Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)
1875-12-03 / nr. 129
ANUL VIII Herghelia de la Șosea Comuna Baia județul Sucevei la s oară depărtare de Folticeni. In zilele de 20/22 Dechemvrie 1875 se va ține prima licitațiune publică pentru vânzarea apelor, harmasarii, mănzii, mănzele, „pursang“, din herghelia de cai englezești de la Șasea și anume: 8 epe fătătoare „pur sang“ 8 mănze născute in 1872, intre cari „Giselda“ care a câștigat in anul 1875 intăiul preț de 8000 lei noi la Iași, și acel de 5000 lei noi la București. 4 mănze născute in 1873, 1 mănz născut in 1873, 2 mănze născute in 1874, 1 mănz născut in 1874, 4 mănze născute in 1875, 1 mănz născut in 1875. Mirabeau, harmasar născutu la 1872, care a câștigat in 1875 prețul de 5000 f. n. la Iași, și acel de 10,000 f. n. de la București, Douglas, harmasar născut in 1872 care a împărțit in 1875 premiul de 2,500 f. n. la Iași. „Caii de 3 și de 4 ani, vor pute alerga. La alergările de cai din toamna 1876, de la Iași și de la București.“ Revista Internă. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Vineri, 28 Noemvrie 1875. Ședința se deschide la oara 1 după amiază cu formalitățile obicinuite, sub presidența prințului Dim. Gr. Chica, presidentul. După cetirea comunicărilor se procede la alegerea a trei membri in comisiunea comunală, deoarece cei aleși deja, n’au venit de loc pănă astăzi la vreo lucrare. La primul vot nu întrunește majoritatea absolută decât d-nn I. I. Pală. La al doilea vot nu întrunesc decat majoritatea relativă d-nn Al. Catargiu și G. Volenti. Se procede la votarea art. 1 din proiectul de lege pentru aprobarea Convențiunei dintre comuna Galați și d. Gr. Eliade, și se adoptă. D. locțiitor de raportor, St. Fălcoianu dă cetire articolului 2. D. ministru de interne dă oarecari explicațiuni in privința modului cum are a se plăti d-lui Eliade și cere ca comisiunea se modifice redacțiunea acestui articol. D. I. Agarici propune amendamentul ca emisiunea să se facă pe prețul vechiului contract e sigur că d. Eliade va primi această condițiune, precum a primit și scăzământul de 15 la sută. D. Agaraci însoțește amendamentul d-sale de mai multe explicațiuni. D. ministru de interne dă din nou explicațiuni asupra acestei Convențiuni, arată necesitatea adoptărei ei pentru Galați, și nu crede că concesionarul va mai primi un nou scăzământ. D. Al. Moruzi propune și d-sa un amendament cuprinzător că emisiunea obligațiunilor pentru pasage să se facă pe prețul de 85. D. P. Carp după oarecari desvoltări prin care combate cele ce sau susținut in privința neatârnării comunale, propune amendamentul ca comuna Galații să refilieze contractul și din prețul ce va resulta din neesecutarea lucrărilor de canalizare să se facă licitațiune pentru pavarea stradelor Galaților, căci convențiunea ce se prezintă azi Oamenii nu e făcută după cum cere legea comptabilității Statului. D. ministru de interne arată că nu se calcă câtuși de puțin legea comptabilităței Statului. D. G. Meitani susține art. 2 iar d. C. Blaremberg il combate. Discusiunea inchizăndu-se se procede la votarea unui amendament al d-lui I. Agarici care propune ca pentru ori ce lucrări va face, concesionarul să fie obligat a se primi al pari. Resultatul votului, este 33 bile albe contra 39 negre , prin urmare amendamentul se respinge. Se pune apoi la vot amendamentul prințului Al. Moruzi ca emisiunea obligațiunilor ce se vor da antreprenorului să fie de 85 și se primește. Se procede la votarea in total a proiectului de lege și resultatul este: Bile albe pentru 39 Bile negre contra 26 lassi. Mercuri 3 Dechemvrie 1875 No.29 PREȚUL ABONAMENTULUI? Iași: Pe un an 12 lei noi; — Pe șase luni 6 lei noi; — Pe trei luni 8 lei noi- In districte: se adaogă portul de 2 fr. 40 bani. Austria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci. — Italia, Belgia, Elveția: —Pe șase luni 22 franci. ANUNCIURL Răndul sau locul sen 15 bani. CURIERUL DE IASSI FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. CALENDARUL SEPTAMANEI. Stii vechili. Stil nou. ZIUA,______PATRONUL ZILEL ! Res. Soar. Ap. Soar. j Stil vechiu. Stil nou. ZIOA. PATRONUL ZILEI. [ Ref. Soar. Ap. Soar. Noemvrie Dechemvrie. II Ore. m. Ore. m. Dechemvrie. Dechemvrie. I I Ore. m. Ore. m. 30 12 Duminică. I f Apostolul Andreiu intăiul chemat. 7 46 4 15 4 16 Joi. I Martira Varvara. 7 47 4 13 1 Dec. 13 Luni. Profetul Naum. 7 46 4 14 5 17 Vineri. 1 Cuviosul Sava. 7 47 4 13 2 14 Marți. Profetul Avacum. 7 46 4 14 6 18 Sâmbătă. (•) Părintele Nicolae. 7 47 4 13 3 ___________15________Mercuri.____________Profetul Sofonie.________________________ 46______ 14________________________19________Duminică. Părintele Amvrosie.__________________1 7 47 4 13 Apare de trei ori pe săptămână DUMINICA, MERCURI Si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. D. president proclamă că Adunarea l’a adoptat. D. president al consiliului roagă biuroul se invite secțiunile a delege pe delegați pentru diferitele proiecte de legi cum cea de expropriare legea instrucțiunei publice, etc. Ședința se ridică la 4 oare. Asupra Broșurei Germania, România și Principele Carol de Hohenzollern. (Urmare). Alta era situațiunea țărei la suirea Principelui Carol pe tron, și altele erau așteptările Românilor atunci. Este poate oportun să ni le reamintim și să le apreciem cu dreptate. De la Divanul ad-hoc încoace dorința tuturor bărbaților noștri luminați era formulată in trei ponturi: Ăntăi: Unirea. Al doilea: Autonomia internă cu sistem constituțional. Al treilea: Principe străin dintr’o casă suverană a Europei. Primele două dorințe s’au realisat sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Principele străin dintr’o casă suverană a Europei înse s’a introdus in România cu Carol de Hohenzollern la 1866. Care a fost motivul propriu al acestei cereri a Divanului ad hoc și apoi a resturnării Principelui Cuza și a alegerii Principelui Carol? Motivul propriu a fost instinctul de conservare al Statului Roman. Trista icoană a perpetuelor schimbări de domnie și a demoralizării generale ce o produceau in țară, trebuia să fie odată ștearsă din mintea Românilor, dacă ei vreau să aibă un viitor asigurat. iar dinastia insăși trebuia să fie dintr’o casă suverană a Europei pentru a inspira prin prestigiul ei destul respect, incăt România să nu mai serve puterilor celor mari ale Continentului drept simplu obiect de compensație pentru toate combinările lor teritoriale, ca un pământ fără suflete, care s’ar fi putut nimici in independența sa și alipi cu o egală ușurință cănd de un stat cănd de altul. Această cerință capitală a Romăniei, singura ce se putea adresa unui Principe străin in deosebire de un Principe indigen, a implinit-o oare Carol I de Hohenzollern? Fără indoeală, da! Intrigele competitorilor la Domnie au încetat, adecă au încetat de a fi încercări serioase, pentru a trece in rangul unor curiosități individuale, dacă nu inocente, dar in orice caz inofensiv . Ear căt pentru aruncarea Romăniei drept bucată brută de competiție in teritoriul unui stat străin, de această înjosire nu a mai fost vorba din momentul suitei Principelui Carol pe tronul Romăniei. Și cât de însemnat este acest câștig al României pentru toată existența ei politică, s’a știut totdeauna de oamenii politici, se știe astăzi indeosebi din revelarea tuturor împrejurărilor așa de complicate ale anului 1866. Ne mirăm numai, de ce D. Erdmann de Hahn o ignoră. Căci a trecut deja in domeniul istoriei cunoscuta depeșă a d-lui Nigra, ambasadorul Italiei pe lăngă Napoleon III, cătră ministrul seu La Marmora din 1 Martie 1866. In această depeșă Nigra arată preschimbarea de idei intre Guvernul italian și cel francez relativă la anexarea Romăniei către Austria in compensare pentru Veneția, care atunci era ăncă austriacă și forma un punct cardinal in politica napoleoniană. Se expun acolo avantajele ce această soluțiune ar fi avut pentru Francia și pentru Englitera, care amândouă ar fi vâzut astfel îndeplinite scopurile resbelelor din Crimea și din Italia. Se arată și impresia produsă asupra împăratului Napoleon III prin această idee. Din norocire in Mai 1866, înaintea resbelului intre Prusia, Italia și Austria, portița prin care intrau și eșeau asemenea combinații, a fost pentru totdeauna închisă. De țara, pe al cărei tron ședea Principele Carol de Hohenzollern, nu se mai putea dispune prin simple combinații diplomatice. Dacă serviciul eminent, salvator ce i-a adus Romăniei politica Germană a familiei Hohenzollern in momentul cel mai grav pentru chiar existența ei. Acest serviciu a rămas de atunci câștigat României și este permanent și mai ales de primă însemnătate astăzi, cănd crisa orientală a isbucnit din nou și pare a fi împinsă spre o soluțiune definitivă. Față cu acest fapt de vitală importanță, întâmplătoarele înțelegeri sau neînțelegeri intre guvernul prusian și guvernul român pentru cutare sau cutare întreprinderi industriale, cutare sau cutare fapt isolat devine o chestie secundară și ne pare cam ușor din partea d-lui de Habn de a se speria atât de mult de gradul termometrului simpatiilor prusiene in Romania. Stabilind acest punct, să vedem cum stă cu ceailaltă acuzare a broșurei in contra administrației financiare și iu contra menținerii ministerului L. Catargi. w Odată sistemul constituțional introdus in România pe o bază de liberalism foarte largă, datoria Principelui Carol era de a lăsa liberă mișcarea partidelor și de a da tuturor grupărilor constituționale ocazia de a ajunge la putere. Rolul lui constituțional era deocamdată numai de a nu impedica nici una din ideile cele bune ce partida guvernamentală, fie de orice culoare politică ar fi fost, i se presenta sub forma de legi sau regulamente. Căci aceasta este de la sine învederat, că o țară nu se poate guverna constituțional decăt in limitele propriilor sale puteri de cultură, și dacă România in decurs de 10 ani a făcut atăta progres căt a făcut și nu a făcut mai mult nici mai puțin, aceasta dovedește gradul de desvoltare propriu al poporului nostru. Acesta ănsâ nu se poate nici odată schimba printr’un Prinț constituțional, și este încă o controversă, dacă se poate schimba printr’un Prinț despotic. Nimeni ănsa nu a susținut și nu poate susține, că Principele Carol a impedecat pe vreunul din numeroasele sale ministere de a realiza legile bune ce le-ar fi propus sau că a impedicat pe vre-o partidă de a ajunge la putere. Toți bărbații de stat ai Romăniei, atât cei însemnați, căt și unii foarte puțin însemnați, au avut ocazia liber deschisă de a guverna țara lor. Cum au guvernat-o, aceasta privește responsabilitatea lor ministerială, și anume responsabilitatea, nu ca o frasă constituțională, ci responsabilitatea proprie și întreagă in toată puterea cuvântului. Căci principele era ăncă străin, ei ănsa erau fii țărei și trebuiau să cunoască păsurile ei. După un șir de multe și prea multe schimbări de guverne, care au fost adese motivate de funeste ambiții personale și care in decurs de cinci ani au impedecat România de a avea fie măcar elementele unei administrații regulate, a ajuns ministeriul L. Catargi la putere in momente grele pentru statul român. Fără a se aluneca spre ideea de schimbarea constituțiunii, care se agita pe atunci, păstrând și observând in întregimea sui pactul fundamental al statului, prin alegeri făcute ca și in trecut, ministeriul L. Catargi s’a aflat in fața unei Camere și a unui Senat, expresiuni constituționale ale țărei, care iau arătat încredere și iau permis a sta la putere tot timpul de la 71 pănă acum. D. Erdmann de Hahn laudă alți oameni onești, care ar fi in țară, și citează pe unul îndeosebi, pe ministrul de finanțe de la 71, care era d. Dimitrie Sturdza, sub ministerul Ioan Ghica. La aceasta respundem, că domnul D. Sturdza nu are decăt a dobândi majoritatea unei Camere, precum o avusese la finele anului 1870, pentru a ajunge din nou la guvern. Frumoasele idei ale d-sale despre economii și ecuilibru de budget ne pare reu că nu le a realizat atunci, cănd era la guvern. Dar timpul nu este incă pierdut, și noi am fi fericiți, cănd l-am vedea vreodată manifestăndu-se cu bunele d-sale concepțiuni intr’o realitate mai eficace, decăt un simplu raport pe hărtie sau un articol și mai simplu in „Prager Politik De altmintrelea, dacă este vreun resultat bun de constatat prin stabilitatea guvernului actual, este tocmai o ordine financiară, de care nu se bucurase statul in tot timpul de mai nainte, și meritul d-lui Mavrogheni, care a administrat finanțele până la 1875, nu va putea fi tăgăduit de nici un om nepărtinitor. Cifrele date in broșura d-lui de Halen sunt neexacte prin lipsa unor indicări esențiale și prin o falsă grupare. Să restabilim lucrul in exactitatea lui. In ceea ce privește datoria publică, după insuși Domnul de Habn, de la 1861 pănă la 1866 s’a contractat suma de 77,502,344 lei (23 milioane drumul de fer București-Giurgiu și podurile de fer și 54 milioane împrumutul Stern și Oppenheim). De la 1867 pănă la 1871 s’a contractat 377,880,000 (51,650,000 calea ferată Itzcani-Iași-Roman.— 248,130,000 calea ferată Roman-Verciorova și 78,000,000 împrumutul Dominial). De la 1871 pănă la 1875 s-a contractat 58,370,215 (3,770,215 calea ferată Iași Ungheni.— 10,000,000 Casei de Depuneri pentru rezolvarea incidentului cu acționari căii ferate Roman-Verciorova și 44,600,000 lei împrumutul intentă). Lăsând datoriile provenite din căile ferate ne remăne împrumuturi făcute pentru a conserțiuni și reclame: Răndul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia. Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Cariera de Iași” foaea oficială se fac la Eugene Drain, la Paris 9 rae Druot, 9. Constantinopole, 26 franci. Abonamentele și anunciurile pentru Curierul de Iași foaea oficială, să fac la D. Eugene Micoud, Constantinopoli 2 rue de la Banque Ottoman 2. Exemplarul 40 Bani. FOILETON. CATEVA PASAGE Estrasă din Cărțile fondamentale ale Spiritismului. (Urmare). — Ce trebue a se gândi despre opiniunea acelora ce așază sufletul intr’un centru vital? „Adecă Spiritul locuește mai degrabă această parte a organisațiunei voastre, fiindcă acolo ating toate simțirile. Acei ce i’l așază in locul acela pe care il consideră ca centrul vital il confundă cu fluidul sau principiul vital. Cu toate acestea se poate zice că scaunul sufletului este mai in particular in organele ce servesc manifestărilor intelectuale și morale.“ Materialismul. — Pentru ce anatomiștii, fisiologiștii, și nudeobște toți acei ce aprofundează științele naturii, sunt adesaori aplecați la materialism? „Fisiologiștii rapoartă totul la cea ce văd. Mândrie de a oamenilor ce cred că știu totul, și cari nu admit că unele lucruri pot se întreacă înțelegerea lor. Știința lor chiar li dă bizuire; ei gândesc că natura nu poate se aibă nimic de ascuns pentru dânșii.“ — Nu este trist ca materialismul să fie o urmare a studiilor ce ar trebui, din contra, se arăte omului superioritatea inteligenței ce guvernă lumea? Nu trebue a se conchide din aceasta că el este periculos? „Nu este adevărat că materialismul se fie o urmare a acestor studii, dar omul trage dintrensul o urmare greșită, căci el poate adusa de totul, chiar și de lucrurile cele mai bune. Afară de asta, neantul ii sparte, ori și căt de mult s’ar priface ei, și acei ce se fălesc cu necredința lor in dogmele religiunei, de multe ori sunt mai mult fanfaroni decăt bravi. Cea mai mare parte sunt materialiști numai pentru că n’au cu ce se’și astupe acel deșert din fața acelei prăpăstii ce se deschide înaintea lor, aratați de o ancoră de scapare, și ei se vor acața de dânsa cu grabă.“ Sufletul după moarte. — Ce devine sufletul in minuntul morței? — El redevine Spirit, adecă el reintră in lumea Spiritelor ce o părăsise pentru un moment.“ — Sufletul, după moarte, iși păstrează el individualitatea? „Ca el nu o perde niciodată. Ce ar fi el dacă nu s’ar păstrao?" — Cum iși constată sufletul individualitatea sa, pentru că nu mai are corpul său material ? „El incă are un fluid care ii este propriu, pe care el il trage din atmosfera planetei sale, și care represintă aparența incarnărei sale de pe urmă: perisoritul seu.“ — Sufletul nu duce nimic de aicea de jos? „Nimic decăt suvenirul, și dorința de a merge intr’o lume mai bună. Acest suvenir este plin de dulceață sau de amărăciune, potrivit cu întrebuințarea ce au făcut din viață; cu căt este mai curat, cu atâta înțelege mai bine zădărniciile ce le lasă pe pământ.“ — Ce trebue a se găndi despre această openiune că după moarte sufletul reintră in totul in universal? „Gramada Spiritelor nu formează un totul? Nu este o lume întreagă? Cănd tu ești intru o adunare, tu ești o părticică din aciastă adunare, și cu toate aceste tu tot ai individualitatea ta.“ — Ce probă putem se avem despre individualitatea sufletului după moarte? — N’aveți aciastă probă prin comunicațiunele ce le obțineți? Dacă n’ați orbi ați videa; și dacă n’ați fi Burzi ați auzi, căci de multe ori o voace vă vorbește și vă descopere existența unei ființe afară din voi.“ Cei ce gândesc că la moarte sufletul reintră in totul universal sunt in greșală dacă ei înțeleg prin aceasta că, întocmai unei picături de apă ce pică in Oolan, el iși perde idividualitatea sa; ei sunt intr’un adevăr dacă înțeleg prin totul universal gramada fiiințelor netrupești unde fiecare suflet sau Spirit este un element. Dacă sufletele ar fi confundate in masă, ele nor avea decăt calitățile acelui totul, și nimica nu le ar pute distinge unele din altele ; ele n’ar avea nici inteligență, nici calități propie , in timp ce, in toate comunicațiunile, ele iși dau pe față conștiința eului și o voință bine lămurită; felurimea nesfârșită ce ei prezintă sub toate raporturile este chiar urmarea individualităților. Dacă n ar fi după moarte, de căt ceia ce se numește marele Totul absorbind toate individualitățile, acel totul ar fi uniformă (de o singură formă), și atunci toate comunicațiunile ce s’ar primi din lumea nevăzută ar fi toate de opotrivă. Findcă se intilnesc niște ființe bune, altele rele, învățate și proaste, fericite și nefericite, vesele și triste, ușoare și profunde, e&., numai remăne îndoială că aceste sunt niște ființe deosebite. Individualitatea devine incă învederată cănd aceste ființe probiază identitatea lor prin niște semne netăgăduite, niște detailuri personale, relative viețeilor pământești și care se poate constata; ea nu poate fi pusă la indoială cănd ele se manifestează viderei prin aparițiuni. Individualitatea sufletului nu au fost învățată in teorie, ca un articol de credință; spiritismul o dă pe față și intru câtva material. — In ce înțeles trebue a se lua vieața veșnică ? Vieața Spiritului care este veșnică a corpului este vremelnică și trecătoare. Când corpul moare, sufletul reintră in vieața veșnică.“ — Nu sar putea zice că vieața veșnică este numai acea a Spiritelor curate, acelora care, atingând gradul de perfecțiune, nu mai au încercări de suferit ? „Aceasta este mai degrabă fericirea cea veșnică; insă aicea este o chestiune de cuvinte; numiți vă voi lucrurile cum vă place, atăta numai se vă ințelegiți.“ Despărțirea Sufletului de trup — Dispărțirea sufletului de trup este ea dureroasă ? „Nu, adesa ori corpul suferă mai mult din timpul vieței decăt in momentul morții, sufletul nu ii este pentru nimic. Suferințele ce se încearcă căteodată la momentul morții sunt o bucurie pentru suflet, care vede sosind sfârșitul surginței sale.“ In moartea firească, ceia ce sosește prin slăbirea organelor provenită din vrestă, omul părăsește vieața fără a ști: este o candelă ce se stinge din lipsa untdelemnului. — Cum se operează despărțirea sufletului de trup ? „Legăturele ce il reținea fiind rupte el se deslipește.“ (Va urma).