Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-05-30 / nr. 46

■i :crsvc2st” 2Er.tr?: sub e calitate de a fi și fórte puțin custatom și lesne de aplicat«, nefiind o trebuință decât« a baga fiecare piciorele in casabile cu asfalt topit«, și ea în încălțămintea gata. Ei incă ce ții<ei», cu chipul acesta s’ar putea face pentru toțilașenii și costume întregi. 7 Pe cându la începutul a ului 1871,6 adunându la unu lou numerarul din casă și ceea ce remânea de incasa tu și apoi scutjéudu din acestu produsu ceea ce și comuna avea a da, totu mai remânea unu evidentu 158,275 1. 9 b., din contra dacă la începutul 1874 face careva aceeași operațiune vede că comuna remâne datere cu 57.423 1. 82 b Tote cele ce precedu se pot« vedea numai din simpla comparațiune a ci- 1 celor din budget«, și incă și aceste compărate numai in blocu, adică pt capitole, căci de ar« si a se cerceta cu «măruntul situațiunea casei comunale, suntem siguri că vomu remânea fórte indărăptu vestitele primării, de Bucuresci, Brăila, Butesei, Galați etc. Și nici că póte fi altfelu cându se seia că casa comunală le este dată pe mână, nu pentru altu ceva decăzu ca o recompensă pentru serviciile trecute, presente și viitóre cc. chiar au datu, dau și simții punți a da regimului actual pentru a face și elu același lucru, adică esploatarea și spoliarea averei publice.— Vorbindu că pre budgetul pe 1874 se fie bine înțeleșii ca amu vorbit,u numai despre budgetul ordinarii, iar nu și despre budgetul căilor comunale, care fiindu unu budgetu special, administrațiunea commudă incă n’a binevoitii' a fi publica. Am fi fórte curios de a vedea in acestu budget« cum se scută anuitatea de peste 40,000 gl. ce se datorește întreprinzătorului faimóselor pavele de asfalt« imprimat», sau după cum fiu uui eseu glumeții pavele de drojdii de cafe. In fine pentru a se putea vede cum se dobândesc« aprobările, care nu trebuesc a se da decât după ce s’au comtiolat forte serios cifră cu cifră și s’au găsit că nu lasă nimicu de bănuit, cităm aicea textual considerentului după care minist, de interne a aprobat budgetul comunal pe 1874 prin comunicațiunea No. 4606 și care dice : Considerând stăruințele personale ale d lui Primar de a se venine chel!,udele acestui an deja cum s'au chăzuit de Consil. Comunul, minișru le aprobă fără idei o modificare. Așadar via se fica că stăruințele personale sunt de semn, iar nu probele ce trebuia se da pentru a se convinge cu veniturile și « cheltue- jiile budgetare sunt bine zhilosnite. — Dar nu uitați că Primarul din gradul alegătorilor este și deputat« și multul póte un deputat liber ales (!!!) Iată acum tabloul despre care am vorbit: Ș Venituri pe 1871. j 1 Yen. ce se percep în regie 704500 „ 2 „ „ „ „ antreprisă 4211.3753 „ din arcuzi . . . • 4500 „ 4 „ diverse........................ 382000 „ Chelue'e pe 1871 mele !'Omiilor lectori, n’i preocupa câte-v-i momente cu tema unor afaceri ) precum personal, d**și—anansându-se sensul in adeveratul lor spirit—ele ne vor convinge cu facilitate, că conținui ta vie tote generalminte positive, care desiinescu adevărul și indică se j ducțiunea, amica inșelatorilor. Pentru a rmov«mi «urând tema propusă, «atu să descrim pe om «'.Dintre dânșii, unii sunt generoși, bănuli «sibili, «o judecată sau atósá și discreți; alții barbari, lași, injușt, inaccesibili și hoți. De la ce vine are diversitatea originei lor, căci identitatea își are ce eși uniformă? Răspunsul e f »c.il. D «la diferința invățaturei și mai cu semn a crescerei. Ascultați ! SIndiai serios și Et/icaUunea perfectă, desvoteza ficultáple fidee, intelectuale și morale ; proscriu invidia, nevoșia ș i po risia ; își dau cu aboiidință producțiunea luminei divine ce alimenteza poparele, ele sunt două profere cti iee angelice, care, ațropiindu-ne de geniul instructiv, ne coduc in templul jishțieu ele fie pe umeni virtuoși, mărinimi și indulgenți, ci noi îi numim in cuvinte populare ostem bumi. Fie in funcțiuni, fie in viea privată, atari per omi sunt pururea onești, și mortea lor e regretată da societăți prin uămmorie infinită, care, insuflând doctrina moralului, trece la dosise «dinți ca dotă. In același timpii și acefși secundă vedem apărând pe scena Sumei indivizi depravați, interesați până la estremitate de uă aviditate sordidă, deprinși din adolescență abusuri și conduși« de spiritul infernal—in prejudiiul umanităței— chi uiți funcțiunile ce ocupă și acțiunile, lor particulare ; vedenii șarlatani petrecnd intre noi pe conta inocenților, esplorându’i până’i precipită in abisul serăciei; vedem uneori secerați ridicați la posturi remarcabile prin intrgi si lingușiri:—‘ătră Miniștri etc.—, foivându-se apoi pe calea calomnielor a se acuța de punct culminal al onorei, fară ași aminti, ii miserabili, că onorea nici se dă nici se răpesce decât« prin sine însuși. Ne agăm și ia ținta puterii ori a gloriei ce-și propusese, portă unu caracter« mlădios«, misterios«, și se servescu in conversație de alegorii Și disimulații ca se ne atragă in prticii lor. Urcați odată la ’nâlțimea dorinței, insistă a predomina ori-ce situațiune prin oprimare, prin răspândirea intunerecului și manopere turbe; ne dau—spre "Și ține buscula preponderanții in cqnilibru—mii de promisiuni in risce nu mțe așa de imre și in părere . Și de si cure, im ât imaginații nostru amețită de arderea bucuriei fișe crede, in entusia suuil ei, că ’nbrănnșixe resultatele in lealitate, cr confieița amăgtă, dă l«»«speranței— acestui idol adoptat de lume și fără care ea Ai- iv,stimm in haosul eternității, in raZimul speranței, luptând« ne - ți lanțurile fatalități asceptămu dul cea zubire a fericirilor« promise. Astfel in prin «u calcul bine combinat«, acești scelerați ținu sul autoritatea lor: fortuna, existența și vieța celor creduli și <ui inima «umilă. Precum animalele feroce sdrobesc capul muritorului lor in momentul când, ei le socotesc« imbra«Zte, totu așa și sclavii interesului ștism pe confrații lor«, cându tuesli își sigileza că I« sunt cei mai sinceri unici. Spre a fi«6 aceste desordine aduc in joc : stația, vicenia,cordialitatea, politica, fidelitatea și intrigi—epitete cu totus eterogene, care, provocând antipatia intre ómenii loiali, dau ocasiune în gest.mântuloru in masa iar suftismului a profita de naivitate a ne prad !, a ne... .Unu cuvânt, un gestu, uă o hire, un semn. .. — un duel—și .. mormântul e preparat.. Pe toți aceștia împreună, pe lângă definiția precizată, ii intitulăm« erăși iu cuvinte populare : oameni ref. De «ude purced« acești inamici ai omenirii? I‘e deuă parte, repetăm«, din ne’ngrijireai învățământului și c moralisata educație a părinților, pe de alta — debue a nu nega,— din erorea Naturei, care’și are escepțiunile ei. Aci intălnim« uă contrarietate, unu usu supra-natimiîu. Den nu scinui se zidemu sau se plângem« de stravaganța lui?!! Observați ! Pe suprafația globului, se află bipt Zi «e se califică infailibili,...... pe când mei însăși natura creatricea Ioni nu’i dispensată deasemine păcate. Da! Muma Natura, reprezintată prin Muma Femeie, produce talente, capacități eminente, geaiuri superiore, și totodată, spre nenorocire, monștri cu defecte interiore (diformi) și interiore. Iști din urmă sunt in dauna universală, cu atâta mai profund simțită cu cât nu e imposibil a penetra intestinul lor. Ei bine! nu se pedepsesc« niciodată asemnea perturbatori capricioși cari paransază sistemul« prosperității generale ? 13n, da ! E mdiții ordinari mai tmpuriu, asasinii.......fini mai tărgeîu. Virtutea ca primul titlu al Nobleței, ca sentinelă a justiției, ca companionă a Moralului, pândesce, spioneze, inspecteza cu atențiune pe corupție, surprinde pe complicii ei in delicte flagrante, ii anunciă societăților oneste, a cărora gelați au fost mai mult timp, și ele stigmătișându-i cu fierul infamiei, vinu apoi guvernele la rândul lor a’i urmări, a’i da in giudecată, și acesta condemnându-. — îi inmormântezá in adânca obscuritate a genunei înfășurați in manta oprobiului ; dar și lume remâne devastată de dânșii, căci ea n’are solința devinărei cugetului ca se stavileze crimele. Demonstrând cu câtă afecțiune se respecteză și se regretezi ó nemii buni, probând la ce trepta de umilință și nulitate cad omenii zei, amu distingat de pâ promisiunea dată Mondo/ de co- Iuplie. Acum se ne’ncredințâm, este vr’un cli >pu a citi in interiorl ómenilor ? In alte cuvinte, găMvomu prestigiulu a pătrunde vălul de fier« masiv« a spoitorilor noștri ? Spre acest finitu ne’ ntrebăriți, ce sustragemu din espunerea menționată mai sus ? Uă veritate puru și simplă, că cunoscem fórte bine pe ómeni, însă numai prin fapte admä după ce s’au arătat bunătatea sau dorința lor , pe când noi avem uă necesitate absolută a distinge pe cei i ei mai înainte de a ne lovi, a ne desfinge și a suferi consecințele atrocitâții lor, pentru ca se le putemu împiedeca, intențiunile înveninate de ași apli ■a scopurile infernale ce ne ruineze. Astă cunoscință, in părerea mea, nearla o esperiența Ei singură e in posiție a rădica cortina unghiului unde s’ascunde inflăcăratulu laboratoriu a pasiunilor« ș’a corupției. Seimana esperiența! Ea ni se presintă forte târ’ziu și pentru unu timp« destul de scut. De eșepu : in copilare ar fi că absurditate a pretinde se’nțelegerii pe perfidi, având de obicin gustul spaciu a ne juca unii cu floricelele câmpului —simbolul plebeilor, alții cu cele artificiale— emblema putricilor. In funeța ne nimănui studiul dacă educația e in armonie cu părinții noștri ; la din contra adoptăm« voluptățile sonsuale, deliciose etc. ingropându ne cariera in Urna funestă a ignoranței și a desfrânărilor. In etatea matură căutăm a fi judecători, prefecți procurori, miniștri, diplomați etc. etc. atunci.... dar eu neavând cheia secretă a sanctuarului stiințificu, nu pot intra in Palatul Cabalstica, ca se resfir paginele Cărei Celule, in care timpul scrie moravurile bune și rele iile funcționarilor, caracterul lor nobil și imobil, și ’n de comun conduita tuturoruamenilor. Consecințile teoriei și a practicei, ne dau probe, parpabile, că științile, chiar in decadiuța agiunise actualminte, —afară de rutină care uneori ’i periculose — se posedă de cătră minoritatea națiunelor, adică de cătră o fracțiune a claselor cultivate, a caria bărbați neavându influența putiute, nu’su in stare a corige de moralisația de care dependemu de multe ori. Nu e vorbi de massa poporelor. Cicero strigă pe tote tonurile: „Corupția eră de la ómeni semi-studiați.“ Auziți de la ómeni pe jumătate învățați! Subințelegemu de la indivizii ce au’și amintesc« cine au fostu și nu se cunoscu cine sunt« ; căci fugind de viața loru primitivă prin o învățătură superficială și o creștere sumbră, nu știu nimicu cu perfecțiune și rușin dndu-se de simplicitatea normală ce ’i ținea in cercul convenabil, s’aruncă înfuriați ca lava vulcanului asupra hunei, periclitând totul ce intimpină in mersul ioni. In sine corpția e fiica acelor ființi, care negând« religiunea dogmatică, uită Natura sui simții streini de damn. și ’și ieau o profesiune de credință fictivă fără principii, care ratăciudui in labirintul abusuriloru, ne . .. din subvențapelor. . 1000) „ ; 6 „ «Sumannai de servitorii. 10000 „ 17 ., din institut comunale.300 „ 8 Împrumutul pentru plata Ierni liniar....................... 187250 „ 10 Yen. moșier din jurul urbei. 25000 „ ; 10 Proc. sumer subscrise la imprimi. de 78 mii. . . . 900 „ 11 Numer. la fin. anului 1870. 281059 96 12 Re mațiți le..........................1296 24 73 13 Sumele civ. de la guvern. 172291 70 14 „ ce au a se restitui casei 185117 65 2140058T7 1 Administrația centrală . . 262008 „ 2 Starea civă..................... 23082 „ 3 Percep în regie aven. com, 64918 „ 4 Serv. poliț și de siguranță. 9353750 5 Judecat, de plasă. . . . „ ! 6 Riser, comunale.și inmorm. 82203 30 7 Igienă, asistență și agrement 78872 „ 1 8 Aliment, orașului cu apă 9.8000 „ 1 9 învățământul publicu . . 120000 „ 10 Divertisent publicu .. . , 3 <500 „ ; 11 Lucrări publice. .... 340950 „ 12 Servic. chelt. diverse. . . 2674 *2 „ 13 Datorii comunale .... 44225 „ 14 Rămășiți de plată . . . 56559395 2675822T5 Venituri pe 874. 1 Ven. ce se percep. în regie 648827 ,, 2 ,, ,, „ în antreprise 167926 „ 3 „ din arenei .... 49700 „ 4 ,, diverse..........................9 >8000 „ 5 ,, din subvențiuni . . . 20000 ,. 6 , din osebite institute. . 14450 „ 7 ,, din decimici comunale . 80000 „ 8 ,, din nou create . . . 121000 „ 9 Numerar la fin. lui 1873 . 695488 10 Romășița de incasatu . . 5480745 11 Sume datorite de guvernu 172291 70 2767224 “ 9 1 Administ. centrală . . . 318716 „ 2 Starea civilă..................... 21348 ,, 3 Percep. în regie .... 16426 ,, 4 Serv. poliț. și de siguranță 92148 „ 5 Biserici comunale. . . . 56600 „ 6 Servii, sanitarii și agrem. 88696 ,, 7 Serviciul apelor .... 12000 ,, 8 „ sculelor .... 9167575 9 Divertisent publicu . . . 33500 ,, 10 Lucrări publice .... 26000 ., 11 Cheltuele diverse. . . . 286198 44 12 Datorii comunale .... 9507452 13 Servic. Percep. .... 77940 ,. 14 Remășițe de plata . . . 706001 91 WmTfGÎ Cheltuele pe 1874. În mulțumirea adresată d-lui Ion Bogdiui casierul județului Iassi,însurată in ,.Curierul“ din 28 Martie trecut,u, amu promisa ca „Voiu reveni asupra cestiunei printrun articule specialii, care, distingând MORALUL de CORUPȚIE, va compara trecutul apropiat cu presentul. Iată acel articol: %SWBSSIBS^^SSSiCil3!U!S3BBSSBB!SlSSSiíSSS3S!lXSSÍ Virtutea e primul titlu al nobleței etc. etc. Omul este egoist, supusu pasiunilor, el o înclină, îi place chiar a vorbi mai cu preferință de interesele și gesturile ?ée. Pucini sunt neatinși de asemin* defecte, și aceștia se numesc filosofi Departe din nefericire de a fi din nume, alți istoru din urmă, ceru spusele C ÜIMEIULU vei eria , nu’ți ceru nimicu de câtu puțină milă de care ai pentru toți nenorociții, reluă ducese, apucându n anle lui Bella-Rosa, și dacă nué vei mai blestema, eu totu te voiu bine-cuventa ; da, te voiu bine-cuvâtu fluid că m’ i scosu din acea viață miserabilă, fiindu cidrui ai redatu amorul, juneta, credința fiindu că ai făcutu se se scobere in inima mea uă rază de bucurie și de lumină, fiindu că iubescu, in fine! Genevieva, plecată pe mâna lui Bella-Rosa, i-o acoperia de lacrimile și de scrutările sale. Bella-Rosa ș’o trase încetișoru. — Se te iertu ! Z‘se elu î 11 , sunt judecătorul d-tale, și nu te potu ură. Genevieva ’și întinse bracele S]tie ceriu. — Iți mulțumescu, D ’eul meu! Z'se ea î nu m’a respinsu. Scu, nu lua ea după unu minutu de tăcere în ce circonstanțe te-amu înteluitu. Dădu- Beși trei scrisori de la I. d’Assonville la căsuța din strada Cassette , una din aceste scrisori ruga, alta ruga și amenița în acel an timpui și cea din urmă nu conținea decât ameințăit — Și la acesta te-ai supusu ? Șise Bella Rosa. — Scli bine, Iacob, reluă ducesa cu unu accentu de mândrie, că frica n’are putere asupră'mi. M’am supus la acesta acrișori, fiindu că, între cea d’auteu și iei de pe urmă dispusasemu totul pentru întâlnirea mea cu J. d’Assonville, și la acesta întâlnire treime se asiste și copilul nostru. — Ai fi ficut asta, Genevieva? strigă Bella-Rosa. — Vrei mult o făcu, cându aflai că d-nu d'Assouville însărcinaseră persona necunoscută ca so lu represinte. Acastă descoperire mĕ îndiguă, crezin că a descoperiții secretul nostru, și mo olarii se putui mâna prin viclenie sau la trebuință prin forță, pe hârtiele care’mi putea compromite repaosul. — Așa dar, ai presupnsu pe d. d'Assonville, un gentilomii așa de loialu? — Vai când se deprinde cineva a face real, iată fórte curându credința?» bine. Dar se grabi a adăogi Genevieva, chemandu-te se vii în pavilion«, unde te-am primit mascată, proiectul meu era se te silescu mimai a’mi da hârtiile care constatau drepturile lui d’Aasphvdle, și atunci sigură că nu va mai pute răpi pe fiul meu, l’așu fi redații iubitei lui. Deja eram sătulă de acesta viață aventuriasă In care totă distracțiunea era otrăvită. Eram plină de mirare că putusemu privi cu alți ochi decâtru cu acei ai indiferinței pe unu omu care n’avea nici mărime de caracteru nici nobleță de sentimente.... Rușinea mé apuca de inimă... Te veți, mă scăpase și, erai june, voinicii, generoșii și mândru ! Nu scii câtu de mulții te iubii pe dată. Priviamu în tine ca într'un apă limpede, și natura ta viteză dăde naturei mele pigin din funeta ei. Simții renăscându în mine isvórele dulcelor cugetări! oh! de ce nu eram fată mare atunci! Ași fi fostu demnă de tine.... M’ai fi iubito, póte!.... — Genevievo ! Genevievo, strigă Bella-Vesa turburatn de acestu accentu, spune-o, n’ai fostu iubită ? La acestu strigătu un fulgera de bucurie îlumină fac,la cea palidă a Genevievei. — Amu fostu iubită, reluă ea, e adevărații asta?... Mila ’ți inspiră acestu bun cuvânta sau inima ți'lu amntesce? Am fostu iubită!. Am avutu partea mea de fericire, și nu mă vei blestema, și vei avea câte odată numele meu pe buzele tale! Dacă ai isci câtu am suferita ! m'amu rugat atâta și amu plânsu așa de multa ! părăsirea ta mă făcuse nebună, mânia ta m’ar ucide. Ce trebui; se făcu, spune ? Vroința ta 'mi va fi lege , vorbeșe și sultu... Dar unn mĕ alunga din suvenirea ta... Oii unde de voiu merge, și orice de mi s’am întâmpla, fă ca cela puțin se ducu cu mine unu cuvânt care se mĕ consoleze... Fostii’ți-amu așa de scumpă intr’oă db pentru ca sa mĕ urăsci totă vieța?.. Iacob ! amicul meu, mână ta, D-deul meu ! mâna ta! Iacob luă capul Genevievei în mânele sale și o sărută pe frunte. — Ai iubitu, ai suferit! D-Z'u se teerte! d'se elu. La acesta sărutare, uă bucurie nespusă umplu inima Genevievei. Ea, ’și resturnă capul pe spate și’și aruncă brațele în jurului gâtului lui Bella-Rosa. — D- fieule ! nu mai suferu, ții se ea. XXIII laursa A doua difuzori de cându Bella-Rosa disciose ochii, era singurii. Elu credu Itinu minutu că unui visu înflăcărată ii tulburase imaginația; tăcerea nu închinjura, dar unu parfum vagu și dulce de care era urnii pu tu aerul îi amimta că D-na de Chateauffort venise în cortul lui. Se sculă forte tar Ibura tu, și pe când o căuta pretutindeni, aș ceptâi di a o vede arelându-se de undeva, privirile lui cădura pe o roșă vestejita a cât vei petale prin împrăștiate la piciorile paltului. La acesta vedere, junele oficeriu își Și I asimse fații între mâni. O Dim n de! meuții se elu, ieri încă iuj j biainu pe Sazans ! Ochiiu nu se puteu lua de la bieta flor re părăsită a cărei parfumuri se suiau pân’ în inumi lui ca unu reproșu mdanolicu Se plină cu tristeță și sfringeri lu petalele vistente, le strînse într’un medalion pe care ș lu atârnă la gâtu. — Germane frunze ! murmură el lip nrlule de buze, suufiți totu dulci și suave cu și acea, de la care îmi sunteți venite. In acestu momentu sergentul La Deroute întră în cortu. — Unu omu se întrebă, Zse elu. — Un emlesei ? — Nu, înse vrea se ve vorbescu numai dvostră — Bine, se ascepte unu muutu. Bella-Rosa ’și puse sabia, îmbrăca tunica, lua pălăria și eși. Lorenul îlu ascepta d’iuantea ușei. — Ce me vrei? îi ții ® 6 Bela-Rosa. — Amu trebă cu d. Jacob Grivedal, locotenentu de artilerie în regimentul Ferte, respinse acesta care căutase’și împlinescu misiunea cu consciință. Cu D-lui am ouere de a vorbi ? — Da. — Dacai așa, domnule oficeriu, le nevoiți a citi acésta scrisóre pe care am fostu însărcinatu se va înmâneza. — Mie ? — Des’gur. — Dar n’are nici uă adresă. — Ce face asta ! stricați pecetea și citiți cu îndrăsnel ă, scrisóre’i pentru d-vostră. Bella-Iosa rupse coperta. La cele dânteiu cuvinte, cunoscu scrisorea: D-rei de Chiteaufort. Boletul nu cuprindea decât doue rânduri. .,Urmeze pe acestu omu; amu nevoie,se te vedii pentru afaceri care mĕ intcereseze și pe tine și pe tine. Grăbesce-to te ascepti“. Bella-Rosa se uită cându lu omu cându la bileti. Omul susținu acesta privire far’ a se turbura; câtu pentru bd tu, elu era de unu laconismu care surprinse pe jinele ofițeru j dar chhar prescurtarea acésta îlu încredința câ era chestunea de coilul d-lui d'Assonville. — Persona care’ți a datu acestu biletu e încă în lagăre ? întreba Balta - Rosa. _Nu, respinse cu îndrăsnelă terenul. _ Est,*» multu timp« decât uiu M-ai vorbitu ? — E uă oră apropo. _ Așadar, scii unde trebue se o întelnescu? — Leu. Billa Roșa chiănua pe sergentul La Deroute și *i ordona se’i gătescă calul. — E gata__ M-rgi dar de’la udă. Dup îi uuu nun utii. La Deroute se intórse aducându dupi cai de căpestru. _Baca doue animale neseparabile. Ilise elu: unde merge una trebue se alerge și ealaltă. D. Locotenent» va permite ca celu suru se însoțâscu pe celu negru ? — Cum vei vrea. Conrad alujise totu. La aceste din urmă cuvinte, elu se apropia — Persona care vé ascépta, Zse elu a* dresâudti-se la Bella-Rosa, mi-a recomenilatu fórte múltú se vé ducu s-nguru. La Deronte interveni deodată. __ Amicul meu, d'se eu Lorenului, persona care te trimite du sole cu calul meu e unu animalii surprinzătorii pentru amiciție. Dacă am remâne singuri acasă, ș’aru sparge capul cu uă lovitură de picioru ; acesta’i unu ommŭ pe care nu vei vroi se la aibi pe consciință. Mergi, te urmămu. _ . . Conrad se gândi cu uă mai lungă insistență am pute descepta prepusuri ; apoi la urma urinei nu erau decâtu duei ómeții contra a Zecea . — Va trebui unu glonte mai multu, își zise elu, eaeu totu, și pleca. In momentulu de a se depărta La Deroute chiamă unu caporalii care trece pe acolo __ He I Grippard 1u Zise Vino de ?' aici, și păzește casa. Dacă D- de Nancrats sau vreuă altă persona ne-amu întreba, asigură-i câne vomi întorce îndată . Mergemu... Unde me gemu ? relua elu înturnându-se spre Conrad. — L H Morlanwels, Z'se ^°nra' , iu’° 1)1180 1 pute opri de a respunde la ÍD n-bare. (A a urma)