Curierul de Iassi, iulie-septembrie 1879 (Anul 12, Nr. 66-85)
1879-07-15 / nr. 70
1ANUL XII. CURIERUL DE IASSI FOAEA PUBLICAȚIUNILOR COMUNEI IASSI. PREȚUL ABONAMENTELOI . la Iași isi dietilete; Pg BBan 12 lai noi, pin* portal 2 fr. 40 bani; — pe țana laai 6 lei noi, pin» pitul 1 fr. 20 bani. Pentru terie «Un uniunea postalg, pe 6 lani 26 franci. intieritual isi reclam*: Balidul 40 bani,îtpîitele nefrancate nu *c primesc. ~ În annacriptele nepublicate ne vor artio. apure fie done urigi © sept amă»ă JOEA și DUMINICA. Redacțiunea și Administrațianea in iocalol Tipografiei Nationale AHUNCIRJAl. Bandul da 85 litere sau locui gee 16 bani. Cóntantinopole: Abonamentele *i anuncSurile pentru Curierul de la tifoasa oficială, se fac la Dau Sugane tarcoud. 1-DS’iutufobot run de la Banquo Gitoman 2. In Germania la I). Adolf Stolaaer, Hamburg. Exemplarul 30 bani. c alendarul septamanei. -----■— ---------------—---------------------------------------------------—----———------------------- ■— --------j-------------------— --------------------- --------- ——— —— Stil vaciu. Stil Boați Oi. « RxiOS Utillil Âe*. Soar Ap. ap».r. Sfii »njîjîo. Stil ut.a. | a lo A. ÎAISOSOl ULII. Rw **«»* Ap. Iulie. iulie. jure. m. ore. m. iulie. Iulie. jure. m. ore. m. 15 27 Duminica S. S. M. Chiril și Iulian. 4 17 7 54 19 31 Joi. Cuv. Macrina. 4 23 7 48 16 28 Luni. M. Atmogen 4 19 7 52 20 1 Aug. Vineri.» S. Proroc Ilie. 4 24 7 47 17 29 Marti. j Mța Marina 4 21 7 51 21 2 8&mbâtâ. Cuv. Simion și loan. 1 4 25 7 45 18 30 Marcuri. 1 M. M. Iacint și Emiliart. 4 22 7 50 22____________3 1 Duminică I S. Maria Magdalena._____________________27 7 43 _ PUBLICAȚIUNI COMUNALE. Primarul Municipiului Iași. No.9747. Urmând a sa da in antreprindere reparațiunele necesare tuturor stabilimentelor comunale prevăzute in devizele ce se vor forma și presența de d. arhitect comunal; se deschide concurenții pentru ziua de Marți 24 ale curentei. oarele 12 meridiane. Doritorii de a lua asuprf de asemene antreprindere se vr pr esența in camera acestui oficiu in ziua și vara sus indicată cu garanția prescrisă de condițiuni spre a sa proceda la licitație. p. Primar, V. Pogor, Secretar: D. Antonescu Biuroul III. 1879 Iulie 13. Șef, O. Velcut. No. 8797. Urmănd a se da in antrepriză reparațiile bisericei Sudor Constantin și Elena, arătate in devizul de arhitect comunal No. 769, afară de cornișul și acoperemântul bisericei, care sunt făcute. Subsemnatul invită pe d-nii amatori de a lua asupră re facerea ziselor reparații, ca in ziua de 28 a curentei, să se prestate in camera Primăriei însoțiți de griffittîS prevăzuta de condițiuni, spre a se efectua adjudecația. p. Primar, V. Pogor. Secretar, D. Antonescu. Șef, O. Velciu. Biuroul III. 1879 Iuliu 14 zile. PARTEA NEOFICIALA. Noul Minister s’a compus in modul următor: D. loan Brătianu, președinte al consiliului și ministru al lucrărilor publice; D. Cogâlozeanu, interne. D. Nicolae Cretzulescu, culte și instrucțiune publice. D. V. Boerescu, estetne. D. Anast. Stolojanu, justiție. D. D.mitrie Sturdza, finance. D. Colonel Leca, resbel. La 11 iulie la oarele 4 p. m. ministerul s’a presentat corpurilor legiuitoare și după ce și a comunicat programa, a dat cetire unui decret prin care Camerele sunt prorogate pe o lună, cu incepere din acea zi. Iată programa noului minister: Domnilor Deputați." In urma retragerei guvernului trecut, noul minister care se prestază astăzi înaintea d-voastre, deși compus din nuanțe diverse, este unit in ceia ce privește principiile generale și mai cu samă in acțiunea cerută de situațiunea actuală și de mărimea dificultăților prestate. Timpii sunt grei, d-lar deputați, din cei mai grei prin care a trecut țara noastră vre odată. Am lăsat orice spirit de partidă, orice pasiune, orice reminiscență și nC-am dat mâna cu toții, după cum am făcut și altă dată, in alți timpi grei, după cum adesa făceau și părinții noștri, căci numai așa vom pute apăra interesele cele mai scumpe și mai legitime ale patriei noastre. Nu in contra curentului rațional și just al ideilor terei in privința soluțiunei la ordinea zilei, nici in contra ingrijirelor legitime ce ea a provocat, venim noi a ne constitui ca nou guvern. Aceleași idei ca și aceleași îngrijiri le împărtășim și noi de o potrivă cu d-voastră, cu națiunea întreagă. Țara, prin foastele Adunări și prin mai unanimitatea secțiunelor actualelor Adunări, a declarat, solemn și positiv, că voește a se conforma tractatului din Berlin și a revizui art. 7 din Constituțiune, și guvernul dv. crede că aceasta este calea cea mai nemerită spre a înlătura dificltățile prestate și a face, fară inconvenient, să intre in dreptul nostru public principiul că diferința de religiune nu constitue o piedecă pentru dobândirea și esecutarea drepturilor civile și politice. Astfel, guvernul d-voasure, întărit prin această voință expresă a națiunei, va fi pus în posițiune spre a asigura puterile semnatare tratatului din Berlin că națiunea română nu Înțelege a se opune, nici a contrazice sau a înlătura principiul cuprins in acel tratat, relativ la revizuirea art. 7 din Constituțiune. Singura îngrijire legitimă a țărei întregi este de ordine interioară, ce se referește numai la interesele noastre naționale și economice, care cer a fi apărate când se va efectua acea revizuire. Da aceia, chiar deputați, guvernul dv. crede a corespunde atât la cerințele diplomatiei europene cât și la preocupările legitime ale țerei, cănd, pe lăngă recunoașterea principiului egalităței religioase și abertaței cultelor, el va admite și va sa ține pentru rovizuirea art. 7, in partea relativă la interesele noastre interioare, o soluționa bastă pe principiul naturalizărei individuale, care exclude orice categorii, precum și pe restricțiuni speciale pentru dobăndirea proprietății rurale. Aceste sunt afirmațiuni ale noastre; peste puțin au a se traduce in fapte; și atunci d voastre veți fi rti dineniu posițiune de a aprecia dacă am știut a corespunde la așteptările d-voastre, la trebuințele țerei. Sperăm, dlor deputați, că pănă atunci espunerea aceasta, simplă dar precisă, a politicei noastre, va fi de natură a liniști spiritele și a domoli ligrijtreie. La această operă complâm pe concursul dv., care credem că nu ne va lipsi nici o dată, căci opera ce întreprindem nu este a unei partide, a unei colori politice oarecare, ci a țerei întregi, al cărei bine toți il dorim, ale cărei interese toți le apăram. (Semnați) I. C. Brăteanu, N. Crețulescu, M. Cogălniceanu, B. Boerescu, Colonel D. Leca, A. Stolojan. D. Prim-ministru I. C. Brăteanu, președintele consiliului de miniștri, a dat cetire următorului mesagiu Domnesc: Domnilor senatori, Domnilor deputați, Revizuirea art. 7 din Constituțiune preocupă România întreagă; ea trebue a preocupa incă mai mult pe guvern. Spre a cunoaște fasele prin care această cestiune a trecut atăt in afară căt și in năuntru, nouii mei miniștri au d-tră trebuință de un oarecare timp. D-voastră aseminea cunoscând acum mai de aproape dificultățile ce incingioară cesiunea, simțită negreșit necesitatea de a ve pune in noi comunicațiam cu alegătorii d-voastră, cu țara, și aceasta înainte de a precede la resolvarea definitivă a cestiunii. In acest interval, guvernul meu va puteaduce l cunoștința marelor Puteri europene hotărărea națiunii de a ?imite in legislațiunea sa principiul proclamat de art. 44 din tratări de Berlin, dar totdeodată și îngrijirile ei, și marea datorie ce avem de a garanta și interesele naționala și economice, care trebue să fie sacre pentru orice stat, pentru ori-ce popor. " ^ In urma ratei consiliului Meu de miniștri sub * ..... 441, și pe puterea art. 95 din Constituțiune. Ea dar &m în sesiunea estraordinara a Camerelor pe termen de o lună cu începere de astăzi. Dat in București, la 11 Iulie 1879. CAROL. Președ. consiliului Mihistr., I. C. Brăteanu, Eacă și raportul consiliului miniștrilor către A. S. . Domnitorul prin care propun prorogaret, Oamerilor: Prea Inaltul. _ Doame, înainte de a se putea termina revisuirea art. 7 din Constituțiune de cătră Adunările de reunire, fostul guvern și-a dat demisiunea, pe care Mama Voastră Regală ați bivoit a o primi. Noui miniștri fac parte din actualul minister, m. pot, indată după numirea lor, să inte in discuțiune și să se pronumise H ’• tr’o cestiune atăt de mare fxă ca aceea a ravisurei artitutium?. La tresca* --care puntru studiul luciiurile au făcut pănă acum ie tiune, au nevoe de o arecțiune, trebue să ia cunoștință cu amănuntul și conștiincios de toate actele esistente, precum și de toate rasele ce a presutcat sau prezintă această rhestiune. Ca de-a altă parte, noii miniștri mai pot avea trebuință să adune diferite alte materialuri sau elemente, cu care ei să poatâ explica și susține, atat tabuutru târei cât și afara din țară, soluțiunea de care s’a vorbit in programa ministerială, adecă modul cel mai practic și mai posibil de a revisui art. 7 din Constituțiune, in conformitate cu tratatul din Berlin și tot,deodată fără a vătăma interesele cele mai vitale ale țarei. Este clar o necesitate, impusă de forța și natura și chiar a lucrurilor, ca să se amână, pentru un scurt timp, sesiunea extraordinară a Adunărilor. In acest interval de amânare, guvernul Măriei l’ale mai este incă in drept a spera că Puteri’ semnatare tratatului de Berlin se convinge și mai bine, atăt de buna credință și de realitatea cu care poporul român voește să se conforme acelui tratat, căt și de realele și gravele dificultăți, economice și naționale, ce inconjoară, instuntrul țârei, revizuirea art. 7 și de care inaltele Puteri pot să voească a ne ține socoteală. Pe de altă parte, credem asemenea că prin indatorirele ce noul guvern a luat asupră’și nu programa sa și prin declarațiunile sale, atât de franc formulate, spiritele din launtru, astăzi atăt de aprinse, se vor calma și vor aștepta, cu mai multă paciențâ și încredere, resolvarea unei chestiuni care să leagă și cu exiginți esterioare. Sperăm dară că, stat afară căt și in lâuntru, se va ține, iarnă de necesitatea și utilitatea unei asimenea amânări. Vĕ rugăm, Prea hâlțate Doamne, ca, in virtutea art. 95.din Constituțiune, sâ bine-voiți a aprob alăturatul mesagiu, prin care sosiulea estraordinară a Adunarilor Legiuitori este amănatâ pentru o lună cu incepie de astăzi. Suntem, cu cel ma profund respect, Prea înălțate Divne, Al Măriei Voastre Regale Prea plecați și prea supuși servitori. Miniștri secretari de Stat: I. C. Brătianu, M. Kogălniceanu, N. Crețulescu, B. Boerescu, colonel D. Lecca, Anastasie Stolojan. 11 iulie 1879. P. colonel Dimitrie Leca, ministrul de resbel, a dat următorul ordin de zi pe armată: Ordin de zi. Chemat de încrederea R. S. R. Domnului in capul administrațiunei de resbel, fac apel la concursul tuturor spre a’mi ușura sarcina. Devotat dinastiei și instituțiunelor țerei, eu, din parte’mi, nu voi cruța nimic spre a aduce armatei, sunt direcțiunea luminată a șefului nostru Domnitorul, îmbunătățiri reale, reclamate de starea noastră actuală. Strict observator al legilor și disciplinei, votase ca fiecare sa-și îndeplinească cu zel, abnegițiune și devotament indatorirele, spre a putea astel cu toții carespunde la așteptarea țerei și la încrederea A. S R. Domnului. Ministru de resbt, Colonel D. Leca. No. 70. Nota circulară adresată representanților României in străinătate. București 27 Iunie (9 Iulie) 1879. Domnule. De la convențiunea din Paris pănă la începerea evenimentelor, care s’au petrecut chiar acum in Orient, România a fost nevoită să’și sntrebuințezi toată activitatea sa, spre a-și procura condiționale ordinei interioare și esterioare, care fusese desenxilare Congresului de Paris ca absolutamf ue trebuincioase pentru esistența ei și de care Congeas n’a ținut nu de ajuns samă. Cu toate greutățile ce-i au causat această operă. RoiUMn a avu puterea și norocul de a ajunge la o mare parte din scopurile la care țintea. Ea va păstră totdeauna o adâncă recunoștință puterilor care, convinsa sa sine despre necesitatea acestor Schimburi, nu le mai opuseră nici o piedica și se grăbiră a le da aprobarea lor. In acest scurt interval, România trebui să introducă reforme și surescente lucrări care, in alte țări, au pretins un șir lung de osteneli și de sacrificii. Legiferarea era înapoiată față cu acea a Europei de Vest, și România se sforță a introduce modificările care erau pretinse, spre a ajunge in această privință la starea de legiferare din statele civilisate. Administrațiunea, justiția, finanțele, armata esistau numai cu numele; ca să dede de osteneală să le creeze sau să le organiseză, și pe fiecare zi se introduc inbunătățirele pretinse de esperiență, încă și acum dourzeci de ani, drumurile de comunicațiune nu existau de căt in puține părți, pe cănd astăzi, afară de drumurile cele mari care au fost construite, mai este și o rețea de drum de for, care unește toate centrurile cele mari ale țarei, o pune in comunicațiune prin patru părți cu restul Europei, și un mare număr de șosele, care dau de prin toate direcțiunele in linia drumului de for. Țeranii, care erau legați de paniânt fără liberați și făcuți proprietarii pământului pe care-i lucrau, dispăgubirele, care au trebuit să fie plătite foștilor proprietari, se urcă la mai multe milioane, și ele sunt aproape achitate astăzi. In același timp țara trebue să despăgubească și pe stăpânii țiganilor sclavi, care fuseseră liberați cu puțin mai nainte. Sclavii și țăranii sunt astăzi cetățeni liberi și să bucură de toate drepturile cetățenești și politice. Aceste reforme—o repet—ocupară in alte țări, care dispun de niște mijloace mult mai mari, secole de laboare și de sacrificii; la noi, ele trebuiră să fie îndeplinite cu sforțerile unei singure generațiuni. Se înțelege de sine și că ele ocazionare sacrificii atăt de grele, incăt nu trebue să pară nici de cum surprinzător dacă ultimele evenimente nu ne-au găsit in acea stare de inflorire, care ar fi fost de dorit. Totuși, cu toată sleirea, care a fost consecința unor asemenea sforțeri, România nu se arată lipsită nici de forța trebuincioasă nici de mijloace spre a ține pept impregiurărilor. In fața evenimentelor, care au pus peninsula balcanică in turburare, România rămase liniștită și’și luă astfel mfisurile sale, incăt mișcarea de pe malul drept al Dunărei nu putu nici de cum să fie mărita prin amestecul de elemente din țara noastră. Mai târziu, cănd devini vădit că criza orientală va lua niște astfel de proporțiuni, incăt teritorul nostru trebuia să fie amestecat intr’ânsa, Romania se adresă puterilor celor mari. Ea făcu repetite demersuri, ceru o declarațiune de neutralitate, prin care să fie apărată de toate evenimentele, sau cel puținn un consiiu, »au o porere asupra posițiunei ce trebue să ia după dorința Europei, asupra liniei de conduită ce trebuia să urmezi pe timpul resbtului care bubuia la porțile sale. Cunoașteți, domnul mm, absoluta reserva ce puterile au crezu să trebue să observe față cu demersurile noastre. Lipsita de orice sprijin, de orice consiliu România fu pusă in necesitatea să’și desemne ea singură o linie de conduita și să aleagă pe.aceia care’i era desemnată de mânimea pericolelor cărora era imediat expusă. Totuși, după cum v’am spus dejt ea nu să decise a lua o parte activă L resbel, de cât in momentul cănd se văzu espusa pericolului de a deveni chiar câmpul de resbs rvși cănd fu pus in chestiune chiar esistența : „Atitudinea fefiítailor ledrde dreptul da a compta pe jusu Ba Europei. Ei aveau pretențiunea a spera că la noua regulare a afacerilor orientale, ea va corespunde nu numai sacrificiilor aduse, ci și atitudinei lor ințolente, corectă și independentă. Din nenorocire, și la Congresul de la Berlin au predominat considerațiuni, pe care nu le vom discuta aici, și puterile semnatare nu crezură că trebue să fie samă de drepturile noastre, și ne impuseră nouă și mai dureroase sacrificii. Pentru a nu crea noule greutăți, pentru a nu impedica opera de pace din Orient, România trebui, după ce-și apără drepturile sale înaintea Congresului, să se supue voinței Europei și să se decidă a primi asprele condițiuni ale tractatului. Ea nu ceru nici-o despăgubire, căci n’avea intențiunea de a face o negustorie; ea nu ridica asemenea nici-o pretențiune pentru despăgubirea cheltuelilor de resbel care i se cuveneau de drept pentru orașele sale deschise de pe malul Dunărei, ce fuseseră bombardate mai nainte de declarațiunea de resbel. Inspirată de dorința de a inlesni opera de pace, ea nu zise nici un cuvănt asupra soartei fraților săi de pa malul drept al Dunărei. Toate naționalitățile de pe peninsula balcanică iși ridicară pretențiunele lor; drepturile tuturor fură apărate, discutate, garantate. Toți uitară insă, că mai bine de trei milioane români se aflau prin provinciile, pe care Europa le organisă pe none base. România iși impupuse datoria de a nu reclama contra acestei neglijeri, numai și numai spre a