Curierul de Iassi, iulie-septembrie 1879 (Anul 12, Nr. 66-85)
1879-07-01 / nr. 66
zarea gropilor de clasa III, și de a pute lua o taxă pentru înmormântare după cum va găsi de cuviință. 3) . Ca epitropia să aibă voc de a zidi o capelă la locul menționat No. 19 spre a pute face in ea ceremoniile morților in timpurile nefavorabile. 4) . Epitropia să obligă ca după expirarea fiecărui an sau jumătate an să plătiască onor. Primării pentru gropile intrebuințate sau pentru acele vândute prețul lor după regulamentul Primăriei pentru clasa III. După discuția urmată, consiliul admite ca toate căile și poarta principală să serviască pentru inmormantarea protestanților, admite ca parcela 19 să fie pentru protestanți, locul pentru capelă să se deie gratis, dar cât privește clasele și prețul se va urma conform cu regulamentul și plata se va face la primărie. D. Președinte supune suplica d-lui N. Burchi, prin care cere ca ripa Privighițoa ei avănd nevoe de mai mult timp de a fi reparată insă nefăcându-se nici o reparație, acuma din cauza ploilor din urmă a devenit înfiorătoare, și fără a să lua grabnice măsuri nu se va pute înlătura pericolul ce amenință de a să ruina clădirele proprietarilor riverani; de aceia cere ca consiliul să fie cuvenitele măsuri de îndreptare a zeului. După discuția urmată consiliul votează ca inginerul comunei să prezinte căt mai curănd deviz pentru facerea următoarelor lucrări: 1) ca tocmai de la Copou apei șăi să deie altă scursoare, 2) să se facă o gură de canal dinaintea otelului România, 3) să se facă mai la vale altă gură de canal și strada să se mai prelungiască, 4) să se bată iarași pentru a să întări malurile râpei. D. Președinte roagă consiliul a lua in desbatere proectul pentru regulamentul de împrumut, căci împrumuturile ce se fac până astăzi sunt cam oneroase din cauză că fiecare pune condițiile sale. Consiliul admițănd luarea in considerare a acestui proiect de regulament, fără discuție votează art. 2. Să dă cetire art 2. D. Președinte propune să se facă 3 .soiuri de valori: 100, 500 și 1000 lei. Asa face si banca de Franța pentru D, «y JLo. OtCÍÍu«;SZÍCC C& psn* truU înscris, trebue ca in acea omigație să figureze 2 persoane, una care ie și alta care dă. După legea civilă nu să poate executa un act civil fără să fie 2 persoane, și când să zice la infățișitorul, atunci actul pentru ca să aibă valoare trebue să fie o lege specială care să autorizeze aceasta căci codul civil îl declară nul. Cănd intr’o obligație să zice la ordinul infățișitorului, acesta este un act nul ce nu obligă la nimica, prin urmare trebue o lege specială care să autorizeze un atare regulament de împrumut. D. Pastia zice că comuna mai are tractate și alte împrumuturi intoacesta, și este chiar împrumutul de lilioane pentru asfalt; ce să face cu e aceste? să declară nule? Consiliul id să indrepteze unul ar struncina !, aceasta insă nu poate să fie căci comuna să obligă in mod valabil. Dacă d. Sculy voește să pue in princip chestiunea aceasta, atunci, zice d. Pastia, eu declar nule obligațiile d-lui Callender. D. Ianov crede că părerea d-lui Sculy nu poate fi admisă: 1) pentru considerentele expuse de d. Pastia căci să slăbește valora obligațiilor d-lui Callender, 2) nu este o necesitate. Dacă s’ar fi făcut o greșală nu este consiliul dator să greșască și a doua oară, dar nu este greșală. Consiliul a zis să pentru acoperirea deficitului trebue să se facă un împrumut de 715.000 franci. Camera și guvernul au aprobat împrumutul, și consiliul poate se-l facă in orice mod. Are nevoe consiliul ca modul de aranjat să se supue camerei, nu, căci împrumutul este votat, și nu mai este nevoe de o lege specială prin care să se arete modul facerii împrumutului. D. Președinte găsește că propunerea d-lui Sculy este foarte legală. D. Ornescu zice că in teorie este necontestat că la orice contract sinalagmatic trebue să fie scris care sunt acele 2 părți, așa la vânzări, așa la împrumuturi. La contractări de împrumuturi trebue să se spue cine este creditorul și cine este debitorul. Ce zice legea pentru împrumuturi ? (cetește). Va să zică dacă comuna voește să facă un contract și să fie la infățișitorul trebue să fie un vot al camerei. Dacă nu să face așa, fața principală are drept să ceară nulitatea actului. Cine este insă aice in drept a cere nulitatea actului ? Cel ce a dat banii nu poate cere nulitatea, căci el are interes ca actul să nu fie nul, primăria poate să ceară, și minorul poate cere, dar un asemene caz cănd să propune nulitatea, se întreabă ce să face cu valora actului nul, atunci se întreabă pe cel care cere nulitatea dacă s’a folosit de lucru. D. Pastia zice in glumă că comună are ocazie să scape de obligațiile d-lui Callender. Așa este, dar vine chestiunea echitătei: cine să folosește de bani ? In realitate banii s’au dat. Să mai poate beneficia de nulitate ? Actul este nul in ochii legei, dar cănd cel care a dat banii probează că actul nu este fals, cum rămâne atunci vilera actului? In justiție nu se întreabă decăt dacă partea a profitat sau n’a propia măritată. Prin Sculy nu este decă căci echitatea , înapoi dacă s’au luat propunerea d-lui Orsteotează ca obligațiile să fie emise drept gb ° 0. La art. 5 să votează ca împrumutul să se facă pe 15 ani. Să pune la vot in total proiectul de regulament și să primești. Ședința să ridică la 4 ore. Gane N., Langa C., Rosetivanu R. N. Ședința să deschide la ora 22 p. m. D. Președinte supune consiliului referatul șefului biuroului I prin care arată lucrările ce s’au inaintat pentru primirea embaticul de la d. Mendel Caiman, și de la această chestiune trecând la chestiunea generală a embaticarelor, cerea să aviza la o măsură generală pentru toate embaticarele fiindcă mulți din embaticari și astăzi plătesc embatecul tot la stat, și osebit de aceasta după cum să constată din tabloul de embaticuri făcut de comisiunea numită de consiliu, statul a perceput neî ntrerupt embaticurele de la aparițiunea legei prin care s’a cedat moșiile (anul 1877) și până astăzi, ba incă ’și a însușit și dreptul de a primi rescumpărări și de acte de ertarea embaticului pentru multe din proprietățile particulare ce cad pe terenul moșiilor comunei și raionul orașului precum să se lămurire din acele tablouri, și chiar parte din actele ce s’au presentat de embaticari. După discuția urmată in ședința secretă, Consiliul votează: 1) căt pentru bezmănurile cuvenite comunei de pe proprietățile ce cad pe proprietatea comunei să va urma după votul consiliului, adică să va aplica legea de urmărire in contra celor ce n’ar voi a plăti bezmănul de bună-voe, 2) căt pentru curile de pe aceleși moșii răscumpărate de la Brat in urma legei din 1871 pentru trecerea moșiilor cătră comună să va aplica asemenea legea de urmărire neputând comuna ține samă de asemine acte ca date in contra citatei legi. 3). De aseminea se va urma și pentru locurele cu bezmăn de pe aceleași moșii și a căror bezmăn este ertat de stat in favoarea persoanelor ce nu sunt romăni. D. Președinte supune suplica d-lui Gr. Pleșescu fiul și cronorul defunctului A. Pleșescu, prin care arată că posedă un loc sterp fără clădire pe el rămas de la părintele seu in strada Toma Cosma asupra căruia s’a impus taxa metrică de pavaj, care in totul pe anii de la 1873-1878 să urcă la 437 lei 34 bani. Această sumă nu este in stare a o plăti din causă ca nu dispune de mijloace r— > de căt singur act scutit de această zi Consii Pleșescu platește să cartă jumătate din datorie, dar dacă nu plătește până ia 6 luni atunci va fi urmărit ! Li_sosut întreagă. D. Președinte supune suplica d-nei Ecaterina Panaitescu prin care cere ca pe lăngă ajutorul de un galben pe lună ce i să dă de comimă pentru fiul său Franz Viniaș care urmează cursul primare să i să deie și un rănd haine pentru acest copil in valoare de 40 lei. Consiliul nu admite această cerere. D. Președinte supune referatul șefului perceptor No. 993 prin care cere autorizare de vânzarea obiectelor sechestrate de la contribuabilii care nu-și au achitat contribuțiile pe trecut. Consiliul dă autorizația cerută. Ședința să ridică la 4 ore. D.,Rozno Ședința din 12 Iunie. Președința d-lui consilier G. Rojniță Membrii presenți , și anume: d-nii Gheorghiu D., Mihailescu V., Ornescu L, Pastia Sc., Sculy Logotetides V. Absenții motivați: d. Primar C. Cristodulo Cerkez și d-nii consilieri: Ciupercescu T, Ianov I, Mărzescu G., Mircea M , Pogor V. Absenți fără motive: d-nii Belcic A., CURIERUL 1)E IASSI Unde e tatal-tău? întrebă el, iarta iși scoate mâna din a lui. Știu ce vrei, Miroane! zice ea. Făt apoi nu mă mai depărtez de la tine. , ori plecară drept spre carpenul, sub Mihu, Pintea, Safta și soția lui tea așteptau cuprinși de vie îngrijire Manea și pe Mitrea, ce se duseseră aute pe Marta. ,Ba cătă-o strigă Safta, când o văzuind despre munte, voi să plece spre dar renase pironită, cănd o văzu cu oul inalt, pepros și bălan. ,Miron iși zise ea ca trezită din vis demase răcită și secată de puteri, dihu făcu cățiva pași înainte, apoi opri și așteptă turburat. Ura flecăul de la câmpie, cu câte vori și nu înțelegea cum el ajunge a fi >reună cu Marta. Harta se apropie ținăndar și trupul pt. Fața-i era albă ca varul, dar instită și așezată. ,Tatăl ea ca Miron! zise ea. Miron remase cu ochii la pământ tntea bătrânului încărunțit. — Foarte bine! foarte bine! grăi Mihu, dăndu-și mănele nedumerit și privind eu cănd la Marta, cănd la Miron, ci la Safta ce grăbise inspăimâtată la dănșiii, cănd earăș la Pintea ce sta câțiva pași in dosul lui la dreapta. Ar fi dorit să mai zică cineva ceva, dar nimeni nu găsea căvăntul. „Nene Mihule! zise in sfirșit Miron. Știi că-ți iubesc fata și o cer de nevastă — Cum așa ? grăi Mihu spăriet. Miron ? cerul, ce s’a dus in lume ?.. O ceri de nevastă ? Cum așa ? Marta e logodită ... „Taică! zise Marta. Nu zice că vrei, dacă nu vrei, dar să știi că-mi dai moartea sau viața. „Mihule! ăi zise apoi Safta. Nu știi tu ce-am suferit noi in doi ani de zile? Mihu sta in mijlocul lor și nu putea găsi nici un cuvănt. Pintea se apropie de dănsul, ăi puse măna pe umăr și grăi cumpătat: — Vere Mihule! Nu te dai după vorbele muerilor și bine faci. Marta e logodită și chiar dacă-i vorba, o logodnă nu se strică așa ca din senin. Nu poți să te faci de rușinea târgului. Mihu făcu un pas la dreapta, se întoarse spre Pintea și rădicănd fruntea, ăi privi in față, stete câtva timp in luptă cu sine, apoi ăi zise cu o hotărire desnădăjduită: „Ei! Mă fac! Mă fac de rușinea târgului ! Mă fac de rușinea lumii! Mie urmă el aprins, mie nu mi mai poruncește nimeni pe fața pământului. Eu știu căt amar am răbdat! Grăind aceste, el se duse la Miron, îi apucă mána și-i zice cu căldură : — Nu poate feartă-mă. Miron simți că ochii i se umple de lacrimi. El ridică măna bătrânului și o atinse cu fruntea. „N’am spus eu, că așa are să vie!“ zise Floarea lui Ciucur, căt văzu că nunta satului se face. (Estrul din Conv. Lit.) I. Slavici. PARTEA NEOFICIALA. Principele Alecsandru al Bulgariei a fost felicitat la sosirea sa la Rusciuk din partea A. S. R. principelui Carol, prin d. colonel Costaforu, comandantul regimentului al 5-lea de dorobanți. Să deschide d-lui ministru de justiție un credit estraordinar de 3000 lei, asupra budgetului Dobrogei, pe exercițiul anului curent 1879, spre a se da ca indemnitate de deplasare magistraților și celorlalți funcționari rămași in disponibilitate, prin desființarea tribunalelor de apel din Kiustenge și a altor posturi. Acest credit se va descoperi din §de 100.000 lei, prevăzut in budgetul Dobrogei, pe anul curent, pentru deschidere de credite suplimentare și estraordinare. La depeșa de condolență adresată de Senatul Român Imperatesei Eugenia cu ocazia dureroasei perderi a fiului său Prințul Imperial Napoleon. S. S. Mitropolitul Primat, a primit ca respuns următoarea scrisoare de la ducele de Bassano chambelemul împărătesei: „Monsignore: „Majestatea Sa împărăteasa, profund mișcată de simpatia pentru imensa sa durere, a cărei espresiune membri Senatul României au făcut să-i parvină, bine-voește a mă însărcina a fi, pe lăngă Domniele Lor, interpretul sentimentelor Sale de viiă gratitudine. „Bine-voiți a primi Monseniore, asigurarea prea înaltei mele considerațiuni. „Ducele de Bassano „26 iunie 1879. „Eminenției Sale Mitropolitului Primat al Romăniei.u Publicăm după Presa două proecte in cestiunea art. 7 din constituție, propuse in Senat, unul de către d. P. Grădișteanu și altul de cătră d. C. Brăescu. Numai românii și naturalisații Româini se pot bucura de drepturile politice și comunale. Dobândirea prin acte intre vii a proprietăței imobiliare rurale face parte din drepturile politice. însușirea de Român se conservă și să perde conform legilor stabilite prin codul civil. Toate disposițiunile legislative basate pe distincțiune de religiune sunt și rămân abrogate. (Semnat) Petre Grădișteanu. PROIECT de disposițiunile constituționale destinate de a Înlocui art. 7 din Constituțiune. Străinul de verice credință religioasă, care -și va stabili domiciliul pe teritoril României, se va bucura de aceleași drepturi civile ce sunt sau vor fi acordate Românilor, prin tractare, de națiunea căreia va aparține acel străin.—O lege specială va determina modul cum străinii ăși vor stabili domiciliul pe teritoriul României. Străinul de verice credință religioasă care va voi să dobândească însușirea de cetățean Romăn, va fi dator a cere naturalisațiunea sa prin suplică individuală către Domn, arătând capitalurile, statul seu, profesiunea sau meseria ce esercită, voința da a-și stabili domiciliul pe teritoriul României, renuncarea la protecțiunea țărei sale, și probă că a fost acolo cetățean, bucurănduse de toate drepturile civile și politice ale acelei țări. Dacă după o asemene cerere petiționarul va locui 10 ani in țară, și dacă prin purtarea și faptele sale va dovedi că este folositor țărei, Corpurile Legiuitoare ’i vor putea acorda împământenirea. Vor putea fi scutiți de stagiul de 10 ani acei care vor făcut trei servicii importante, care vor fi adus in țară industrii, invențiuni utile sau talente distinse, care vor fi fondat in țară stabilimente mari de comerciu sau de industrii, și acei care, născuți și crescuți in țară, ăși vor fi făcut studiile in scoalele române, nu se vor fi bucurat de vreo protecțiune străină și vor cere naturalizarea lor in termen de un an de la majoritate. Vor fi scutiți de stagiul de 10 ani acei care vor fi născuți și crescuți in țară eșiți din părinți aseminea născuți și crescuți in țară, dacă nici părinții nici fiii nu vor fi fost supuși la vro protecțiune străină și vor fi îndeplinit toate sarcinile Statului. Cu toate acestea, in mod transitoriu, odată pentru totdeauna, guvernul este autorizat ca, in această sesiune chiar a Corpurilor Legiuitoare, să se prezinte o listă nominală de străinii cari, avănt servit sau servind sub drapel, având scris in limba romănă o operă literară sau sciințifică, avănd adus țărei industrii, invențiuni citite, ori având făcut sacrificii importante pentru stabilimentele publice naționale, vor putea fi naturalisați fără stagiu, dacă nu vor fi fost nici o dată supuși vre-unei protecțiuni străine. PROIECT DE LEGE. pentru modificarea art. 7 din Constituțiune. Art. 7. însușirea de romăn este originară sau dobăndită; ea se conservă și se perde potrivit regulelor statornicite de legile civile. Este romăn originar acel ce descinde din familie cu sângele romăn, de origină tradițională, care este născut din părinți cetățeni români și crescut cu religiunea, limba și moravurile naționale ale acestei țări însușirea de romăn, la care se referă și art. 8 al Constituției, este singură care concede drepturi comunale și politice, precum și dreptul de a dobândi proprietate de imobile rurale și urbane, această însușire poate fi acordată străinului in condițiile următoare: A. Membrul unei națiuni constituite, de oricare religiune, dintr’un Stat esistent organisat, autonom și de sine stătător, unde Românul are perspectiva și dreptul a fi indingenat, voind să’și schimbe patria și să devină cetățan romăn, se va presenta, in persoană, la consiliul de miniștri, depunându’i următoarele acte: O petițiune legalisată, prin care va declara dorința și voința sa de a deveni cetățan romăn și de a fi statornicit in România, cerând a i se deschide calea pe care să ajungă a fi onorat cu un asemenea drept. Acte in regulă pentru starea sa civilă. Un certificat original de la ministerul de externe al patriei sale primitive, constatând că a avut și a practicat acolo, cel puțin zece ani, drepturile civile și politice, că este liber a emigra de la acea cetățenie și că pâna la data acelei liberări, cănd s’a retras de acolo, n’a planat asupră’i nici o pată pentru vreun delict sau crimă, și nici interdicțiune sau faliment; Dovezi despre capitalurile, starea, profesia sau meseria ce esercită; și Un certificat de la Primăria comunei mniei și a așezat domiciliul real, după venirea sa in țară. După împlinirea anului al cincilea de la prima cerere, va presenta din nou consiliului de miniștri o altă petiție legalisată, repetitoare declarației sale anterioare și cererei de a i se da împământenirea, depunând certificatul primăriei comunei unde domiciliază, doveditor intreprinderei cu care s’a ocupat, onestităței cu care s’a purtat, și că in tot timpul acelor cinci ani trecuți, fără să recurgă la vero protecție străina, a participat la toate dările și sarcinele cătră Stat, județ și comună, practicănd totdeauna in relațiunele sale cu naționalii locali in societatea română. După împlinirea a zece ani de la prima cerere, va presinte consiliului de miniștri o ultimă petiție legalisată, repetând cererile anterioare și depanând iarăși un certificat in aceiași regulă de la primăria locală, care certificat, de astă dată, va mai conține încredințarea, din partea primarului, că solicitatorul indigenatului a dovedit prin faptele sale că s’a indentificat cu portul și obiceiurile române, că a invațat a ceti a scrie, ori, cel puțin, macar a vorbi îndestul de bine limba romănă, precum și dacă dănsul a desvălit in decursul stagiului sentimente de patriotism romăn folositoare țezei. Actul prin care consiliul de miniștri va statua asupra unei asemene cereri, precum și toate petițiile cu certificatele enumerate mai sus, vor fi înaintate cu Mesagiu Domnesc, mai intăiu Adunărei Deputaților și apoi Senatului, la comisiunile cărora solicitatorul va putea să se presinte, sau să fie chemat, pentru orice constatare. Admiterea cererei, adică acordarea insușirei de roman, la fiecare adunare se face cu două treimi de voturi din numărul integral care este hotărât pentru compunerea fiecărui Corp Legiuitor. Cănd astfel ambele adunări vor fi hotărât acordarea însuși de romăn» Dom- I 1