Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-01-13 / nr. 5

Anul al 8-lea No. 5. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea IASSI, Duminică 13 ianuarie 1830. Prețul abonamentelor IN TASST, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­ATE . ............................... . 40 fr. INSERT­UNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE „ i fr. Epistole ne francate nu se primesc. tin Mr. 90 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. Prețul Anuncuu­rilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV .30 b. Rentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l Adam négociant-commissionaire 4, rue Clément Paris, Peutru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mossa Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fil­lip Löb Eschbachgasso 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la P. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Hr. 20 bani Oa.len.cLa.r-u.1 Septa, m. anei -40 k _y-En.HI J......—S 1 U. A.____L PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU­­ PILA I PATRONUL PILEI Ros. Soar. 1 Apusul Soar. I­anuar. r -v . • ■.. v.--­.-1 " ~ —===—-=-------*-**=­*-*---------------------------------==--------.... .----------------------------------* . .......... =======x======ț=================­ .. Duminica M. Ermil, Stratonie, Maxim * 2S Duminică Intoare. 1 Pav. 7—40­4—48 ,­ini.. C. P. uciși in Sinai, M. Asin 26 Duni Policarp 7—39 4—49 ifi m*1 • Pavel Tftre­. Ioan Colibașul To­ma„„ni... , n9rfi n­ga. 27 Marți Ioan Chris. 7-38 4-52 ’A Mercur închinarea lanț. S. Ap. Petru La 15 Tanuane­­ oave 9 minulle sa 28 Mercuri Carol c. mare 7-35 4-62 “.91 . t C. Anton cel mare, Imp. Teodo­ra, ninsoare ploae si vent. 29 Joi Valerie 7—31 4—53 L­­ineri t P­ Atanasie și Chiril 30 Vineri Adelgunde 7-3 4 4—54 Sâmbătă C. Macarie Egipteanul _________________ 31 Sâmbăta Virgil_____________ _—33 4—55 A­NUNC­IU­R1 Fi Fsdapg frances se cere la Pensionatul Ch­ri­­ste A. Ivarakasch. A se adresa la Direc­țiunea Institutului. (13—4). Fi admistrator : “A­re o practică îndelungată și posede toate cunoștințele agricole și ale comptabilită­­ței, dorește a se angaja "in aceiaș calita­te la vre­o moșie oferind toate garanțiile necesare. A se adresa la Administrațiu­­nea ziarului.__________________(6—6) m nn galb. Una mie galbeni sunt de Agyy dat cu procente în prima Ipo­tecă. Doritorii de ai lua vor bine voi a se adresa la Domnul George D. Serban făclier strada Sf. Vineri. __________ (15- 10) PifSilFi duzine de cameși de ade­­v ®«fenum­e­verata olanda de Bamburg și de Belgia sunt de cumpărat forte eftin in magasinul lui (16—6) W. Gh­ich­ol. e.1Qam fle Pâsläi cu talpa de Păslă Pen. OupUlI­­tru domni, p. dame, și p. dom­nișoare au sosit in magazin NI­. fmVUC Hol. (3-6) lassy, St. Lapușneanu. U­ști loc tie vtinxare sa­ț­i da 16 stănjăni in strada Asachi iar lungimea 70 stănjeni cu pomi roditori. Doritorii de al cumpără se vor adresa la proprie­tara strada Carol No. 35. (405—12) Profira Grane, moșia Șăndrenli din districtul Vaslui­, Plasa Fundurile, se dă în arendă pe timp de 5 ani, începători de la Sf­ Gheorghe anul 1881. Amatorii se vor a­­dresa pentru condiții la proprietara cu lo­cuința strada Carol No. 35. (404—12) Profira Gane Casete Mete Situate in strada Butu No. 17 sunt de vânzare. Doritorii de a le cumpără să se adreseze la proprie­tară ce sta in Tinea Dobrovici. B^XXXXXXXXXXXX^B a MOȘIA TÂRGULUI X­I STEFÂNEȘTII G R din județul Botoșani in intin- o a­dere aprocsimativ de 4,000 fălci g R din care 1,700 fălci loc de arat Q R R iar restul fânațe și sudaturi, g R având venitul târgului, morei și­­ apa bașăului, mori pe apa Pru­­g­u­tului, stânci de peatră pentru g R var, piatră de construcțiune, ia­­r­a zuri, coșuri, șuri, Hambare, ma­­x­a­gazii și toate necesarele pentru 8 EL gospodării. A 8 Moșia se arendează pe 5, 10 , 8 și 16 ani de la 23 April 1881. 8 8 Nouii posesori vor începe ară­ 8 8 tura in toamna anului 1880. 8 11 Doritorii sunt rugați a se adre­­s­a sa la subsemnata proprietară în­­ Ștefanești pană la sfânta Dinii- 8 8 tune, și de la sf. Dim. în Iași 8 ** în casele gem­. N. Mavrocordat. 8 8 Esm. Mavrocordat. 8 •*>oooortoooooor» CALENDARUL „CURIERULUI“ PE 11 A.du­CCRI la em­ootin^a Onor. Public nu mu a rămas de­cât un foarte mic număr de exemplare din acest calendar. Rugăm dar pe persoanele ce ar voi­a și-l pro­cura de a face cererile lor in cel mai scurt timp cătră Administrație. Prețul ca­lendarului este numai de 1 leu 50 bani Avis proprietarilor fie moșii La Tipografia Th. Balassan din Iași se găsesc gata și se efectuează CONDICI DE CONTABILITATE etc. etc. BIBLIOGRAFIE Zilele aceste­a ești de sub tipar, Istoria lui Micerodlot, tradusă și adnodată de ALEXANDRU GR. SUȚU , cartea a IV-a cu biografia și portretul lui Herodot precum și o hartă cu explicațiunele ei. Prețul 4 lei noi. Eminența Sa Arhiepiscopul Khoren Nar­ bei, principe de Lu­­signan, in Iași. cut După cum anunțasem in numărul tre­im. La Arch­iepiscopul Armenilor, Khoren Nar-bey, a sos­t ia Iași Joi, 10 Ianuar, cu trenul de la 1 p. m. Tot in numărul trecut, am arătat că d­­nii Gr. Caracaș și Th. Balasan, delegați din partea comunităței a­rmene de aici, se dusese la Pașcani pentru a întimpina pe Em. La Arh­iepiscopul unde, la sosirea trenului de la Roman, îl primiră pe pe­ron, felicitândul de buni venire.—Em. La Arh­iepiscopul era insoț­t de d. locotenent Al. Simionescu, delegatul general al Co­munității armene din București, care îl însoțește în tot parcursul călătoriei și de d-nii Ștefan Balasan, p­ezidentul Comuni­tăței armene din Roma­n și Gh. Pruncul din partea Comunităței de la Roman.­Em. Sa, intrând apoi in salonul de așteptare cl. 1, primi felicitări de bună sosire din partea mai multor persoane notabile care se adunase aici in scope­ acesta.­De aici trenul plecând spre Ia­­­i și sosind la gara Targul-Frumos. Em. La Nar­bey fu intim­­pinat pe peron de d. najor Fotino, pri­marul acestei urbe, însoțit de d. coman­dant al pieței in mare ținută, cu garda de onoare și cu sergenții de oraș, precum și membrii comunităței ai i­ejje și un public numeros de ambele sexe. D. major Fotino, primarul, felicită in numele concetățenilor sei pe Em. Sa de bună sosire. Em. Sa mulțumi în modul cel mai călduros d­lui primar pentru bu­na primire ce i se face și îș exprimă do­rința de a vedea prosperând târgul. După o scurtă convorbire cu persoanele prezente Em. Sa dimpreună cu persoanele ce-l însoțeau în această călătorie se urcă un tren și plecă spre Iași. D. major Fotino, primarul T.­Frumos, bine-voi­asemine de a însoți pe E. S. pănă la Iași. Pe peronul gă­­rei de aici Em. Sa fu Intimpinat de d. C. Cerchez, primarul orașului, d. L. Pa­­nopulo, prefectul de poliție, d consul ot­toman, Omer Lutfi-Efendi, d. locot. Za­­hăreanu din partea d-lui general de di­vizie, de notabilii Comunităței armene precum și de un public numeros. I D. Primar, felicită de bună-sosire in Iași pe Em. La Arch­iepiscopul prin ur­mătoarele cuvinte rostite in limba franceză: Eminență. «Suntem fericiți de a primi în marii noștri pe capul religiunei a unei mari părți din cei mai buni cetățeni ai noștri. Suntem mândri de a da ospitalitate unui personaj ,o moruii voastre». Fiți bine-venit pintre noi». Em. Sa mulțumi­m lui Primar de mă­­gulitoarea primire ce i se face in a doua capitală a țerei, in termenii următori:: Domnule Primar, «Sunt atins de onoarea ce-­mi faceți. Ea se resfrînge asupra acestei antice și sfinte Biserici ce am onoare de a repre­senta in țara d-voastră.—Ospitalitatea a­­tît de simpatică pe care am găsit’o aici, ca pretutindene, îmi probează in destul nobilul caracter al poporului român. Co­religionarii mei Armeano-Români sunt aici pentru a atesta aceasta. Ei sunt mândri de patria lor adoptivă ; această patrie Ro­mână merită in totul admirațiunea lumei civilizate. «Domnule Primar, bine-voiți a comunica compatrioților d-voastre expresiunea gra­­titudinei mele și a sincerei iubiri ce port țerei lor”. Apoi, adresându-se către d. L. Pano­­pulo, prefectul de Poliție, E. S. îi mul­țumi, pentru că, cu tot timpul cel rău, d­­sa a bine-voit a-i face o primire atît de simpatică. Em. Sa intră apoi in salonul de aștep­tare, cl. I, unde i se prezentă pe o parte din persoanele prezente, și convorbi câte­va momente cu d. Primar, d prefect de poliție și cu persoanele asistente.—Em. Sa purta mai multe decorațiuni intre care am observat ordinul turcesc „medidie” și cru­cea de comandor a «Stelei României». De la gară Em. Sa, însoțit de d. Pre­fect de Poliție, și de membrii comunităței armene se duse la biserica armeană, un­de fu intimpinat, la ușă, de tot clerul în ținută de cerimonie. Urcânduse pe altar Em. Sa făcu o scurtă rugăciune, și, așe­­zânduse, ascultă următorul discurs de o­­caziune, rostit in limba armeană de d. profesor Caracaș : Vrea Sânte Vârinte ți ilustre Vrinei pe! Venirea mult dorită a Eminenței Voastre pe lingă fiii Armeni coloni­zați în acest oraș, prezența Voastră arh­ipăstorească nlînd Aram­eta, ne-au procurat o nemăr­ginită bucurie nouă tuturora, mari și mici, adunați astăzi în acest sânt lăcaș. Dar, Prea Sânte Părinte, mare și so­lemnă este ziua de astăzi pentru noi, căci chiar din momentul tr­ecerei illus­­trei Voastre persoane pe­ pământul României, am avut cea mai mare ar­doare, cea mai mare nerăbdare, de a vedea odată realizată această glori­oasă sosire a Eminenței Voastre. Gracie dar a Tot Putintelui și Prea Milostivului Creatore, care ne-a în­vrednicit astăzi a ne bucura de înalta Voastră prezență, căci știm șî suntem bine învredințați, că vorbele Voastre pline de blândeță și de grație, pline de înțelepciune și de patriotism, vor avea un puternic ecou în inima fie­cărui armean ; vorbele Voastre zic, pline de elocință, reanimând spiritul de armenism și de patriotism, ca niște raze ale soarelui vor străbate în inima fie­cărui Armean spre luminarea na­­țiunei. Așa Prea Sânte Părinte, avem ne­cesitate, mare necesitate de lumina­tele Voastre consilii și povățuiri, de înțeleaptă și precum penita noastră în­­curagiare, pentru ca, dacă am fost și suntem în stare a păstra religiu­­nea strămoșilor noștri intactă și ne­strămutată, să fim de asemene în stare a ținea și a păzi nestrămutate spi­ritul și limba noastră națională,­și tot cu aceleași puternice legăminte a le lăsa urmașilor noștri.—Este o zi so­lemnă zic, este o zi de sărbatoar­e as­tăzi pentru noi; și In analele sântei FOILETON­Ate Tanăru­l-iu IMPERATORELE RUSIEI (Extras din memoriele principelui de Meternich) (Urinare). Mai tărziu, acest sentiment se mai mări, din cauza aparenței de misticism religios care caracterisa spiritul acestui principe. Imperatorele Alexandru considera pe ami­cul seu ca monarhul după voința lui Dum­nezeu, ca representantele voinței, ințelep­ciunei divine. El avea către dânsul un fel de cult. In diferite circumstanțe in care imperatorele Francisc combătu energic tendințele personale a țarului, înțeleptul monarh n’avea de­cât a’și esprima păre­rea pentru a suspenda­otărârile lui Ale­xandru și pentru a’l decide a le părăsi cu totul sau a le modifica in punctele e­­sențiale. Atașamentul țarului către imperatorele Francisc fu din toate aceste sentimente acela care exercită mai multă influență a­­supră’i pănă la finitul zilelor sale. In tot ce privea viața privată, Alexan­dru nu avea de­cât gusturi inocente și sim­ple, care aveau, este adevărat, caracterul unei eleganțe remarcabile. El s’a ocupat puțin cu științele, și n’am descoperit vre o­dată la dânsul un gust pronunțat pen­tru una din branșele științelor positive. In ceea ce privește frumoasele arte, nu’i plăcea de­cât arh­itectura. Avea o anti­patie pronunțată pentru afacerile curat administrative, și, când se ocupa cu dân­­sele, se’ntâmpla ca tot­dea­una să fie in­fluențat de teoriile politice către care na­tura particulară a spiritului seu Fa târît ne’ncetat. Istoria administrativă a impe­riului seu pe toată durata d-sale probea­ză cât de mult aceste influenți au fost in acelaș timp puterice și funeste. La aceste trăsuri principale voi mai a­­dăuga câte­va lămuriri culese din relațiu­­nele mele cu țarul. Ele nu vor fi nefolo­sitoare spre a insemna adevăratul carac­ter a istoriei timpului și’n acelaș timp ele vor servi a confirma părerea ce am avut despre spiritul și caracterul acestui prin­cipe. Voi incepe prin a stabili într’un mod general că nimic nu poate oferi mai pu­țină asemănare de­cât ideile țarului și di­recțiunea spiritului seu. De acea și, erau dificultăți pronunțate intre gusturile sale și a­lele,—afară de o oare­care confor­mitate in alegerea relațiunilor noastre so­ciale—și dacă interesul imens care se lega de cestiunile ce erau de resolvit nu ne-ar fi apropiat, este probabil că nimic n’ar fi putut stabili intre noi raporturi atât de durabile și adesa atât de intime. Am zis că in Berlin (1805,) m am gă­sit, pentru prima oară, in relațiune di­rectă cu țarul. Alexandru venise în acea­stă capitală spre a representa in persoa­nă causa și interesele alianței austro-ruse. Faptul de a apăra aceiași causă apropie cu înlesnire pe doi barbați, ori­care ar fi diferența posițiunei lor. Imperatorele avea obiceiul de a trata el însuși chestiunele politice cele mari, și d’a fi astfel, cum îi plăcea a o spune, pro­priul său ministru. De la această epocă relațiunele­ noastre deveniră mai directe, și mai tărâiu chiar intime. Se’ncheiase pacea către finitul aceluiași an intre Austria și Francia ; fiind­că co­rnitele de Stadion, atunci ambasadore la St.­Petersburg, luase portofoliul afacerilor străine, Alexandru dori­a mă vedea re­­presentând Austria pe lângă dânsul. O curioasă înlănțuire de circumstanțe mă făcu a fi numit ambasadore al Austriei in Francia. Când, șapte ani mai tărziu, re­­văzut pe țar pe frontiera Bohemiei, îl gă­sii rezervat cu totul către mine. Am ex­pus motivele acestei rezerve intr’o altă parte a memorielor mele. Cu această ne­­resistibilă bunătate de inimă care’l carac­teriza, țarul părea a-mi reproșa de a fi fost un amic infidel. Incheiarea alianței risipi acești nouri, dar relațiunile noastre personale nu reîncepură a redeveni intime de­cât după nesuccesul primei întreprin­deri militare a aliaților in contra Dres­­dei. Silințele zadarnice ce făcusem con­form vederilor imperatorelui Francisc și a feld-mareșalului principele de Schwar­zenberg, pentru a impedica această ope­rațiune, francheța declarațiunilor ce făcui imperatorelui Alexandru asupra acestui subiect, poate că și justiția previsiunilor mele, serviră a aduce această apropiere. Cu toată diferența bine pronunțată a modului nostru de a vedea asupra unei mulțimi de chestiuni, cu toate multele cir­cumstanțe importante și ciocnirile ce ar fi putut atât de lesne să rezulte din di­­vergința ideilor noastre, nimic nu tulbu­ră intimitatea relațiunelor zilnice in tim­pul campaniilor din 1818 și 1814. Au fost, in adevăr, intre noi relațiuni de a­­celea care rar au existat intre suveranul unui mare imperiu și șeful cabinetului vi­nei alte puteri mari. In tot timpul cât durară operațiunele militare, petreceam serile cu Majestatea Sa Imperială. De la opt sau nouă oare sa­ra pănă la două­spre­zece din noapte, șe­deam față’n față, convorbind intr’un mod familiar. Vorbeam despre obiectele cele mai diferite, despre­­ faptele vieței private ca și despre marile chestiuni morale sau politice, și despre afacerile zilei. Ne schim­bam părerile asupra tuturor lucrurilor cu o perfectă lipsă de îngrijire, și această lipsă de reservă da un carmen particular relațiunelor noastre. Nici­odată nu ascundeam adevărul că­tre țar, nici asupra lui însuși, nici asu­pra ori­ce ar fi avut in ochii mei înalta valoare a unui principiu. Am avut ade­sea a combate la dânsul idei favorite, pe care le susținea cu multă putere; ade­sea discuțiunile noastre erau foarte vii, probă șederea la Langres, de care am is­torisit mai sus. Dară toate acestea n’au atins nici o dată intimitatea noastră, și relațiunele noastre au păstrat tot și mult timp același sigiliu de cordială francheță. In timpul șederii noastre în Paris In 1814, avut cu Alexandru mai multe di­­scuțiuni relative la principiele ce Ludo­vic al XVIII trebuia să urmeze! In acel moment țarul era cuprins de idei libere; de aceea și vederile noastre asupra celui mai bun mijloc de a consolida pacea in­ternă a Franciei, sub dominațiunea Bur­­bonilor, erau ele adesea diametralmente opuse. După pacea de la Paris, plecat în An­glia o dată cu imperatorele Rusiei și re­gele Prusiei. De o potrivă bine văzut de ambii prin­cipi și inițiat în ne’nțelegerile lor zilnice și personale, trebuia să țintesc a impe­dica iritarea lor reciprocă ca ea să nu degenereze în o sfadă declarată. In ade­văr, nednaptatea era tot­deauna în par­tea țarului a cărui susceptibilitate era ne ’ncetat atinsă de marea ducesă Catherina, sosită în Marea Britanie cu câte­va săp­tămâni înaintea fratelui ei.. Conduita ce ținea atunci această prin­cipesă, a cărei inimă și spirit erau împo­dobită de calități foarte stimabile, au ră­mas tot­deauna o enigmă pentru mine. Nu mai încape îndoială că unul din mo­tivele voiagiului ei era proiectul de a im­pedica căsătoria decisă între principele de Orange și hereda presumptivă a co­ronei Angliei și de a pune pe propria ei soră pe tronul Holandei. (Va urma).

Next