Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)
1876-05-23 / nr. 40
Anul al IV-lea Mo. 40 la 881 Duninica 23 Ufas. 1836. Preciul Abonamentelor IN IAȘI, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6 fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 4( INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 banCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole nefrandtate nu se primescu. Anul r. 30 bani. Proprietar și Administrator TH. BALASSAN W e«a»din Lue4» «1 A <1 ■ [UNK] [UNK] > ■• *»« »=»« * ■ [UNK] * ■» 1 Tipografiei A. FOAEA INTERESELOR GENERALE ci j*.jaarna mcxijL. septamamei I_! STIL VECHI INNA PATRONUL piLEI | Reseritul Soarelui Apusul Soarelui | ^ STIL NOU | JUUA j | PATRONUL ZILEI | Răsăritul Srelui | Apusul Spre uita ! IMalii ----== — ‘ . .... .....———! Lumină pl- X -----------rüsift—~~ " ' , ------------------------ ' | L-'' ' o | “23“ Duminică 1 (f) Sf. Treime și Cuv. păr. Mici. 4 18 7 39nă la 27 Mai 4 Duminică A. Rusal. Quir j 4 18 1 7 39 W 24 Luni I (f) Sf. Treime și cuv. Par. Sim 4 17 7 40 4 ore 5 m. 5 Luni Lunia. rus. Bonej 4 17 7 40 ^ ! 25 Marți I f A. 3. afl. cap.sf. Ion Botez 4 17 7 40 sera, cu ploi 1 î 6 Marți Norbert 4 17 7 40 j 1 26 Mercuri I sf. ap. Carp 4 16 7 41 și apoi bine. > 7 Mercuri Quat. Lucreția 14 16 1 7 41 _ 1 27 Joi | Mart. Terapont 4 16 7 42 H 8 Joi | Medard 4 16 | 7 42 Ei 28 Vineri I Cuv. păr. Nichita 4 16 7 42 m 9 Vineri ^ | Prim. si Fel 4 16 [ 7 42 rrs nso y. aj. a In Pr om. Mo ..| Tutori nbî o A I fi 7 A.?* IO Râmbaf.i îl Marcr r Prinîi A. I? § 7 A.9. RSBSS2HS3 a Apare Joia 8a Duminica. Preciuitile Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la d Adam Negotiant—commissionnaire Caroffour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fittipp Löb Wio- Reichsrathsplatz Nr. 2 și la D. Bud ólt Moi- Scilerstätte Nr. 2. Wien la D. V jlrdlika, Biurou centralii de anunciuri Wien, VI, Bürgerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. 0 Manuscrisele nepublicate svor arde Unu Ar- 30 bani. sa 35. ml MISIA FEMEII in familie si in societale Candu Rusu (Rouseau) a țiisut că femeia dă copilului facultățile, gusturile și aplecările sale, lăsă să se înțelegă că acesta are în natură cea mai frumosă, cea mai sublimă și cea mai sacră misiune aceea d’a forma pe bărbați ceea ce ei trebuie să fie, aceea d’a lucra la înălțarea națiunilor și la perfecția și fericirea omenirii. Ne entusiasmămu și ne mirăm de frumuseța rolurilor, sau mai bine misiunilor, ce fie care este chramatu a îndeplini în sfera vieței. Intr’adevĕru, frumosă e misiunea artistului, căci el spre a mișca inimele, a ne descepta sentimentele, a ne înălța în regiunile idealismului și a ne face chiar să uitămu pentru momentu asprimea și prosaismul realității ; nobilă e misiunea industriașului, căci el, printr’un geniu fantasticu, scie se descopere totu ce póte pune în mirare mintea omenască și lucrezá la tot ce póte folosi semenilor sei, sacră emisiunea soldatului, căci elu are d’a se lupta cu miile de neamii curagiul cruții pentru apărarea libertății țerii sale ; elu are sublimul devotament și admirabila abnegațiune d’a muri pentru gloria și fericirea patriei séle și in genere pentru binele omenescu; înaltă emisiune a literatului, căci elu desprețuindu avere, ranguri, mărire și titluri vane, lucreză fără interesu țliua și nóptea sacrificându’și mulțumirea, repaosul, anii și viața pentru fala și renumele țerii ce’la velutu născându și pentru onórea némului omenescu. Cu cât dar mai frumosă, mai nobilă, mai sacră și mai inaltă e misiunea aceleia ce ne dă și pe artistu și pe industriașu și pe soldatu și pe literatu! Câtu de sublimă e misiunea femeii! Pe brațele femeii crescu națiunile; la dulcile ei inspirații se desvoltă omenirea. Misiunea ei este d’a fi in familie angelul conducătoru și veghetoru; ea trebue să-și crescă copiii in sântele datorii ale justiției, laborei și amorei de omenire, smulgêndu din fragetele loru inimi orice semincióru de egoismu, și vanitate; ținta, silința și ambițiunea ei trebue se fie de a da ferii séle patrioți buni, cetățeni adevărați, apărători călduroși ai dreptului și adevărului, inspirăndu-le orere de unu interesu degrădătoru, făcându’i să devie in marea familie omenască membri demni, emancipați de orice superstiție și prejudiciu ; femeea trebue se lucreze a ne da fiice virtuose care, inspirate de exemplul seu, să devie sooli credinciose, mame laboriase, luminate și desbrăcate de orice vanitate care aduce ruina și degradarea familiilor și a națiunilor. In societate misiunea femeii este totu așa de înaltă; ea trebue să represinte Pacea, Libertatea și Armonia personificate in ființa sa. Femeia este totul in viață, ca mumă, angelul salvatoru, mângâerea nostră, sorgintea nesecabilă de amare curată și desinteresată, pe care o vomu găsi totudeauna aceeași. Ori de câte ori vom alerga obosiți de valurile și reutățile lumei, brațele unei mume și se deschidu cu dragu; ea ne surîde cu iubire și ne șterge la crimele amărăciunilor sufletesei; Ca fiică devotată, ea (femeie) este balsamul dureriloru, cându povara aniloru și suferințelor ne apasă; ca soție viriosă, cununa vieții, fericirea complectă, tesaurul de bucurii și de înțelepciune, consiliatarea sinceră și desinteresată ; ea spre a inspira curagiul, pietatea, abnegația și devotamentul, fără care omul e mic, cu totă mărimea inteligenței sale. Viața nostră o datorimu femeii, și la morte ne simțimu mai tari și infruntămumai cu putere ororile séle, cându la căpătâiul nostru veghiezu o femeie. Cu istoria in mână vomu mărturisi că mai la tóte faptele mari din viața poporilor a presidatu o femeie. O femeie aduse libertatea in Roma. (1) Dómna lumii, o femeie lu fondatórea acelei colonii intreprinzătore și bravă a antichității, ce se măsură în curagiu și bravură cu mărețul poporu Roman; (2) o femeie aduse 1 2 1) Lucreția; 2) Didona, mântuirea Franciei de sabia inamică; (3) o femeie scăpă frumosă Dacia de jugul ce voia a o îngenunchia ; (4) și câte fapte mari săvârșite de femei!... «Când femeia voiesce multu, și D-dleu voiesce,lice cu dreptu marele nostru poetu populara; (5) și în adeveri muma Graciiilor voi sa cresca pe fiii ei pentru poporu, și D-dleu voi ca aceștia să devie stâlpii libertății Romei; muma lui Lamartin voi se de-a fiului ei o educație demnă, și D-dleu voi ca fiul ei se devie geniul celu mare al Franciei prin care aiii acesta culege tributul de «admirație al» națiilor civilisate. «Femeia, Alice Volter, (Voltaire) e născută pentru a domestici pe bărbați”. Ințelegă’și dar femeia misiunea și implinescă’și-o cu demnitate ; căci, cându femeia și-a înțelesu și împlinitu misia sa, ea a datu țerii séle eroi, luptători în câmpia justiției, martiri ai adevărului, și omenirea va recunosce; cându femeia ’și-a cunoscuțu misia sa, ura s’a desarmatu, tentațiunea a amuțite, vanitatea s’a stinsu, trufia și răutatea s’au sdrobitu, și din ruinele lor au răsăritu Libertatea și Pacea sub figuri femenine și bătendu la ușa națiunilor, le-a ștersu lacrimele, și, lăsândule sub custodia speranței, le-a promisu unu viitoru mai demnu ; cându femeia ’și-a cunoscutu misiunea sa, casa ei a devenitu unu paradisu, și cei ce o înconjură au devenitu semidei dintr’o lume fără decepții. Femeia nu trebue dar se fie nici sclava gheniceriloru timpiloru vechi, nici îngâmfata castelană a evuluimediu; misiunea ei în familie e de a fi angelul custode alu aceștia : în societate, înainte mergetórea civilisațiunii, purtându într’o mână stindardul progresului, în ceealaltă cununa înfrățirii poporului. 1. Homoriconti. (Reforma).3) Iona d’Arc. 4) Muma lui Stefan cel mare. 5) B. Alesandri. Atragemu atențiunea lectorilor noștri și mai cu semn a D-lor alegători asupra articolului de mai jos pe care’lu estragemu din «Buzeul“ și constatămu cu durere ca nici la noi lucrurile nu se petrecu altfeliu. Mișcarea electorală se manifestă sub uă aparință din cele mai întristătore. Nu doră că ne îndoimu despre tăria principielor și a sentimentelor care animeză marea majoritate a alegetoriloru. Ideia binelui, ideia salvării a pătrunsu destul de adânc in tóte animele, gratie unei dureróse încercări care a trecutu peste țară, spre a ave vre uă temere despre nestrămutata hotărîre a poporului în genere, de a pune în alegerile viitóre, temelia puternică și durabilă, nouei ere inaugurată prin resturnarea reagimului blestematu din noptea de 10—11 Martie 1871. Nu doră că credința nóstră in triumful causei cei drepte, care este causa poporului, slăbește câtu de puțin, in facia manoperitoru imorale și nereale ale reacțiunei care se svârcolește in spasmuri și ciispațiuni nervóse vădendu-să că’i fuge terenulu de sub piciore și că este condamnată se culegă, mai curând sau mai târziu, rodul neomeneselor sale maltratări, cu care a biciuitu acésta țâră atâțea ani de domnie esclusivă. Românii s’au lovitu atâtu de tare cu capul de pragul esperiențelor, încâtua mai presupune că vor merge și acum cu ochii închiși și că se voru lăsa să mai fie încetați ca pănă acumu în alegerea mandatarilor săi, de lingușiri ipocrite, de promisiuni deșarte, de intrigi țesute cu dibăcie de cei ce stiu mai bine a trage sforile, etc. este a nu mai crede în puterea adevărului și a dispera de viitorul acestei țări; este ceva mai mult, a crede în reaua ursită a acestei națiuni. Ceea ce ne îngrijește ease, ceea ce face ca sintomele sub care se manifestă mișcarea electorală actuală se ne umple de întristare și de incinetudine, este acela curent de idei nenorocite care nasc din egoismul și ambițiunile individuale, este acea dorință nemăsurată, acea pasiune înfierbântată, cu care se aruncă in arena luptei electorale, chiar omeni care pănă eri au fost cei mai indiferenți de aceste lupte, și care se traduce in faptă printr’o pluralitate escesivă de candidaturi, prin inperecheri și destinări funeste causei cei mari a țerei. Asemeni aspirațiuni, asemeni lupte de persone, ar pute trece in alte timpuri, ar pute fi scuzabile în nisce circumstanțe mai puținu grave, într’o situațiune mai limpezită și mai normală, atunci spre exemplu când țara dobândindu uă temeinică chezășie despre stabilitatea binelui, despre consolidarea regimului onestit și patriotic pentru a cărui deplină concistă este chemată a lupta in aceste alegeri. Atunci spre exemplu când, mai puțin temători de inamicul din întru, mai puțin nesiguri de țiua de mâne, totă preocuparea nostră politică s’ar întorce la pacinica desvoltare a activității nóstre economice și morale, la pacinica funcțiune a mecanismului nostru parlamentara, la sincera aplicare a pactului nostru constituțional. Astă-ț ansă, când hydra reacționară, când dușmanul comun, când distrugătorul libertățiloru publice, asupritorul poporului, conspiră în întunerec, dându’și tóte forțele spre a reeși din căderea în care se află și prin urmare a reveni la putere și mai setos de ură, de mânie și de furie contra națiunei care l’a resturnat, asemeni ambițiuni, asemeni inperecheri sunt cu atâta mai imprudente, cu cât, slăbind forțele partidului naționalu, servește de minune interesele reacțiunei. Astăzi în fine, când numai în unire și unitate stă totă puterea și tota tăria națiunei, acei ce provocă destinarea, acei ce pun individualitățile lor, egoismul lor personalu mai presusu de interesele generale, mai presusu de principie, de idei și de credințe, aceea nu sunt amici sinceri ai causei in numele căria se aruncă in luptă, aceea chiar de i-am presupune că sunt de bună credință, totuși introducând zirania, discordia și prin uz __FOILETONU.___ MARIA SPANIOLA sau VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare), seria ce este naturală inocenței. Atunci încântătórea pasere scote în abundență cadențe înveselitore, salutând pe Maria ori de câte ori întră în odăița sa; și îndată ce eșta de acolo, devenia mută și tăcută. Dar de când atâte nenorociri, lovind una după alta, sfărmase fericirea unei familii atât de demne prin virtuțile sale de uă sortă mai bună... de când raritatea lucrului aruncase pe onestul muncitor, pe fidelul soțiu, pe fragedul părinte, într’uă inacțiune de nesuferit... de când uă bolă grozavă râpise vederile celei mai bune dintre mume, lăsând pe fiii săi nenorociți în lacrimile femei, era peste putință, cu totul peste putință, ca Maria se potă găsi un moment de veselie. Câtevă dată, pentru a reda curagiu părinților sei, se prefăce câ-i liniștită, resemnată, veselă chiar, și-și legăna familia în speranțe ilustrii, spre a o face se sufere cu curagiu greutatea nenorocirei sale; dar îndată ce se afla singură în trista sa odăiță se deda la durere, și versa lacrimi amare și abundente. A fi vădut cineva pe mica păseluică, nu pute se indică câ acest spectacol sfâșietor o întrista. Cu tote aceste, îndată ce zăria pe Maria, încerca orecari modulațiuni ca pentru a o distra, dar vădând-o tot cufundată în împovorătorea ei melancolie, canariul devenia și el mut, și, îngrebulindu-se, frumosele sale pene se îmflau; în acesta stare, trist și tăcut, avea pururea ochii ațintiți asupra nenorocitei sale stăpâne. Unu singur mijliloc remâne Măriei pentru a ușura momentan nenorocirile familiei sale, dar am spus-o deja la sfîrșitul capitolului precedent, acest mițliloc era un sacrificiu imens, uă rană profundă pentru sermana sa inimă , era perderea juvaerului seu celui mai prețios... Intr’un cuvânt, Maria, pentru a potoli lumea fraților sei, pentru a scăpa viața părinților sei, nu pute face decât un singur lucru: acesta era de a’și vinde canariul! Ura in 16 Iuliu 1834, mare fii de târg. «Nu pute fi și mai propice pentru a’mi vinde ușor și cu prețiu bun canariul, își țica trista Marie. Acest sacrificiu mé va costa multe lacrimi, dar idea că el va aduce orecare ușurare la atâte dureri mé va mângâia. îmi aduc aminte că bietul meu tată ’mi-a spus că’l a cumpărat cu opt-deci de reciți la un ermaroc... Ermarocul din strada Carmeliților începe astăzi, anul trecut am fost împreună cu muma mea, și mulțimea ce am vedut acolo m’a surprins. Și printre atâta lume, putere-vase nu găsesc pe cineva care se’mi deie chiar suma cât costă pe tatăl meu cușca și canariul ?“ Aceste triste cuvinte făcută se curgă pe obrazul seuită lacrimă, smulsă far’ ĭndudele de durerea de a se despărți de pre iubita sa pasere. Intr’adever în acea zii strade Carmeliților, una din cele mai principale și din cele mai din centrul Madridului și care se întinde pân’ la Puerto, del sol, se află ’mpodobită cu două șiruri de dughene mici pline cu jucării de plumb și alte nimicuri pentru copii, precum cățeluși, cai de carton, ghitare, viore, darabane, trompe, angerași de ghips și figuri de zahar. Uă împrejurare cu totul particulară caracteriseze acesta ermaroc, acesta’i că te bucuri acolo de uă atmosferă deliciosă. Un immer imens de ele cu busuioc, presentate amatorilor, înbălsămize aerul , și acastă esență aromatică, veselia și mișcarea mulțimei, spectacolul încântător ce presintă frumusețele Madridului, eleganța toaletelor și celelalte grații ale lor par a face neresistibilă atragerea acelei junimi sburdalnice, atât de dibace de a fermeca pe mame pentru a pute fi ascultați de fete, și care, ca un meteor fatal, lovesce adeseori capul vr’unui barbat însurat. Bine convinsă de meritul olăritei sale, Maria lua cușca și’și îndreptă pașii spre strada Carmeliților. Când ajunse, veselia și mișcarea ce domnia acolo formau un contrast straniu cu amărăciunea ce sfășia pe fiica muncitorului. Fiindcă n’avusese decât uă singură cugetare, se'și scape familia, acesta copilă virtuosă nu se gândise de loc a-și împodobi frumuseța, deja întunecată în mod simțitor prin paserea provenită din firme și din suferinți, prin învinețirea din prejurul ochilor din causa veglijărilor sale continue, și prin espresiunea de tristeță a trăsăturelor sale aprope uscate. Maria, pentru tote aceste resene, nu mai aatrage ca mai ’nainte atențiunea junimei elegante, și din parte-i bieta feta, cufundată cu totul în cugetările sale sfășietore, nu făcuse acesta observație, care pate i-ar fi mărit întristarea. Ea se puse chiar pe una din treptele bisericei, punând dinaintea ei cușca încântătorului canariu. In acel moment beu pân’ în fund cupa durerei. Ar fi dis cineva ca nenorocitul seu canaraș îi cunosce situațiunea. Cu tot sórele cel frumos, care-i atât de puternic de a provoca bucuria paserilor, acea a Mariei state mută, îngrebulită, cu penele sburlite, și aruncată într’uă tristeță asemine cu acea a junei séle companióne, pe care pare c’o rogă se n’o vândă, se n’o separe de dânsa, dacă nu vrea sti véda murind. Aceași cugetare se presinta Măriei in miililocul întunecoselor ei întristări, și era aprópe se se căască de demarșa sa, când in acea neotărîre, un om se apropia de dânsa și-i dise: «Vindi acest canariu? — Da, domnule, respunse Maria după ce stătu un minut la’nducelá. — Cu cușca, negreșit?... Cât? — Uite, domnule, dacă n’ași avea nevoie, nu’l ași vinde cu nici un prețiu; dar acum, dacă voiți se’mi dați cât m’a costat... ■— Și cât e ? — Opt-deci de reolți... — Opt-deci de reolți!... Dar esci nebună mititica mea. Abia dacă cușca face patru-deci, căci cât pentru canariul teu, el e în așa stare încât nu cred ca va mai sufla pân’ voi ajunge acasă.” La aceste cuvinte, două lacrimi mari eșiră din pleapele Măriei. Cumpărătorul urma: «Baca, îți dau patru deci de reolți pentru tot, căci, canariul, când voi ajunge acasă, va fi dejunul Minettei. ” Maria nu pute răspunde, durerea nu-i permite se mai articuleze un singur cuvânt. „Patruzeci de reolți, ne-am învoit ? replica necunoscutul”. — Canariu-i al meu...lise cu hotărîre uă voce sonoră și plăcută. Și în acelaș timp un frumos cuadruplu de aur că țin pe peșterca Măriei... Ea rădica ochii... care’i fu mirarea vedend ca cel care’i lua scumpul canariu era junele blond a cărui suvenire, din causa supărărilor, o uitase aprope! — D-deule! striga ea, sunteți d-vostră, d-le! — Da, ingrato, eu sunt... Deorece nu vrei se respundi la iubirea mea, cel puțin voi avea de la tine ceva care-mi va ușura suferința. Și apoi dispăru. (Va urma).