Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-11-21 / nr. 135

Pag 2. ANUL VII No. 135. bucată de timp. Toate Statele au ne­voia de repaus in acest moment și’i vor da toate silințele de a trăgăna pe cît va fi cu putință mai mult sta­rea de lucruri stabilită prin tractatul de Berlin cu toate neajunsurile la cari el a dat loc. Relativ la ch­estiunea Arab-Tabiei cetim in „Independența Belgică“. Printre Gestiunile pendinte in O­­rient și cari au trecut prin multe va­­riatiuni, se găsește și acea a Arab- Tabiei, care se credea deja resolvată intr’un sens conform dorințelor Rusiei. Insă și aci s-a făcut o întoarcere și se speră că decisiunea Puterilor va da câștig de causă României, in acest sens că podul se va construi lângă Silistria și protegiat de fortul român de la Arab-Tabia. Știrea dată de ziare, ca soluțiunea ar fi fost intervenită în acest sens, este prematură. Ne aducem aminte, că o primă co­­misiune luase deja cu unanimitatea voturilor, afară de votul delegatului rus, conclusiuni contrarii cerințelor Rusiei. Insă pe atunci, pentru comi­­siunile locale, era admis principiul u­­nanimității absolute, după analogia congresului de la Berlin de unde e­­rau ele. Se mai zicea pe atunci, că guvernele însăși, sau cel puțin mai multe dintre ele, erau prea dispuse a ratifica votul majorităței comisiunei. O a doua comisiune se numi și se hotărî ca ea să-și dea h­otărîrea cu simpla majoritate a voturilor. Comi­­siunea aceasta stabili o anchetă la fața locului și recunoscu că singurul punt convenabil pentru construirea unui pod era cel indicat de România. De­cisiunea de primă instanță, dacă se poate zice ast­fel, a fost clar confir­mată, și se speră ca va fi astfel ra­tificată de guverne. Astfel se pare că stă acum Gestiunea, care nu este incă formal regulată. Pe de altă parte, se crede­ cu stă­ruință că problema emancipării israe­­liților români va fi asemenea rezol­vată in scurt timp, poate chiar îna­inte de finele anului. Pe lângă Gestiunea aceasta mai vine regularea afacerei drumurilor de fer române. In ochii unora dintre gu­verne, un Stat mic ca România tre­­­­bue—printre elementele independenței sale—să poată să compteze pe dispo­­sițiunea căilor sale ferate. D­lui Gh. Sion G­her­ei. Profund mișcat la cetirea scrisorei colec­tive ce ați avut bunătatea să mi-o adresați, vă rog primiți expresiunea profundei mele gratitudine. Octaginar orb și retras la țară, sunt un german veteran al presei militante, am pus să mi se citească jurnalele, după aceea dictez articolele mele, care au tot­dea­una obiect susținerea principiului de naționalitate, și mai ade­sa ori în favoarea României, de care sunt legat cu amintirile cele mai plăcute, ce da­tează de la 1830 și care me animează astăzi, tot ca și atunci. Vai! cu toate sforțările mele pentru causa ei, inerția tuturor miniștrilor noștri, sena­tori și deputați, au nimerit rău de la moar­tea acelui mare om de stat contele Cavur. Nu se ocupă de cât a se resturna unii pe alții se ajungă la putere. Cu toate aceste pentru puțin timp ce -mi mai rămâne să tră­­esc, voiu continua a lupta pentru principiul naționalității și a confederațiunei Ethynice, și sunt convins ca în interval de un secol, a­cele prevederi se vor realisa. Ve rog primiți asigurarea destinselor mele sentimente, cu care sunt al vostru devotat concetățan. Turin, 14 Iulie 1879. Vegezzi Buscala. VegeMi Buscala și Ro­ma­ni». Sub acest titlu extragem din Renașterea: Având astăzi răspunsul ilustrului cetațan V. Buscala, la scrisoarea adresată de 17 ce­tățeni Petreni la 22 iunie 1879, ne grăbim al da publicităței. CURIERUL TH. BALASSAN. ședințe în locul d-lui Sih­leanu și d. I. Agarici întrunește 58 de voturi din 78 voturi exprimate, fiind și 3 bile albe. Ședința se ridică la orele 4 anunțăn­­du-se cea viitoare pe azi 17 Noemvre. CRONICA INTERNĂ CAMERA . Ședința din 16 Noembrie. f Ședința să deschide la ora 1 sub pre­ședinți d-lui Al. Sihleanu fiind presenți 96 d­-nn deputați. D. Al. Sicleanu mulțumește Camerei pentru înalta onoare ce ’i s’a făcut ale­­gându’l vice-președinte. Eu, d-lor, sub direcțiunea onor­ și ve­nerabilului nostru președinte, pe cât timp voi fi pe acest fotoliu, voi avea de arme: imparțialitatea, atât pentru majoritate cât și pentru minoritate; voi avea cea mai deosebită atențiune; mă voi sili ca la sfîrșit când nu voi mai fi aici să să fi meritat înalta d-v. încredere. Se procede la alegerea a patru cestori și d­nii N. Viișoreanu, Gr. Serumie Pr. Dumitrescu, G. Goga sunt aleșii. 1). vice-președinte, N. Fleva, ocupă fo­toliul președinției. Se comunică Adunărei următoarea de­­misiune a dvui Al. Sihleanu: D-le președinte. Am onoare­a ve ruga ca să bine-voiți a interveni pe lengă onor. Adunarea, ’mi primi demisiunea din postul de vice-pre­ședinte al bitumului. Ve rog, d-le președinte, să bine-voiți a primi încredințări despre distinsa mea considerațiune. A. Sihleanu. D. P. Ghica zice că Camera nu se poate ocupa de alegerea unui nou vice­președinte ci după constituirea ei. D. I. Cămpineanu roagă Camera ca chiar astă­zi să se pună la ordinea zilei alegerea unui nou vice-președinte. D. Al. Sic­ileanu stăruie a i se primi demisiunea. Adunarea, consultată, încuviințează de­­misiunea, din vice-președinte, a d-lui Al. Siclileanu. Se alegea comisiunea de petițiuni care este următoarea: d. N. Constantinescu, d. Șt. Periețeanu, P. Chenciu, N. Lu­­pașcu, d. P. Ghica G. Serendache B. Conta. Se procede la alegerea unui vice-pre­ș Ședința din 19 Noemvre. Sub președința d-lui Rosetti. Prezenți 91 deputați. S’au numit in comisiunea de respuns la discursul tronului d.d. N. Ionescu, Ne­­gruzzi, Aurelian, Ferechide, Boerescu, Chițu N. Catargiu. S’au num­it doi membri în comisiunea financiară : d. Cerchez și Vergatti. D.D. Ionescu și Negruzzi își dau di­misiunea din­ comisiunea de respuns la a­­dresă ceia ce­ nu s’au primit. Se cetește un mesagiu ce însoțește 100 cereri de indignat. Aseminea deferite cereri de credite. Chestiunea rescumpărărei căilor ferate find la ordinea zilei, d. Mărzescu cere a se­amăna chestiunea de­oare­ce nu s’a studiat destul în secțiuni. Chestiunea fiind gravă și importantă trebue a se lăsa tim­pul trebuitor pentru studiu pentru ca gre­­șala comisă cu concesiunea Strasberg se nu mai poată fi repetată. Proectul este nelămurit, întreabă pentru ce guvernul nu prezintă raportul scris a jurisconsul­ților germani consultați, cari, susține gu­vernul s-ar fi pronunțat pentru conven­­țiune. Informațiunile cerute sunt indispen­sabile pentru ca camera să poată cunoa­ște afacerea juridică a chestiunei. D. Câmpineanu combate amînarea. Zice că a fost timp destul pentru ca toți să poată studia chestiunea. Desbaterile din urmă vor arăta dacă proiectul este s­au nu avantajos pentru țară. D-sa dorește a deveni cu o oră mai degrabă proprie­tar­a linielor ferate. D. Vernescu vorbește pentru amînare. D. Fleva zice că cei ce sînt pentru a­­mînare nu sînt serioși, de­oare­ce a fost destul de lung timpul pentru a studia proectul. Primul Ministru vorbește contra. D. Ionescu reia cuvîntul pentru amî­nare, închiderea discuțiunei fiind votată, a­­mînarea se respinge. Raportorul continuă lectura actelor re­lative la comisiune și chiar la concesiune. Ședința s’a ridicat la 5 oare. Discuțiunea generală va începe în șe­dința viitoare. La Senat în comisiunea de respuns la discursul tronului" s’au ales I. P. S. S. Mitropolitul primat, d.d. Bozianu, Stătescu Pilat și Epureanu. Comisiunea va începe lucrările Vineri din causa absenței d-lui Epureanu. Estragem din «Binele Public” . Proiectul de lege pentru instituirea de agregați pe lăngă diferitele catedre ale universităților stă de atât timp în secțiu­nile senatului. Toți se miră cum d-la mi­nistru al instrucțiunei, care d’almintrelea nu e îndoială că e animat de bune in­­tențiuni pentru învățământ, nu stăruiesc ca acea lege să se discute și să se vo­teze cu o oră mai înainte. Comisiunea provisorie pentru înființa­rea unei fabrice de h­ărtie a ’nceput să distribuie subscriitorilor și particularilor proiectul de statute ce a elaborat. Tot­­d’odată, aflăm că s’a adresat și se va mai adresa la mai mulți din inginerii noștrii, cerândul la concursul pentru această folo­sitoare întreprindere. Cetim în «Romănul“ : Un proiect de lege s’a depus zilele trecute prin care prelungește încă pentru zece ani drepturile orașelor Galați, Brăila și Sulina de a fi porturi france și acordă acelaș drept Tulcei și Constanței. Avantagiul porturilor france constă în acela că murfurile venite pe apă, în acele porturi, plătesc vamă numai în momentul când se vînd. A. S. R. Domnul a aprobat statutele in­­stituțiunii surorilor de caritate, fondată de A. S. R. Doamna Elisabeta. Din aceste statute reproducem cap. dispo­zițiilor generale: Art. 1. Instituțiunea surorilor de caritate pentru România este pusă sub patronajul A. S. R. Elisabeta Doamna. Art. 2. Sfera acțiunii sale este cuprinsă in serviciul spitalelor, in căutarea bolnavilor pe la casele lor, in căutarea săracilor, precum și a răniților in caz de resboiu. Art. 3. Instituțiunea fondată cu cheltuiala proprie a A. S. R. Doamna va primi cu re­cunoștință contribuții voluntare. Art. 4. Instituțiunea se va administra de o superioară sub controlul unei epitropii com­pusă din persoane onorabile numite de A. S. R. Doamna. Art. 5. Epitropia va examina compturile, va decide asupra lucrărilor și îmbunătățirilor interioare a casei centrale și va înainta re­gulat la fiecare trimestru un raport A. S. R. Doamnei. Cetim în «Vocea Covurluiului”: «Lumea polică de aici a fost foarte mult preocupată zilele aceste de niște șoapte alarmante ce circulau că în ate­lierul flotilei noastre s’ar fi lucrând mul­țime de pontoane, etc. De aici fel de fel de de­ducțiuni, diferite suposițiuni și o întrebare în toate părțile: Ce o fi și ce s’ar mai fi pregătind ? Intrigați și noi de aceste șoapte, am căutat a ne informa cât se poate de exact, și iată ce aflarăm. Se lucrează 50 de luntri pentru serviciul pichetelor pe Dunăre, căci luntrile vechi sunt cu totul ruinate. Acesta nu e o in­­ovațiune, de când există pichetele și de când e țara, purure au fost un număr de luntri cu cari se poate inspecta și veghia de la un pichet la altul pe Du­năre sau pe Prut. La aceasta se reduce toată șoapta animată ce circula în cercu­rile noastre politice, că s’ar fi făcând con­­strucțiuni de pontoane și mai nu știm ce. — Aceluiaș ziar i se comunică din Con­stanța că, cu ocasiunea visitei M. S. Dom­nitorului in acel oraș, comunitatea elină a hărăzit un loc de palat pentru M. S. Domnitorul, care a dăruit 500 fr. bise­­ricei eline. CRONICA ESTERN­A Angli».—D. O’Donel, deputat ir­landez, care locuește acum la Paris, re­comandă formarea unui comitet irlandez care să-și aibă reședința în Paris.—Acest comitet va avea misiunea de a ținea jur­nalele contientului în curent cu situațiu­­nea din Irlanda și de a cere sprijinul sim­patic al Europei. IASI Mercuri 21 Noemvri 1879. Intr’o întrunire de liberali ținută la Daksit in Scoția, d. Gladstone a zis, că el nu vorbește ca șef al partidului liberal, dar ca cel mai convins membru al acestui partid. Oratorul reproșază guvernului că au mărit responsabilitatea Angliei și găsește rău că țara să fie obligată de a mai a­­suma și această responsabilitate mai cu samă în față acesia, ce apasă deja asupra națiunei. Cabinetul actual va lăsa moștenire suc­­cesorului său confuziunei în finanțele An­gliei și Indiilor și tractatele cele mai stranii. Dânsul a legat tare mult mânele An­gliei­­. Gladstone termină pronunțându­­se în favoarea unei oareși­care autonomii pentru Irlanda, promițându-i că va regula ea însăși chestiunele locale ce o privește, și de care acum Parlamentul englez este încărcat. Francia. Deputatul Pascal Duprat pro­pune de a interpela pe d. Waddington relativ la politica externă a guvernului și cu osebire asupra alianței austro germane. Bernet pre­tinde din contra că astfel de chestiuni nu se tratează in public.­ Camera susține părerea lui Bennet. O deputațiune din clubul stângei, sau presentat la d. Wadding­on cerându’i puri­­ficirea statului impiegaților; . Waddingtob^a dat un respuns afirmativ. — Cadoul franciei.— Intre numeroase ca­douri ce se vor trimite de la diferite curți regelui spaniol cu ocasiunea nuntei sale, ca­doul franciei nu ocupă locul cel din urmă. Acesta constă din o vază foarte frumoasă de porcelan de Sevres. Vaza e foarte mare,­dar are formă elegantă. Patru oameni abia au putut-o duce din parter in stagiul vntăi. Ad­­miralul Jauré, ambasadorul din Paris al Spa­niei, o va duce la Madrid, și o va preda re­gelui Spaniol­iu numele guvernului francez. Germani­a­—Germania și Austria vor comunica Rusiei textul convențiunei încheată la Viena de principele de Bis­marck. Se așteaptă la un repans din partea Rusiei, dar nu se crede, după cum s’a răspândit zgomotul, că ea va adresa pu­terilor o circulară prin care se denunță pericolele unei soluțiuni a chestiunei Af­ganistanului dată isolat de Anglia. «Gazeta Crucei” publică o corespon­dență oficioasă de la St.­Petersburg apă­rând pe marele duce moștenitor contra a­­cuzărilor panslavismului și a ostilităților sistematice nn contra Germaniei. Această corespondență adaugă că d. Oubril nu va mai urma de a reprezenta pe Rusia la Berlin, dar că el nu va fi înlocuit de principele Orloff. Succesorul său probabil la ambasada Berlinului este­ cornitele Șuvaloif. Austro-Un­g­aria.­Constituțio­nali din Camera Signorilor (grupul aus­­tro-german) vor vota prorogațiunea legei militare fără nici un amendament: la Ca­mera deputaților, membri fracțiunei con­stituționale liberale persistă a reclama a­­mendamente. Guvernul din Viena este sigur de o majo­ritatea absolută in Camera deputaților, dar pentru a împlini cifra majorităței de două treimi îi rămâne de a ralia două­zeci sau trei­zeci voturi. Este sigur de­ a câștiga aceste sufragiuri complimentării în cursul desbaterilor. Proectul prorogațiunei va veni de­sigur femeea pe care­ o iubește, de­și cred c’ai înțeles foar­te bine că nu doream din curiositate a cunoaște misterele inimei sale. In sfârșit, într’o zi, el ’mi-a povestit totul. Iată cum s’au întâmplat lucrul: Ne dusesem să ne preumblăm. Am malat și eu, a­­fa­ră din oraș, luasăm drumul muntelui, și, mergând tot mai departe, tot mai în sus ne găsirăm fără de veste aproape de satul Kemmek pe unde trece fai­mosul mur care apara Persia contra invasiunelor popoarelor care locuiau steppele septentrionale a Caucasului. Cronicele Derbendului pretind că acest mur au fost zidit de un oare­care Isfendiar. Iată de unde vine tradițiunea care atribue această lucrare lui Alexandru cel Mare, care n’au venit nici­o­dată păn’aici. După toată probabilitatea, Nachirvan îl descoperi, îl reînoie și așeză sentinele. De­ atunci, el fu reparat de mai multe ori; in­­sfirșit, cu toate reparațiunele, a agjuns în starea’n care se vede astăzi. Se zice că acest mur mergea de la marea Caspică la marea Neagră traversând Caucasul, avînd la extremitatea sa porți de fer, a­­dică Derbendul, la mijlocul seu porți de fer, sau Dariabul. Se ved, în sfîrșit, aceste urme’n munți așa de departe cât le poate urma cine­va. Ele se perd numai cât în prăpăstii și’n caverne. Totuși, cu toate cercetările ce-au fost făcute, de la marea Nea­gră la Micgrelia, nu se găsește nici o urmă. Pri­veam cu curiositate acest mur flancat de turnuri, și mă’nspăimântam de grandoarea celor vechi, chiar in capriciele lor, capricii pe care nu le pot agiunge Orientalii din zilele noastre. Miracolele Babyloniei, lacul Moeris, piramidele Faraonilor, nemărginita ba­­rieră a Chinei, acest mur ridicat în locurele cele mai sălbatice, pe vârfurile celor mai înalte stînci, în cavernele cele mai adinci, atestă gigantica voință și nesfârșita putere a regilor trecutului. Nici timpul, nici cutremurele de pământ n’au putut distruge lu­crul omului, și piciorul secolilor n’au putut strivi resturile acestei îndrăznețe anticități. Mărturisesc că această vedere a mi inspira în ace­laș timp sfinte și orgolioase gândiri. Planam pe ur­mele lui Petru cel Mare, acest fondator al unui nou imperiu. Mi’l representam pe ruinele acestei puteri asiatice, din mijlocul cărora, trăgând Rusia cu pu­ternica sa mână, o’mpingea spre Europa. Cât de strălucitoare trebui să fi fost fulgerile privirei sale, aruncate din Caucas ! Ce gândiri fericeau atunci în spiritul seu ! Ce resuflare umfla peptul seu ! Prodi­giosul viitor al țerei sale se’ntindea înaintea privi­rilor sale, nesfârșit ca orizontul. In nemărginita o­­glindă a Caspicei, el vedea reflectându-se viitoarea grandoare­ a Rusiei, semănată de el, stropită cu o sudoare de sânge. El avea de țintă, nu niște sim­ple și brutale cuceriri, cum fac acești barbari, dar fericirea genului uman. Astrahanul, Derbendul, Ba­liul, iată inelele lanțului cu care voia să’ncungiure Caucazul, reunind comercial Indiei cu acel al Rusiei. O zeu al Nordului! tu pe care natura te-a creat pentru a linguși vanitatea omului și al face, în a­celaș timp, să despereze de-a agiunge vr’o dată la ’nălțimea ta, umbra ta gigantică este în picioare, ’naintea mea și cataractei secolilor se sfarmă’n pul­bere la picoarele tale ! Gânditor și mut, mergeam necontenit. Acest mut al Caucasului este zidit spre nord cu blocuri de peatră tăete patrat și vărute’n alte petre mai strimte, și prin urmare mai mult lungi de­cât late. Aceasta’i cea ce-au unit Grecii construcțiunea pelasgică. Pe foarte multe puncte, crestele există încă, numai cât, semințele arborilor, căzute prin crăpături, dispart petrile cu înceataj dar neresisti­bila ridicare­ a rădăcinelor lor, și puțin câte puțin fac să se năruiască părțile din zid care­ au încălzit în finul lor acești șerpi de stejar. Aquila’și face li­niștită cuibul seu în turnul ce altă­dată fu plin de soldați, și pe drumuri, rătăcite de ani, se găsesc o­­seminte de capre sălbatice pe care șacalii le-au a­­dus păn’aici. In mai multe locuri, am perdut chiar urma zi­dului ; pe urmă, de­o­dată, îl vedeam ridicându-se din nou în mijlocul erburelor și a buruenilor. După ce-am făcut astfel aproape trei verste, a­­giunserăm la o poartă și trecurăm din partea sep­­tentrionalâ’n partea meridională, pe sub o boltă a­­coperită de erburi și de rădăcini. Abea făcusem vreo două­zeci de pași, când întâl­nirăm șase munteni armați. Ei erau culcați la umbră, aproape de caii lor, cari pășteau iarbă. Abea atunci băgă! de samă greșala ce comisesem făcând afară din Derbend, o cursă așa de lungă fără escortă. Era peste putință de-a fugi, din pricina petrilor și a tufișelor. De altă parte, era îndrăzneț, pentru noi doi, de-a ataca șase oameni. Nici nu trăsei ma­­car pistolul din cobur, dar Ammalat, văzind situa­­țiunea, o giudeca dintr’o aruncătură de ochi, și strîn­­gându’și arma, îmi zise cu totul încet: — Nu vă atingeți de pistol, sau suntem perduți; numai cât, nu mă părăsiți un moment din ochi, și cea ce mă veți vedea făcând, faceți și d-voastră. Briganzii ne zerisă; ei se ridicară cu viociune și apucară poștele. Unul singur remasă cu lenevire’ntins pe pajiște. Ei ridică capul, ne privi, și făcu semn tovarăși­lor sei. La moment chiar, furăm încungiurați, și un mun­­­tean apucă frîul calului meu. Era o singură carare’naintea noastră, și’n mijlo­cul acestei cărări era culcat șeful lesghian. — Vă rog să vă coborîți de pe cai, scumpi oa­speți, zise el surizind. Eu eșu­am. Ammalai îmi făcu semn de-a remânea pe cal, dar el sări pe pământ.­­ Asta păru a fi de agiuns șefului lesghian. Ammalai s’apropiă de el. — Buna ziua, scumpe amice! îi zisă el. Pre le­gea mea, nu speram să te văd astăzi; credeam că, de mult timp, dracu făcusă din tine și slik. — Mergi răpi de la treabă, Ammalat Beg­­ îi res­­pinse banditul încruntând sprinceana. Sper încă, îna­inte de­ a agjunge un așa lucru, să dau vulturilor să sfâșie oare­care cadavre de Ruși și de Tatari ca tine. — Cum îți merge vânatul ? întrebă Ammalat-Beg așa de liniștit ca și când n’ar fi auzit. — Merge reu. Rușii se păzesc ca niște ruși. Eu treierii, dar întâlnit în acelaș timp fixate pe mine, privirea de ur’a munteanului și privirea dul­ce și senină a lui Ammalat. — Am prins numai, continuă lesghianul, câte­va turme, o duzină de cai de regiment, și tocmai, chiar astăzi, voiam să me’ntorc cu mânele goale. Dar A­­lah îi mare, și el îmi trimite un beg bogat și un colonel rus, îmi păru că nu’mi mai bate inima, când auzii a­­ceste cuvinte. — Nu’ți vinde șoimul tău când îi pe de-asupra nourilor, zise Ammalat-Beg rîzind, ci numai cât când ți-au venit înapoi în palmă. Brigandul apucă pușca și ne privi cu asprime. V (Va urma).

Next