Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-01-13 / nr. 4

Almi flI IV-Éea A'o. 4 I* re ci ni Abon«<>ii,im*i(*«' IN IAS’, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trime­stru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. fr. fr. Pentru Austria 00 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI și RECLAME rtalii 60 bani SC’RI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­franctate nu se prime­aui. Unu AV, 30 ban!. A*<e«S.an«î ® 81 «a­n lass?, Joi 15 iei sin* j*iti 1&70. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator LTI-I. Í"S Í . , \ 7>f. «. m S RMtin 5 ■«»S.'ffln aa® s» ü Ea 31«»®*®.-ÍL b«.'® GETiS g-a>e»gf «t»ga-ga. «a A Apare Joia si Duminica. Preciurile Ai.unciurilor PAGINA T. 50 b. Pag. III 60 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc an­unciuri Iad Adam Negociant—commissionnaire Care Tour de la Croix Rouge 2. ParD. Pentru AUS­TRIA .și GERMANIA la ]>. Fillipp Lob Wie- Reichsrab­splatz Nr. 2 și la I­. Rudolf Mor Sollerstätte Nr. 2. Wien la D. V Jtrdli­a Bilrou centralu de an­unciuri Wien, VR Für­gerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. G Manuscrisele nepublicatce s vor arde Unu J­r- 30 bani. BIB ® si BIL l»l l—1 jSF­ L VECHI J 1*SUR PATRONUL ȘILEI nl­ieririi Soarelui Apaiul Soarelui STIL NOU | £]UA | PATRONUL ZILEI | Rasaritul Sorelui | Apusu­l Sore ui w | ■ ■_ .­1............— *­ -----------^ == Lunie nouă c j ' ■ iahnaIííe .......- --------------------------~=­ ■ [UNK] ■ -=------ ~......... ■ . ■­ ........... ................ ^ I i­ Duminică Cuv. Păr. Theodosiu 7 28 4 56 La 15 Ian. 6. ° 26 Duminică P. B Ep. log. Mat. I 7 28 J 4 56 W I 12 Luni Sf. M. Latiana 7 27 4 58 ore 50 m. fr 24 Luni Timoteiu I 7 27 j 4 55 si 13 Mar­i Cuv. Păr. Mart. J Ermilui 7 26 4 50 dim cu­vent 25 Marți Intorcer. lui Saul­­ 7 26 » 4 50 I­n­ Mercuri Cuv. P. P. esti ucis in Sinai si Raiteh. 7 25 4 1 mamă si apoi >­> 26 Mercuri Policarp 7 25 | 4 1 i— j i5 j0i Cuv. P. P. Pavel Tibeul 7 24 4 2 geru. și za- H 27 Joi Ian Rod. de aur 7 24 j 4 2 H I­iu Vineri­­ Inch. lined. Ivițu al sf. Apos. Petru. 7 2’» 4 8 padă șp 28 Vineri Carol cel mare 7 21 1 4 3 o» 1 17 Sâmbătă Cuv. Păr. Antonie cel mare. 7 22 4 4 29 Sâmbătă Francisc Sales 7 22 I 4­4 ANUNCIU FOARTE IMPORTANT!) Sub-semnatul Dr. în medicină, chirur­­gie și mamos am aflat un medicament cu totul sigur contra durerilor de mă­sele, el­ este superioru tutuloru me­­dicamentelor r­esistente, căci prin ap­licarea lui numai o singură dată dispa­re imediat durerea fără a mai reveni. Spre înlesnirea unor­ public suferind, medicamentul se află depus la D. Ulrich Selten unde și-l póte ușor procura și care se află cu locuința in Strada mare casa Selten etajul de sus vis-a-vis de maga­zia Ii­ lui Pruncu et Caracaș. Carele de consultație se póte avea atăt ziua căt și noptea la ori ce timp. Dr. S. Georgescu. N.B. Fiind­că totu pentru dureri de dinți se vede publicatu unu altu medicamentu care se află in denosiru la D. Selten, farmacia la­i Stefan cel Mare* ruginnu pe Onorab. Pub­lica a nu se confunda. Totu odată anunciămu ci pentru sărăci medicamentul nostru se dă gratii. " ama/waaap/ip rjv'jw.pțpjwu'ap jv>j\r I INDUSTRIA NAȚIONALA | I llIGțZIWL I I Mecuiai Moan ? Iassy strada Mare s A primit în deposit de la Fabrica I de Postavu Tărgu Niamțu Cerge Ș diferite calități și cola­re, Postavu Z surii și casi­iu, Cocoru cu­ cotul de s­pusu pe rosu, tote de lână curată. s Care se vându cu prețul fabricii­­­ J­r muon/wA/wow^­ Crisa economica in România Condițiunile de arenduire a moșielor Statului. In numerulu de la 14 Decembre tre­­cutu, amu aratatu atâtu căușele crisei economice din țară, câtu și mijlocele de îndreptarea ei. Amu arétatu, că reulu resultă din lipsa unei aprecieri cu ma­turitate a societății nóstre în ceea ce privesce cultura pământului, precum și din lipsa unui guvernu patrioticu, care mai cu semn aru ave miijloce pentru în­lăturarea lui. Amu arĕtatu dar că unu guvernu ro­mânn cu simțăminte bune n’aru fi tre­­buitu se formuleze condițiuni de aren­­duire descuragiatóre și nu deobște vătă­­mătore, ci condițiuni cari se îmbunătă­­țescă sortea sătenilor noștrii, de care este strinsu legată sortea societății în­tregi, precum și aceea a tesaurului public. Ca se se véita că scopul acestui gu­vernu nu este de-a veni nici în ajuto­rul societății, nici în acela alu tesau­rului publicu, ci cu elu se preocupă nu­mai de interesu personalu, și că ’și dă tote silințele numai pentru a se pute menține la putere, chiar cu dauna so­cietății, prin prelungirea acestei triste stări de lucruri din presiune, vomu pune in vederea cititorilor condițiunile rela­tive la arendarea moșielor Statului; în ele se va vedea unu singur lucru, grija ce are guvernul de alegeri. Elu vede că bandele electorale nu suntu condam­­­nate nu*m­ai în țară,­­ ci și în străinătate, cunosce că cu aseminea manopere nu se mai póte servi, prin urmare s’a simțitu forțatu a crea alte elemente pentru is­­butirea la alegeri, a face din toți aren­dașii moșielor Statului instrumente ser­vile, puindu-le sarcini grele și lăsându-i se depindă de la întâmplare, adecă de la grația prefectului. Dovadă despre a­­cesta suntu mai cu sema următorele ar­ticole din condițiunile de arendarea mo­șielor Sfatului: s­iu. La art. 8 se­­ zice: «arendașul va fi despăgubit pentru pementurile luate din posesiunea sea printr’un scăd­ămênt asupra atendlii proporționalu cu întin­derea pământurilor cedate,” lucru forte nedreptu, căci uă moșiă, de exemplu cu întinderea de 100O pogóne, din cari 400 suntu productive, éru 600 nu, aru me­rita, la.. casu d’a se împroprietări însu­rățeii, u­u­scă­,semântu în proporțiunea celoru 400, éru nu coloru 1000, pen­tru că însurățeilor se dă pământu pro­­ductivu, pe care mai cu semă se baseză prețul aréndei unei moșii. In sensul a­­cesta au cerutu arendașii uă modificare, care ții s’a refusatu. Alu 2-lea. La art. 25 se fixeză pen­tru timpul de înțărcare a respunderii arenzii procentul de 15 ,la sută, nu de 10 ca ’n trecutu ; acesta este ruinător pentru arendași și încuragiătoru pen­tru cămătari. Alu 3-lea. La art. 33 se z­­ce că, la casa de incendiu, se se depune prețulu acareturilor de către societatea de asi­gurare la administrațiunea domenuirilor, prețu pe care arendașul nu’lu póte ră­dica de­câtu după reconstruirea cu alți bani a acareturilor distruse de focu. Cu asemenea­ disposițiuni neîmpăcându­­se arendașii, s’a propusu din parte-le ca­­ administrațiunea se îndatoreze pe socie­tatea de asigurare cu repararea răului spre a se evita uă nedreptate patentă, d’a scote alți bani din pungă, atunci cându asigurarea făcută urmeză »a­ le pro­cura mijlilocele necesarii într’acésta. Dar propunerea s’a refusatu, și resultatul re­­fusului a fostu dan­tesaurului publicu, fiindu-că asemenea grea îndatorire a tre­buit a se tragă după sine diminuarea pre­țului arendei. Al 4-lea. Câtu pentru asigurarea ma­lurilor de la rîuri și eleștee din art. 70, de­siguru nu s’a cugetatu vr’uă îmbu­nătățire seriosă căci decă s’aru fi cuge­­tatu, nu s’aru fi mărginitu modificarea făcută in urmă la facerea unui ch­ilome­­tru de plantațiune pe totă durata de 10 ani, care la oă lungime de 3—4000 stii­­jeni apă curgetóre p’uă moșie nu însem­­neză nimica și nu asigură malurile. Apoi in proporțiunea lungimii unui rîu ce cur­ge p’uă moșie și în proporțiunea prețu­rilor de arendă, unu chilomet­u este pen­tru una pré multu și pentru alta puțin. Ce se va țl­ce apoi d. Foca, care, luându concesiunea regulării și plutirei pe apa Jiului, a dobânditu dreptul d’a tăia ar­borii de pe mărginile acestui rîu pentru înlesnirea navigațiunii? Măsura luată dar pentru plantațiuni este ea are consecin­țe și are vreunu înțelesu generalii? Eu credu că nu, și credu că se asemănă cu proverbul: audu trăgându-se clopotele la biserică, dar nu sciu la leturgie ne chiamă, sau la înmormântare? Audu de plantațiune, dar nu sciu unde și cum se face. Dacă s’aru fi cugetatu seriosu la a­­sigurarea malurilor, s’aru fi gânditu mai ânteiu că asigurarea prin plantațiune nu se póte face la rîuri neregulate, cari prin învârtitul apei în locu formeza maluri perpendiculare, de pe cari se devasteza chiar păduri cu arbori seculari, éru nu vergele, ce se întrebuințază la planta­țiuni. Apoi aru fi recunoscuții că pentru plantațiuni se ceru studii și desemnări precise de locurile unde potu aduce a­­semeni avantagiu, și n’aru fi formulatu vage și neproporționate îndatoriri de plantațiuni. Al 5-lea. In privința esecutării planu­rilor economice de către arendași, cari, conformu art. 71, depindu de la grația ingeniarilor verificatori de ai Statului, s’a propusu din partea arendașilor unu prețu­otărâtu de fie-care pogonu pentru săvârșirea acestei lucrări prin ingeniari orânduiți de guvernu, spre a scăpa de răspundere și spre a evita mulțimea de stăpâni ce li se impunu. Dar propune­rea nu s’a primita, și s’a modificatu ar­ticolul numai pentru m­oșiele de munte, unde pădurea aru trece peste jumătate din întinderea moșiei, care se scutesce de scoterea planurilor economice, era la cele de câmpu se menține îndatorirea de planuri economice, cu deosebire numai d’a se produce pe planu conturul pădu­rilor, fără parchetare. Se mănține clar scopul principal e d’a dispune mereu de acesta clasă după plăcu. Al 6-lea. Din art 84, 86, 87, 88 și 89 nu transpiră decât eru tendința d’a dispune de arendașu, prin dreptul ce’și reservă guvernul d’a’lu scote cându va voi, fără a’lu în cunoșciința despre aba­terea sa, fără a’i face vr’uă somațiune, fără nici uă judecată. Al 7-lea. Relativu la art. 90 au pro­pusu arendașii ca, la casa de nerăspun­­derea arend­ei, se plătască pentru dife­­rința ce aru resulta din rearenduire pro­cente de 10 la sută treptatu, adecă la epocele de plată a căști­urilor, și moșia să se de-a cu ori-ce prețu la altul, éru se nu’și reserve administrațiunea drep­tul d’a o păstra pe sema sa cu scăd­ă­­m­entu de 30 la sută, s’a lua pentru a­­cestă diferință procentele plătite înainte pănă la espirarea contractului. Propu­nerea s’a respinsu, spaimu arendașiloru s’a măritu, și ei s’au și abținutu la li­­citațiune, căci este imposibile a risca o­­mul atâtu de multu pentru felöse ne­sigure. D’aci înainte urmeză apoi îndatoriri amenințătore, ale căror consecințe rele se voru simți mai bine la aplicarea lor. Luându dar arendașii cunoscință de con­ținutul acestoru condițiuni, cari îi obli­gă a face acareturi pe moșie, a suferi daune nedrepte, la casa d’a se împro­prietări însurețeii, a plăti procente de 15 la sută in locu de 10 ca’n trecutu, a reconstrui acareturile distruse de focu cu alți bani, nu cu cei ce li­ se cuvinu a lua de la societatea de asigurare, îi obligă a asigura malurile riurilor și c­­esteelor, a ridica planuri economice și’i amenință cu depărtarea din moșie după Ilaca, îi amenință, în casa de depărtare pentru diferință prețului, cu plata pro­centelor înainte, socotite din d­iua sco­­terii lor pănă la espirarea contractului. Pe lingă acestea, neuitându dauna provenită din neisbutirea recoltelor tre­cute, și recunoscându erarea comisă cu ocasiunea licitațiunii periodului trecutu, in ceea ce privesce prețurile exagerate CALENDARUL­­] U ß­IERULUI ANULU 1876 PRECIUL 2 Fr. FOILETONU__ TRAGEDIILE PARISULUI103 I> uu an­ Bluet (.Urmare.) — Imi e tom­ una, domnă... eu nu beu de­­câtu apă roșită... și adese apă curată... Apă roșită!... apă curată!...— strigi d-na Angot.— A Jeu! scii că’i frumos!...— Serma­­nul d-tale stomahiu trebue se se afle forte rea !... — Sănătatea mea ’i escelentă, domnă... — Trebue se fie, scumpa mea mâțișoră, alt-mintrele unu ast­felu de regim te-aru fi doborâții de multu! Nici ud-dată vinu curat­­a! D-zeulu meu! Și pentru ce acesta?...­ — Pentru motivul celu mai bun... nu’mi place vinul... — Ințelegu acésta la mătușa d-téle, unde presupunu că nu’i de beutu... Vinu turbure ci litra, iar’ ĭnducéia! vin de cârciumă... a­ fi! Dar aci e cu totul deosebiții... — Nu’mi place vinul, domnă,— repetă luna feti turnându’și unu pahar mare de apă. D-na Angot nu se ținu de bătută. Fa făcu unu semnu valetului, care lua iute garafa și paharul Dinadiei, mai ’nainte de avea acesta din urmă timpu se bea. — O! nu, frumusa mea iubită,—strigă stă­pâna casei desmerdând cu verful degetului obrazul catifelat a vecinei sale.— O! nu!— Nu voi suferi se-mi faci injuria a nu gusta din vinulu meu!— Trebue se te resemnezi, amorașul meu!—Te previne că voi fi cea mai Încăpățînată din noi amândourL. Decide­­te dar de bună voie și lasă-te. Apoi, întorcendu-se spre servitor, ex-moșa adăogi: — Tosef, dă’mi șipulu cu vin de Ungaria pe care’lu vei găsi colo pe etagerul din mi­­jlilocu. Șipul cerut era de sticlă de Veneția și se­mănat peste totu cu stele de auru. Conținutul seu scânteia la lumina lampei cu topazele licuificate. Domna Angot împlu pe jumătate unul din paharele Dinahei, și rădicându-l, îl apropiă de buzele junei fete. — Dar, domnă...— începu acesta din urmă. Stăpâna casei o întrerupse, și strigă cu un voce a cărui accentu devenia imperiosu, cu totă blândeța sa de comandă : — Nu se’ncape nici dar, nici dacă, nici colcil... bea !... Dinah véiu bine că unu nou refusu din parte’i avea se iriteze negreșitu pe ospătă­­resa sa. Ea se decise a asculta, și’și deșertă paha­rul cu un resemnațiune care se metamorfosă la momenta chiar într’uă surprindere agre­abilă. Vinul busuiocut de Ungaria, de care bieta copilă nu’și făcuse pân’ atunci nici un ideie i se pare deliciosu.—Ea simția uă căldură plăcută și vivificătore strecurându-i-se prin vine la fie­care picătură din acelu licuidu generosu. D-na Angot înțelese ceea ce, fisionomia Dinadei esprima atâta de dari. — Ei bine, mâțișoră mea idolatrată,—în­trebă ea,— ce ere ji de acesta băutură îngro­­zitóre ?... Consimți a rem­igia singură la votul d-tele de temperanță ? — D-zeul meu, domnă, [nu sciamu...— în­gână Dinah. — Ei bine ! acum că soii, ai se bei cu noi, ca să bună fetiță ce esci... Și domna Angot împlu păn’ la gură paha­rul vecinei sele. — Dar, domnă, me temu... — De ce?—Se nu te’mbeți póte puțin !... —Haide, micul meu tesaurul. Se vede bine că n’ai obicinuința meselor îngrijite și a bu­nei societăți. Iar’ de asta ai sei ca și mine că vinul de Ungaria nu ’mbetă ca și apa.— Cu câtu bea cine­va mai multu, cu atâtu mai pute bea, și tocmai pentru acesta a fostu pro­­numitu Vinul dumelor..— Ș’apoi îți închipu­­esci că ași vrea se te vedu ca uă penă ?...— Uiți că avemu repetițiune după mesă, și că acesta penă aru strica totul?...— Deci, nici uă primejdie!...—In sănătatea d-tele, amo­rașul meu!... Aide! hop!... Inghite’mi acesta ’n două timpuri și trei mișcări!... Domna Angot ’și goli paharul cu un tutela de maiestră. Dinah, roșindu, fu silită a’i imita exemplul. Melania Perdreau și Sarriol nu­­ perduse nici uă mișcare din mica scenă ce precedă, și, reflindu resultatul obținutu de stăpâna casei, se uitau unul la altul zimbindu. XI. Din acelu momentu mésa deveni de­uă ve­selie nebună,—celu puțin pentru stăpăna casei Melania Perdreau și Tamerlan-Sarriol. Acești trei miserabili schimbau cuvinte mur­dare, îngânau refrenuri slobode și aplaudau la mârșăveniiie ce debitau care mai de care, fără a se preocupa de presența Dinadei, care afară de aceste nu pute­m­ nici unu chipu lua parte, chiar ca auditare, la scandalosa lor convorbire. N­iceau, nu pute,—și o țlicemu cu scopu. intr’adevăr decându, pentru a doua oră, ascultân­du de injoncțiunile D-nei Angot, își golise paharul, juna făta absorbită de uă sen­­sațiune necunoscută și bizară, se afla, dacă un materialminte celu puțin moralminte, isp­­htă de condesenii lângă cari șele. Ea simția unu calmu fisicu absolutu, uă plă­cere complectă, asemene cu veselia ce resimte unu corpu sdrobitu de ostenelă, cându se re­­pauséze pe perine moi. Spiritul seu plutia într’unu mediu care nu era nici tocmai veghiarea, nici tocmai som­nul și pe care nu’lu amu pute defini mai bine decâtu comparându’lu cu starea de alucinațiune îmbetătore ce resultă din hacișui luatu in dosă forte slabă. Visiuni nedistinse, dar graciase, trecéu pe d’inaintea ochilor sei pe jumetate’nchiși;— imagine abia născute, dar seduce tóre și în­­cântătore, formau in juru’i unu rondu ce o separa cu deseverșire de realitate. Printre aceste visiuni imaginea lui Octav a revenit ne’ncetatu. Ea singură era distinctă printre figurele întrevăzute într’uă negură transparentă Hohotele de rîșu, cuvintele zgomotase a ce­lor trei personaje ce ședeu la mesă lângă dânsa, părău că nu potu strebate cercul ma­gicii in care se’nchide, pe cându aujia curat vocea lui Octav murmurăndu la urechia sa cuvinte dulci și fragede. Capul Dinadei se ră­sima de dosul scau­nului ei. Ochii sei aprópe ’nchiși lăsau să se stre­­core printre frangiul înducitu a genelor sale dă privire langurosă. Buzele’i întredeschise zimbrau, și desveliau astfeliu smalțul orbitorii a dinților sei. In acea atitudine și cu acea espresiune fru­­museța Dinadei era atâtu de radiosă încâtu domna Angot, aruncându­ră privire asupră’i, nu putu reține oă mișcare de admirațiune. — Dar ea a priviți- o !— strigă ea,—visat’a cine­va vr’vă­ dau­ ceva atâtu de frumosu?... — A!—replici Sarriol,—a­devărul este că obiectul e din cele mai bine reușite .... — Și se zici că’i propria mea nepotă.. — murmură Melania Perdreau desvoltându unu legitimi­ orgoliu. — Cu câtu esaminezu acesta copilă,— re­­lua stăpâna casei— cu atâtu o găsescu admi­rabilă !...— O! simtu bine că, dac’ași fi bar­­batu, ași face nebunii pentru densa !...—Esci sigură, mătușă Melanie, că mititica n’are vr’­­unu amorezată?... — Suntu totu așa de sigură ca și de mine însămi, dacă nu și mai multu...— respinse bătrâna rădicându mâna, făr’ Induoiela pen­tru a da afirmațiunii sale ceva mai solemnii. — Cum se face asta?...— Căci in fine, la teatru, a trebuitu se fie observată de multă lume. — Da, negreșitu !— strigă Melania Per­dreau.— Fluturii nu lipsiau d’a se arde la luminare!... dar eramu acolo!—­Veghiamu^B și nópte asupra virtuții germanei iubite !...— A­ mă potu lăuda că’mi amu îndepliniții da­­toriele ’n conscință, și acesta ’i ua mângâ­­ere, vă asigura... uă forte mare mângăere!... În acelu­laomentu timbrul unui ore­care tablou-orologiu, care nu era unul din cele mai mici ornamente ale salei de mâncare, bătu­tă jumătate. Domna Angot se uită la prnicul cel mare de pe mica clopotniță a cărei acoperemântu de placă se profila pe unu peisagiu albăstriu. — A ! drace!—murmura ea,—deja nouă ore și jumătate ! — Cum trece timpul in com­panie veselă ! — Se apropie momentul?—întrebă Sarriol cu jumătate voce plecându-se spre ex-mosa. Acesta din urmă respunse cu același ton­: — Van Arto­f trebue se vie puncta la Zece ore... După ce pronunț­ă aceste cuvinte domna Angot atinse încetu umărul Dinadei. Juna fără tresări ca cine­va a cărui toro­­peră, său mai bine estasu, se’ntrerupe ’n modu brusca. Ea aținti asupra interlocutórei sale și pri­vire care pare a distinge abia obiectele, și buzele ei Îngânară: — Ce mă vreți, domnă? Demna persona ’i lua mâna pe care o simți ai­ rând­u.— Dinah repetă întrebarea sa. — Cum te afle, iubita mea?—întrebă ex­­mosa. Juna fără păru a face uă sforțare, violentă spre a’și aduna ideile, și răspunse ' — Mă aflu bine, domnă... — Nu suferi?.. — Nu, nici de cum... — Pari adormită, amorașul meu...—Ce ai? — Capu’mi e greu, dar fără durere...— mi-e somnu... Domna Angot turnă in paharul Dinadiei puțin vina de Ungaria. — Bea acesta, melușelul meu,— Z De ea apoi,—greutatea și somnolența vor trece ’n­­dată... ca cum te-aru lua cine­va cu mâna... — Pentru ce se nu mă lăsați se dormu!.. — Pentru că repetițiunea nostră are se­­’ncepă acuși și ai trebuință se fi bine trezită. — E justu. (Va urma.)

Next