Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-07-15 / nr. 80

I Anul al 9-lea No. 80. ____________________IASSI, Merenii 15 (27 iun­e) 1881._____Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor IASSI, pe an. 21 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.........................................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCĂRI LOCALE » 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. III /17#*. 20 bani CURIERUL (TH. BALASSA­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Calend­ar­u­l Septa, m. anei STIL VECH p [ D­A ~ PATRONUL ț­­I­L I­ TIMPUL DIN SEPTAMANA ~ STIL NOU___ ț>­I­N­A PATRONUL pI­LEI | Răs. Soar. ] Apusul Soar. ======== =­­ luni 12 Duminică Sf. Martir Proclu și Ilariu. 24 Duminică Christine 4—38 7—34 13 Luni Consiliul Arhang. Gavril r„­e T . „ , 26 Luni Daeniel 4—39 7—33 14 Marți Apostolul Achile. La 15 iulie la 6 oare din. Lună noua 26 Marți Anire 4-40 7-32 15 Mercuri Mart Kiriac și Julia. cu ploi torențiale. 27 Mercuri Pantaleon 4—41 7—31 16 Joi Ierom Antinogen.­­ 28 Joi Nazaire 4—42 7—30 17 Vineri M. Martira Marina. 29 Vineri Lorip 4—43 7—28 18 Sâmbătă__________M. M. Jacint și Emilian._________________________________ 30_______Sămbătă______________ Sermani______________________________ 4—44 7—27___ Pretai­maand­urilor Pentru FRANCIA: sé! primesc anunciuri la D-Í. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Mont­­marte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un JVng 20 bani A­NUNCIURI MEDALII COMEMORATIVE. In urma cererei mai multor domni, am adus de la București mai multe medalii come­­morat­ive bătute în memoria serbărilor incoronărei Majestăților Lor. Ori cine­ ar dori să posede o asemenea medalie ca semn de a­­­­mintire a proclamărei Regatului român se póte adresa la Redacțiunea nostră unde sunt depuse spre venflare. Ho­noritaro be ma voe case^e me­ e si" U­j VtîliUd.1 O tua­­ e la Copou, strada Lă­țescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiosă pentru legume două grădini pentru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță, fe­redeu, fântână de apă bună, în fine tote ate­nansele necesare. Pentru informațiuni, a se adresa la d. Moritz Rubensatt, ciasornicar, strada Lăpușnănu, casa Grabowieski. Sevastie Stegărescu MOȘIA CAUTACENI Districtul Roman, plasa Fundurile, se dă în arendă, cu intrare in stăpânire, de pe acuma, tomna anului 1881. Pentru informațiuni, a se adresa la pro­prietară în Iași, strada Sf. Neculai. Maria Tufescu. Băile Nastasachi Din Târgu-Ocnei, cunoscute prin valoarea a­­pelor ce posedă. Inbogățite cu o nouă surse descoperită acum, de apă fer­ruginoasă , sunt deschise publicului prețurile apartamentilor cele mai scăzute , a se adresa direct la Târgu- Ocnii Administrator Leonescu Ghiorghi. MOȘIA BOZIENII, din județul Neamț proprietate a princessei Alexandrina Ghy­­­ka este de dat în arendă pe termin de cinci ani, începători de la Sfântu Ghior­ghi 1882 cu arăturile de tomnă din 1881. Doritorii de a o lua să bine­voiască a se adresa la principele Alexandru Ghyka, strada Lăpușnanu, vis-a-vis de hotel Bin­der, în Iassy, de pe moșia me Bogdanești, »din județula Bacău, plassa Trotușului, este de venire doritorii de a cumpără stejar sau fag vechiu, brnd să bine­voiască a se adresa la subsemnatul sau la princepele Alexandru Gr. Ghyka, ambii cu locuința în Iași. Gr. Emm. Bogdan. TELEGRAM E Londra 22 iulie. In Camera co­munelor deputatul Macoon propune camerei de a se ajut­a spre a pro­testa ast­fel contra executărei hotă­­rîrei date contra lui Midhat pașa. D. Gladstone respunse : „Guvernul nu are nici un drept să intervie in acestă chestie, dar situația opiniunei publice este așa in Europa încât credem că se dorește a se adre­sa forței mustrări amicale în intere­sul umanitarei, a sultanului și a Tur­ciei. Afară de acesta, lordul Dufferin a primit în zi­ua de 4 iulie instruc­țiuni în acestă privință și se póte spe­ra un bun resultat“. D. Macaon își retrage moțiunea. Paris, 23 iulie. Alegerile gene­rale pentru reînoirea camerei depu­taților vor avea probabil loc pe la 21 august. Se confirmă știrea cum­ că in urma luărei Sfatului o mare liniștire s’a produs în spirite pintre populațiunea arabă din Tunis. Triburile resping au­rările la revoltă. Londra 23 iulie, tliarul „Times“ primește o telegramă care anunță că d-nii Zankoff și Slaverkoff sunt a­­restați la Plevna. Constantinopoli 23 iulie. Cu tote reiteratele asigurări pacifice ce a dat Porta trimete în secret munițiuni și material de resboi în Tripolitana pe vapore de poștă organisate de curând. Afară de acesta s-a decis în consiliul ținut la 18 iulie de a trimite 20 de batalioane adică fiece mii omeni și o escadră de 5 vase de resboi sub pre­text de a menține ordinea care este amenințată prin sure­scitațiunele ac­tuale a­le musulmanilor. Esecutarea acestei decisiuni nu a început încă. Consiliul compus din 22 de ule­­male însărcinat cu examinarea proce­sului relativ la omorârea lui Abdul-Aflis nu a decis însă nimic. Se șop­tește că o mare majoritate a ulema­­lelor a recunoscut­­ că detronarea lui Abdul-Azis s’a operat conform legei „Șeic“. In privința­ asasinatului ma­joritatea ulemalelor ar fi declarat că din desbaterile procesului nu s’a pro­bat culpabil­tatea negă participarea lor. preveniiilor cari Sentința ar fi valabila numai in privința acelora ca­ri au mărturisit crima și cari chiar ei, după legea „Șeic“ ""sunt inocenți dacă au primit un ordin superior de a co­mite asasinatul. Abdul-Elamid a su­­lerat chestiunea de a ști dacă Murad de la suirea sa pe tron a fost nebun, ceea ce în caz negativ, ar anula to­­tă validitatea ordinilor sale. După o altă versiune, ulemalele ar fi de pă­rere a se cere din nou judecarea cul­pabililor. Se crede totuși că ulema­lele vor confirma sentința dacă sul­imul se angajează de a schimba pe­­depsa condamnaților ,cari n’au făcut mărturisiri. Circulă vuetul despre o schimbare a ministerului chemându-se în capul afacerilor pe Hadji Savfet pașa. A­­cestă schimbare projuncă , îndoelnică. Washington 24 iulie. Ieri sara ge­neralului Garfield i-a fost mai rea, dând temeri în privința tămăduirei ranelor sale. Ganstantinopol 25 iulie. Tevfik-pașa este menținut la ministerul de finan­ce. Sultanul va primi astă­zli în au­diență solemnă pe monseniorul Aza­rian patriarhul armenilor catolici. Washington 25 iulie. Generalul Garfield se află ceva mai bine. Londra 25 iulie. Douö­spre­zlece mașini infernale provenind din Ame­rica s-au descoperit la Liverpool. CRONICA INTERNA Ambasadorul Brasilei la Viena, d. baron de Aguiard de Andrada, a so­sit vineri fară cu trenul Verciorova la 9 ore. D-sa a fost primit la Sinaia în audiență particulară, spre a remite răspunsul M. S. împăratului Brasiliei la notificarea erigerei Ro­mâniei in regat. Ni se­guiard de spune că d. baron de A­­­ndrada este purtătorul unei scrisori autografe a împăratului Brasiliei cătră M. S. Regele Carol și a unei decorațiuni brasiliene ce o va remite cu ocazia recepțiunei. „I­ndependance Roumaine“ asi­gură că M. S. Regele a primit din partea Șahului Persiei o decorație in aur și briliante. Este prețuită la 25,000 franci. D. I. C. Brătianu președintele consiliului de miniștri, a plecat la Sinaia spre a conferi cu M. S. Re­gele. Se dă mare importanță acestei intrevorbiri in urma numeroaselor con­silii de miniștri ce s-au ținut. D-sa s’a intors a doua zli în capitală. D. M. Kogalnicenu, în urma de­­misionării d-sale din postul de mi­nistru al României la Paris, va pleca filele acestea ca să presinte preșe­dintelui Republicei franceze, scrisori­le sale de rechemare. In același timp cu d. Kogalnicenu, va pleca și d. Kallimaki-Catargi, nu­mit de curând ministru. D. ministru de justiție, M. Fere­­chici, a­ părăsit capitala pe câte­va flile spre a se duce la Târgoviște. D-sa se va întoarce peste puține flile. (Timp.) D. ministru al lucrărilor publice, colonel Dabija, s’a intors in București, venind de la moșia d-sale din Mol­dova. D. Baron de Aguiard de Andrada a plecat la Sinaia însoțit de d. La­­hovary, șeful de birou la ministerul afacerilor străine, care este atașat pe lângă persona sa căt va sta in România. Principele Obolenski, comisar ge­neral al Rusiei in comisiunea pentru despăgubirea daunele causate de tre­cerea armatelor ruse, a obținut de la guvernul său un concediu spre a mer­ge la băi. Lucrările comisiunei vor reîncepe îndată ce se va întorce. Direcția regală a căilor ferate, ob­servând că d-nii călători nu sosesc la gări de­cât numai cu câte­va minu­te înainte de plecarea trenurilor, ceea ce împiedică regularitatea pornirei lor aduce din nou la cunoștința publică disposițiunea regulamentului de ex­ploatare, care prescrie că nu se pot priimi bagaje în stațiunea București precum și in stațiunele principale de­cât cu 15 minute înainte de porni­rea trenurilor, iar biletele de călăto­rie nu se pot libera de­cât pănă la 5 minute înainte. Acestă disposițiune reglementară se va observa cu rigore, și d-nii călători sunt rugați a se conforma ei. Acțiunile Băncii Naționale. Casa de depuneri și consemnațiuni a ho­­tărît—flice „l’Indép­­romaine“ — ca să primesca în deposit pe valorea de 800 franci acțiunile Băncei Naționale. Ar fi vorba ca ele să fie primite pe 1000 franci. Innecat.— D. căpitan Brabovenu, din regimentul al 2-lea de roșiori, FOILETON Alexandre Dumas. 77 RESBOIUL FEMEILOR. (Urmare). II. Fratele și sora, Nanon spusese adevĕrul, Cauvignac o aștepta, stând pe-o patră, la doi pași de calul său pe care-l privea cu tristeță, pe când calul, el însuși, păscând érba uscată atât pe cât îi permitea lungimea h­ățu­rilor lui, râdica din timp in timp capul și privea într’un mod inteligent pe stăpânul lui. In fața aventurierului trecea drumul colbos care dispărea la o leghe de-acolo in înălțimile unui mic munte, și care părea că plecă de la acea monastire pentru a se perde in imensitate. S’ar fi putut duce și póte chiar, ori cât de pu­țin întors era spiritul seu la idei filosofice, aventu­rierul nostru gândi că acolo jos era lumea, și că viețile sale veneau să aspire cu umilință la acestă grilă de fer de­asupra cărea se râdica o cruce. In adevăr, Cauvignac ajunsese la acea treptă de sensibilitate în­cât se pute presupune că el gândea la asemenea lucruri. Insă pentru un caracter ca al seu, el se uitase deja de mult timp în astă reverie sentimentală. El își rechemă clar sentimentul demnităței sale de om, și, căindu-se c’a fost atât de slab . — Ce!­­asă el, eu care sunt superior tuturor a­­cestor omeni de inimă prin spirit, nu voi fi egalul lor pentru inimă ! Ce dracu ! Richon a murit, e drept; Cand­les asemenea a murit, însă eu trăesc, și, cât pentru mine, mi se pare că asta’i principalul. Da, dar tocmai pentru că trăesc, de­ aceia gân­desc, când gândesc îmi aduc aminte, și aducându’mi aminte mă întristez. Sermanul Richon! un atât de brav căpitan! sermanul Cand­les ! un atât de fru­mos gentilom ! spun flurați amândoi, și acesta, mii de tunete ! din causa mea, din causa lui Roland Cau­vignac­­­ul! asta’i forte trist, mé înăbuș. Fără a mai socoti că sora mea, care nu s’a prea lăudat tot­de­una cu mine, ne mai având nici un motiv pentru a mă menaja, fiind­că Cand­les e mort, și că ea a făcut prostia de s’a sfădit cu domnul d’Épernon, făr’a socoti că sora mea trebue să fi având ură de mórte contra mea, și, îndată ce ea va avea un minut de liniște, va profita pentru a mă desmoșteni fiind încă in viață. Acolo de­sigur e adevarata mea nefericire, dar nu in acele amintiri cari me urmăresc. Canolles, Ri­chon , Richon, Canolles, ei bine! dar, n’am veflut eu murind sute de omeni, și ei erau are altă ceva de­cât omeni ? O! asta’i egal, pe parola mea de o­­nore, sunt minute in cari cred că regret că n’am fost spânslurat împreună cu el, ași, fi murit in bună societate, pe când acum cine știe in ce tovărășie voi muri. In acel minut, clopotul monastirei sună șapte lo­vituri ; acest vuet chemă pe Cauvignac în sine ân­­suși; el își adusă aminte că sora sa’i spuse să s’o aștepte pănă la șepte ore, că acel timbru’i amintea că Nanon era să revie, și că trebuea să joce pănă’n capăt rolul lui de consolator. In adevĕr, porta se deschisă, și Nanon reapăru. Ea trecu mica ogradă in care Cauvignac ar fi pu­tut s’o aștepte dac’ar fi voit, căci străinii aveau drep­tul a intra in acea ogradă mică care, ne­fiind cu totul un loc profan, nu era nici de tot un loc sacru. Insă aventurierul nu voisă să străbată pănă acolo, fl­când că vecinătatea m­onastirelor de femei îi adu­cea tot­de­una gânduri rele, și așa el stătusă după cum am spus, afară de grilă. La vițetul pașilor ce se auzeau pe nisip, Cauvig­nac se întorrsă, și, zărind pe Nanon de care încă era dispăru­t prin grilă : — Ahi­­ lasă el cu un enorm suspin, stă-te in fine, mică soră. Când văd una din aceste nefericite grile închi­nându-se după o sermană femee, mi se pare tot­de­una că văd potra unui mormânt recă­­ilind de­asupra unui mort. Nanon surisă cu tristeță. — Bun­­ lisă Cauvignac, acum nu mai plângeți; asta trebue să însemne ceva. — E drept,­­lisă Nanon, nu mai pot plânge. — Dar puteți încă să se tindeți, cu atât mai bine, cu voea d-vóstra, avem să plecăm, nu’i așa ? Nu știu cum se face asta, dar acest loc îmi inspiră tot felul de gânduri. — Salutare ? (lisă Nanon. — Salutare! așa credeți ? bun, nu vom discuta asupra acestora, și sunt încântat că găsiți­ acele gân­duri ast­fel după cum ați­­ Lis, cred că v’ați făcut o bună provisiune scumpă soră, așa sper, și nu veți avea nevoe de a veni să mai căutați mult timp. Nanon nu respunsă, ea se gândea. — In numărul acelor gânduri salutare,­­lisă Cau­vignac hazardându-se a întreba, sper că ați stins uitarea injultelor ? — Am stins dacă nu uitarea, cel puțin ertarea. — Mi-ar plăcea mai bine uitarea, dar n’are-a face ; nu trebue să se arăte cine­va prea dificil când n’are dreptate îmi veți erta dar injuriele mele con­tra d-vostră, mică soră ? — S’au ertat respinsă Nanon. — Ah­i me înveseliți,­­lisă Cauvignac , așa­dar de-acum înainte aveți să mă priviți fără ură. — Nu numai fără ură, dar chiar cu plăcere. — Cu plăcere ? — Da, amicul meu. — Amicul d-vóstru ! ei bine! Nanon, eată un nu­me care’mi face plăcere, căci nu sunteți silită a’roi’l da, pe când sunteți silită a mi numi fratele d-vós­tru, așa­dar mă veți suferi pe lângă d-vostră ? — O­ă nu flie asta respinsă Nanon, sunt impo­sibilități. Roland, le vom respecta amândoi. — înțeleg,­­lisă Cauvignac cu un suspin progre­sând pe cel dintăi. Exilat! vai! me exilați, nu’i așa ? Nu ve voi mai vedea, pe onorea mea, Nanon, știu că merit asta, și m’am condemnat eu ensu’mi. Mai întâi, ce voi face in Francia, când s’a făcut pacea, când eră Guyena liniștită, fiind­că regina și domna de Condé au să devie cele mai bune amice din lu­me ? Dar, nu mĕ înșel in punctul de-a crede că sunt in bunele grații ale uniea sau a celei­l­alte dintre aceste două princese. Cea ce am dar mai bun de făcut, e a mă exila după cum fliceți, așa­dar, mică soră, fliceți adio călătorului etern. E răsboiu in Africa , domnul de Beaufort va merge să com­bată pe necredincioși, mă voi duce cu el. Drept spuindu-ve, mi se pare că necredincioșii au de-o mie de ori dreptate contra credincioșilor, dar ce’mi pasă, asta’i treba regilor, iar nu a nostră. Se pare ca ci­­ne­va să fie omorât acolo, etă tot ce’mi trebue. Mé voi duce; d-vostrii me veți urâ mai puțin când me veți ști mort. (Va urma). I

Next