Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-11-21 / nr. 134
Pag. 1 ANUL VIII No. 134. CRONICA INTERNA Senatul s’a constituit alegându’și biuroul: Președinte, d. D. Ghica, Vice-președinți, d-nii G. Leca și colonel N. Bibescu. Secretari: d-nii G.Menu, Pișcă, co* Ionel Anghelescu și Men. Ghermani. Cestori, d-nii N. Manolescu și R. Șeicaru Comisia de respuns la discursul tronului sil compune din Mitropolitul primat și d-nii D. Ghica, D. Sturza, Eug. Stătescu și P. Grădiștanu. S’au ales asemenea comisiile pentru verificarea alegerilor și petiții. S’au declarat vacante patru colegie. D. min. deresboiu a rugat pe Senat a cerceta în secții proiectul pentru modificarea unor arte din codicele militar. Mâne ședință în secțiuni. Camera și-a complectat astăzi biuroul, alegând societarii și cestorii. A. S. R. Domnul, a bine-voit a autoriza pe d. Mihail Mitilineu, ministru reședințe la Bruxelles și Haga, care cu începere de la 1 Decembre viitor, are un concediu de două luni, a îndeplini pe lângă ministerul afacerilor străine atribuțiunile de secretar general al acelui minister, continuând a-și conserva titlul și funcțiunea de ministru reședințe la Bruxelles și Plaga, iar legațiunea acesta se va gera, până la intorcerea titularului la post, de către secretarul legațiunei, ca însărcinat de afaceri!*n î pentru biarul «Vocea Covurluiului, ne spune că noptea trecută pe la trei și jum. ore, s’a aprins pavilionul grădinei Paradis. In două oare pavilionul, scena de vară și cu tote dependențele, construite numai de lemne, au fost distruse pănă la pământ. Totul era asigurat la societatea România Se <zice că focul a luat naștere de la scena de urnă. Unele ziare ale oposițiunei cred să dea nuvele de sensațiune arătând că ele au aflat modul cum s’a regulat moștenirea Tronului, de care vorbesce Mesagiul de deschidere a Adunărilor legiuitore. Suntem in posițiunea declara că combinațiunele, cum se afirmă acele ziare, sunt fructul bogatei lor imaginațiuni. Publicul și cei sinceri devotați stărei de lucruri creată la 1866, sunt mulțumiți de acei astăzi că succesiunea Tronului este regulată, bine regulată și așa cum o voesce Constituțiunea. Modul regulărei acestei cestiuni se va comunica acesta de guvern Adunărilor. Pănă atunci să nu se dea nici un creniment tuturor invențiunilor malițiose ale acelora mai ales cari văd cu durere că, regulându-se marea acesta cestiune a moșcenirei Tronului, se taie multe pofte și multe intrigi. ("Presa). La Gorgova apa este așa de mică incât vaporele francese, precum și două vapore engleze stau de 8 pe fără a putea pleca. Au nevoe de descărcare. (Rom. Trans-Dan.) Un copil ca de doi ani, al locuitorului Iorgu Grigori Ghebaur din Alexandria, s’a înecat în ziua de 7 novembre, într’o căldare de apă ca de două vedre. O neglijență a părinților scump plătită... In ședința de la 3 novembre a Sf. Sinod, păr. Silvestru a propus ca St. Sinod să mijlocească pe lângă d. ministru al cultelor și instrucțiunii publice ca la facerea budgetului pe anul viitor să îmbunătățească salariile profesorilor de seminare, cari sunt mult mai mici decât ale celor de la licee și gimnaste. S’a constituit la Turnu-Severin o societate compusă din toți elevii școlei de meserii sunt denumite de Societatea elevilor Școlei de meserii. Scopul societății este a forma o bibliotecă sub numirea de biblioteca profesiunilor industriale, a strînge relațiunile dintre diverșii membrii ai societății, și a lucra pentru desvoltarea învățământului industrial național. Suntem siguri că o asemenea societate va găsi un sprijin puternic in mijlocul inteligenței poporațiunii orașului Turnu-Severin, care va face totul pentru încuragiarea tinerei societăți a elevilor, și prin acesta va da exemplul și altor a păși pe aceeași cale. (Rom.) CURIERUL TH. BALASSA»: D. G. I. Budu, jude la ocolul Trotușu, districtul Bacău. D. C. Carabelea, actual grefier la tribunalul Buzău, în aceeași calitate la tribunalul Dâmbovița. D. C. Avrămescu, actual registrator la tribunalul Argeș, ajutor de grefă la același tribunal. D. T. Mănciulescu, grefier la tribunalul Buzeu. D. N. Tăcu, actual registrator la tribunalul Tecuciu, portărel la acel tribunal. D. G. A. Alexandrescu, actual registrator la curtea de apel din Focșani, ajutor de grefă clasa II, la acea curte. IAȘI Vineri 21 Noemv. (3 Dec.) 1880. Acte Oficiale. Sunt numiți și permutați : D. Iosef Darvari, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual membru la secția II corecțională a tribunalului Ilfov, în aceeași calitate la secția III civilă. D. I. Crăciunescu, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual judecător de instrucțiune la tribunalul de Ilfov, membru la secția II corecțională a acelui tribunal. D. Dimitrie Carp, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual procuror la tribunalul Ilfov, judecător de instrucțiune la același tribunal. D. N. Vrăbiescu, licențiat în drept de la facultatea din București, actual supleant la tribunalul Ilfov, procuror la același tribunal. D. Aristid Eustațiu, doctor în drept de la facultatea din Paris, supleant la trib. Ilfov. D. Simion Orăscu, licențiat în drept de la facultatea din București, fost jude instructor, jude instructor la tribunalul Prahova. D. Ștefan Niculescu,licențiat în drept de la facultatea din București, actual membru la la tribunalul Dâmbovița, jude instructor la tribunalul Prahova. D. A. Botea, licențiat în drept de la facultatea din Paris, actual procuror la tribunalul Mehedinți, membru la tribunalul Dâmbovița. D. Șt. Nega, licențiat în drept de la facultatea din București, actul supteând de la tribunalul Mehedinți, procuror la același, tribunal. D. Cotcndachi, licențiat în drept de la facultatea din Geneva, supleant la tribunalul Mehedinți. D. I. Brăniștenu, licențiat în drept de la facultatea din București, actual judecător al ocolului I. Brăila, membru la trib. Vâlcea. D. I. Coimea, actual judecător al ocolului Pereschiv, districtul Tutova, în aceeași calitate la ocolul I. Brăila. D. M. Marinescu, licențiat în drept de la facultatea din București, actual substitut la tribunalul Vâlcea, suplininte la acel tribunal. D. I. Dimitriu, licențiat în drept de la facultatea din Bucuresci, substitut la tribunalul Vâlcea. D. T. Constantinescu, care a trecut două examene la facultatea de drept din Bucuresci, ajutor la ocolul III din București. D. C. Dimulescu, suplininte la tribunalul Bacău. D. C. Tulbure, actual judecător al ocolului Trotușu, în aceiași calitate la ocolul Bacău. Obligativitatea instrucțiunei rurale. Circulara d-lui ministru al cultelor și instrucțiunei publice, cu No. 14729, din 6 novembre 1880, adresată d-lor prefecți de județe din țară. Domnule prefect, In nenumörate rânduri s'a atras atențiunea autorităților administrative în cestiunea obligativităței învățământului cu deosebire pentru comunele rurale. Din raporturile iuse, ce continuu se primesc din partea revisorilor școlari, constat cu multă părere de rău, că primăriile comunelor rurale, nu numai că nu se conformă de la sinele disposițiunilor legei, de a obliga pe locuitori a-și trimite copiii la șcală, dar încă mai tote ordinile sau mijlocirile ce primesc în astă privință, rămân fără nici un resultat, așa că populațiunea scalelor rurale, în loc de a merge crescând, cum ar trebui, din contra merge continuu descrescend și acesta, după cum vedeți, domnule prefect, nu provine decât din capsa culpabilei neglijențe sau cel puțin a indeferenței primarilor, așa că, afară de puține escepțiuni, mai tote scalele funcționeză cu un număr forte mic de elevi, în raport cu poporația comunelor, pe când, din contra, dacă n’ar lipsi autorităților comunale buna-voința, scólele ar putea face un însemnat progres, fie sub raportul poporațiunei lor, fie supt raportul condițiunilor morale și materiale; căci în comunele rurale și cestiunea materială a scólelor nu se găsesce, în mare parte, într’o situațiune mai avantajosă, atât în privința localelor, cât și a mobilierului, cestiuni de care depinde mult progresul unei scóle, și, în astă privință, oricătă silință ’și ar da învățătorii, dacă le lipsesc bunavoința primarilor, nu pot face nimica. Spre a remedia dar la acest reu, la d-vóstră me adresez, d-le prefect, de la energia cărui, ca representant direct al guvernului central in acel district și ca șef imediat al d-lor primari, depinde mult a face ca rtenșii să depună mai multă bunăvoință și să nu lase ca obligativitatea învățământului și îngrijirea de a mai bună stare a întreținerei materiale a localurilor școlare, cari, după lege, cad in directa sarcină a lor, se remână literă mortă. Numai astfel poporațiunea scalelor rurale va merge crescând și copiii sătenilor vor putea beneficia de gratuitatea învățământului arăte de necesar luminarei lor. Terminând am convingerea, domnule preprefect, că, prin energia și activitatea ce veți desvolta, veți face pe primari a înțelege adevăratul interes ce trebuie să porte pentru învățământ, și câ, în curând, voiu avea plăcerea a primi științe că acesta nouă deșteptare făcută primarilor, va da resultatele ce cu toții le dorim. Priimiți, d-le prefect, asigurarea deosebitei mele considerațiuni. P. ministru, Basile C. Livian. După sevârșirea Te-Deumului, vice numita fóie se va ceti de cătră prefecți proclamația Alteței Sale Regale, cu ocazia întrărei în posesiunea Dobrogei. După aceea prefecții vor primi defilarea trupelor. Prefectul de Tulcea va ceti o proclamare prin care se ordonă dărîmarea harnicelor din piața de lângă catedrală luând numele de „Mircea-Vodă” ca omagiu adus după secole numelui și vitejiei poporului Român. După aceea se va ceti decretul Domnesc, prin care Măria Sa hotăzesce 2000 fr. văduvelor și săracilor. Aniversara luarei in posesiune a Dobrogei. Zniua de 23 noembre, în care s’a luat in stăpânire Dobrogea, se va serba în anul acesta cu o deosebită ceremonie. «România Trans-Dunărenă» publică chiar o programă după modul cum se va face acestă serbare în Dobrogea și mai cu samă în Tulcea și Chiustengea. O SINUCIDERE. Iată ce ne relateză „România Trans- Dunărenă” sub acest titlu . Dilele aceste s’au întâmplat o sinucidere. O femee teneră de origină polonesă, forte frumosă și de un corp minunat s’au găsit înjunghietă drept in inimă în locuința D-lui Capitan X. Ea ara servitore la acest Căpitan, dimpreună și cu un soldat servitor. După autopsia făcută de medici, s-a constatat că lovitura a fost dată între casta a doua și a treia din dreptul pieptului. Cuțitul a lovit cu putere costa a doua, a alunecat între cósta a treia și a străpuns în inimă până la a 4-a cavitate a ei. Trei cavități a inimei au fost străpunse. Martea a trebuit să fie instantaneă. Este de observat, că lovitura descrisă mai sus au trebuit să fie de o forță forte mare, așa că în analele medicinei legale nu se pomenește nici un caz, în care vreun sinucis să’și fi purtat vre-o lovitură de așa tărie și tocmai între costa a doua și a treia, adecă forte sus, pentru a-i veni la îndemănă lovitura. De ordinar când cineva se sinucide singur cu lovituri de cuțit în inimă, acele lovituri cad forte jos și mai cu samă atingănd inima în pârțile ei inferiare. Și acesta forte natural, deorece forța este mai mare pentru mâna ce lovește sub inimă și mai îndemnatic de lovit, ș’a Dar lovitura ce acea nenorocită femee dar, este așa de sus, a pătruns atât de adânc inima după ce mai întăi s’a oprit într’o costă, încăt dacă am judeca cu luare aminte și cu luminele științei medico-legale, am sta mult la indoală de a zice cu siguranță că femeea s’a ucis singură. Acestă îndoelă se mărește și mai mult, când cadavrul femeii, îl găsim îmbrăcat în haina de sărbătore, cu cămeșa curată pe el, cu rochia nou călcată, cu polcuța îmbrăcată, cu cioboțele de brunet în piciore, cu cercei în urechi și inele pe degete, legată cu testemul curat la cap. Acestă femee dar era gata de eștt in oraș, și deodată se înjunghie cu o forța mai mult decât bărbătescă!! In orice cas, justiția ar trebui să pătrundă bine împrejurările și faptele mai înainte de a se răci pe mormântul victimei vreo infamă și teribilă crimă. Este de datoria Parquetului dar, de a da publicității lucrările efectuate in constatarea faptului pentru a lumina afacerea și a liniști spaima conștințelor publice. CRONICA ESTERNA Serbia* «Corespondenței Politice* i se comunică din Belgrad, cu data de 24 novembre că ministrul Mijatovici confereză aprope în fiecare an cu trimisul austriei, baronul Herbert în privința chestiunei Dunărei. Aceste conferințe sunt urmate de deliberațiuni cu representanții României și a Bulgariei. Asupra punctelor esențiale, înțelegerea pare că voește a se stabili cu vederile cabinetului din Viena, și e doe a se spera că chestiunea Dunărei, în cea ce privește pe Serbia nu va întârzia a fi regulată. Rumelia Orientală. In Rumelia Orientală merg foarte rău lucrurile. Anul financiar viitor o să înceapă cu un deficit destul de considerabil: cheltuielile vor intrece venitul cu 2 jum. milioane franci. «Marița», organul partidului bulgar, pare de astfeliu a simți satisfacție față cu o altfel de situație, «care va pune guvernul rumelior in neputință de a plăti Turciei tributul de trei milioane jumătate, pe anul ce urmează. Dar sărmana Turcie n’a primit nici pe acest an, para chioară, cu toate că nu exista incă motivul de astăzi. Starea milițiilor, in sfârșit, este din ce in ce mai rea, de când, cu plecarea generalului Strecker, disciplina începe să sufere și, in resumat, soldatul rumelior nu mai indrăsnește să se compare cu cel turcesc. Turcia. Știrile din Constantinopoli spun că Porta și guvernul Marocului sunt aprope de a intra în relațiuni diplomatice mai directe. Un trimis turc trebue să fi sosit deja în capitala sultanului Mabey- Nlassan, care -și propune la rândul său a numi pe unul din frații săi titular al noului post de trimis al Marocului creat la Constantinopoli. lElllltenegru. Pe la Cettine circulă zgomotul că principele Nikita va visita Dubigno în cursul lunei decembre. Grecia menține proiectele sale de a încerca sorta armelor pentru a ocupa teritoriile pe care i le-a acordat tratatul de Berlin. D. de Radovitz a avut după cum spune «Standard" o întrevedere în acestă privință, cu regile Greciei Acesta ar fi declarat că Grecii n’au renunțat de loc la orice speranță de a f sprijiniți de puterile cele mari când voi fi sacrificat totul. Ministerul a cerut nouă credite pentru a mări cadrele. Convențiunea subsemnată cu Banca națională pentru un împrumut de 50 milione a fost supusă Camerei și trimisă de ea unei comisiuni. Germania. «Gazeta de Colonia» zice că guvernul prusian s-a hotărât a nu mai lega negocieri cu Vaticanul, dacă nu i se va garanta că aceste negocieri vor avea un resultat practic. — Comtele de Saint-Valtier, respunzind unei invitațiuni a principelui de Bismarck, s’a dus la Friedrichsruhe, unde s’a întâlnit cu principele Hohenlohe, am_ — Tot cea ce vine de pe buzele d-vestre’mi e dulce, respinsă Beautreillis. Lansquenetul și tânăra fată se puseră cu un vesel abandon pe o bancă de stîncă acoperită cu mușchiu, desmerdați de o ultimă rază a țiclei care se strecura printre ramurele nodurose ale carpenilor. — Sunt momente, reluă Maria, în cari, după cum v’o spuneam, am in inimă ceva ca o remușcare. Părintele meu, cu alesa’i bunătate pe care’i-o recunoște oricine se apropie de el, n’a avut niciodată pentru mine decât o tandreță constantă și manieri afectuase; și cu tote acestea, îl înșăl ascunzindu-e de el pentru a te primi; așa, în fiecare sară, părăsindu-vă, fac forte lungi rugăciuni pentru a’mi ajuta D-Zeu a lumina în sfârșit situațiunea mea... dar, a doua Zb abea în opteză, și’mi iau drumul, cu totul visătore, spre acest boschet care trebue să ne vadă împreună, fără a me putea apara de inexplicabilul sentiment care me împinge. Asta vine fără’ndoială din acea că amestec prea mult uumele dvóstre în rugăciunele mele și din acea că amintirea d-vóstre, necontenit presentă memoriei mele, vine a’mi turbura totdeuna repaosul. Beautreillis concentră asupra d-șorei de La Vrillere facultățile sale cele mai iubitore. — Astfel, reluă Maria cu o îndrăsnelă copilărască, nu’i greșala mea dacă’mi sunteți astfel descoperit cu prestigiul care se dă de ordinar numai cât visurelor închipuirei. Maria se opri, confusă, ca și cum, în francheța sa, ar fi fost târâtă prea mult. —■ Vă amintiți Saint-Rieul, urmă ea, tate incidentele primei nóstre întrevederi ? — Oda, respinsă lans quenetul cu o emoțiune așa de puternică încât vocea sa părea că exaleză ultimul său cuvânt, chiar dacă ași trăi mai multe secole, mi le-ași amintim cele mai mici amănunțimi. Domnul părintele d-vÓ3tre, la Ziua sa, întrunisă pe toți ofițerii corpului său de armată. Când v’am vezut, nu știu ce se petrecu în mine. Incercăm niște sensațiuni necunoscute ; mă simțim transformat. Am luptat totdeauna, înainte de a ve vedea, contra vagei tristeți de orfelin care nici o dată n’a cunoscut bucuriele întăritore ale familiei... V’o spun d-vóstre, fericirea altora’mi era nesuferită. Mĕ’nturnai cu inima umflată, cu capul în fericere, îmi era sete deacum înainte de-o privire a ochilor d-vestre precum îi esețe omului din deșert de-o picătură de apă; pentru mine, ca și pentru el, asta era o condițiune indispensabilă de existență. A doua zb sfârși Beautreillis schimbându’și tonul vocei prin gradațiuni de nuanțe, venitu, cu o minciună’n gură, să fac o visită D-lui de La Vrillere... și retrăgându-mă îmi fu dat a va face un mic serviciu, prea adesa exagerat de-atunci, dar căruia’i datoresc neexprimabila satisfacțiune de a vă vedea astfel câte o dată... — Ștă întrerup să Maria, puind, cu o vivacitate încântătore, un deget pe buzele sale, înainte de a merge mai departe, trebue să îndrept o greșală: Deja de mai multe ori, Saint-Rieul, ați numit exagerate expresiunele căldurose pe cari mi le smulge amintirea frumosei d-vóstre fapte. Ei bine fiindcă nu voesc a vă vedea micșurat, chiar de d-vostră înșivă, vă voi aminti pentru cea de pe urmă dată trecutul. — O ii cunosc, Zisă Beautreillis. — Asta’i în programul nostru, insistă Maria ; astfel, am dreptul. De un moment, un om se furișa, cu precauțiuni nespuse, prin aleele sinuose ale parcului. Ajuns lângă pavilionul a cărui intrare servea de cadru figurelor expresive a dadrei de La Vrillere și a lui Saint-Rieul, el își îndoi silințele pentru ca nimic să nu trădeze prezența sa, și se ascunsă după un tufiș, așa ca să vadă și să audă tot. — Deci, reluă Maria, voi îndeplini deșertul povestirei d-vestre. Când v’ați retras, în sala visitei a doua a d-vóstre, mă suiam pe un cal neiuvațat pe care părintele meu îl primisă pentru mine din Limousin. D-vóstră, deja pe șea, îmi făcurăți un salut profund dinaintea căruia, pentru a respunde, uităm totă prudența. Calul meu, de obiceiu nălucos, profitând că-i lasasăm frâul, plecă îndată lunecând ca vântul printre arbori. Intorseiu capul pentru a adresa părintelui meu o privire de suprem adieu: vă văzuiu atunci după mine, urmându-me cu o expresiune așa de sfășietore încât înțelesem, cu totă primejdia, că sentimentul care vă țâra nu putea fi un sentiment vulgar. Din acest moment, nu mai destinseiu nimic: îmi părea că visam, și că târâtă de o forță invizibilă, alergam perdută spre o lume nouă. In curând aerul care’mi biciuia ochii și fruntea îmi adusă un fel de amețală. Pământul, ca un torent, îmi părea că’i un curent de o răpegiune înspăimântătore ; gardurile vii și zidurele dispăreau sub mine ca niște fantome neavând nici o formă precisă. Inchiseau ochii scoțind un strigăt sfâșietor. Dar d-vostră erați acolo, veghind asupra mea; calul d-vestre ajunseră pe al meu, în capul căruia vă aruncarăui dintr’o singură săritură, cu sublima energie pe care D-Zeu o dă numai aleșilor sei. Acestă nouă greutate, in loc de a’l obosi, păru că dă calului meu o îndoire de ardere. Atunci îi înfipserăți pumnalul in gât, pe urmă vă atârna răți de gâtul seu pentru a’i stinge puterile, fără a vă gândi că veți fi desigur strivit dacă din nenorocire ar fi căzut. Dar animalul, desperat de durere, se lungi mai mult încă, și dădu atâta frenesie alergărei sale, încât mă înăbușam ca și cum mi-ar fi lipsit aerul. El ajunsese cu totul plin de spumă dinaintea Seriei și se precipită In ea. Cinci minunte după acea, eram scapată dintr’o primejdie teribilă, grație curagiosului d-vóstre devotament, pentru care, pentru a nu primi nici felicitări, nici mulțumiri, fugități de expresiunele legitimei nóstre gratitudini. — Când cineva Îndeplinește o datorie. Z‘3â cu simplitate Beautreillis, mulțumirele sunt nefolositore și felicitările superflue. — A doua Zi reluă Maria, tata și cu D. Magdebourg se duseră în lagăr pentru a vă aminti că vă datoreau, unul o fiică, celalalt o amică și vă adusă la castel unde încercăm la rândul meu a’mai plăti datoria, spuindu-vă tot cea ce dicteză inima unei femei într’un așa cal. Și de atunci, sfârși ea cu un suris strălucitor de candore, ne-am văzut aici în tote sălile. Iată pentru trecut : Beautreillis, subjugat de a tot puternica grație a Măriei, aveam inimă radieri de fericire. Ochii sei întâlnisă una din acele priviri strălucitore cari arată un viitor strălucit. — Voiți acum, reluă Maria cu un aer vesel și distrat, să vă spun pentru ce, cu tot strigătul conștiinței mele, n’am lipsit nicio singură dată de la întâlnire ? — Spuneți-o, spuneți-o, respinsă Saint-Rieul. Maria’și aruncă părul înapoi printr’o mișcare graciosă, și vocea sa vibră cu modulațiuni cerești: — Fiind-că, zisă ea, părintele meu ’și-a angajat deja cuvântul, fiind-că nu putem să bruschez promisiunea pe care el a dat’o d-lui Grammont de La Tour, protejatul seu, fiindcă eram sigură că el n’ar fi consimțit la desele nóstre întrevederi și că, eu, într’o târâre pe care n’o puteam stăpâni, avem trebuință a vă vedea câte o dată. (Va urma).