Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-10-18 / nr. 118

Anul al 9-lea No. 118. IASSI, Duminică 18 (30 Octombre.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. * Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.........................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, răndul 60 b. SCĂRI LOCALE Ä Epistole ne­flancate nu se primesc.1 fr. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. W in Vii. 20 bani 6 &lend.a.rv­l Septa­ m­anei ________________ STIL VECHI Q 1 Ü­A " ‘ PATRONUL P­I L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | JOUA 1 PATRONUL PILEI ___| Ras. Soar. ] Apusul Soar. Octombre. öotömEre. ===== = - 18 Duminică Sf. Apost. și Evangelist Luca, 30 Duminică Quentin. 6—33 19 Luni Sf. Prof. Ioil, 31 Luni Măcel. 6-34 4-54 •20 Martă Sf. M. Mart. Arteniu. La 20 Octom­bre 4 ore duf­­amea(j.ă. 1 Nov. Marji Toussaint. 6—35­4 kt 22 £ frouri ° uvl.D8ul Părinte Ilarion. Pătrarii vntăi cu timp plăci.­­ 1 Trerouri Les. Morts. 6-36 4-51 *2 Joi Sf. Averchie și sfinții cuconi din Ephes. 1 * 3 Joi Papoul. ^ o] ^­­q 23 Vineri Sf. Apostol Iacob fratele Domnului. 4 Vineri Charles Bor.­­ 24 Sâmbătă Sf. Mart. Aretha. 5 Sâmbătă Bertile. _________________ FOREA INTERESELOR GENE­ALE. (TH. E.ALASSAN) Ikreiul Anunciurilor Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Moul­­marte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA ia Rudolf Mosse Seiierstatte - I No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbacbgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reigiergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win iWi*. bani LIVRETE Pentru armată Conținând 48 pagine, se află de vân­­ire la tipografia noastră. A­N­O­N­C­E: A Partir de la St. Demetre des Ateliers de confections de M­es Derigault seront trans­fers Maison Mavrocordato au Premier au dessus des Magasins de la ville de Paris. 6 Be­n­eiiilet *ar fi la Cofetăria Alexandra, se închiriază și în parte. (425 — 6). Ho inchiriat un apartament, grajditi și L/C IIII/1111 ICI șură în casele d-nei Sulta­na Manu, strada Sf. Teodor. (438—4). MTM VTM H i I a i r e A g n i é s a l’honneur d’informer sa nombreuse clientele, que sa cave tie eins ét ran ff er s a été transferee dans la maison de M-me C-ne Hhika, strada Lapușneanu magasin No. 67 dans leqnel on trouvera aussi les tton­­turns et les elioeltttlnls fie I*<r­­rls ninsi fine l*Iutile tl* olive extra Jine, dönt la maison If ar met arait le tléf»ót T EL B GRAM B A- Tunis 27 oct. In urma mai mul­tor bătălii date de colonelul Larro­­que contra contigentelor revoltate co­mandate de Ali-Ben-Omar, acesta a fugit la sud pentru că partizanii des­perați de perderile sale voiau să-l u­­cidă, după exemplul a doi arabi îm­pușcați la Teburka, a căror capete fu­ră expuse pe prăjini spre a înspăi­mânta pe arabii din regiune. Viena 27 oct. Sesiunea delegațiu­­nei austriace s-a deschis astăzi de ministrul de resboi, care a presentat mai multe proiecte de lege. Schmer­ling a fost ales presidentul delegațiu­­nei, și Hohenwart vice-president. Lu­ând posesia fotoliului, Schmerling pro­nunță un discurs in care espuse si­­tuațiunea pacifică a Europei,­­zicând că visita regelui Italiei la imparatul Austriei este o garanție mai mult pen­­tru menținerea păcei. A exprimat con­vingerea că totă lumea va da con­cursul guvernului pentru a lua mă­­suri contra asociațiunilor rău­facătare ale nihiliștilor din Rusia. Paris 27 oct. Municipalitatea de la Pont-Andemer, cu pensiunea călătoriei lui Gambeta, a oferit ori un banchet pressei. Printre notabilitățile ce asis­tau era și d. colonel Pillat. Sub-pre­­fectul arondismentului a ridicat un tuast pentru România pe care o numi Franța Orientului și pentru colonelul Pillat, care a combătut așa de victo­rios in 1870 in rândurile armatei franceze și a meritat ast­fel crucea le­­giunei de onore. D. Pillat a mulțu­­mit și a ridicat un tuast pentru Fran­ța și presă. La intorcerea din Pont- Andemar, Gambetta a invitat pe co­lonel de a se sui in vagonul său. D. Pillat profită de astă ocazie pentru o convorbire mai mult timp cu Gam­betta asupra diverse chestii relative la navigațiunea Dunărei și comisiunea Europeană Dunăreană. Viena 27 oct. Delegațiunea ungară a ales pe cardinalul Haynald de pre­sident, și pe Louis Tisza vice-presi­dent. Haynald, in discursul său, ară­tă iarași meritele lui Haymerle. De­legațiunea ungară va fi primită de imparatul sâmbătă la amiază. In am­­bele delegațiuni fură depuse bugetul comun a cărui cheltuele trec peste cele ale anului 1881 cu 1,916,387 florini. In urmă s’a depus cartea rușă care conține 887 depeșe asupra afa­cerilor privitore la frontiera turco­­montenegreană și turco-greacâ, și in sfîrșit raportul asupra starei actuale de administrațiune a Bosniei și Her­­țegovinei, constatând ca rețetele pe 1880 sunt indestulătore pentru a a­coperi cheltielele administrațiunei țerei. Tunis 27 et. Brigada telegrafică sosită se va istala pe piscul Zagli­­man. Telegrafii optic permițând de a corespunde cu Tunisul, Keiruanul și Sussa. Colona lui Sussa comandată de generalul Etione a sosit la Sidi-el- Sanic. Bruxela 27 oct. Banca Belgiei a ridicat scountul cu 5 jum. Borna 27 pt Deschiderea cameri­­lor este definitiv fixată la 17 nov. Viena 27 oq. Regele și Regina I­­taliei a sosit la 7 jum. precis, și a fost primiți la gară de imparatul, prin­cipele ereditar al Austriei, și Arh­i­­ducile Carol, Luis, Guillaume, Jean, Salvator și Eugeniu. Ambii monarh­i s’a îmbrățișat bine cordial; împăratul a serutat înân( reginei Margaretha. Humbert și arhiducele Rudolfe s’a îmbrățișat de alumine forte călduros. După presentarea suitelor respective, suveranii au verific la palatul imperial, unde aștepta impărătesa, arh­iducese­ Ie Stefania și GLeția, și miniștrii Aus­­tro-Ungariei. Pe tot drumul suvera­nii a fost steraS , ’ A«., o mulțime ne­numerată. IAȘI, 17 Octombre 1881. In cursul săptămânei ce se ispră­vește astăzi nTM1 consiliu comunal a fost instalat după tote formele pres­crise de lege. Noii edili ai orașului au depus, mer­­curi 14 oct., jurământul că vor apăra interesele vitale ale comunei și a ce­tățenilor cari i-au onorat cu încrede­rea lor. Ca cronicari fideli, a căror dorință este de a vede făcendu-se binele, fie de cătră ori­cine, fără deosebire de personă sau partid, având ca unic program apărarea intereselor cetăței și a țerei in care ne-am născut, gă­sim de datoria nostra de a arăta cu francheță și lealitate nevoile cele mai de căpitenie ale Iașului, nevoi cari’și așteaptă îndreptare de la noul consiliu comunal. In prima linie ni se înfațoșază ches­tiunea indestulărei orașului cu virtualii. Pe fie­care­­ li ce trece obiectele de prima necesitate, precum sunt pânea, carnea și făina de popușoi, se scum­pesc necontenit. Fie chila de grâu as­tăzi 7 galbini, pânea se scumpește cu atîta la ocă. Mâne prețul griului sca­de la 4 gl., pânea se vinde tot ca și când prețul grâului era 7 gl. chila. Tot asemine se întâmplă și cu carnea. Fie vitele eftine sau scumpe, oca de carne nu se scoboră mai jos de un leu, din potrivă se tot urcă. Acesta anomalie provine de acolo că pitani și măcelari sunt lăsați in vo­ia lor ca să speculeze cu nesaț și cu ne­vilizațiunei moderne se dau cele mai slabe silinți. In orașele din Germania unde bu­nul traiu al locuitorilor era o dată proverbial, o urcare de un pfening la halba de bere, sau la funtul de carne determinau o insurecțiune populară. Iar preocupațiunea principală a burg­­maistrului și a consilierilor lui este a­­limentarea orașulu cu virtualii eftine și cu abundență. Bata de ce noi suntem de părere —și in acestă privință credem că in­terpretăm cu fidelitate dorințele una­nime ale concetățenilor noștri—că ac­tivitatea edililor noștri trebue să aibă mai întâi drept obiect îndreptarea a­­cestei nesuferite stări de lucruri, se studieze serios chestiunea, să se cerceteze cauzele zăului cu scru­­pulositate, și apoi să se chibzuească asupra mijlocelor de întrebuințat pen­rușinare asupra obiectelor esențiale e­­tru a face­ ca ace s­ă scumpere d­es­sistenței cetoțanului din tote treptele sociale. Dacă acestă speculă neomino­­să jignește întru cât­va pe cel bogat,­­ este însă o adeveratâ calamitate, pen­tru cetățanul sărac, pentru bietul func­ționar inferior sau pentru sermanul muncitor c­are cu prețul mamei lor de tote filele nu-și pot agonisi hrana necesară esistenței familiei lor. Traiul au ajuns a fi in Iași mai scump și mai greu de­cât in capita­lele mari ale Europei. Pe de o parte mijlocele de câștig se împuțineză pen­tru români, iar pe de alta condițiu­­nile vieței devin din ce in ce mai grele. Aceste cauze aduc populațiile la mizerie și la desperare. Mai important și de­cât situația po­litică, și de căt formarea armatelor, și de cît tot aparatul care pune in miș­care acestă mașină ce se numește Stat, este, pentru o țară, desvoltarea bunu­lui traiu și a educațiunei poporului. In țară la noi, din nefericire, toc­mai pentru acești doi contactori ai ci­readă a virtuallor să fie o dată un sfârșit. CRONICA INTERNA „L’Indep. Rom­n.“ că­nul nostru va înființa un vice-consu­­lat la Marsilia și un consulat la Ge­neva. Joi, s’a deschis concursul agricole și in­dustriale în județul Bacău Acest concurs va dura până la 20 in­clusiv. In Ialomița se deschide la 17 și vor ține pănă la 19 octombre inclusiv. (Rom.) O dată cu deschiderea corpurilor le­­giuitore se va supune deliberării lor mai multe proecte de lege de o importanță netăgăduită ; între acestea, sunt și două ale ministerului de resbel: unul pentru organizarea statului major general și al­tul pentru modificarea legii organice a armatei. Concursul ținut în Iunie expirat, pen­tru ocuparea în mod provisoriu a catedrei FOILETON Portson du Terrail. 3 DIAMANTUL COMANDORULUI PROLOG. (Urmare). Fiind­că atunci era iarnă, era ceva încântător a călători ț­iua, și drumeții noștrii nu se opriră de­cât la târgușorul Vermenton, unde î și lăsară caii să se răsufle o jumătate de oră. Pe urmă plecară in trupul mic al cailor lor și ajunseră la drumul ce ducea la d’Arcy lăsând dru­mul spre Avallon. Atunci D. de Montmorin se opri și­­ lisă lui Pan­­drille : — Cunoști forte bine drumul care duce la Mont­­morin, nu-i așa ? — Drace ! răspunsă Pandrille, în tinereța mea am gâtuit iepurii d-lui comandor. — Netrebnicule ! Pandrille plecă capul cu un aer de căință. — Dar, urmă comandorul, e mult timp de-atunci, și te ert. Deci îți vei urma drumul pănă la Mont­­morin... — Domnul comandor mă părăsește ? — Da, mă duc la d’Arcy. Cât pe ce Pandrille era să lese să’i­lunice pe buze acel scris incredul pe care moș Bourdin nu’l stăpâ­­­nisă de­cât cu mare greutate, când comandorul ei vorbise de ospitalitatea pe care credea s’o găsască la frații săi. — Vei duce valisele in pivniți, și le vei îngropa cu îngrijire chiar astă sară, urmă comandorul. Pe urmă vei anunța vasalilor mei apropiata’mi sosire. — Sunt puțin numeroși, murmură Pandrillo. — O știu, dar ce’mi pasă ! — Drept vorbind,­­lasă lacheul, cărbunarul e stă­pân la el acasă. — Cuvintele’ți sunt de aur. In fine, îmi vei cău­ta o bucătărasă. Vreai să fie harnică și frumușică. — Drace­ se gândi Pandrillo, domnul comandor e mereu verde și galant. — Cât despre tine, te numesc intendentul meu. — Domnul comandor mă’ncarcă de bunătăți. A­­tâta’i tot ? — Da, pentru moment. Drum bun. Și D. de Montmorin își îndreptă calul spre d’Arcy, pe când jupanul Pandrille își urma drumul spre Montmorin unde ajunsă când înopta, și execută din punct în punct ordinele comandorului. IV. Comandorul sosi la grila castelului d’Arcy într’a­­margu­e. D. de Villemar petrecea acolo tomna și o mare parte din iarnă. Vânător pasionat, el condemana pe baronesă ia un fel de exil la țară, și când D. de Montmorin intră in ab­ia de tei care conducea la pe­ron au­ri răsunând in depărtare in pădurile din îm­prejurimi răsunând un corn care suna un strigăt de atac. El presupusă, ceia ce era in adevăr, că fratele său vena încă la acestă oră crepusculară, și totuși își urmă drumul pănă la porta cea mare. Un valet alergă la sgomotul pașilor calului, și făcu dintr’o a­runcătură de ochi inventarul calului, cavalerului și costumului seu a cărui ur­letă se vedea. — D. baron e la venatóre, z isă lacheul. — Baron ăsa’i acasă ? — Da, domnule. — Atunci întrodu-mă. —■ [UNK] Pe cine să anunț ? întrebă lacheul cu un aer impertinent. — Vei anunța pe cavalerul de Montmorin. Comandorul aruncă frâul la un alt valet și urmă pe cel dintăiu care’l condusă pănă la un mic salon in care­ o femee tânără ținea pe genunchi o fetiță rapitore de patru sau cinci ani, albă ca un crin, cu un frumos păr castaniu și buclat care-i șerpuia pe umeri. Copila se juca și făcea nebunii cu mama sa pe care­ o acoperea de sărutări. Acest spectacol plăcu forte mult comandorului ca­re se opri încântat pe pragul salonului. La numele de Montmorin, la vederea străinului, domna de Villemur se sculă cu viociune și salută pe comandorul. Baronesa era o femee de vreo treizeci și doi de ani, forte frumosă încă, blondă și sub­­lând cu cel mai frumos suris și ochii săi albaștri întorsesă ca­pul bătrânului său soț care, la cinci­­zeci de ani tre­cuți, se gândise să se însere, și nu se căia de loc de asta. Domna de Villemar era tot așa de bună ca și frumosă, și ea făcu cavalerului o primire încântă­­tore, îngrijindu-se puțin de sărăcie. Ii era destul ca D. de Montmorin să fie fratele soțului ei. Fetița, Camille, după ce privisă forte lung pe bătrânul său moș, ascultând curioșei inteligenți a tuturor copiilor, își trecu micele sale brațe de alabastru împrejurul gâtului bătrânului, și-l îmbrățișă cu frăgezime. Și D. de Montmorin tresări de bucurie și se simți mișcat pănă la lacrimi. El înțălesă că era să iubască pe­ acestă copilă graciosă după cum ar fi iubit pe fiica sa, și deja bunul om, râpit de modul cum el primise tânăra sa cumnată, era să-și facă cele mai frumóse închipuiri asupra orelor liniștite și fericite a bătrâneței, când sosi baronul. D. baron de Villemar era, din tote punctele de vedere, demnul frate al D-lui comte de Maltevert, numai cât el avea darul prefăcătoriei, și ori­câtă neplăcere avu vădind pe fratele său sosind la el în sdrențe, nu arătă nimic și înăduși pe comandorul cu desmerdări. Din nenorocire D. de Montmorin era înzestrat cu o mare perspicacitate; el judeca omenii dintr’o sin­gură aruncătură de ochi, și gâci gândirea cea mai întinsă a D-lui de Villemar. — De­sigur, își­­ lasă el, cred că Pandrille nu mă va aștepta tare mult timp la Montmorin. Totuși el petrecu câte­va­­ zile la d’Arcy, și păru chiar hotărât a se instala acolo pentru forte mult timp. Domna de Villemar arata o mare bucurie, și cât despre mica sa fetiță, ea prinsese o așa de mare amiciție pentru bătrânul ser­ioș în­cât el urma pretutindenia. Dar D. de Villemur, care se grăbea să scape de fratele său, îi anunță într-o dimineță că era să ple­ce la Paris. Baronesa dorea să petracă acolo sfâr­șitul sesonului, și pe urmă era așa de frig la țară, —și pe urmă D. de Montmorin nu trebuia să uite că poseda un mic manual pe malul Cousinului, și era interesul lui a’l visita. Comandorul înțălesă că fratele seu îi dădea un concediu în totă forma; el plecă fruntea făr’a $ice nici un cuvânt și’și făcu pregătirile de plecare.

Next