Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-02-26 / nr. 16

Amil al iV-lea i\To. 1B R*s*t‘clul Abolirii M­n­telor IN IAȘI, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. fr. fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ST RECLAME rendul 60 bani SC1RI LOCALE , 1 fr. Epistole ne­franctate nu se primescu. Anu Xt\ 30 bani. ea» ni la^^i Joî 2il­­ Fevru­arie I§î0. FOAEA INT­eRtESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TH. BALASSAN. A_«n Ah«. A«*«?»Am«A OCA Ä I 'în­­ v.ffleca:sw:?sa * c aIjEüwbb '« nux. siiEsp'm’^misaAimíE:* Apare Joja si Duminica. Freciu*»© An­unciurbor PAGINA T. so b. Pag. III 30 b. Pag. TV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la : Adam Negociant—commissionnaire Care Tour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la D. Fillipp Löb­sie- Reichsrat­splatz Nr. 2 și la D. Rudolf Mos- Sollerstătte Nr. 2. Wien la D. V îtrdidha Biurou centrala de anunciuri Wien, VI. Bür­gerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. 0 Manuscri­­ele nepublicate avor arde Unu Xr- 30 buni. *m*m A*« AamiMQF' Reseritul Soarelui Conferința publica de D D­MI­TRIE PETRINO Comitetul R­euniunei femeilor Româ­ne din Ias si are deosebită plăcere a a­­nunța ca D. Dimitrie Petrino bine-vo­­esce a face o conferință publică în fo­losul acestei societăți de bine facere. Conferința se va ține Duminică, 29 fevruare, la orele 2—3 pos­ m., în sa­la cea mare a Palatului administrativ. PREȚUL INTRAREI Locuri reserv: 6 lei noi. Intrarea liberă: 2 lei noi. Biletele se găsesc la presidenta și membrele comitetului. Comitetul anunțând acesta, speră că societatea ieșană, care au aratat tot­de­­una cel mai viu interes pentru încura­­jiarea și susținerea scopului urmărit de Reuniune, nu va lipsi nici astă dată a con­tribui la sporirea fondului ei, cu atit mai vîrtos că i se ofere fericita ocasi­­une a asculta pe cunoscutul bard al Bu­covinei, care n’au eșu­at a pune frumo­sul său talent în serviciul unei opere eminent filantropice: crescerea și instru­irea fetelor orfane. Preșidenta: Elena IHArzescu. LUUFERULU. *) Angerul libertăței e născutu mai îna­inte de auroră, și Dumnezeu l’a numitu Steoa libertăței! Mărire ție o lucr 'ere, pentru că fiind cea mai sublimă dintre inteliginți te-ai putută crede egal cu Dumnez­eu! Și ai căluții ca fulgerulu din ceriu, unde sórele te îneca cu lumina sa, pen­tru ca cu propriile tale rație sĕ brăsdetti cerul cel întunecat și majestos al nopței. Tu strelucești cându sórele apune, și privirea ta cea scânteietóre propășește ivirea Jilei. Și când flipa va fi învins întunericu­­rile, tu stea singuratică nu te vei stânge; dară te vei arunca in sinul sorelui ale căruia rație nu vor mai stânge nici­odată strelucirea ta. Tu te vei reînturna vic­torios și vei fi împrejurul lui Dum­ned­eu ca o diademă de glorie; tu vei streluci pe inima sa ca un diamantu. Tatăl te va înarma cu fulgerulu seu; Fiulu iți va da unu sceptru pe vârfulu căruia va sta crucea; și spiritul sub fi­gura unei tinere fecióre coperită de un sub­su dulce, îți va depune pe fruntea ta cea încă cicatrisată, anteia sa scrutare de amorul Și tu vei fi ca și reslipitoriul triumfă­­toru care reintră in vatra părintescă. Și te vor numi lumina lumei, o înger frumos al libertăței! Nu, tu nu ești spiritulu reului, gene­­rosule spiritu al revoltei și al mândriei celei nobile! Reulu este neantul, el este lipsa binelui și binele este libertatea! Pentru că libertatea este fiica inteli­genței și mama amorului. Pera dată tote bucuriile sclavilor­ ele nu pot ași învecini ei, decât rușinea lor­ gloria înse de și ecsilată, va triumfa în plânsul cel vecinic al proscrisului. El s’a luptat in contra lui Dumnez­eu, și l’a învins, căci de a se lupta contra lui, este de a fi victorios. Dumned­eu totuși nu pate fi învins de câtu de egalul seu, și acestu egal este însuși elu. O Lucifere! tu ai fost eși tu din sinul lui Dumned­eu, și acest Dum­ned­eu te-a rechiemat la el. Tu ești suflarea gurei sale și aspira­­țiunea cea dulce a inimei sale. Tu n’ai ascultat pentru că ai înțeles, și tu nu te-ai supus pentru c’ai iubitu. Mărire ție spirit al ințelegerei și alu amorului­ pentru că dupre cum N­ris­­tosu a suferit munca crucei, tu ai suferit munca Iadului! lumea te-a blăstamatu după cum îlu blastămă și pe dênsulu, și ca elu, și tu ai fostu pusu in numerulu morților; dară­rată că reii vieții, nemu­­ritoriule rescumpărătoru al îngerilor! Și Hristos care, un ceriu unde a împă­rățitu, este încă încununat de spini, va primi din mânele tale o cunună de aur. Pentru că aurulu fu curățit prin flă­cări, și flăcările sunt verinice ca vatra amoriului ce vecinic le aprinde. Spiritul amoriului este un cupitoru ce arde și mistue ura; el este un cazu de focu pururea nemișcat, dară tot­de­auna lucrând. Și iadulu și martea fură aruncate în acestu cazu de focu, și de acum înainte nu vor mai fi. *) Luciferu sau lucefar insamnă, ângerul luminei sau alte­ mintrele al științei. Și era demn ca secii­­ile ignoranței se facă din el pe princi­pele draciloru. CI 10NNCHNTERM In ședința Adunărei de Joi, 19 Fevru­­ariu, d. Dr. Frumușanu propune a se ruga comitetul delegațiloru se depue cât mai curenți raportul seu asupra proiec­­tului pentru navigarea Jiului. După ex­­plicările biuroului că delegații s’au și nu­mitu și că au numai a se’ntim­i, inci­dentul se închide. I). Dimitrie Gh­ica declară că’și dă de­­misiunea și din comisiunea budgetară, pen­tru că comitetul delegațiloru de secțiuni însărcinate a studia legea împrumutului die 30 milione, a terminat acesta lucrare, fără se­ lu chieme și pe d-sa, ca delegat in unanimitate de secțiunea 10, apoi că va demisiona chiar din Adunare dacă se crede că e să dedică ca guvernul se a­­ducă terei mai multă fericire de cât i-a adusu iu curau de cinci ani. D. Prim-ministru rugă pe d. Dimitrie Gh­ica a nu’și da demisiunea și pe co­­mitetu a reveni asupra lucrăriloru séle. Dacă ministerul a stăruitu ca legea se trecă repede, causa e că mai mulți de­putați au declarat că nu potu sta după 15 Mart, și e forte necesar ca acea lege să se cerceteze și aprobe pănâ când A­­dunarea e încă un nimeru. După mai multe esplic­țiuni inciden­tele s a închisu și comitetul delegațiloru a consimțit a reveni asupra lucrării sale spre a asculta și opiniunea d-lui Dimi­trie Gh­ica. Se voteză cu 50 vot. contra 26, bud­­getulu Epitropiei Sf. Spiridon din Iași. Se voteză apoi cu 67 voturi contra 9, proiectul de lege pentru acordarea unui creditu suplementaru de 66,764 lei pen­tru plata diferinței costului poștei inter­naționale. Se voteză asemene cu 64 voturi con­tra 5, proiectul pentru legitimarea unor credite suplimentare și estraordinare in sumă de 345,880 lei 15 bani, deschise in 1875, cari se vor acoperi din milio­nul înscrisa in budgetti. Proiectul de lege pentru modificarea și esploatarea căilor ferate s’a votat pe articole. La votarea in totalu votulu­i r­emasu nu­u, Adunarea ne mai fiind in nimeru. In ședința de Vineri, 20 Fevruarie, Adunarea voteză cu 61 voturi contra si proiectul de lege prin care se modifică mai multe articole din legea pentru po­liția și esploatarea drumurilor de feri, la a căruia votare, in ședința precedentă s’a constatata că Adunarea nu mai era in nimeru. Se voteza apoi cu 72 bile albe contra 8 negre proiectul pentru modificarea u­­noru articole din legea pentru numirea și înaintarea in funcțiunile judecătoresci. Se proclamă d. Efrem Gherman de­­putatu la coleg. II de Teleorman și d. Iordachi Iurașcu la coleg. II de Bicău. Se voteză cu 66 bile albe pentru și 8 negre contra proiectul de lege pentru autorizarea Epitropiei Sf. Spiridon din Iași de a vinde mai multe proprietăți mici. Se încuviințeză urgența asupra proiec­­tului pentru deschiderea unui credit spre a se plăti diurnele și transportul mem­­briloru Sf. Sinod. Se voteză apoi pe articole proiectulu privitoru la modificarea art. 4, 5 și 6 din legea organisărei casei de depuneri și consemnațiuni remâind ca votulu ge­­neralu să se facă in ședința următóre. In ședința de Sâmbătă, 21 Fevruarie, asupra ordinei țlilei. Adunarea decide ca Luni să se ocupe cu proiectul de lege pentru împrumutul de 30 milione, pre­cum și cu proiectul pentru modificarea art. 6 din legea pentru construirea li­niei ferate Ploiesci-Predel. Se voteză in totalu cu 69 voturi con­tra 3 legea pentru modificarea art. 4, 5 și 6 din legea constitutivă a casei de depuneri și consemnațiuni. Se dă cetire demisiunei d-lui Gherman, in care se spune că facând parte din o­­posițiunea care ’și a spusu totu­de­auna pe fa­­ă opiniunile, și aflând că e numit deputat la coleg. II de Teleorman, rugă pe president a-l considera ca demisionar. Punându-se la vot, demisiunea se pri­­mesce. In ședința Senatului de Sâmbătă, 21 Fevruarie, între comunicări se citesce de la biurou demisiunea d-lui vice-președinte Al. Orescu, a cărei cuprindere este cea următare : « Domnule Președinte: «Bine-voiți a interveni pe lângă onor. Senat ca să’mi primescă demisiunea din vice-președinte al Senatului. «Motivul este că in urma blamului ce onor. Senat a datu ministrului cu­lteloru și instrucțiunei publice, înlocuirea sa este continuarea sistemului. Blamulu nu s'a datu persanei ci sistemului. «Prin Biserică ne-am salvat naționali­tatea, prin instrucțiune ne vom conserva libertățile publice. Acesta f­ind nesoco­tită, eu, ca representante in acest înalt Corp din partea instrucțiunei, protestez și rog pe onor. Senat a’mi primi demi­siunea. ” Mai mulți d-in Senatori se înscriu în­dată unul după altul spre a vorbi asupra acestei demisiuni motivate. D. Al. Orescu iea cel­ânteiu cuvântul spre a’și explica demisiunea și­­ lice, că totu­de­auna a respectatu stabilitatea și ordinea. In fația anse a sistemului de restricțiune și lovire a instrucțiunii cu­ FOILETONU TRAGEDIILE PARISULUI“3 tMnali Bluet (Urmare.) — SfîrșituL.—repetă ea cu uă voce sfa­­șietă—dici că s’a sfîrșitu!... — Făr’ înduoială !...— A plecatu acelu mi­­serabilu căruia credu că ’i amu spusu factul într’unu modu de miratu.. și nici-uă-dată, nici-uă-dată, nici-uă-dată nu vei mai au­­zi vor­­bindu-se de elu... — Octav... mâne ai se te bați...— răspunse Dinah cu violență. Junele se prefăcu că se miera forte multu. — Se mă bătu!...—strigă elu.—Ce ideie!.. .—Pentru ce dracu presupui că voi încrucișa ferul cu unu ast­feliu de ticăloșii?... —- Amu vefutu bine... amu auzitu bine... acelu amu ți-a datu carta sa­­ și ’ți a cerutu pe a­ d-tele... Martorii sei vor fi la d-ta mâne diminită... mâne la nouő ore... — Ei bine, ce probeză asta ?—Tóte aceste nu însemnezu nimicu... — Asta probeza că ve veți bate... — Dar nu!— In tóte­­ lilele se schimbă cărți și nu se bate cine­va pentru acesta...— Mai íntâiu trebue se -ți închipuesci, iubita mea, că de nouő ori din zece fanfaronii de acesta specie făcu pe lăudăroșii! A-i au­­li cine­va am­i tău în bucăți unu regim­entu... dar a­­césta’i pentru a lua ochii!... dau uă cartă de fantasie și nu trimitu nici unu marturu... — Acesta va trimite pe ai sei... suntu si­gură...­­ — Nu credu de locu... Dar în fine se pre­­supunemu că eu mĕ înșela... Martorii s’au creatu și s’au facutu înadinsu pentru a aran­­gia afacerile... — Octav, arangia-vei pe acesta?... — Pentru ce nu?... Dar de­siguru că vei arangia-o... sau celu puțin voi lăsa să se facă.. — Acelu omu nu se adresa la d-ta...— urmă Dinah.—Pe mine singură mă ataca galanteria sa brutală... Juna fetă simți mânele amicului seu tre­­murându mai care decâtu ale séle.—Ea urmă: — L’ai amenințatu... ai rădicații asupra-i bastonul d-tele... — Da... însă nu’lu aiin loviții... întrerupse Octav cu uă voce rău asigurată. — Are dreptul se’ți ceri sense... Ți vei face? Octav voi se răspundă afirmativ,—dar, ori­câtu de ardinte ’i era dorința de a asigura pe juna fetă pe care o simfia palpitându pe inima sa ca să pasere rânită, indignațiunea ce deborda în elu triumfă de voința sa. — Sense!...--strigă elu.— scuse miserabi­­lului care insulta cu lașitate pe iubita mea, pe Dinad a mea, amorul meu !...— Scuse !... a! nu, nici-uă dată!.. Și dac’ași fi capabilii de uă asemine infamie, ce dispreciu ași avè pentru mine­ însumi, și câtu ai face de bine se me alungi cu desgustu ca pe celu mai de pe urmă m­iserabilu !!! Suspinele junei fete isbucniră, și timpu de câte­va secunde îi înăbușiră cuvintele. — Alo veji bine...—îngână ea în fine— o veji bine, ai se te bați... — Ei bine, da... se­ine bătu pentru d-ta, și suntu fericitu... și suntu mândru !... și­­ luna acestui duelu se va numera printre cele mai frumóse a vieței mele!— Nu te teme de ni­micii, Dinal e mea ! nu vom fi separați!— E are cine­va pe lume care se potă ceva con­tra acelui ce te iu­besce ?... contra acelui pe care ’lu iubesci? Nu la luptă mă voi duce mâne, copila mea iubită, ci la victorie... — Te va ucide..—­­lise juna fetă cu una gemetu surdu—te va ucide, și nu te voi mai vedea... Ea scose unu lungii suspinu și capul i se lăsă pe umărul amicului seu. Trăsura se opria în acestu m­omentu dina­intea casei din strada Foburgului-Templului. — Nați-o bună!—murmură Octav—rasti­­fica’i fără cunoscință!... Din fericire nu va fi nimicu... Elu trase clopoțelul, se ’ntorse la trăsură, luă în brace corpul sveltu a­l unei fete, și, cu uă for­ță explicabilă prin surescitarea nervosa împinsă la paroxismul seu, urcă ră­pede, însărcinații de acestă povară preciosă, numerósele etape care­ lu separau de odăița ce nu este cunoscută. Vă dată Dinah lungită pe patul seu, elu bătu din tóte puterile la ușa locuinței vă­duvei. Acesta descentată din primul seu somnu, alergă speriată strigându: — Ce este, D-­leule din ceru?. .— S’a a­­prinsu casa?... — Este, scumpă domnă— respinse Octav— că bieta copilă ’i leșinată și că comptezu pe bunele d-vóstre îngrijiri pentru a o readuce in sine.­­— A­ ai mare dreptate de a compta pe mine, domnule Octav!...— replică văduva.—­­Scumpa mititică ! Ii suntu atașată ca cum i­­ași fi mamă!...—E unu ângeru...— Ce s’a în­tâmplații ?.. — Vă emoțiune grozava...—Cine­va o in­sulta la eșirea din teatru...—Amu provocata pe acelu m­iserabilu...—Amu unu duelu... A­­cesta a turburat’o peste măsură... — Misericordie !­­lise văduva unindu’și mâ­nele—unu duelu! ce nenorocire! ce nenoro­cire ! te vor ucide ! — Bine! eată-vă ca și ea!—­lise junele a­­própe rilendu.—Se bătu omeni în tóte­­ lilele scumpă demnă, și nu suntu uciși decâtu forte rare­ori...—Acesta’i unu adevĕrit neatacabilu! dar timpu’mi lipsesce cu totul pentru a vă face demonstrațiunea — E aprape de una o­­ră din­­ lună și trebue se alergu după mar­­turi—Dinal e în mânele dv., deci suntu li­niștiții...—Se aveți multă îngrijire de dânsa, și, după ce-și va veni în simțiri, calmați-o, liniștiți-o... asigurați-o... Acesta va fi uă pre bună faptă... Octav se plecă pe patu.—Elu atinse cu bu­zele séle fruntea palidă și ochii închiși a­l u­nei fete, apoi se râpe­­li afară și’bi­aujiră scoborându scările ca să trombă. Se sui­era?i în trăsură, dădu adresa ba­ronului de Groix-Dieu, strada St-Lazar,­­zi­­cându se’lu ducă forte iute și, pe cându ca­lul arde pavoua, își­­ lise: — Nu m’am­ gândita incă a mă uita la carta acelui ticăloșii...—Ban se vedemu... Elu scose carta din pozunaru și, la lumina felinarului capelei, citii Cagiitamil Grisolles Ex-oficeru de ordonanțe a lui Garibaldi in Ostu. 127, Bulvardul St-Michel. XXIII. — Grisolles... căpitanul Grisolles...—mur­mură Octav Gavar—mi se pare că acest nu­me nu’mi e cu totul necunoscutu...—unde’lu amu au­ litu pronungiându-se ?... nu’mi mai a­­ducu aminte... cautu far a găsi... Trăsura sosi în strada St.-Lazar, în mo­mentul cându hate uă oră la orologiul Tri­nității. — D. baron de Croix Dieu­e a­casă ?—în­trebă Octav pe portarii care’i răspunse : — D. baron a întratu de doué-zeci sau doue-­leci și cinci de minute, și pate că nu s’a culcatu încă. Junele se sui răpede 'n antretu, și valetul care’lu cunoscé îlu introduse la momentu în salonul plinit de tablouri și de obiecte de artă unde Filipu veni­se’lu găsască mai îndată, și’i strinse mâna (bicându­ . — Visita d-tele la una oră de dimineță îmi probeze într’unu modu supraabondentu ca se petrece ceva anormalii... speru cu tóte aceste că n’ai se’mi aduci vre-uă veste pre rea...—se vedemu, scumpul meu copilu, ce este ? — Amu unu duelu...—replică Octav. — E pucinu lucru sau e gravu, acesta’i după adversara...—cine’i ? — Bată’i numele... Croix-Dieu se uită la carta pe care’i o în­tindea Octav, făcu unu semnu de mirare și strigă : — A­­­­leu, acesta’i straniu!... — Credu că arau auzitu deja pronunciân­­du-se numele acestui domnu,—­lise junele,—* nu sem­ nici unde, nici cându?...—Îlu cunosci?... — Contra lui s’a bătutu marchisul de San­ Remo... — Fórte bine! sciu...—Se­­ zice că’i unu duelistu periculosu acestu Griselles... — Vai­ da... — Totu una’mi face, amu încredere...—Gâ­­cesci acum iubite baron, ceea ce mă aduce la d-ta? — Vii se’mi ceri ca se fiu unul din mar­torii d-tele... — Tocmai. — Mai ântăiu și înainte de tote, primescu... —și acum spune’mi, afacerea se póte arangia? — Do­uă sută de ori nu. — Originea certei? — Fat’o... Octav povesti cu de-amăruntul lui Croix­*' Dieu ceea ce acesta din urmă scia totu așa de bine ca și densul... ■— Vezi că nici unu arangiamentu nu’i po­sibilii,—adăogi elu în formă de conclusiune, —trebue se mergem pe terenui. — O vădu pré bine!...—A­­lunetă impru­­dentă!...—Te prevenisemu, îți aduci aminte, că din legătura d-tele cu acestă mică come­­diană va resulta pentru d-ta totu felul de lucruri supărătore?... Ai refusa tu de a mă crede!... — Te rogu, barone, nu te atinge de Di­nah... o adorezu... — O adorezi­. Sciu acesta fórte bine, drace !...— Dar gracie ei etă-te cu unu duelu pe drace !... — E vina sa ?... — Nu, negreșitu, numai, dac’ai fi ținutu pe bieta Regină Grandchamp, nu te-ai bate m­âne !...— In fine, ceea ce-i făcutu e facutu... —Te-ai gânditu la unu alu d­oilea marturu?... — Nu cunoscu decâtu juni, cărora li lip­sesce cu totul seriositatea... Nu cuteza a ți-i propune ca părtași.. — Amu se scriu dar unu cuvântu D-lui Streng...—elei locuesce fórte aprape de d-ta, pe bulvardul Madelenei.­— Ii vei lăsa biletul meu acuși...— suntu siguru că elu se va pune la disposițiunea nostră, și vomu sosi la d-ta cu cinci minute înainte de martorii căpitanu­lui Grisolles.

Next