Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1877 (Anul 10, Nr. 1-69)
1877-02-23 / nr. 20
Judele de pace ocol. III din Iași, No. 656. Conform ordonanței trib. Iași, secția I-a No. 241, primită pe lângă adresa sa No. 281 din anul curent, s’au fixat termin pentru vânzarea lucrurilor mobile ramase pe urma defuncților Ernest Barthel și Augustina Bobe, născută Barthel, la 2 a viitoarei luni Martie s. c., carele 11 ante-meridiane, care vânzare se va efectua de d. adjutare al acestei judecătorii, in casele proprietatea defunctului Ernest Barthel, pentru care se publică aceasta spre generala cunoștință a concurenților. RECTIFICARE In foaea No. 19 pag. I col. I la adresa Snpr. pl. Codru Jud. Iași No. 550 al 6-lea rănd in loc de vaci să se citească vase. CURIERUL EE IASSI CONSILIUL COMUNAL DIN IAȘI. Sesiunea extraordinară de la 12—18 Fevruarie 1877. Ședința din 15 Fevruarie. Președința d-lui Adjutor A. Beide. Membri presenți , și anume : d-nii Corjescu I., Ianov L, Iorga I, Manserov P., Ornescu L, Pavlescu St., Racoviță A., Tăutu T. Tufescu Gr. Absenți motivați d-nii: Primar Sc. Pastia, Cristodulo-Cerkez C. Absenți fără motive d-nii: Gane N., Hazu G., Rojniță C., Rosseti D. Ședința să deschide la ora 2V2 p. m. Să cetește procesul-verbal a ședinței precedente și să aprobă. D. Președinte supune la aprobarea consiliului mezatul ce s’a făcut astăzi și după care s’a adjudecat cu 70 lei asupra d-lui Herman Heldebuș un loc cu pivniță pe dansul, a bisericei Banu și cu îndatorire din partea arendașului de a plăti fondarul, bezmănul și taxa pavajului. D. Tăutu găsăște că nu poate să deie consiliul această aprobare. D-sa zice că a fost primar sub legea veche și după acea lege toate mezaturile se supuneau la aprobarea consiliului; după legea nouă lasă mezaturile care trec peste 5000 lei să facă in prezența consiliului, toate celelalte mezaturi să fac de primar fără să fie trebuință de aprobarea consiliului. 1. Ianov cetind art. 79 din legea comunală, susține și d-sa că nu este trebuință de aprobarea consiliului. Mezaturi să pot face tot anul, consiliul insă nu să convoacă decăt de două ori pe an in sesiuni ordinare, cum capătă acele mezaturi aprobarea consiliului dacă această aprobare trebue să se deie de consiliu ? După legea veche consiliul era un fel de tutelă asupra primarului, pe când după legea nouă primarului să dă o competență mult mai mare și nu poate consiliul să ampieteză asupra acestor drepturi. D. Președinte arată că legea face deosebire intre atribuțiile primarului și intre atribuțiile consiliului. Aici este vorba de o arendare și arendările nu să pot face de primar fără aprobarea consiliului. Dacă asemene chestiuni să iasă numai asupra primarului, primarul fiind un om singur poate să aprecieză că prețul este satisfăcător, pe cănd consiliul fiind compus din mai mulți oameni poate să găsască prețul nesatisfăcător și făcăndu-să o nouă licitație comuna poate să fie mai folosită. Consiliul este chemat înainte de toate ca împreună cu primarul să chibzuiască asupra intereselor comunei, prin urmare d-sa nu înțelege pentru ce nu s’ar supune consiliului mezaturile căte să fac. Să pune la vot aprobarea mezatului și să primește cu majoritate de 6 locuri, contra d-nii Ianov, Tăutu, Corjescu și Manserov. D. Președinte arată că la școala comunală de meserii este o cuantitate însemnată de lucruri ce trebue să se disfacă prin loterie, de aceia roagă pe consiliu să aprobe facerea acestei loterii care are a aduce comunei un venit de 3000 lei. D. Tăutu zice că lotăriile sunt oprite de lege și de aceia nici școala de meserii nu poate desface lucrurile prin lotărie. D. Tufescu zice că un adevăr in codul penal este un articol care prohibă lotăriile insă numai acele care sunt făcute fără autorizarea autorităței; prin urmare dacă comuna găsăște de cuviință să facă o lotărie, lotăria să poate face fără teamă de legea penală. Condus de acest spirit, consiliul trecut a disfăcut tot prin loterie o sumă de lucruri ce să confecționase la școala de meserii, publicațiile s’au făcut oficiale și loteria s’a tras in prezența consiliului comunal. D. Ornescu nu vede că din lege rezultă intr’un mod clar că loteriile sunt permise și de aceia nu poate autoriza nici loteria școalei de meserii. Sunt apoi alte considerații morale care trebue să oprească pe consiliu de a admite loteria. Școala de meserii face lucruri utile și indispensabile, insă nu le face cu scop de a profita văndăndu-le mai scump decăt este valora lor. Ce este mai moral decăt să se văndă lucrul lăsând ca estimația să se facă de cumpărător? Cel mai nimerit lucru este prin urmare ca lucrurile să se văndă in deosebi, insă nu prin loterie care este așa de râu văzută de morală. D. Racoviță să unește cu d. Ornescu, căci la loterie să pun totdeauna lucrurile pentru a să vinde mai scump decăt este valoarea lor, ceia ce nu este tocmai moral. D-sa n’a vădut niciodată ca lucrurile care să fac la o fabrică să se disfacă prin bojărie, de aceia propune ca comuna să inchirieză o dugheană in care să sa depue toate lucrurile confecționate la școală și să se văndă și desigur că toate lucrurile să vor vinde cu prețul lor. D. Tufescu zice că d. Racoviță dă a înțelege că loteria este un mijloc inșălător. Insă nu este așa, pentru ca lucrurile să câștigă cu un preț mult mai mic decăt este valoarea lor. Căt pentru închirierea unei dughene d. Tufescu zice că astăzi toți particularii să silesc se-și disfacă marfa insă nu găsesc cumpărători din cauza crizei. Primăria prin urmare ar risca foarte mult dacă ar inchirie o dugheană căci să poate ca lucrurile să nu să vândă. Lucrurile aceste sunt confecționate de mai mult timp și dacă s’ar mai lasa incă ar pute se’și piardă valoarea. D. Președinte găsește nepractică propunerea d-lui Racoviță. Toate lucrurile confecționate să sue pană la suma de 3000 lei. Dacă să închiriază o ringszie, magazia nu să poate lua intr’o mahala ci trebue să se eie in centru, prin urmare trebue să se păziască cel puțin 100 galbeni, mai trebue un om, lampă și alte cheltueli, a*a incăt primăria n’ar realiza nici un beneficiu. Să pune la* vot aprobarea de a să deschide o loterie pentru desfacerea obiectelor confecționate la școala comunală de meserii și să primește cu majoritate de 7 voturi, contra d-nii Racoviță, Ornescu și Iorga. D. Președinte pune in deliberarea consiliului cererea d-lui Dr. Ciure de a i să înapoi garanța depusă pentru fratele seu G. Ciure fost șef perceptor. D. Tufescu având cuvântul zice că d. Dr. Ciure a garantat pentru doi frați ai sei care succesiv au fost șefi perceptori. D. G. Ciure fiind șef perceptor la urmă, in una din zile să a persevează că d. Iasinschi, unul din șefii de biurou, ar fi sustras o sumă de bani și s’a pus să’l urmăriască pentru a să încredința dacă este așa. D. Iasinschi visend că șeful seu era asupra faptului de descoperire, fuge din oraș. D. Iasinschi are depusă o garanție la comună pentru daunele ce le ar cauza comunei. Consiliul incredințândusă despre sustragerea unei porțiuni mici de bani a numit o comisiune să constate și comisiunea constată că cifra sustrasă de Iasinschi să urcă la 35—36,000 lei. Afacerea a apărut și inaintea judecâtorlui de insrucție. Judecătorul de instrucție găsește că delapidatorul este Iasinschi și pronunță o hotărâre in contra lui, insă hotărărea n’a putut ava nici un efect căci Iasinschi era dus in altă țară. Dr. Ciure, garantul fratelui seu, vine înaintea consilului și zice că d-sa a garantat pentru fratele său prin urmare el nu este respundător pentru delapidare. Dacă comuna ar fi voit să’l facă răspunzător n’ar fi luat garanție de la Iasinschi, prin urmare toată răspunderea cădănd asupra delapidatorului, consiliul să le nevoească ai inapoi garanta. Consiliul comunal de atunci, denaturând împrejurările și neținând samă de declarația Dr. Ciure prin care zicea că el nu respunde pentru orice delapidator; acel consiliu poate că avea puține cunoștinți juridice și de aceia au găsit de cuviință să sechestreze garanția pănă cănd să va restitui comunei suma de 36,000 lei. Ce sunt acești 36,000 lei, întreabă d. Tufescu ? După legea de percepție comuna este datoare a respunde statului pe fiecare an cifra cuprinsă in rolurile de contribuții, ori ce sporire și ori ce scădere privesc numai pe comună. Iasinschi a delapidat cifra de 36,000 lei din sportul ce trebuia să-l aibă comuna de la ambulanți. Dacă să observează registrele să vede că d-nu G. Ciure nu este responsabil de faptul lui Iasinschi pentru că totdeauna sușele păreau a fi in regulă așa incăt d. G. Ciure cănd examina registrele lui lasinsebi le vedea a fi totdeauna in regulă. Nu să poate dar imputa d-lui Ciure nici neglijență nici ră credință pentru ca el ’și făcea totdeauna datoria. Prin urmare din punctul de vedere de drept ca și din punctul de vedere a implinirei de datorie, garanția era ilegal sechestrată. Ce procedură trebuia să păzască consiliul comunal ? Era drept ca consiliul să săchestreză garanția fără hotărâre judecătorească? Nu. Consiliul trebuia să ataca garanția și averea lui Iasinschi. Consiliul insă a neglijat de a o face aceasta, după părerea d-lui Tufescu din lipsă de cunoștinți juridice. Eu, zice d. Tufescu, am făcut parte din consiliul trecut, insă dacă veți lua lucrările veți vide că am fost totdeauna contra sechestrărei și am zis că d. Ciure nu poate fi respungător pentru delapidarea făcută de Iasinschi și astăzi sunt tot de părerea aceasta și vă rog și pe d-voastră să amizajați afacerea aceasta după cum o înțeleg eu, căci dacă consiliul n’a urmărit pe Iasinschia căruia avere era in picioare, nu poate pentru aceasta să fie respunlător d. Ciure. Pe căt știu legea, garanția d-lui Ciure trebue să fie liberă. D. Iorga, mai înainte de toate reclamă cu multă stăruință, fiindcă procesele-verbale să redactează căt să poate mai scurt pentru a nu să cheltui mult cu tiparul, să se noteză ca d. Tufescu a afirmat că dacă este o neglijență, aceasta nu să poate atribui decăt consiliului comunal trecut care a neglijat de a urmări averea lui Iasinschi. D. Iorga voește să se constate aceasta de la început pentru a să știa cui este culpa. Chestiunea aceasta nu este așa de simplă după cum să pare și de aceia consiliul nu trebue să se grăbească a lua o hotărâre, căci nu este aici numai interesul Dr. Ciureci este și interesul comunei, căci este vorba de bani publici și pentru aceia trebue să se constate căți bani s’au delapidat ? de cine s’a făcut delapidarea? și cine este respins,lotor? Insă toate aceste nu să pot costata pănă nu să vor verifica mai intăi compturile percepției pentru a să vide cum au urmat lucrurile. De aceia consiliul trebue să numiască o comisiune din finul său, să studieză imediat toate dosarele, să facă un raport detailat și măne in cunoștință de cauză fiecare consilier se-și poată forma convigerea sa, pentru ca să știe cum trebue să voteză. D. Tufescu voește a rectifica cele zise de d. Iorga, relativ la consiliul trecut. D-sa zice că consiliul trecut din diferite temeri n’a atacat garanția lui Iasinschi, insă n’a zis că din neglijență consiliul n’a atacat’o. D. Tăutu întreabă dacă consiliul trecut a verificat scriptele conform cu legea ? D-sa știe că s’au succedat 4 perceptori și trebuea să preciza in timpul căruia din acești perceptori s’au delapidat banii de d. Iasinschi D. Președinte zice că pecăt cunoaște d-lui, Dr. Ciure a cerut verificarea corupturilor sale. Compturile sunt primite de un an și pănă astăzi nu sunt verificate. Pentru celelalte corupturi nu știe să dea nici o relație. D. Tăutu întreabă dacă compturile au fost verificate când s’a liberat garanția d-lui Mustea ? D. Tufescu respunde că verificarea corupturilor s’a făcut la fiecare trimestrul insă compturile anilor 1874 și 1875 nu sunt verificate. D. Tăutu in urma respunsului dat de d. Tufescu este pentru propunerea făcută de d. Iorga. D. Manierov ascultene cele zise de d-nu Iorga și cele zise de d. Tufescu declară că este la îndoială și nu poate să voteze mai înainte de a să numi o comisiune care să cerceteze scriptele. D 'Ornescu zice că această chestiune ca și oricare alta care dă loc la contestări diferite, trebue să fie bine stabilită, pentru că consiliul față cu legea scrisă să se pronunță cine este responsabil, la cașul de față nu este nimica mai principal de leat in considerare de căt terminiii și valoarea garanției; de aceia comisiunea trebue să vadă in ce termini este făcută garanția, căci terminii ei nu se pot extinde fări a da drept d-lui Dr. Ciure să se ducă la tribunal. D. Dr. Ciure afirmă că fratele său G. Ciure a înlocuit pe Xesiofont Ciure care a fost deplin liberal de garanție. Afirmă după aceia că compturile d-lui G. Ciure s’au verificat. Prin urmare comisiunea ce se va numi de consiliu trebue să vadă dacă această verificare s’a făcut și pe ce timp, căci dacă sunt verificate cele 3 trimestre, atunci pentru aceste trimestre este culpa consiliului care a aprobat compturile și discuțiunea ar pute să aibă loc numai pentru trimestrul IV. Consiliul dat are nevoa să numiască o comisiune, și comisiunea aceasta să deie o lămurire exactă da suma ce s’a delapidat și dacă delapidarea se referește la sumele fixe din rolurile fixe cu care comuna este datoare cătră stat, sau dacă delapidarea se referește la sumele percepute de la contribuabili. Consiliul n’are mandat să reprezinte pe toți contribuabilii și dacă d. Iasinschi a frustrat pe contribuabili, neglijența’i privește pe dânșii dacă n’au urmărit pe Iasinschi. D. Iorga dă consiliului o lămurire ce o are in mană. S’a zis de d. Tufăscu că numai compturile anului 1874 nu sunt verificate. D. Iorga insă arată că in 1872 și 1873 s’au delapidat 10.375 lei. Aceste compturi s’au verificat de consiliul comunal și s’au găsit de bane. Respunde d. Ciure pentru aceste delapidări? Nu. Dacă comisiunea ce se va randui de consiliu va constata că delapidarea a început din 1872, atunci de sigur că nu poate să se pue in sarcina d-lui Ciure. Prin urmare o comisiune trebue să se numiască pentru a sa vide ce s’a delapidat in fiecare an, și cine trebue să respundă pentru aceste delapidări; altfel consiliul ar trebui să deie un vot in necunoștință de cauza sau ar trebui să se lovească Dr. Ciure in contra legei. Comisiunea aceasta are și avantajul de a face să se vadă mai bine de comună cum ș’a făcut datoria consiliul comunal trecut. D. Tufescu găsește de prisos comisiunea aceasta, căci anii 1872 șî 1873 nu mai pot fi puși in discuție fiind lucrul judecat, și nici n’a figurat garanția d-lui Ciure in acești ani. D. Iorga. Dar poate s’au deturnat banii in 1872 și 1873 și’i aruncați asupra anului 1874 și 1875. I. Tufescu. Nu mai poate fi respunzător d. Ciure pentru acei ani. Ce să facă comisiunea? să verifice anii 1872 și 1873? atunci are să facă ceia ce s’a mai făcut odată. Este raportul comisiunei care a descoperit tot, pentru că ar voi consiliul să mai trăgăneze ? Nu este trebuință de căt a se ceti acel raport, căci este foarte lămurit, și numai cănd s’ar bănui consiliul trecut, atunci are loc o comisiune. D. Tăutu și Ianov susțin propunerea d-lui Iorga, d. Tufescu combate incă odată această propunere. Se pune la vot propunerea d-lui Iorga de a se numi o comisiune care să fie însărcinată de a constata afacerea garanției d-lui Ciure și a presenta un raport detailat și se primește cu majoritate de 9 voturi, contra d. Tufescu. In unanimitate se aleg ca membri a comisiunei d. Matsirov, Tufescu și Iorga. D. Președinte supune la aprobarea consiliului două campiuri de gestiune pe întreg anul 1876, din care unul este pentru contribuțiile directe și altul pentru ambulanți și înaintate de șeful perceptor cu referatul No. 146. Consiliul venénd că este vorba și in aceste state tot de d. Iașinschi, cu majoritate de 9 voturi cere a se recomanda la comisiunea numită ad-hoc d. Iorga. Să supune referatul No. 216 a șefului perceptor cu care inaintește done compturi de gestiune, unul pentru taxele comunale și altul pentru taxa pășunatului vitelor, pentru ca consiliul să se pronunțe asupra lor conform cu art. 52 din regulamentul legei de percepție. D. Ornescu zice că nu se poate pune in deliberare această chestiune mai înainte de a se pune in deliberare comisiunele de revizuire ce au urmat după comisiunele de recensiment. Aceste comisiunei au pus pe morți la patente mari și pe cei faliți și au pusu la patente urcate, și dacă consiliul aprobă aceste tablouri, atunci aprobă lucrarea comisiunelor și prin aceasta comuna se face datoare cătră stat. D. Ianov zice că aceste comisiuni neintocmite după nici o lege s’au întâmplat să meargă și la d-sa și la mai mulți dinamicii d-sale, și pe unul din acești amici la încărcat cu 10,000 lei și pe altul cu 4,000. Văzând ei că aceasta este peste toate legale, mergând la minister, au presentat contractele și ministeriul le a făcut justiție. Este adevărat că comisiunele de recenciment au evaluat unele proprietăți cam eftin, insă dacă ministeriul va găsi că evaluările sunt exagerate, le va rectifica. Comuna nu trebue să se fie bine decăt înaintea unei legi scrisă; de aceia d. Ianov se unește cu d. Ornescu pentru a se lua toate măsurele pentru rectificare, căci dacă contribuabilii nu vor pute plăti sumele ce li se pretinde atunci nici comuna nu va pute să-și arirteze debitul cătră stat. D. Ornescu zice că aceasta este o chestiune foarte importantă, insă din cauza listelor electorale și a budgetului n’a putut să se discute pănă acum. Și cu ocazia celuialat recensiment s’a făcut încărcări, și atunci fiind primar d. Cristodulo-Cerkez, d-sa după propunerea d-lui Pastia a protestația minister deși protestul seu n’a avut nici unu resultat. Cum se face recensimentul ? Să face de cătră comisiunea aleasă de consiliul comunal și după ce aceste comisiuni își terminează lucrarea, se face o verificare de cătră comisiuni numite de stat. Cum se compun comisiunele de revizie ? art. 3 spune (cetește). Se’ntămplă insă că in comisiunele de revizie să se numească persoane iritate că consiliul comunal nu le a numit in comisiunele de recensiment. Acești paraponișiți au pus toți sdiții la patente mari, morții iau trecut la patente, slugere le a făcut debitabile și cu chipul acesta urcă debitul primăriei cu 98.000 lei peste suma legală. Așa fiind trebue a sa aduce la cunștința ministeriului că cifrele sut fictive și nu se pot oameni iidatori să plătească cifre fictive și nici comuna nu poate să se însărcineze a debita o cifră exagerată. Să se trimită minsteriului o copie de pe tablou pentru ca să vadă ce au făcut comisiunele sale. Ce se întâmplă dacă comuna nu protestează? Cei incarcați probează in cursul anului că sunt incarcați și comisiunea comunală de constatare trebue să-i scădă fără ca statul să scadă pe comună. După art. 6 din legea de percepție statul nu scade comunele de căt in cazuri de epidemie, insă slugele puse la patentă statul nu le scade, nu scade nici morții debitați, nici copii puși la personal, căci toate aceste scăderi nu s’au făcut din cauza epidemiilor. Trebue ca consiliul să se adreseze la minister și la Cameră prin președintele ei, să se deie acte autentice prin care să se dovediască că comisiunea este extralegală, și comuna este incarcată de această comisiune. La această propunere se presentase o dificultate căci d. Cristodulodulo-Cerkez zicea că afacerea aceasta privește ca primar. Dar uită d. Cristodulo- Cerkez că d-sa fiind primar a făcut asemene protest pe baza votului consiliului după propunerea d-lui Pastia. Dacă este cineva care se indoește, d-sa poate să aducă desbaterile consiliului din acel timp. D. Cristodulo-Cerkez a fugit și de la echilibrarea budgetului, poate să fugă și de la votul ce se propune a se da astăzi, dar consiliul are un precedent și trebue să’l urmeze. D. Tăutu este pentru orice protest se va face, insă s’a minunat cănd a auzit pe d. Ornescu cerând ca statele să nu se aprobe. Cum să nu se considere cănd după dănsele se face percepție și fără dănsele serviciul de percepție nu poate să rămăe un moment. D. Ornescu zice că aprobănduse statele, comuna se recunoaște debitoare, de aceia consiliul nu aprobă statele, iise serviciul de percepție să facă avertismente și cu chipul acesta nici un impediment nu se face serviciului de percepție. D. Tăutu susține că rolurile aceste sunt actele cele mai oficiale și dacă le atacă conconsiliul intăi ce vor face contribuabilii? D. Președinte aprobă și părerea d-lui Ornescu și părerea d-lui Tăutu. Rolurile nu trebue lovite pentru a nu perde prestigiul lor, dar trebue in acelaș timp a feri comuna de a se face debitoare după dănsele. D-sa propune că rolurile să se aprobe insă cu rezervă că comuna să protesteze in contra lor la minister și la adunarea deputaților și la Senat. S’a pus la vot propunerea d-lui președinte și s’a primit cu majoritate de 9 voturi, contra d-lui Iorga. D. Președinte supune suplica d-lui Ușer Herșman prin care arată că in cafeneaua sa din strada Primăriei a deschis un Café Chatant și perceptorul ’1 silește a plăti câte 20 lei pe fiecare sară de representație, pe cănd taexa nu este de căt 5 lei; de aceia cere îndreptarea acestei procedări a perceptorului, căci altfel va fi silit a Închide stabilimentul neputând plăti o taxă așa de mare. Consiliul in unanimitate hătărește a nu se percepe de perceptor o taxă mai mare de 5 lei. Ședința să ridică la 5 oare. Ședința din 16 Fevruarie. Președința d-lui Adjutor A. Beide. Membri presenți , și anume: dd. Hazu G., Ianov I, Iorga I., Manserov P., Pavlescu St., Racoviță A., Roseti D., Tăutu T., Tufescu Gr. Absenți motivați: d. Primar Sc. Pastia și d. Cristodulo-Cerkez C. Absenți fără motive: dd. CorjesCU I., Gane N., Ornescu I., Rojniță C. Ședința se deschide la ora 3 p. m. Se cetește procesul verbal a ședinței precedentă și se aprobă. B. Președinte supune referatul epitropului bisericei Buna-Vestire prin care supune la aprobarea consiliului donația făcută bisericei de d. P. Melinte și soția sa Maria Melinte näp. Popovicih Biserica având un loc liber d. și d-na Melinte voesc a zidi niște incăperi pe acest loc cu codiție de a le locui pănă după săvârșirea d-lor din viață iar după aceasta proprietatea să rămăn a bisericei. Consiliul cu majoritate de 9 voturi primește această donație, contra d. Iorga. Să supune suplica d-lui G. Neculau prin care arată că in anul 1865 mai mulți barieri, intre care și d-s. ca barier revizor, au cerut a fi să libera reținerile ce li s’au făcut din silare. Toți birierii ’și au primit acele rețineri afară da d-s.; de aceia cere a i se libera reținerile făcute din salar de la 1 April 1863 până la 1 Ianuarie 1865 cu procentele lor pănă la numerătoare renunțând la dreptul de pensie, conform aprobărei ministeriului de interne dată prin adresa No. 11.814 din 1884. Și dă cetire referatul casierului comunal relativ h această chestie și consiliul in unanimtate hotărăște că de vreme ce la toți ceilalți barieri s’a înapoiat reținerile, să se inapoiască și reținerile d-lui G. Neculau insă fără procente, și fiindcă nu este un paragraf special pentru aceasta, d. Primar este autorizat a deschide un paragraf extraordinar după ce va căpătă și aprobarea ministrului. D. Iorga, raportorul comisiunei numită de consiliu pentru studiarea actelor privitoare la garanția depusă de dr. Ciure pentru fratele său G. Ciure fost șef perceptor, dă cetire raportului următor: Raport. Conform decisiunei onorabilului consiliu comunal din 15 ale curentei prin care subsemnații suntem însărcinați a constata și dresa un raport detailat in privința deturnărei făcută la serviciul de percepțiune de cătră subperceptorul Franz Xaver Iassinschi, și in privința reținerei garanției fostului șef a acelui serviciu Gheorghe A. Ciure, sunt semnații intrunindu-ne in localul Primăriei și față cu dosarele relative am constataurmătoarele : La începutul lunei August 1875 a dispărut unul dintre ajutoarele de împlinire de la serviciul de percepțiune Franz Xaver Jassinschi. El era ajutor de implinire la acel serviciu pentru despărțirea a IlI-a, numit pe baza votului consiliul comunal din 12 iunie 1871 cănd s-a decis înființarea serviciului și numirea ajutoarelor de împlinire, cu garanție de 2000 franci cătră comună. Șeful perceptor Gheorghe Ciure imediat după ce dispare această persoană, denunță Primăriei că ea a deturnat mai multe sumi de bani din contribuțiuni fiscale și taxa comunale ; se insercinează in urmă o comisiune a constata faptul, și ea pe lăngă raportul No. 1 din 29 August 1875 prezintă un tablou mărginit in o constatare a sumelor deturnate și anume: total „ 28,421 13 lei 28,421 13 b) Taxa pavajului: total „ 7,905 21 lei 7,905 21 total general 36,326 34 Acest tablou și cu raportul lui se supune consiliului comunal in ședința din 30 August 1875 și se decide: destituirea șefului perceptor Gheorghe Ciure și reținerea garanției lui, iar comisiunea se continue cu constatarea lipsurilor ce ar mai figura. Comisiunea insă la 14 April 1876 prin raporturile No. 6975 și 6974 după un decurs de opt luni iși declină orice posibilitate de verificare sau constatare mai departe susținând ca definitivă constatarea de mai nainte, și consiliul comunal decide menținerea decisiunei anterioare, adecă reținerea și urmărirea garanției d-lui Gheorghe Ciure. Incăt privește această garanție am constatat că se compune din suma de lei 23,500 dată de d. Petru Papadopulo in fondul caelor sale și din suma de lei 17,037 in bonuri domeniale depuse de d. Dr. I. Ciure , atât cea din tăiu căt și cea de a doua sunt date și formate mai intăiu pentru fostul șef perceptor Xendont Ciure, și in urmă demisionând el, sunt lasate prin deosebite declarații cătră comună și pentru fostul șef perceptor Gheorghe Ciure. Astfel fiind existența acestei garanții am constatat că: d. Xenofont Ciure a funcționat ca șef acelui serviciu de la 4 Noemvrie 1872 de cănd au fost numit prin decretul No. 11,944 pe baza votului consiliului comunal din 1 Noemvrie acel an și pănă la 1 Septemvrie 1873 cănd demisionând a fost înlocuit prin fratele său d. Gheorghe Ciure. Pe acest timp, adecă pe anii 1872 și 1873, d. Xenofont Ciure a presentat comptul de gestiune și consiliul comunal in ședința de la 16 August 1874 pe baza referatului comisiunei insercinată cu verificarea lui, și in viderea art. 52 aliniatul 2 din regulamentul legei care zice: „Consiliul verifică și se pronunță asupra coruptului in termin de 15 „zile maximum de la data primirei lui,“ consiliul a aprobat asemenea compt de gestiune. In cât privește pe d. Gheorghe Ciure, el a funcționat de la 1 Septemvrie 1873 și pănă la 1 Septemvrie 1875, cănd a fost destituit. El a presentat compturi de gestiune numit pe trimestrele l ii, al 2-lea și al 3-lea din 1874 și anume: La 12 April 1874 cu referatul No. 335, trim. Iiu, la 11 Iuliu anul 1874 cu referatul No. 681, trim. al II-lea și la 4 Octomvrie 1874 cu referatul No. 1,013, trim. al III-lea. Aceste compturi consiliul comunal in ședința din 2 Noemvrie 1874, pe baza verificărei comisiunei insercinată și in viderea arc. 52 aliniatul al II-lea menționat mai sus le a aprobat. Incăt privește pentru trim. al IV-lea din anul 1874 și pe timpul căt a funcționat d. Gheorghe Ciure in anul 1875, el n’a presentat compturi de gestiune și aceasta după cum am constatat din causă că serviciul de percepțiune comuna nu s-a debutat la timp cu sumele rolurilor suplementare, fiindcă după expătarea unui trimestru și uneori și mai târziu se prezentau asemene roluri de cătră serviciul de constratare, pe cănd percepțiunea se făcea fără de ele, in căt debi-