Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-11-21 / nr. 134

Pag. 1 ANUL VIII No. 134. CRONICA INTERNA Senatul s’a constituit alegându’și biuroul: Președinte, d. D. Ghica, Vice-președinți, d-nii G. Leca și colonel N. Bibescu. Secretari: d-nii G.­­Menu, Pișcă, co* Ionel Anghelescu și Men. Ghermani. Cestori, d-nii N. Manolescu și R. Șeicaru Comisia de respuns la discursul tro­nului sil compune din Mitropolitul primat și d-nii D. Ghica, D. Sturza, Eug. Stă­­tescu și P. Grădiștanu. S’au ales asemenea comisiile pentru verificarea alegerilor și petiții. S’au de­clarat vacante patru colegie. D. min. de­resboiu a rugat pe Senat a cerceta în secții proiectul pentru modificarea unor arte din codicele militar. Mâne ședință în secțiuni. Camera și-a complectat astă­zi biuroul, alegând societarii și cestorii. A. S. R. Domnul, a bine-voit a auto­­riza pe d. Mihail Mitilineu, ministru re­ședințe la Bruxelles și Haga, care cu începere de la 1 Decembre viitor, are un concediu de două luni, a îndeplini pe lângă ministerul afacerilor străine atribuțiunile de secretar general al acelui minister, continuând a-și conserva titlul și funcțiu­nea de ministru reședințe la Bruxelles și Plaga, iar legațiunea acesta se va gera, până la intorcerea titularului la post, de către secretarul legațiunei, ca însărcinat de afaceri!*n­ î pent­ru b­iarul «Vocea Covurluiului, ne spune că noptea trecută pe la trei și jum. ore, s’a aprins pavilionul grădinei Paradis. In două oare pavilionul, scena de vară și cu tote dependențele, construite numai de lem­ne, au fost distruse pănă la pământ. To­tul era asigurat la societatea România Se <zice că focul a luat naștere de la sce­­­na de urnă. Unele ziare ale oposițiunei cred să dea nuvele de sensațiune arătând că ele au aflat modul cum s’a regulat moștenirea Tronului, de care vorbesce Mesagiul de deschidere a Adunărilor legiuitore. Sun­tem in posițiune­a declara că combinațiu­­nele, cum se afirmă acele ziare, sunt fruc­tul bogatei lor imaginațiuni. Publicul și cei sinceri devotați stărei de lucruri creată la 1866, sunt mulțumiți de a­cei astă­zi că succesiunea Tronului este regulată, bine regulată și așa cum o voesce Constituțiu­­nea. Modul regulărei acestei cestiuni se va comunica acesta de guvern Adunărilor. Pănă atunci să nu se dea nici un creni­­ment tuturor invențiunilor malițiose ale acelora mai ales cari văd cu durere că, regulându-se marea acesta cestiune a mo­­șcenirei Tronului, se taie multe pofte și multe intrigi. ("Presa). La Gorgova apa este așa de mică in­cât vaporele francese, precum și două va­­pore engleze stau de 8 pe fără a pu­tea pleca. Au nevoe de descărcare. (Rom. Trans-Dan.) Un copil ca de doi ani, al locuitoru­lui Iorgu Grigori Ghebaur din Alexan­dria, s’a înecat în z­iua de 7 novembre, într’o căldare de apă ca de două vedre. O neglijență a părinților scump plătită­­... In ședința de la 3 novembre a Sf. Si­nod, păr. Silvestru a propus ca St. Si­nod să mijlocească pe lângă d. ministru al cultelor și instrucțiunii publice ca la facerea budgetului pe anul viitor să îm­bunătățească salariile profesorilor de se­minare, cari sunt mult mai mici de­cât ale celor de la licee și gimnaste. S’a constituit la Turnu-Severin o so­cietate compusă din toți elevii școlei de meserii sunt denumite de Societatea ele­vilor Școlei de meserii. Scopul societă­ții este a forma o bibliotecă sub numi­rea de biblioteca profesiunilor industria­le, a strînge relațiunile dintre diverșii membrii ai societății, și a lucra pentru desvoltarea învățământului industrial na­țional. Suntem siguri că o asemenea so­cietate va găsi un sprijin puternic in mij­locul inteligenței poporațiunii orașului Turnu-Severin, care va face totul pentru încuragiarea tinerei societăți a elevilor, și prin acesta va da exemplul și altor a păși pe aceeași cale. (Rom.) CURIERUL TH. BALASSA»: D. G. I. Budu, jude la ocolul Trotușu, dis­trictul Bacău. D. C. Carabelea, actual grefier la tribuna­lul Buzău, în aceeași calitate la tribunalul Dâmbovița. D. C. Avrămescu, actual registrator la tri­bunalul Argeș, ajutor de grefă la același tribunal. D. T. Mănciulescu, grefier la tribunalul Buzeu. D. N. Tăcu, actual registrator la tribunalul Tecuciu, portărel la acel tribunal. D. G. A­. Alexandrescu, actual registrator la curtea de apel din Focșani, ajutor de grefă clasa II, la acea curte. IAȘI Vineri 21 Noemv. (3 Dec.) 1880. Acte Oficiale. Sunt numiți și permutați : D. Iosef Darvari, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual membru la sec­ția II corecțională a tribunalului Ilfov, în­ a­­ceeași calitate la secția III civilă. D. I. Crăciunescu, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual judecător de in­strucțiune la tribunalul de Ilfov, membru la secția II corecțională a acelui tribunal. D. Dimitrie Carp, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual procuror la tri­bunalul Ilfov, judecător de instrucțiune la a­­celași tribunal. D. N. Vrăbiescu, licențiat în drept de la facultatea din București, actual supleant la tribunalul Ilfov, procuror la același tribunal. D. Aristid Eustațiu, doctor în drept de la facultatea din Paris, supleant la trib. Ilfov. D. Simion Orăscu, licențiat în drept de la facultatea din București, fost jude instructor, jude instructor la tribunalul Prahova. D. Ștefan Niculescu,­­licențiat în drept de la facultatea din București, actual membru la la tribunalul Dâmbovița, jude instructor la tribunalul Prahova. D. A. Botea, licențiat în drept de la fa­cultatea din Paris, actual procuror la tribu­nalul Mehedinți, membru la tribunalul Dâm­bovița. D. Șt. Nega, licențiat în drept de la­ facul­tatea din București, actul­­ supteând de la tri­bunalul Mehedinți, procuror la același, tri­­bunal. D. Cotcndachi, licențiat în drept de la fa­cultatea din Geneva, supleant la tribunalul Mehedinți. D. I. Brăniștenu, licențiat în drept de la facultatea din București, actual judecător al ocolului I. Brăila, membru la trib. Vâlcea. D. I. Coimea, actual judecător al ocolului Pereschiv, districtul Tutova, în aceeași cali­tate la ocolul I. Brăila. D. M. Marinescu, licențiat în drept de la facultatea din București, actual substitut la tribunalul Vâlcea, suplininte la acel tribunal. D. I. Dimitriu, licențiat în drept de la fa­cultatea din Bucuresci, substitut la tribuna­lul Vâlcea. D. T. Constantinescu, care a trecut două examene la facultatea de drept din Bucuresci, ajutor la ocolul III din București. D. C. Dimulescu, suplininte la tribunalul Bacău. D. C. Tulbure, actual judecător al ocolului Trotușu, în aceiași calitate la ocolul Bacău. Obligativitatea instrucțiunei rurale. Circulara d-lui ministru al cultelor și instrucțiu­­nei publice, cu No. 14729, din 6 novembre 1880, a­­­dresată d-lor prefecți de județe din țară. Domnule prefect, In nenumörate rânduri s'a atras atențiu­nea autorităților administrative în cestiunea obligativităței învățământului cu deosebire pen­tru comunele rurale. Din raporturile iuse, ce continuu se primesc din partea revisorilor școlari, constat cu multă părere de rău, că primăriile comunelor rurale, nu numai că nu se conformă de la sine­le disposițiunilor le­gei, de a obliga pe locuitori a-și trimite co­piii la șcală, dar încă mai tote ordinile sau mijlocirile ce primesc în astă privință, ră­mân fără nici un resultat, așa că populațiu­­nea scalelor rurale, în loc de a merge cres­când, cum ar trebui, din contra merge con­tinuu descrescend și acesta, după cum vedeți, domnule prefect, nu provine de­cât din capsa culpabilei neglijențe sau cel puțin a indefe­­renței primarilor, așa că, afară de puține es­­cepțiuni, mai tote scalele funcționeză cu un număr forte mic de elevi, în raport cu po­­porația comunelor, pe când, din contra, dacă n’ar lipsi autorităților comunale buna-voința, scólele ar putea face un însemnat progres, fie sub raportul poporațiunei lor, fie supt raportul condițiunilor morale și materiale; căci în comunele rurale și cestiunea mate­rială a scólelor nu se găsesce, în mare par­te, într’o situațiune mai avantajosă, atât în privința localelor, cât și a mobilierului, ces­tiuni de care depinde mult progresul unei scóle, și, în astă privință, ori­cătă silință ’și ar da învățătorii, dacă le lipsesc buna­­voința primarilor, nu pot face nimica. Spre a remedia dar la acest reu, la d-vós­­tră m­e adresez, d-le prefect, de la energia cărui, ca representant direct al guvernului central in acel district și ca șef imediat al d-lor primari, depinde mult a face ca rtenșii să depună mai multă bunăvoință și să nu la­se ca obligativitatea învățământului și îngri­jirea de a mai bună stare a întreținerei ma­teriale a localurilor școlare, cari, după lege, cad in directa sarcină a lor, se remână li­teră mortă. Numai­­ ast­fel poporațiunea sca­lelor rurale va merge crescând și copiii să­tenilor vor putea beneficia de gratuitatea în­vățământului arăte de necesar luminarei lor. Terminând am convingerea, domnule pre­­prefect, că, prin energia și activitatea ce veți desvolta, veți face pe primari a înțele­ge­ adevăratul interes ce trebuie să porte pentru învățământ, și câ, în curând, voiu a­­vea plăcerea a primi științe că acesta nouă deșteptare făcută primarilor, va da resulta­­tele ce cu toții le dorim. Priimiți, d-le prefect, asigurarea deosebi­tei mele considerațiuni. P. ministru, Basile C. Livian. După sevârșirea Te-Deumului, vice nu­mita fóie se va ceti de cătră prefecți proclamația Alteței Sale Regale, cu oca­­zia întrărei în posesiunea Dobrogei. Du­pă aceea prefecții vor primi defilarea trupelor. Prefectul de Tulcea va ceti o procla­mare prin care se ordonă dărîmarea ha­rnicelor din piața de lângă catedrală lu­ând numele de „Mircea-Vodă” ca omagiu adus după secole numelui și vitejiei po­porului Român. După aceea se va ceti decretul Dom­nesc, prin care Măria Sa hotăzesce 2000 fr. văduvelor și săracilor. Aniversara luarei in posesiune a Do­brogei. Zniua de 23 noem­bre, în care s’a luat in stăpânire Dobrogea, se va serba în anul acesta cu o deosebită ceremonie. «România Trans-Dunărenă» publică chiar o programă după modul cum se va face acestă serbare în Dobrogea și mai cu samă în Tulcea și Chiustengea. O SINUCIDERE. Iată ce ne relateză „România Trans- Dunărenă” sub acest titlu . Dilele aceste s’au întâmplat o sinuci­dere. O femee teneră de origină polone­­să, forte frumosă și de un corp minunat s’au găsit înjunghietă drept in inimă în locuința D-lui Capitan X. Ea ara servi­­tore la acest Căpitan, dimpreună și cu un soldat servitor. După autopsia făcută de medici, s-a constatat că lovitura a fost dată între casta a doua și a treia din dreptul piep­tului. Cuțitul a lovit cu putere costa a doua, a alunecat între cósta a treia și a străpuns în inimă până la a 4-a ca­vitate a ei. Trei cavități a inimei au fost străpunse. Martea a trebuit să fie in­­stantaneă. Este de observat, că lovitura descrisă mai sus au trebuit să fie de o forță forte mare, așa că în analele medicinei legale nu se pomenește nici un caz, în care vre­un sinucis să’și fi purtat vre-o lovitură de așa tărie și tocmai între cos­ta a doua și a treia, adecă forte sus, pentru a-i veni la îndemănă lovitura. De ordinar când cineva se sinucide singur cu lovituri de cuțit în­­ inimă, acele lovituri cad forte jos și mai cu samă a­­tingănd inima în pârțile ei inferiare. Și acesta forte natural, de­ore­ce forța es­te mai mare pentru mâna ce lovește sub inimă și mai îndemnatic de lovit, ș’a Dar lovitura ce acea nenorocită femee dar, este așa de sus, a pătruns a­­tât de adânc inima după ce mai întăi s’a oprit într’o costă, în­căt dacă am jude­ca cu luare aminte și cu luminele știin­ței medico-legale, am sta mult la indo­­ală de a zice cu siguranță că femeea s’a ucis singură. Acestă îndoelă se mărește și mai mult, când cadavrul femeii, îl gă­sim îmbrăcat în haina de sărbătore, cu cămeșa curată pe el, cu rochia nou căl­cată, cu polcuța îmbrăcată, cu cioboțele de brunet în piciore, cu cercei în urechi și inele pe degete, legată cu testemul cu­rat la cap. Acestă femee dar era gata de eștt in oraș, și de­odată se înjun­ghie cu o forța mai mult de­cât bărbă­­tescă!! In ori­ce cas, justiția ar trebui să pătrundă bine împrejurările și faptele mai înainte de a se răci pe mormântul vic­timei vre­o infamă și teribilă crimă. Este de datoria Parquetului dar, de a da publicității lucrările efectuate in con­statarea faptului pentru a lumina aface­rea și a liniști spaima conștințelor pu­blice. CRONICA ESTERNA Serbia* «Corespondenței Politice* i se comunică din Belgrad, cu data de 24 novembre că ministrul Mijatovici con­­fereză aprope în fie­care an­ cu trimisul austriei, baronul Herbert în privința ches­­tiun­ei Dunărei. Aceste conferințe sunt ur­mate de deliberațiuni cu representanții României și a Bulgariei. Asupra punctelor esențiale, înțelegerea pare că voește a se stabili cu vederile cabinetului din Viena, și e doe a se spera că chestiunea Dunărei, în cea ce privește pe Serbia nu va în­târzia a fi regulată. Rumelia Orientală. In Ru­melia Orientală merg foarte rău lucruri­le. Anul financiar viitor o să înceapă cu un deficit destul de considerabil: chel­tuielile vor intrece venitul cu 2 jum. mi­lioane franci. «Marița», organul partidului bulgar, pare de ast­feliu a simți satisfacție față cu o alt­fel de situație, «care va pune guvernul rumelior in neputință de a plă­ti Turciei tributul de trei milioane jumă­tate, pe anul ce urmează­. Dar sărmana Turcie n’a primit nici pe acest an, para chioară, cu toate că nu e­­xista incă motivul de astă­zi. Starea milițiilor, in sfârșit, este din ce in ce mai rea, de când, cu plecarea gen­­eralului Strecker, disciplina începe să sufere și, in resumat, soldatul rumelior nu mai indrăsnește să se compare cu cel turcesc. Turcia. Știrile din Constantinopoli spun că Porta și guvernul Marocului sunt aprope de a intra în relațiuni diplomatice mai directe. Un trimis turc trebue să fi sosit deja în capitala sultanului Mabey- Nlassan, care -și propune la rândul său a numi pe unul din frații săi titular al noului post de trimis al Marocului creat la Constantinopoli. lEllllten­egru. Pe la Cettine cir­culă zgomotul că principele Nikita va vi­­sita Dub­igno în cursul lunei decembre. Grecia menține proiectele sale de a încerca sorta armelor pentru a ocupa teritoriile pe care­­ i­ le-a acordat trata­tul de Berlin. D. de Radovitz a avut după cum spune «Standard" o întrevede­re în acestă privință, cu regile Greciei Acesta ar fi declarat că Grecii n’au re­nunțat de loc la ori­ce speranță de a f sprijiniți de puterile cele mari când voi fi sacrificat totul. Ministerul a cerut nouă credite pentru a mări cadrele. Convenți­­unea sub­semnată cu Banca națională pen­tru un împrumut de 50 milione a fost supusă Camerei și trimisă de ea unei co­­misiuni. Germania. «Gazeta de Colonia» zice că guvernul prusian s-a hotărât a nu mai lega negocieri cu Vaticanul, dacă nu i se va garanta că aceste negocieri vor avea un resultat practic. — Comtele de Saint-Va­ltier, respun­­zind unei invitațiuni a principelui de Bis­marck, s’a dus la Friedrichsruhe, unde s’a întâlnit cu principele Hohenlohe, am_ — Tot cea ce vine de pe buzele d-vestre’mi e dulce, respinsă Beautreillis. Lansquenetul și tânăra fată se puseră cu un vesel abandon pe o bancă de stîncă acoperită cu mușchiu, desmerdați de o ultimă rază a țiclei care se stre­cura printre ramurele nodurose ale carpenilor. — Sunt momente, reluă Maria, în cari, după cum v’o spuneam, am in inimă ceva ca o remușcare. Pă­rintele meu, cu alesa’i bunătate pe care’i-o recunoș­­te ori­cine se apropie de el, n’a avut nici­o­dată pentru mine de­cât o tandreță constantă și manieri afectuase; și cu tote acestea, îl înșăl ascunzindu­­-e de el pentru a te primi; așa, în fie­care sară, părăsindu-vă, fac forte lungi rugăciuni pentru a’mi ajuta D-Zeu a lumina în sfârșit situațiunea mea... dar, a doua Zb abea în opteză, și’mi iau drumul, cu totul visătore, spre acest boschet care trebue să ne vadă împreună, fără a me putea apara de inexpli­cabilul sentiment care me împinge. Asta vine fără’n­­doială din acea că amestec prea mult uumele d­­vóstre în rugăciunele mele și din acea că amintirea d-vóstre, necontenit presentă memoriei mele, vine a’mi turbura tot­de­una repaosul. Beautreillis concentră asupra d-șorei de La Vril­­lere facultățile sale cele mai iubitore. — Ast­fel, reluă Maria cu o îndrăsnelă copilă­­rască, nu’i greșala mea dacă’mi sunteți ast­fel des­coperit cu prestigiul care se dă de ordinar numai cât visurelor închipuirei. Maria se opri, confusă, ca și cum, în franch­eța sa, ar fi fost târâtă prea mult. —■ Vă amintiți Saint-Rieul, urmă ea, tate inci­dentele primei nóstre întrevederi ? — O­­da, respinsă lans quenetul cu o emoțiune așa de puternică în­cât vocea sa părea că exaleză ul­timul său cuvânt, chiar dacă ași trăi mai multe se­cole, mi le-ași aminti­m­ cele mai mici amănunțimi. Domnul părintele d-vÓ3tre, la Ziua sa, întrunisă pe toți ofițerii corpului său de armată. Când v’am ve­­zut, nu știu ce se petrecu în mine. Incercăm­ niște sensațiuni necunoscute ; mă simțim­ transformat. Am luptat tot­deauna, înainte de a ve vedea, contra va­gei tristeți de orfelin care nici o dată n’a cunoscut bucuriele întăritore ale familiei... V’o spun d-vóstre, fericirea altora’mi era nesuferită. Mĕ’nturnai cu i­­nima umflată, cu capul în fericere, îmi era sete de­­acum înainte de-o privire a ochilor d-vestre precum îi e­sețe omului din deșert de-o picătură de apă; pentru mine, ca și pentru el, asta era o condițiune indispensabilă de existență. A doua zb sfârși Beau­treillis schimbându’și tonul vocei prin gradațiuni de nuanțe, venitu, cu o minciună’n gură, să fac o vi­­sită D-lui de La Vrillere... și retrăgându-mă îmi fu dat a va face un mic serviciu, prea adesa exagerat de-atunci, dar căruia’i datoresc neexprimabila satis­­facțiune de a vă vedea ast­fel câte o dată... — Ștă întrerup să Maria, puind, cu o vivacitate încântătore, un deget pe buzele sale, înainte de a merge mai departe, trebue să îndrept o greșală: Deja de mai multe ori, Saint-Rieul, ați numit exa­gerate expresiunele căldurose pe cari mi le smulge amintirea frumosei d-vóstre fapte. Ei bine­ fiind­că nu voesc a vă vedea micșurat, chiar de d-vostră în­șivă, vă voi aminti pentru cea de pe urmă dată trecutul. — O­ ii cunosc, Zisă Beautreillis. — Asta’i în programul nostru, insistă Maria ; ast­fel, am dreptul. De un moment, un om se furișa, cu precauțiuni nespuse, prin aleele sinuose ale parcului. Ajuns lân­gă pavilionul a cărui intrare servea de cadru figu­­relor expresive a dadrei de La Vrillere și a lui Saint-Rieul, el își îndoi silințele pentru ca nimic să nu trădeze prezența sa, și se ascunsă după un tufiș, așa ca să vadă și să audă tot. — Deci, reluă Maria, voi îndeplini deșertul po­­vestirei d-vestre. Când v’ați retras, în sala visitei a doua a d-vóstre, mă suiam pe un cal neiuvațat pe care părintele meu îl primisă pentru mine din Limousin. D-vóstră, deja pe șea, îmi făcurăți un salut profund dinaintea căruia, pentru a respunde, uităm­ totă prudența. Calul meu, de obiceiu nălu­­cos, profitând că-i lasasăm frâul, plecă îndată lune­când ca vântul printre arbori. Intorseiu capul pen­tru a adresa părintelui meu o privire de suprem a­­dieu: vă văzuiu atunci după mine, urmându-me cu o expresiune așa de sfășietore în­cât înțelesem­, cu totă primejdia, că sentimentul care vă țâra nu putea fi un sentiment vulgar. Din acest moment, nu mai destinseiu nimic: îmi părea că visam, și că târâtă de o forță invizibilă, alergam perdută spre o lume nouă. In curând aerul care’mi biciuia ochii și frun­tea îmi adusă un fel de amețală. Pământul, ca un torent, îmi părea că’i un curent de o răpegiune în­­spăimântătore ; gardurile vii și zidurele dispăreau sub mine ca niște fantome neavând nici o formă precisă. Inchiseau ochii scoțind un strigăt sfâșietor. Dar d-vostră erați acolo, veghind asupra mea; ca­lul d-vestre ajunseră pe al meu, în capul căruia vă aruncarăui dintr’o singură săritură, cu sublima ener­gie pe care D-Zeu o dă numai aleșilor sei. Acestă nouă greutate, in loc de a’l obosi, păru că dă ca­lului meu o îndoire de ardere. Atunci îi înfipserăți pumnalul in gât, pe urmă vă atârna răți de gâtul seu pentru a’i stinge puterile, fără a vă gândi că veți fi de­sigur strivit dacă din nenorocire ar fi căzut. Dar animalul, desperat de durere, se lungi mai mult încă, și dădu atâta frenesie alergărei sale, în­cât mă înăbușam ca și cum mi-ar fi lipsit aerul. El a­junsese cu totul plin de spumă dinaintea Seriei și se precipită In ea. Cinci minunte după acea, eram scapată dintr’o primejdie teribilă, grație curagiosu­­lui d-vóstre devotament, pentru care, pentru a nu primi nici felicitări, nici mulțumiri, fugități de ex­presiunele legitimei nóstre gratitudini. — Când cine­va Îndeplinește o datorie. Z‘3â cu simplitate Beautreillis, mulțumirele sunt nefolositore și felicitările superflue. — A doua Zi reluă Maria, tata și cu D. Mag­­debourg se duseră în lagăr pentru a vă aminti că vă datoreau, unul o fiică, cela­l­alt o amică și vă adusă la castel unde încercăm­ la rândul meu a’mai plăti datoria, spuindu-vă tot cea ce dicteză inima unei femei într’un așa cal. Și de atunci, sfârși ea cu un suris strălucitor de candore, ne-am văzut aici în tote sălile. Iată pentru trecut : Beautreillis, subjugat de a tot­ puternica grație a Măriei, avea­m­ inimă radieri de fericire. Ochii sei întâlnisă una din acele priviri strălucitore cari a­­rată un viitor strălucit. — Voiți acum, reluă Maria cu un aer vesel și distrat, să vă spun pentru ce, cu tot strigătul con­științei mele, n’am lipsit nici­o singură dată de la întâlnire ? — Spuneți-o, spuneți-o, respinsă Saint-Rieul. Maria’și aruncă părul înapoi printr’o mișcare gra­ciosă, și vocea sa vibră cu modulațiuni cerești: — Fiind-că, z­isă ea, părintele meu ’și-a angajat deja cuvântul, fiind-că nu putem să bruschez pro­misiunea pe care el a dat’o d-lui Grammont de La Tour, protejatul seu, fiind­că eram sigură că el n’ar fi consimțit la desele nóstre întrevederi și că, eu, într’o târâre pe care n’o puteam stăpâni, avem tre­buință a vă vedea câte o dată. (Va urma).

Next