Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-09-16 / nr. 104

Anul al 9-lea No. 104 Apare Duminica, Mercurea și Vinerea IASSI, Mercuri 18 (28 Sept.) 1881. Prețul alioBiamen­telor < risf i­­SST, pe an­ ^4 f**­— Pe semestru 12 fr. pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe ar. 28 fr.—pe semestru U fr.— pe trimestru 7 fr. STREI NAT .........................................4P fr.— INSERȚIUNI Și RECLAME, răndul 60 b. SCĂRI LOCALE » 1 b­. Epistole ne­flancate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. CURIERUL (TH. BALASS­AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. O a. 1­e­n. d­r­v. 1 Septa, m­a­­n­e­i Un IVI*. 90 huni A­N­U­N­C­I­U­ MV of. Weltzsecfeer (strada Bu­­na-Vestire Nr. 1, casele d-lui Clementi Haritonescu) a reînceput lecțiile sale pri­vate de limbi străine și la 1 Septemvre va redeschide internatul seu de băeți. înscrieri in fie­care­­ Li de la 1—6. 17. Prețul Aiu­nciurilor Pentru FRANCIA : S8 primesc anunciuri la D-l. Aclam negotiant-commissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Monl­­marte h 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbacligasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un JVr. 20 buni STIL VECHI---------------dU­A PATRONUL ȘILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | ț­­I­U­A_____ | PATRON­U­L ț­­I­L­E­I_________| Râs. Soar.­­ Apusul Soar Septembre. Duminica Martirul Corneliu Centurionul. H Duminică Firman. «Zic 14 Luni (f) înălțarea Sf. Cruci. (post­. La 13 Septembre la 1 oară de map- 27 !­"”­. Tustine. & o 15 Marti Sf. Mart. Nichita romană din Dacia. “ A . 7 , . ... J­arfci . Come. "“În 16 Mercuri S-ta M. Mart. Eufimia te. Luna noua cu ploae, frig și vânt. 28 Mercur­i^apere. 6­ 64 5 4_ 17 Joi S-ta Mart. Sofia, Agapi, Pisti și Elpida. £* ^ ^cbel. 5­ 55 _ 18 Vineri Cuviosul Părinte Eumeniu. n . »[ne« Spem­e. f_42 19 ___________Sâmbătă S. S. Mart. Trof. Savat și Dovimed. 1­0cfc­ Sâmbătă Remi. ___________ 5 57 5 42 A­vocat Ion Micolescu fost consilier și președinte la Curtea de Apel din Iași, îmbrățișând profesiunea de avocat, se re­comandă că va primi și pleda procese i­­naintea autorităților din țară. Locuința strada Carol casa Jokey Club. MMe inchiriet De la Sf. Dimitrie sau de acuma 5 o­­dăi, grajdi, șură, bucătărie, pivniță, apă bună, fiind trotuar de asfalt. Se pot da și părți la subsemnata stra­da 40 sfinți. (388—5) Eufrosina Urechiă ap inphiript un masasin cu cinci L­c II­Iul Ml ICI căperi, ocupat acuma de Intrepositari Regiei Monopolului Tutunurilor, este de dat cu chirie de la Sf. Dimitrie anul curent, a se adresa la comptuarul D-lor I. Neuschotz et. Comp. (360—12). Au imchiriat rândul de sus a caselor L­ c IliCu­lllcl D-nei Bassereau, foste N. Mavrocordat, din Strada Sft. Haralamb, unde se află ac­tualminte Consulatul Frances. Apar­­tamentul este compus de 8 odăi, salon, bu­cătărie, spălătorie, odăi pentru slugi, pivniță și camară pentru lemne. A se adresa la Dl. C. Gall, strada Sfântul Theodor. (390—3) üír. •/. numiri a i’hon­­neur de prévenir sa nombreuse clientéle qu’â partir du 1-er Octobre prochain, îl transférera définitivement ses magasins â JBucarest, Calea Victoriei Ar. 51, sans laisser â Iassy la moindre succur. sale, comme le bruit s’en est faussement répandu. II informe, en mérne temps, les per sonnes de la Province qui voudront bien continuer â l’honorer de leur cohfiance qu’il rnettra le mérne empressement et les mémes soins, que par le passé, á exé­­cuter les commandes qu’elles lui adres­­seront. (330—16), AVOCATUL C. L E O N A R D E S C U Profesore la Universitatea de Iași, inter­­conduse din voiagiu are onore de a face cunoscut onorabilei sale clientele. Biroul să află tot in domiciliul său ; strada Păcurari, casa Goldenthal Orele de consultațiuni de la 8—lojum. ant. merid. și de la 4—7 p. m. (386—20). Odăi de inchirie. La Dl. I. Vivoski, etajul de sus, vis-â­­vis de otelul Binder. (389 —5), TELEGRAME 6onstantinopoli 28 sept. E probabil că sultanul va trimite în Egipet nu un comisar estraordinar, ci pe un ad­jutant al său, spre a duce o scrisore relativă la ultimele evenimente de la Cair și consiliând prudența. Carlsruhe 28 sept. Regele Suediei a plecat în Suedia, și imperatorul Wil­helm la Baden-Baden, unde va sta cât­va timp lângă imperatrice. Viena 24 sept. „Corespondența po­litică“ primește din Constantinopol urmatorea telegramă: Sultanul a întrebat pe Halim­ pașa dacă este dispus să primescă tronul Egiptului in mod prealabil pentru 5 ani de zile. Halim a răspuns afirma­tiv: Aceeași corespondență declară că Rusia nici­odată nu a făcut demersuri pe lângă Europa relativ la măsurile împotriva nihiliștilor. Viena 24 sept. Congresul literar in­ternațional a hotărit ca viitorul con­gres să aibă 100 În Italia Pans 23 sept. Renta­­ română 5 la sută sa reurcat la cursul de 93.00. IAȘI, 15 Septembre, 1881. In două­­ Zile de-a rîndul, duminică și luni, colegiile al IV-le și al IlI-le comunale din Iași aleseră cu o mare majoritate pe candidații partidei li­­berale­ naționale, pe cari publicul ieșan îi cunoște din placardele afișate pe marii orașului. Pentru a satisface însă curiositatea cetitorilor noștri din cele­lalte județe vom publică aici listele candidaților în aceste colegii a am­belor partide în luptă. La colegiul al IV-le au întrunit majoritate de voturi d-nn­: Dimitrie Gusti 542 voturi; Al. Stamatopulo, 499 ; Al. Vasiliu Roșiu 483 ; I. C. Barozi 506; N. Papadopulo, 505; contra candidaților oposițiunei unite, d. Anton Camban care a întrunit 199 voturi; Const. Lepădatu 225 ; Dim. Gheorghiu 204; Maior Gh. Hazu 185 și Iancu Mihailescu 187. La colegiul al III-le au isbutit de asemine și cu o majoritate relativ mai mare chiar de­cât în col. IV-le iarăși candidații partidului liberal-național, d-nii: loan Ornescu, loan Bogdan, Gh­eorghe Popovici, Grigorie I. Buicliu contra d-lor Panache Ciure, V. Mihai­­lescu, Manoil Chian­ouUlo și G. Nițescu. Ast­fel cele două colegii din Iași, al poporului și al inteligenței, după cum zic cei cari isbutesc în alegeri, sau colegiul nulă și cel al omenilor dependenți, după cum să esprimă cei cari cad, au dovedit cu urna electorală în mână ca îi pun totă încrederea lor in bărbații cari compun în urba nostră partidul național-liberal. Eată clar că, după zisele „Luceafărului“, lașul se luminăză eșind din intune­­ricul politic vnr care zăcea până acum. XT­ J­uvju.ii­ ixi înaa­ia Uîu Jji cu multă lumină politică să nu rezulte confuzie și întunecime în administrațiunea co­munei nistre. De alt­m îșterea rezultatul alege­rilor de duminică și luni nu ne sur­prinde de loc, căci el era prevăzut încă de la ultimele alegeri pentru cei doi deputați, când colegiul al III-le s’a rostit în acelaș sens ca și astăzi. Argumentele de tot soiul de cari dispune partidul național-liberal sunt atâtea mijloce de convingere contra cărora este peste putință de a rezista chiar în Iași—citadela oposițiunei— după cum se credea pănă acum de unii. Cunoscând pe de o parte mij­­locele persuasive ale partidului de la putere iar pe de altă parte caracterele inflecsibile ale majorităței alegătorilor noștri, nu putem considera acestă a­­legere de­cât ca îndeplinirea unei simple formalități constituționale prin care se consacra un fapt pregătit, prevăzut și alcătuit mai dinainte. Credința nostră intimă este că, dacă mâne dimineță, s’ar crea în Iași unui alt grup politic, diametral­mente opus celui care este astăzi la putere, aceiași situațiune, majoritate independentă din al III și al IV colegiu va scote din urnă candidați care să fie espresiunea pură al acelui grup politic. Acesta do­­vedește că dacă am câștigat mult in abilitate politică am perdut însă și mai mult în moravuri cetățenești. CHESTIUNEA ARMENÁ Dintre toate stipulațiunile tratatului de Berlin una singură n’a dobândit pănă a­­cum nici macar un început de esecuțiune. Voim se vorbim despre reformele și îm­­bunătățirele ce conform artic­­ol din a­­cel tratat guvernul otoman se anga­­jază ca să le introducă în provinciile lo­cuite de Armeni. Suferințele națiunei armene sunt un fapt patent pe care toată lumea dm­preună cu Turcia îl cunosc foarte bine. Este peste putință de a încăpea în ca­drul unui singur articol de ziar numărul persecuțiunilor, a furturilor și a asasina­telor a căror victime sunt Armeni din partea populațiunei sălbatice a kurzilor. La a­­ceastă tristă perspectivă a persecuțiuni­lor și devastărilor din partea kurzilor se adauge și acea a replicității și a bărbă­­ției funcționarilor Porții cari fac pe ne­norociții Armeni să trăească într’o stare permanentă de griji și de groasă, cari devine cu atât mai mari cu cât ei sunt zilnic victemele nenorocite și martorii triști a unor fapte atroce. Națiunea armeană este cu atât mai îngrijită cu căt vede stăngănduse în deșert strigătele de desnă­­dăjduire pe care le ridică din toate păr­țile fără a descepta vr’o simpatie din par­tea guvernului ottoman pentru atătea ne­norociri. De vr’o doi ani încoace diplomația eu­ropeană au avut a se ocupa de mai multe ori cu chestiunea armeană. Mulțumită însă acelui sistem de tertipuri, prin mijlocul cărora oamenii politici ai Turciei știu a amănă la infinit soluțiunea acelor chestiuni ce nu le convine, nici pănă astăzi soarta nenorociților Armeni nu s’a îndulcit intru nimic. Silit de pu­terile Europene, guvernul otoman se văzu nevoit de a trimite în cele din urmă pe Abbedin­ Pașa și pe Manase Efende pen­tru a studia la fața locului reformele și îmbunătățirile de introdus în Armenia. Sosirea lor a aruncat spaima atât in spi­ritul beylor kurzi cât și în acel al func­ționarilor publici. Anchetele serioase făcute de acești doi funcționari pentru a descoperi crimele și abuzurile ce se comisese de câtre rău­făcători au dat resultatele pe care toată Europa le cunoasce. Părerea lui Abbedin și Manase Efende era că țara să fie cu­rățită de kur­zi cari trebuiau să fie exi­lați în Albania. Dar noi știm cu toții cum însuși Sultanul au grad­at și pus în libertate pe șapte­z­eci de Kur­ H, exilați și internați în Constantinopole, la cea în­tâi­­ zi a Baerumului. Toți acei care cetesc ziarele au veflat cum așa (zișii bei Kurzi, cari nu’s de­cât nisce miserabili bandiți, au isbutit, nu se scie cum, se rămănă în Constantinopole și se înjungheze în favoarea tovarășilor lor de tâlhării și asasinate. Se vede că este o fatalitate pentru Turcia de a lucra tot­deauna contra pro­priilor ei interese. In loc de a aplica cu sinceritate reformele și îmbunătățirele pre- FOILETON J. ARNAULT­ T JE­U JE­S­A (Urmare). — D-­leule ! dreptate ! răsbunare ! D-­leule ! Ea aud­ea însă zgomotul pașilor ce se perdea in depăr­tare ; ea era singură, pentru tot­deauna, părăsită de-acel pe care-l iubisă atât de mult. Când nu mai aud­i nimic, când înțălesă că nu mai era nimeni lân­gă ea de­cât dătrânul călugăr, care fusese specta­torul liniștit al acestei scene, ea simți rece pănă la inimă, ei păru că lumina luminărilor părea, și pra­­purile ce erau re­lemate de păreți se mișcau cu un zgomot înăbușit; ea vru să fugă, însă genunchii i se îndoiră și că­lu nemișcată, ca moartă pe lespezile al­tarului. Când își reveni in sine, călugărul și cei doi cer­șetori erau lângă dânsa ; ei o râd­e masă de-un stâlp, și câte și trei păreau forte uimiți de presența ei.­­— Fiica mea fr­să călugărul, trebue să te supui voinței lui D-­leu, și mergi cât mai curând la fa­milia d-tale... — Nici o dată­ întreruptă ea ca energie, nu mai am familie! Sunt singură in lume... — Unde vrei să mergi ? — Nu știu, pentru noptea asta, părinte, dă’mi a­­ștl, îngădue ca să stau aici... Ea se sculă poticnind , mersă in capela mortuară de se pusă în genunchi lingă mort, privirea ei fixă și fără lacrimi, nu se m­ai luă de pe acea figură lividă; ar fi dis cine­va m că ea caută, in acea imagină a repausului etern, puterea de a suporta greutățile și durerile vieței. Călugărul începu rugăciunile, și cei doi cerșitori se depărtară. — Dacă’ți-ași fi cunoscut gândul,­­lisă Paco Ro­sales cu necaz, poți fi sigur că nu’l-ai fi împlinit; și acea căsătorie ar fi fost acum celebrată. Pe numele lui Christos,­­lisă Tovalito, răsbunân­­du’mi, am scăpat pe­ acea copilă. Don Alonzo ar fi găsit ore­care mijloce să’și sfărâme căsătoria; și ea n’ar fi fost femeia lui, ci metresa lui, o metresă pe care ar fi părăsit’o după ce amorul lui s’ar fi mai recit. Inimă miserabilă și lașă! ce’i-a trebuit ca să’l dispartă ? un ordin, o amenințare ! — Nu văd de­cât un mijloc de a repara acastă nenorocire,­­zisă Paco Rosales, trebuie să mergem să spunem donei Beatrix de Vasconcellos că fiica sa e regăsită. Mai intéiu vom căpăta o bună recom­pensă, apoi lucrurile pute se vor aranja. — Nu cred că tote aceste să aibă vreun sfârșit bun . Când chiar dona Theresa ar spune numele ră­pitorului ei, ea nu va capata dreptate. Mai mare de­cât un Medina-Sidonia nu’i de­cât regile, și a­­fară de crima de les-majestate... Insă ziua în care un Medina-Sidonia va fi cu probe acusat,­­averea lui, titlurile lui, chiar capul lui e în joc... — Bab ! întrerupsă Paco, cu un aer jumătate se­rios și jumătate luător în rîs. Acum când tu nu mai ești pe acolo să ajuți tóte aceste conspirații și să duci scrisori la curtea Portugaliei, regele stăpânul nostru, pare să dormi liniștit. Era aprope de­­ lună, era ura rugăciunelor de di­­mineță; călugării erau să intre in capelă. Părintele Cyrilo ordonă Theresei să se scule, și pentru a o păzi de tote privirile curiose, el o ascunsă in con­fesional. Nenorocita fată părea că’și-a perdut con­știința situațiunei sale; puterea, voința, inteligența sa erau nimicite, ea nu’și simțea existența de­cât printr’o durere instinctivă, care­ o făcea să verse la­crimi abundente. Tovalito reintră în biserică pentru a vedea ce fă­cea ea, și trebui s’o caute un moment înainte de-a o vedea îngenunchiată într’un altar in fundul unei capele obscure. El fu cuprins de milă la vederea ei; din acest moment remușcarea’i cuprinsă, și’i mări și mai mult ura ce-o purta in inimă. El nu consi­dera slăbiciunea și mizeria lui ci numai trebuința de a se răsbuna, și el îngenunchia cu evlavie spre a ruga pe D-­leu și sf. lui patron, de a’i inspira vr’un mijloc de a lovi cu siguranță pe don Alonzo de Gusman. Paco Rosales plecase spre dona Beatrix de Vas­concellos, care se reîntorsese la casa sa din oraș. Nu era altă vorbă in mahalaua sf. feciore de los Desemparados de­cât de disparițiunea donei The­resa. Tóte căutările fusesă zădarnice, nimeni nu știa numele acelui cu care fugise ea, și toți erau con­vinși că fugise cu un amant. Era forte de dimineță. Paco Rosales se pusă pe­ o petră vis-a-vis de casa donei Beatrix de Vasconcellos pănă ce va eși vr’un servitor. Cu tote că el nu s’ar fi rușinat câtuși de puțin chiar dacă ar fi trebuit să vorbască regelui, cu tote acestea nu se hazardă a trage clopotul, ci aștepta cu umilință în timp de­ o oră. In fine ușa se deschise și dona Beatrix­e și ea singură urmată de­ un fecior care ținea cartea ei de rugăciuni și cavoul de atlas. Ea se ducea la biserică pentru a asculta pri­ma leturghie. Bătrâna damă luasă doliul ca cum fii­ca sa ar fi fost morta. După acel mare scandal ea concediase totă familia, și se întorsesă de se închise in casă. Don Antonio de Guevara plecase chiar in acea nopte la regimentul seu. — Domnă,­­lise Paco intin­zând pălăria prin pu­terea obicinuinței. Iți aduc o fericită noutate , am vă­nit pe dona Theresa pe Almeda, ea a intrat in biserica dominicanilor, fără îndoială spre a’și face rugăciunea. Bătrána damă deveni palidă. — Theresa! fiica mea strigă ea, haide ! Insă ea’și stăpâni acestă primă mișcare și reluă cu o voce mai puțin mișcată. — Era ea singură Paco ? — Singură domnă. — Destul, reintorce-te unde ai lăsat’o și n’o per­­de din vedere. Du-te Paco grabește te. VIII. Pocainița. Dona Beatrix se intorse acasă, și trimisă la mo­ment, să cheme pe bătrânul canonic , rudă de apro­pe a reposatului ei bărbat, in care avea multă in­­credire. Nu era unul din acei veseli beneficienți, cari dirijază cu durcață averea bisericei, și a cărui de­voțiune acomodantă, spulă păcatile, și nu se arați prea severi asupra pocăinței. Don Ignacio de Vas­concellos fusese in tinereța sa un om de lume,­­ chiar se istorisau câte­va greșeli, cari, de­sigur ’l-a fi trimis în infern, dacă într’o bună diminâță nu s’ar fi convertit. El avea unul din acele caractere, cai nu fac nici o dată un lucru pe jumătate; și sfără­mând tóte relațiunile, tóte obiceiurile vieței sal trecute, el se călugări. Din acel moment el se pui

Next