Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-05-23 / nr. 58

Anul al 8-lea No. 58. IA8SI, Vineri 23 Mai (4) Iunie 1a 10. Apare Duminica, Hercurea și Vinerea. Prețul afronanmitelor >­ne P­IN lAcar, r= an. 21 fr.—pe aomentru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 6 fr. STREIN­ATATE.....................................................40 fr INSERTIUNI și RECLAME, rândul 60 ” SOIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. Un ilf. 20 hani (TII. BALASI IN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. O a,l en-darnlS p t a m a n e x STIL VECHI ț> I ü A­I PA­TR­ON Kí T, OTT, RT | TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU 1, Ș­I ü­A PATRONUL ȘI LEI !___Rug.Soar. |—Apusul Soar. Mai |~ =­­­­ Mai. f? „_.s 18 Duminică M. Petru Dionisie Andrei. 1­1 ?? Duminică Ferdinand 4~ • 19 Luni M. Patriciu Acaciu Menandru. 1 „ „ . 10 34 . Luni. Petronela 4~ « . S 20 Marți M. Talaseu. La 18 Mai 12 0lR 40 minute diml 1 i Marți Iun. Nicad. 4— ° 7 îț­ 21 Mercuri f+1 Imp. Constantin și Elena neața timp frumos, iatr. al treilea. 2­1 Mercuri Erasmus n .o 22 Joi M Marcel Sofia ’ 1 3 Joi Clotilda 4~ 8 23 Vineri C. Mihail Salona 4 Vineri Berta 4~ = 1—os 24 _____________Sâmbătă______ C. Simeon M. Serapion Calinic.____________________________________________________________5­­ Sâmbăta___________Bonifaciu _________4~ 3­7~34 Prețul Aubin­cia­iilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l Adam négociant-commissionaire 4, rue Clément Paris. Pentru AUSTRÍA ?i GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fil­lip Lob Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 20 bani ........ I 1 vM I Societatea de Binafacere d­e Iași Face cunoscut Onor. Public că, la tombola ce s’a tras în grădina publică în sala de 10 Maiu, No. 479 a câștigat 50 lei noi, No. 722 a câștigat 100 lei noi. Aceste 2 loturi se pot reclama la D-na Natalia Soutzo pănă la 28 a lunei curente.­■ După acest termin aceste sume vor rămâne în folosul incendiaților de la Focșani. No. 1322 in valoare de 50 lei noi a fost câștigat de d. loan Babic. No. 666 în valoare de 50 lei noi, de d-nu Petrachi Muta. No. 587 in valoare de 50 lei noi de d-nu Wilhelm Lupovici. No. 1331 in valoare de 200 lei noi de d-nu Mihail Dăncinescu. No. 259 în valoare de 500 lei noi d-nu Gheorghe Radovici. Societatea aduce cu plăcere viile sale mul­­țumiri d-lui loan Babic care a oferit in folo­sul incendiaților losul câștigat de d-sa . d-lui Dăncinescu, care a oferit 50 lei noi din lo­sul căștigat de d-sa și d-lui Wilhelm Lupovici care a oferit 8 lei noi din losul seu. Resultatul general a sețetei acestei serate I se va publica în cu­rând. Comitetul. Amator de Antichități Subsemnatul fiind doritor de a cum­păra petre de rubin,de samplir, smaran­­de găurite, cercei, lucruri vechi de dia­mant, brilant, corail mare, șaluri turcești vechi, obiecte lucrate in aur și altele. Amatorii de a vinde niște aseme­­n. .ríroiecte de bijuterie, vor bine voi ,i se adresa la subsemnatul ce locuește in Hotelul România, Odaea No. 8. A. OHANESIAN. BAIA-MINERALA DORNA-VATRA [­in Bucovina sub poalele Car­paților, gara Suceava renumită din timpuri vechi contra anemiei, morburilor și slăbiciunii, contra catarului ,1 ° stomac și de mare precum și in contra tutu­ror morburilor femeești. In toată ziua zei proaspet, vi ne care zi circulează poșta și telegraful. Locuințe și viață bună și ieftină, începutul sesonului in 1 luniu. Cele mai tari feredee de fer (sistemul Schwarz) reci sau calde; feredee de frunze de brad, de slabă și de aburi. «I. Otto Mü­tttler proprietar și medic ordinator. I * _ . T­E­L­EGRAME Paris 81 Main. D. Carot, ministrul de justiție, a presentat comisiunei pro­­ectul de lege pentru reforma judecă­torească, proect care cuprinde suspen­­siunea în timp de un an a inamovi­­bilităței magistraților. Londra 81 Maiu. D. Charles Dilke, subsecretar de stat la externe, a de­clarat în Camera comunelor că mi­nisterul nu are gândul de a reînoi negocierile începute de lordul Bea­­consfield cu Persia in privința Hera­­tului, și anunță ca Poarta a numit noi comisari în comisiunea Rumeliei. Viena 81 Maiu. Din Scutari se co­munică „Corespondenței politice, că „La 29 Maiu s’au ținut o conferință între comitetul confederaței albaneze și triburile muntene. Această conferință a hotărît să trimită consulilor un nou memorandum. Din cauza grelelor con­­tribuții impuse de comitetul confede­rației există o mare nemulțumire și chiar desbinări între albanezii maho­medani și triburile muntene catolice, acești din urmă fiind mai numeroși. Roma 31 Maiu. Negocierile continuă spre a ajunge la o impăcăciune intre ministeriali și disidenți. Dreapta a ho­tărît să voteze cu bilete albe la ale­gerea celor șase membri ce au rămas să se numească pentru comisiunea ge­nerala a bugetului. Membrii dreptei nu vor primi a fi in această comisiune dacă se vor alege unii dintre dânșii. Roma 31 Maiu. D. Depretis, mi­nistrul de interne, a supus Camerei proiectul, de reforma legei electorale, pentru care a cerut urgența- Camera a încuviințat propunerea d-l­ui Cavalotti ca proiectul acesta să se disbată îna­intea vacanțelor. „Voce della Liberia“ publ­­ă un articol care desaprobează proiectul de lege eclesiastica, presentat dietei pru­siene. Acest ziar zice că a admite proiectul ar fi a recunoaște legile din Mai, ceea ce Biserica nu va p­utea nici­odată face. După ce rezumă pro­iectul, adauge că micele concesiuni ce cuprinde, sunt provizorii, că el ’’ vă de la buna plăcere a prezi provințiali și a miniștrilor, și­­ prin urmare să se reducă la Nici un catolic nu poate prim­­a­semine proiect, căci s’ar expune as­primile bulei pontificale „Apostoleae sedis“ care lovește cu excomunica­­țiunea majoră pe catolicii cari vor calca legile și decretele contra liber­­tăței drepturilor eclesiastice. Fraga 1 Iunie. împăratul Francisc­ Iosif a sosit aici astăzi dimineața,, și a fost primit la gară de autoritățile civile și militare de numeroase cor­porații și de o mulțime nemărginită. Londra 1 Iunie. „Standard“ anunță că în districtul­ Bagdad a isbit c­­rescoală cu un ""mu­ter . Triburile cer autonomia sub - Angliei. Acelaș ziar crede că Turcia și Gre­cia nu vor lua parte la conferența ambasadorilor pentru fixarea frunta­riilor, dar că va fi permis delegaților lor de a asista la ședințele comisiunei cu vot consultativ. Paris 1 Iunie. Un duel va avea loc joi, pe teritoriul sinierei, între d. Henry Rochefort și D. Cochelin, cumnatul D-lui And­rieux, prefectul poliției, din causa scrisorii injurioase publicată de ziarul Le Mot d' Ordre. D-nii Lobroy și Clemenceau, deputați­i Paris, vor asista pe D. Rochefort ca zoți. Se asigură că march­isul de Noail­l­es, ambasadorul Franciei pe lângă re­gele Italiei, va înlocui pe dl. Leon Say,ca ambasador la Londra ; dl. Chal­­lamel Lacour, actualmente ambasador la Berna, se va duce la Roma; dl. Arago se va duce la Berna. Viena 1 Iunie. Informațiuni trimi­se din Cetinje câtră „Politische Cor­­respondenz“ spun că sunt multe deșer­tări printre Albanesii concentrați la Tusi. Desertorii pretind că sunt tri­miși cu forța la Tusi de autoritățile turcești. Roma 1 Iunie. Constituționalii­­ a­­leși membri în comisiunea budgetară au declarat că nu primesc. Ziarul „Avenire și Italia crede a ști că basele negociațiunilor între mi­nisteriali și disidenți cuprind trei por­­tofolie a se da disidenților, dar capul lor va fi momentan exclus. Majoritatea ar rămănea grav depla­sată de la centru și ar fi atârnând .Spre dreapta.­Fwh­urerata 1 iu­nie. Dintre depu­­­ui oposițiunii lui sau deput man­datul. Propunerea relativă la convocarea Constituantei pentru a delibera asu­pra convențiunei cu Austria a fost respinsă ca contrară Constituțiunii. 29 deputați au propus a se trimi­te o adresă D-lui Gladstone. IAȘI, 22 Mai 1880: propășirea ei pe calea progresului și a civilisațiunei. Cu aceștia prin ur­mare ne propunem a sta la vorbă și a chibzui, pe cît ne va erta știința, asupra mijloacelor prin cari s’ar pute efectua regenerarea economică a țerei noastre. Unul din cei mai distinși oameni politici ai României a zis: „țăranul este temelia casei. Să începem dar a cerceta zidirea economică a țerei de la această temelie, din nenorocire sur­pată și atacată de nenumărate nevoi, și să vedem dacă cu lucru necurmat și bună­voință nu s’ar pute repara încetul cu încentul stricăciunile ce i s’au pricinuit de părăsirea în care a fost lăsată. Ranele de cari poporul de la țară sufere mai mult sunt mizeria, boalele, ignorența și mai mult sau mai puțin viciile lenei și a beției, ca consecință firească a celor dintăi. Starea grozavă de mizerie în care se găsește cea mai mare parte a ței­rănilor noștri provine intăi din abu­zurile cămătarilor de toată mâna cari îl despune de tot ceia­ ce el arr­duce C * V« cu pu­doarea franței sale; al doile din impozitele enorme cu cari este împo­vărat și al treile din cauza viciilor cari s’au încuibat la unii dintre denșii. Leacul cel mai bun pentru a in­­frâna lăcomia azurarilor cari sug fără cea mai mică mustrare de conștiință roadele muncei săteanului nostru este crearea unei legi aspre contra uzurei așa după cum există în monarh­ia vecină, Austro-Ungaria, și în alte țări civilizate. Această lege, aplicată cu stricteță și fără deosebire asupra a tot soiul de cămătari, nu va întârzia de aș da în scurtă vreme roadele ei bine­ făcătoare. In privința impozitelor cari sunt in Cum s’ar pute îmbunătăți starea materială a țerei noastre ! Iată o întrebare care trebuește să preocupe­mn momentele de față pe toți Românii de bine cari vresc să scape această țară de catastrofa eco­nomică ce o amenință și cari doresc! țară cu noi enorme- 1 ° venituri FOILETON A­lbert Delpit, 35 MYSTERUL din BAS-MEURBOIV. (Urmare). — D-ta te ’ntrebui, zisă el, cum vei putea re­cunoaște ceea ce voi face pentru d-ta? Vreți să ’ți-o spun. Crezi că sunt fericit în astă lume pe lângă d-ta ? Dezamăgește-te. Am fost lovit de­ o nenorocire nereparabilă. Amice, părintele meu a fost asasinat. Sunt optsprezece luni, de când­ s’a găsit cadavrul seu într’o barcă lăsată în voia apei... De atunci, caut pe cei cari au ucis pe părintele meu, și totuși pan’ acum n’am reușit. Când te-am­­ vezat, am pre­simțit că d-ta me vei putea duce pe a­devărata cale, și că prin d-ta voi putea să rezbun pe părintele meu omorât și să mă scap de pricioasele gândiri care muncesc neîncetat!... El se opri un minunt. Durerea’i tăia vorba. Pe urmă reluă : — Mi-au numit pe­ un asasin, al cărui nume este scris acolo... în una dintre aceste scrisori. Ai văzut pe d-na Duparc la Bordeaux; poatb că te-ai întâl­nit la ea, cu oare­care persoane./ — In adevăr ! / — Ai cunoscut d-ta un indivi­d numit Amedeu Lejosne ? ^ Petit-Giraud se sculă brusc și se dădu cu un pas indărăpt.­­ 01 murmură el. ! — Dar ce ai ? ! — Domnule... — Sfârșește, sfârșește! strigă­toic apucându- de mână. D. de Maudreuil presimțea că cheia misterului era acolo, înaintea lui. Nu se putea înșela. Turbu­­rarea lui Petit-Giraud era estraordinară. — D-le, zisă el în fine, d-voastră voiți­ să știți cine era acel Amedeu Lejosne ? — Da. ■— Giurați’mi că cea ce ve voi spune va remâ­­nea între noi... Dacă s’ar afla c’am vorbit, ar cădea asupra mea o rezbunare teribilă... •— Dacă te temi de­ acel Amedeu Lejosne, n’ai dreptate amice. El a murit. — O ! nu... — Am văzut actul lui de moarte. — Eu sunt sigur că el nu’i mort. —■ Pentru ce ? — Pentru că’s eu. XXVIII. J P­ărerea v ar­ filca titlul­ui. Sunt sensațiuni care nu se pot descrie. Amedeu Lejesne, acela de care sora sa Blancha îi giurase că fusese asasinul, era în fața lui! Loic se temea să nu’nebunească. El își apucă ca­pul cu amândouă mânele. Pe urmă, începu a se'n­­treba dacă Petit-Giraud nu era nebun. Dar era destul a arunca o privire asupra vaga­bondului pentru a putea fi convins de sinceritatea și luciditatea sa; ochiul lui era curat și liniștit. — Amice, zisă el lui Petit-Giraud, citește acea­stă scrisoare. Petit-Giraud luă scrisoarea, cea veche, acea care presenta un înțeles nediscifrabil, și uitându-se mult la ea zisă, eu nu’nțeleg nimic. —• Da, d-ta n’ai putut înțelege, reluă Loic su­­rizind. Dar pentru mine, această scrisoare’i foarte înțeleasă. —­ Vorbiți! Ea’i scrisă de d-na Duparc, și adresată cuiva pe care unu’l cunosc. Se vorbește de Amedeu Lejosne, asupra căruia s’a cerut fără’ndoială informațiuni, și se respunde că acest individ a fost închis pentru șesă ani în închisoarea din Poissy. — Vezi ast. 2, urmă­toic. El îi arătă viețui­ de moarte­a lui Amedeu Le­­josne, urmă Petit-Giraud. Totul s’a petrecut după cum presupuneam... totul, da, totul! Vagabondul părea vesel. Pentru prima oară de când acest biut straniu îi era cunoscut, baronul de Maudreuil surprindea pe figura lui o espresiune de mulțumire. In adevăr, această scenă avea ceva de neînțeles. Cum Amedeu Lejosne putea fi mort când când Petit-Giraud afirma că era­ el? Vagabondul vorbea de­ acest om ca de-o a treia persoană ! — Vrea să ve explic eu, d­hr zisă el. Toate a­­cestea sunt adeverate; Amedeu Lejosne trebue să fie asasinul părintelui d-voastre. In loc de-a me’n­­doi, din contra sunt foarte­­ sigur acuma ; el e un înșelător! Tn adevér, el a fost arestat șesă ani în închisoarea din Poissy; în ad­ever, despre el este chestiunea în această scrisoare a* d-nei Duparc și’n fine el e’n adevăr mort. Petit-Giraud, urma a suride vorbind ast­fel. De­o­dată, el vezu fața contractată de suharare a baronului de Maudreuil, și sub­su­l său dispăru îndată. J­o — Ertați-mi d-le, zisă el, amorul meu propriu de autor satisfăcut îmi cauzează acestă bucurie. Sunt mulțumit că am gâcit totul. D-voastră încă nu’nțelegeți, și vă spun foarte trans, că fără mine nu veți înțelege nici­o­dată. Vreți să fac pentru d­­voastră cea ce nu credeam că voi avea curagiul a face... El se’ntrerupsă, ca cum ar fi avut trebuință a’și lua puțin curagiu pentru a se’ntări într’o hotărâre. Pe urmă el adăogă: — D-voastră ați fost bun pentru mine... sunteți singurul care de când exist nu’mi-ați arătat dispreț și luare’n rîs. Am fost tot­de­una slab ca un copil și astfel n’am putut să mă apăr. D-voastră din con­tra, mi-ați spus vorbe bune ; mai mult încă, mi-ați dat cea ce n’am cunoscut nici­o­dată: speranța... a­­ceasta merită recunoștința mea. El plecă vocea, temându-se fără’ndoială să nu fie auzit de cineva. V’am spus că eram om de litere. Asta’i adevarat. Numai, fiind­că nu mă primea nimeni, n’am putut scrie nici­o­dată nimic care să fie imprimat. Am un uvragiu scump... memoriele mele. Asigurați-ve, a­­dăogă el cu modestie, nu’i lung. Intr’o oară, veți citi totul. Atunci veți înțelege ce este neexplicabil în respunsurele mele de păn’acum. Și, după o oră, veți cunoaște pe assasin... căci ași­giura că este’n adevăr acela care se zice că se numește Amedeu Lejosne. — El există ? — Da. — Unde locuește el ? — La Paris. — Dar acele memorii de care­ mi-ai vorbit, un­de sunt ? — La Tours. El reflectă un minunt.

Next