. 1 din pro­­iectul de lege pentru aprobarea Con­­vențiunei dintre comuna Galați și d. Gr. Eliade, și se adoptă. D. loc­țiitor de raportor, St. Fălco­­ianu dă cetire articolului 2. D. ministru de interne dă oare­cari explicațiuni in privința modului cum are a se plăti d-lui Eliade și cere ca comi­­siunea se modifice redacțiunea acestui articol. D. I. Agarici propune amendamentul ca emisiunea să se facă pe prețul ve­chiului contract e sigur că d. Eliade va primi această condițiune, precum a pri­mit și scăzământul de 15 la sută. D. Agaraci însoțește amendamentul d-sale de mai multe explicațiuni. D. ministru de interne dă din nou ex­plicațiuni asupra acestei Convențiuni, a­­rată necesitatea adoptărei ei pentru Ga­lați, și nu crede că concesionarul va mai primi un nou scăzământ. D. Al. Moruzi propune și d-sa un a­­mendament cuprinzător că emisiunea o­­bligațiunilor pentru pasage să se facă pe prețul de 85. D. P. Carp după oare­cari desvoltări prin care combate cele ce sau susținut in privința neatârnării comunale, propune amendamentul ca comuna Galații să re­­filieze contractul și din prețul ce va re­­sulta din neesecutarea lucrărilor de ca­­nalizare să se facă licitațiune pentru pa­­varea stradelor Galaților, căci conven­­țiunea ce se prezintă azi Oamenii nu e făcută după cum cere legea comptabili­­tății Statului. D. ministru de interne arată că nu se calcă câtuși de puțin legea compta­­bilităței Statului. D. G. Meitani susține art. 2 iar d. C. Blaremberg il combate. Discusiunea inchizăndu-se se procede la votarea unui amendament al d-lui I. Aga­rici care propune ca pentru ori ce lu­crări va face, concesionarul să fie obli­gat a se primi al pari. Resultatul votului, este 33 bile albe contra 39 negre , prin urmare amenda­mentul se respinge. Se pune apoi la vot amendamentul prințului Al. Moruzi ca emisiunea obli­gațiunilor ce se vor da antreprenorului să fie de 85 și se primește. Se procede la votarea in total a pro­­iectului de lege și resultatul este: Bile albe pentru 39 Bile negre contra 26 lassi. Mercuri 3 Dechemvrie 1875 No.­­29 PREȚUL ABONAMENTULUI? Iași: Pe un an 12 lei noi; — Pe șase luni 6 lei noi; — Pe trei luni 8 lei noi- In districte: se adaogă portul de 2 fr. 40 bani. Austria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci. — Italia, Belgia, Elveția: —Pe șase luni 22 franci. ANUNCIURL Răndul sau locul sen 15 bani. CURIERUL DE IASSI FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. C­ALENDARUL SEPTAMANEI. Stii vechili. Stil nou. Z­I­U­A,­­______P­A­T­R­O­N­U­L ZILEL ! Res. Soar. Ap. Soar. j Stil vechiu. Stil nou. ZIOA. PATRONUL ZILEI. [ Ref. Soar. Ap. Soar. Noemvrie Dechemvrie. II Ore. m. Ore. m. Dechemvrie. Dechemvrie. I I Ore. m. Ore. m. 30 12 Duminică. I f Apostolul Andreiu intăiul chemat. 7 46 4 15 4 16 Joi. I Martira Varvara. 7 47 4 13 1 Dec. 13 Luni. Profetul Naum. 7 46 4 14 5 17 Vineri. 1 Cuviosul Sava. 7 47 4 13 2 14 Marți. Profetul Avacum. 7 46 4 14 6 18 Sâmbătă.­­ (­­•) Părintele Nicolae. 7 47 4 13 3 ___________15________Mercuri.____________Profetul Sofonie.________________________ 46______ 14________________________19________Duminică.­­ Părintele Amvrosie.__________________1 7 47 4 13 Apare de trei ori pe săptămână DUMINICA, MERCURI Si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. D. president proclamă că Adunarea l’a adoptat. D. president al consiliului roagă biu­­roul se invite secțiunile a delege pe de­legați pentru diferitele proiecte de legi cum cea de expropriare legea instruc­­țiunei publice, etc. Ședința se ridică la 4 oare. Asupra Broșurei Germania, România și Principele Carol de Hohenzollern. (Urmare). Alta era situațiunea țărei la suirea Prin­cipelui Carol pe tron, și altele erau aștep­tările Românilor atunci. Este poate opor­tun să ni le reamintim și să le apreciem cu dreptate. De la Divanul ad-hoc încoace do­rința tuturor bărbaților noștri luminați era formulată in trei ponturi: Ăntăi: Unirea. Al doilea: Autonomia internă cu sistem constituțional. Al treilea: Principe străin dintr’o casă su­verană a Europei. Primele două dorințe s’au realisat sub dom­nia lui Alexandru Ioan Cuza. Principele străin dintr’o casă suverană a Europei înse s’a introdus in România cu Ca­rol de Hohenzollern la 1866. Care a fost motivul propriu al acestei ce­reri a Divanului ad hoc și apoi a resturnării Principelui Cuza și a alegerii Principelui Carol? Motivul propriu a fost instinctul de con­servare al Statului Roman. Trista icoană a perpetuelor schimbări de domnie și a de­­moralizării generale ce o produceau in țară, trebuia să fie odată ștearsă din mintea Ro­mânilor, dacă ei vreau să aibă un viitor a­­sigurat. iar dinastia insăși trebuia să fie dintr’o casă suverană a Europei pentru a in­spira prin prestigiul ei destul respect, incăt România să nu mai serve puterilor celor mari ale Continentului drept simplu obiect de com­pensație pentru toate combinările lor terito­riale, ca un pământ fără suflete, care s’ar fi putut nimici in independența sa și alipi cu o egală ușurință cănd de un stat cănd de altul. Această cerință capitală a Romăniei, singu­ra ce se putea adresa unui Principe străin in deosebire de un Principe indigen, a im­­plinit-o oare Carol I de Hohenzollern? Fără indoeală, da! Intrigele competitorilor la Domnie au în­cetat, adecă au încetat de a fi încercări se­rioase, pentru a trece in rangul unor curio­­sități individuale, dacă nu inocente, dar in ori­ce caz inofensiv­­ . Ear căt pentru arunca­rea Romăniei drept bucată brută de competi­­ție in teritoriul unui stat străin, de această înjosire nu a mai fost vorba din momentul suitei Principelui Carol pe tronul Ro­măniei. Și cât de însemnat este acest câștig al României pentru toată existența ei poli­tică, s’a știut totdea­u­na de oamenii politici, se știe astăzi indeo­sebi din revelarea tutu­ror împrejurărilor așa de complicate ale a­­nului 1866. Ne mirăm numai, de ce D. Erd­mann de Hahn o ignoră. Căci a trecut deja in domeniul istoriei cunoscuta depeșă a d-lui Nigra, ambasadorul Italiei pe lăngă Napole­on III, cătră ministrul seu La Marmora din 1 Martie 1866. In această depeșă Nigra a­­rată preschimbarea de idei intre Guvernul italian și cel francez relativă la anexarea Romăniei către Austria in compensare pen­tru Veneția, care atunci era ăncă austriacă și forma un punct cardinal in politica napo­leoniană. Se expun acolo avantajele ce a­­ceastă soluțiune ar fi avut pentru Francia și pentru Englitera, care amândouă ar fi vâzut astfel îndeplinite scopurile resbelelor din Crimea și din Italia. Se arată și impresia produsă asupra împăratului Napoleon III prin această idee. Din norocire in Mai 1866, îna­intea resbelului intre Prusia, Italia și Au­stria, portița prin care intrau și eșeau ase­menea combinații, a fost pentru totdeauna închisă. De țara, pe al cărei tron ședea Prin­cipele Carol de Hohenzollern, nu se mai pu­tea dispune prin simple combinații diplomatice. Dacă serviciul eminent, salvator ce i-a a­­dus Romăniei politica Germană a familiei Hohenzollern in momentul cel mai grav pen­tru chiar existența ei. Acest serviciu a ră­­mas de atunci câștigat României și este per­manent și mai ales de primă însemnătate a­­stăzi, cănd crisa orientală a isbucnit din nou și pare a fi împinsă spre o soluțiune defini­tivă. Față cu acest fapt de vitală importanță, întâmplătoarele înțelegeri sau neînțelegeri intre guvernul prusian și guvernul român pentru cutare sau cutare întreprinderi indu­striale, cutare sau cutare fapt isolat devine o chestie secundară și ne pare cam ușor din partea d-lui de Habn de a se speria atât de mult de gradul termometrului simpatiilor prusiene in Romania. Stabilind acest punct, să vedem cum stă cu ceailaltă acuzare a broșurei in contra ad­ministrației financiare și iu contra menține­­rii ministerului L. Catargi. w Odată sistemul constituțional introdus in România pe o bază de liberalism foarte largă, datoria Principe­lui Carol era de a lăsa liberă mișcarea par­tidelor și de a da tuturor grupărilor consti­tuționale ocazia de a ajunge la putere. Ro­lul lui constituțional era de­o­camdată nu­mai de a nu impedica nici una din ideile cele bune ce partida guvernamentală, fie de ori­ce culoare politică ar fi fost, i se pre­­senta sub forma de legi sau regulamente. Căci aceasta este de la sine învederat, că o țară nu se poate guverna constituțional de­căt in limitele propriilor sale puteri de cul­tură, și dacă România in decurs de 10 ani a făcut atăta progres căt a făcut și nu a făcut mai mult nici mai puțin, aceasta do­vedește gradul de desvoltare propriu al po­porului nostru. Acesta ănsâ nu se poate nici odată schimba printr’un Prinț constituțional, și este încă o controversă, dacă se poate schimba printr’un Prinț despotic. Nimeni ăn­sa nu a susținut și nu poate susține, că Prin­cipele Carol a impedecat pe vre­unul din numeroasele sale ministere de a realiza legi­le bune ce le-ar fi propus sau că a impedi­­cat pe vre-o partidă de a ajunge la putere. Toți bărbații de stat ai Romăniei, atât cei însemnați, căt și unii foarte puțin însemnați, au avut ocazia liber deschisă de a guverna țara lor. Cum au guvernat-o, aceasta privește responsabilitatea lor ministerială, și anume responsabilitatea, nu ca o frasă constituțio­nală, ci responsabilitatea proprie și întreagă in toată puterea cuvântului. Căci principele era ăncă străin, ei ănsa erau fii țărei și tre­­buiau să cunoască păsurile ei. După un șir de multe și prea multe schim­bări de guverne, care au fost adese motivate de funeste ambiții personale și care in de­curs de cinci ani au impedecat România de a avea fie măcar elementele unei administra­ții regulate, a ajuns ministeriul L. Catargi la putere in momente grele pentru statul ro­mân. Fără a se aluneca spre ideea de schim­barea constituțiunii, care se agita pe atunci, păstrând și observând in întregimea sui pac­tul fundamental al statului, prin alegeri fă­cute ca și in trecut, ministeriul L. Catargi s’a aflat in fața unei Camere și a unui Se­nat, expresiuni constituționale ale țărei, care i­au arătat încredere și iau permis a sta la putere tot timpul de la 71 pănă acum. D. Erdmann de Hahn laudă alți oameni onești, care ar fi in țară, și citează pe unul îndeosebi, pe ministrul de finanțe de la 71, care era d. Dimitrie Sturdza, sub ministerul Ioan Ghica. La aceasta respundem, că dom­nul D. Sturdza nu are de­căt a dobândi ma­joritatea unei Camere, precum o avusese la finele anului 1870, pentru a ajunge din nou la guvern. Frumoasele idei ale d-sale despre economii și ecuilibru de budget ne pare reu că nu le a realizat atunci, cănd era la gu­vern. Dar timpul nu este incă pierdut, și noi am fi fericiți, cănd l-am vedea vre­odată manifestăndu-se cu bunele d-sale concepți­­uni intr’o realitate mai eficace, decăt un sim­plu raport pe hărtie sau un articol și mai simplu in „Prager Politik De altmintrelea, dacă este vre­un resul­­tat bun de constatat prin stabilitatea guver­nului actual, este tocmai o ordine financiară, de care nu se bucurase statul in tot timpul de mai nainte, și meritul d-lui Mavrogheni, care a administrat finanțele până la 1875, nu va putea fi tăgăduit de nici un om ne­părtinitor. Cifrele date in broșura d-lui de Halen sunt neexacte prin lipsa unor indicări esențiale și prin o falsă grupare. Să resta­bilim lucrul in exactitatea lui. In ceea ce privește datoria publică, după insuși Domnul de Habn, de la 1861 pănă la 1866 s’a contractat suma de 77,502,344 lei (23 milioane drumul de fer București-Giur­­giu și podurile de fer și 54 milioane împru­mutul Stern și Oppenheim). De la 1867 pănă la 1871 s’a contractat 377,880,000 (51,650,000 calea ferată Itzcani-Iași-Roman.— 248,130,000 calea ferată Roman-Verciorova și 78,000,000 împrumutul Dominial). De la 1871 pănă la 1875 s-a contractat 58,370,215 (3,770,215 calea ferată Iași Ungheni.— 10,000,000 Casei de Depuneri pentru rezol­­varea incidentului cu acționari căii ferate Roman-Verciorova și 44,600,000 lei împru­mutul in­tentă). Lăsând datoriile provenite din căile ferate ne remăne împrumuturi făcute pentru a co­­nserțiuni și reclame: Răndul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia. Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Cariera de Iași” foaea oficială se fac la Eugene Drain, la Paris 9 rae Druot, 9. Constantinopole, 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugene Micoud, Constantinopoli 2 rue de la Banque Ottoman 2. Exemplarul 40 Bani. FOILETON. CATE­VA PASAGE Estrasă din Cărțile fondamentale ale Spiritismului. (Urmare). — Ce trebue a se gândi despre opiniunea acelora ce așază sufletul intr’un centru vital? „Adecă Spiritul locuește mai degrabă a­­ceastă parte a organisațiunei voastre, fiind­că acolo ating toate simțirile. Acei ce i’l așa­ză in locul acela pe care il consideră ca cen­trul vital il confundă cu fluidul sau princi­piul vital. Cu toate acestea se poate zice că scaunul sufletului este mai in particular in or­ganele ce servesc manifestărilor intelectuale și morale.“ Materialismul. — Pentru ce anatomiștii, fisiologiștii, și nu­deobște toți acei ce aprofundează științele na­turii, sunt adesa­ori aplecați la materialism? „Fisiologiștii rapoartă totul la cea ce văd. Mândrie de a oamenilor ce cred că știu to­tul, și cari nu admit că unele lucruri pot se întreacă înțelegerea lor. Știința lor chiar li dă bizuire; ei gândesc că natura nu poate se aibă nimic de ascuns pentru dânșii.“ — Nu este trist ca materialismul să fie o urmare a studiilor ce ar trebui, din contra, se arăte omului superioritatea inteligenței ce guvernă lumea? Nu trebue a se conchide din aceasta că el este periculos? „Nu este adevărat că materialismul se fie o urmare a acestor studii, dar omul trage dintrensul o urmare greșită, căci el poate adusa de totul, chiar și de lucrurile cele mai bune. Afară de asta, neantul ii sparte, ori și căt de mult s’ar priface ei, și acei ce se fălesc cu necredința lor in dogmele religiu­­nei, de multe ori sunt mai mult fanfaroni decăt bravi. Cea mai mare parte sunt ma­­terialiști numai pentru că n’au cu ce se’și astupe acel deșert din fața acelei prăpăstii ce se deschide înaintea lor, aratați de o an­coră de scapare, și ei se vor acața de dânsa cu grabă.“ Sufletul după moarte. — Ce devine sufletul in minuntul morței? — El redevine Spirit, adecă el reintră in lumea Spiritelor ce o părăsise pentru un moment.“ — Sufletul, după moarte, iși păstrează el individualitatea? „Ca el nu o perde nici­odată. Ce ar fi el dacă nu s’ar păstrao?" — Cum iși constată sufletul individualita­tea sa, pentru că nu mai are corpul său ma­terial ? „El incă are un fluid care ii este propriu, pe care el il trage din atmosfera planetei sale, și care represintă aparența incarnărei sale de pe urmă: perisoritul seu.“ — Sufletul nu duce nimic de aicea de jos? „Nimic de­căt suvenirul, și dorința de a merge intr’o lume mai bună. Acest suvenir este plin de dulceață sau de amărăciune, po­trivit cu întrebuințarea ce au făcut din vi­ață; cu căt este mai curat, cu atâta înțele­ge mai bine zădărniciile ce le lasă pe pă­mânt.“ — Ce trebue a se găndi despre această o­­peniune că după moarte sufletul reintră in totul in universal? „Gramada Spiritelor nu formează un totul? Nu este o lume întreagă? Cănd tu ești in­tru o adunare, tu ești o părticică din aciastă adunare, și cu toate aceste tu tot ai indivi­dualitatea ta.“ — Ce probă putem se avem despre in­dividualitatea sufletului după moarte? — N’aveți aciastă probă prin comuni­cațiu­­nele ce le obțineți? Dacă n’ați orbi ați videa; și dacă n’ați fi Burzi ați auzi, căci de multe ori o voace vă vorbește și vă descopere exis­­tența unei ființe afară din voi.“ Cei ce gândesc că la moarte sufletul reintră in totul universal sunt in greșală dacă ei înțeleg prin aceasta că, întocmai unei picături de apă ce pică in Oolan, el iși perde idividualitatea sa; ei sunt intr’un adevăr dacă înțeleg prin totul u­­niversal gramada fiiințelor ne­trupești unde fie­care suflet sau Spirit este un element. Dacă sufletele ar fi confundate in masă, ele nor avea de­căt calitățile acelui totul, și nimica nu le ar pute distinge unele din altele ; ele n’ar avea nici inteligență, nici calități propie , in timp ce, in toate comunicațiunile, ele iși dau pe față conștiința eului și o voință bine lămurită; felu­rimea nesfârșită ce ei prezintă sub toate rapor­turile este chiar urmarea individualități­lor. Dacă n ar fi după moarte, de căt ceia ce se numește marele Totul absorbind toate individualitățile, a­­cel totul ar fi uniformă (de o singură formă), și atunci toate comunicațiunile ce s’ar primi din lu­mea nevăzută ar fi toate de o­potrivă. Find­că se intilnesc niște ființe bune, altele r­ele, învățate și proaste, fericite și nefericite, vesele și triste, u­­șoare și profunde, e&., numai remăne îndoială că aceste sunt niște ființe deosebite. Individualitatea devine incă învederată cănd aceste ființe pro­­biază identitatea lor prin niște semne netăgă­duite, niște detailuri personale, relative viețeilor pământești și care­ se poate constata; ea nu poate fi pusă la indoială cănd ele se manifestează vi­­derei prin aparițiuni. Individualitatea sufletului nu au fost învățată in teorie, ca un articol de credință; spiritismul o dă pe față și intru cât­va material. — In ce înțeles trebue a­ se lua vieața veșnică ? Vieața Spiritului care este veșnică­­ a cor­pului este vremelnică și trecătoare. Când corpul moare, sufletul reintră in vieața veș­nică.“ — Nu sar putea zice că vieața veșnică este numai acea a Spiritelor curate, acelora care, atingând gradul de perfecțiune, nu mai au încercări de suferit ? „Aceasta este mai degrabă fericirea cea veș­nică; insă aicea este o chestiune de cuvinte; numiți vă voi lucrurile cum vă place, atăta numai se vă ințelegiți.“ Despărțirea Sufletului de trup — Dispărțirea sufletului de trup este ea dureroasă ? „Nu, adesa ori corpul suferă mai mult din timpul vieței de­căt in momentul morții, su­fletul nu ii este pentru nimic. Suferințele ce se încearcă căte­odată la momentul mor­ții sunt o bucurie pentru suflet, care vede sosind sfârșitul surginței sale.“ In moartea firească, ceia ce sosește prin slă­birea organelor provenită din vrestă, omul pă­răsește vieața fără a ști: este o candelă ce se stinge din lipsa untdelemnului. — Cum se operează despărțirea sufletului de trup ? „Legăturele ce il reținea fiind rupte el se deslipește.“ (Va urma).

Next