Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-09-16 / nr. 104
Anul al 9-lea No. 104 Apare Duminica, Mercurea și Vinerea IASSI, Mercuri 18 (28 Sept.) 1881. Prețul alioBiamentelor < risf iSST, pe an ^4 f**— Pe semestru 12 fr. pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe ar. 28 fr.—pe semestru U fr.— pe trimestru 7 fr. STREI NAT .........................................4P fr.— INSERȚIUNI Și RECLAME, răndul 60 b. SCĂRI LOCALE » 1 b. Epistole neflancate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. O a. 1en. drv. 1 Septa, manei Un IVI*. 90 huni ANUNCIU MV of. Weltzsecfeer (strada Buna-Vestire Nr. 1, casele d-lui Clementi Haritonescu) a reînceput lecțiile sale private de limbi străine și la 1 Septemvre va redeschide internatul seu de băeți. înscrieri in fiecare Li de la 1—6. 17. Prețul Aiunciurilor Pentru FRANCIA : S8 primesc anunciuri la D-l. Aclam negotiant-commissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Monlmarte h 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbacligasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un JVr. 20 buni STIL VECHI---------------dUA PATRONUL ȘILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | țIUA_____ | PATRONUL țILEI_________| Râs. Soar. Apusul Soar Septembre. Duminica Martirul Corneliu Centurionul. H Duminică Firman. «Zic 14 Luni (f) înălțarea Sf. Cruci. (post. La 13 Septembre la 1 oară de map- 27 !"”. Tustine. & o 15 Marti Sf. Mart. Nichita romană din Dacia. “ A . 7 , . ... Jarfci . Come. "“În 16 Mercuri S-ta M. Mart. Eufimia te. Luna noua cu ploae, frig și vânt. 28 Mercuri^apere. 6 64 5 4_ 17 Joi S-ta Mart. Sofia, Agapi, Pisti și Elpida. £* ^ ^cbel. 5 55 _ 18 Vineri Cuviosul Părinte Eumeniu. n . »[ne« Speme. f_42 19 ___________Sâmbătă S. S. Mart. Trof. Savat și Dovimed. 10cfc Sâmbătă Remi. ___________ 5 57 5 42 Avocat Ion Micolescu fost consilier și președinte la Curtea de Apel din Iași, îmbrățișând profesiunea de avocat, se recomandă că va primi și pleda procese inaintea autorităților din țară. Locuința strada Carol casa Jokey Club. MMe inchiriet De la Sf. Dimitrie sau de acuma 5 odăi, grajdi, șură, bucătărie, pivniță, apă bună, fiind trotuar de asfalt. Se pot da și părți la subsemnata strada 40 sfinți. (388—5) Eufrosina Urechiă ap inphiript un masasin cu cinci Lc IIIul Ml ICI căperi, ocupat acuma de Intrepositari Regiei Monopolului Tutunurilor, este de dat cu chirie de la Sf. Dimitrie anul curent, a se adresa la comptuarul D-lor I. Neuschotz et. Comp. (360—12). Au imchiriat rândul de sus a caselor L c IliCulllcl D-nei Bassereau, foste N. Mavrocordat, din Strada Sft. Haralamb, unde se află actualminte Consulatul Frances. Apartamentul este compus de 8 odăi, salon, bucătărie, spălătorie, odăi pentru slugi, pivniță și camară pentru lemne. A se adresa la Dl. C. Gall, strada Sfântul Theodor. (390—3) üír. •/. numiri a i’honneur de prévenir sa nombreuse clientéle qu’â partir du 1-er Octobre prochain, îl transférera définitivement ses magasins â JBucarest, Calea Victoriei Ar. 51, sans laisser â Iassy la moindre succur. sale, comme le bruit s’en est faussement répandu. II informe, en mérne temps, les per sonnes de la Province qui voudront bien continuer â l’honorer de leur cohfiance qu’il rnettra le mérne empressement et les mémes soins, que par le passé, á exécuter les commandes qu’elles lui adresseront. (330—16), AVOCATUL C. L E O N A R D E S C U Profesore la Universitatea de Iași, interconduse din voiagiu are onore de a face cunoscut onorabilei sale clientele. Biroul să află tot in domiciliul său ; strada Păcurari, casa Goldenthal Orele de consultațiuni de la 8—lojum. ant. merid. și de la 4—7 p. m. (386—20). Odăi de inchirie. La Dl. I. Vivoski, etajul de sus, vis-âvis de otelul Binder. (389 —5), TELEGRAME 6onstantinopoli 28 sept. E probabil că sultanul va trimite în Egipet nu un comisar estraordinar, ci pe un adjutant al său, spre a duce o scrisore relativă la ultimele evenimente de la Cair și consiliând prudența. Carlsruhe 28 sept. Regele Suediei a plecat în Suedia, și imperatorul Wilhelm la Baden-Baden, unde va sta câtva timp lângă imperatrice. Viena 24 sept. „Corespondența politică“ primește din Constantinopol urmatorea telegramă: Sultanul a întrebat pe Halim pașa dacă este dispus să primescă tronul Egiptului in mod prealabil pentru 5 ani de zile. Halim a răspuns afirmativ: Aceeași corespondență declară că Rusia niciodată nu a făcut demersuri pe lângă Europa relativ la măsurile împotriva nihiliștilor. Viena 24 sept. Congresul literar internațional a hotărit ca viitorul congres să aibă 100 În Italia Pans 23 sept. Renta română 5 la sută sa reurcat la cursul de 93.00. IAȘI, 15 Septembre, 1881. In două Zile de-a rîndul, duminică și luni, colegiile al IV-le și al IlI-le comunale din Iași aleseră cu o mare majoritate pe candidații partidei liberale naționale, pe cari publicul ieșan îi cunoște din placardele afișate pe marii orașului. Pentru a satisface însă curiositatea cetitorilor noștri din celelalte județe vom publică aici listele candidaților în aceste colegii a ambelor partide în luptă. La colegiul al IV-le au întrunit majoritate de voturi d-nn: Dimitrie Gusti 542 voturi; Al. Stamatopulo, 499 ; Al. Vasiliu Roșiu 483 ; I. C. Barozi 506; N. Papadopulo, 505; contra candidaților oposițiunei unite, d. Anton Camban care a întrunit 199 voturi; Const. Lepădatu 225 ; Dim. Gheorghiu 204; Maior Gh. Hazu 185 și Iancu Mihailescu 187. La colegiul al III-le au isbutit de asemine și cu o majoritate relativ mai mare chiar decât în col. IV-le iarăși candidații partidului liberal-național, d-nii: loan Ornescu, loan Bogdan, Gheorghe Popovici, Grigorie I. Buicliu contra d-lor Panache Ciure, V. Mihailescu, Manoil ChianouUlo și G. Nițescu. Astfel cele două colegii din Iași, al poporului și al inteligenței, după cum zic cei cari isbutesc în alegeri, sau colegiul nulă și cel al omenilor dependenți, după cum să esprimă cei cari cad, au dovedit cu urna electorală în mână ca îi pun totă încrederea lor in bărbații cari compun în urba nostră partidul național-liberal. Eată clar că, după zisele „Luceafărului“, lașul se luminăză eșind din intunericul politic vnr care zăcea până acum. XT Juvju.ii ixi înaaia Uîu Jji cu multă lumină politică să nu rezulte confuzie și întunecime în administrațiunea comunei nistre. De altm îșterea rezultatul alegerilor de duminică și luni nu ne surprinde de loc, căci el era prevăzut încă de la ultimele alegeri pentru cei doi deputați, când colegiul al III-le s’a rostit în acelaș sens ca și astăzi. Argumentele de tot soiul de cari dispune partidul național-liberal sunt atâtea mijloce de convingere contra cărora este peste putință de a rezista chiar în Iași—citadela oposițiunei— după cum se credea pănă acum de unii. Cunoscând pe de o parte mijlocele persuasive ale partidului de la putere iar pe de altă parte caracterele inflecsibile ale majorităței alegătorilor noștri, nu putem considera acestă alegere decât ca îndeplinirea unei simple formalități constituționale prin care se consacra un fapt pregătit, prevăzut și alcătuit mai dinainte. Credința nostră intimă este că, dacă mâne dimineță, s’ar crea în Iași unui alt grup politic, diametralmente opus celui care este astăzi la putere, aceiași situațiune, majoritate independentă din al III și al IV colegiu va scote din urnă candidați care să fie espresiunea pură al acelui grup politic. Acesta dovedește că dacă am câștigat mult in abilitate politică am perdut însă și mai mult în moravuri cetățenești. CHESTIUNEA ARMENÁ Dintre toate stipulațiunile tratatului de Berlin una singură n’a dobândit pănă acum nici macar un început de esecuțiune. Voim se vorbim despre reformele și îmbunătățirele ce conform articol din acel tratat guvernul otoman se angajază ca să le introducă în provinciile locuite de Armeni. Suferințele națiunei armene sunt un fapt patent pe care toată lumea dmpreună cu Turcia îl cunosc foarte bine. Este peste putință de a încăpea în cadrul unui singur articol de ziar numărul persecuțiunilor, a furturilor și a asasinatelor a căror victime sunt Armeni din partea populațiunei sălbatice a kurzilor. La această tristă perspectivă a persecuțiunilor și devastărilor din partea kurzilor se adauge și acea a replicității și a bărbăției funcționarilor Porții cari fac pe nenorociții Armeni să trăească într’o stare permanentă de griji și de groasă, cari devine cu atât mai mari cu cât ei sunt zilnic victemele nenorocite și martorii triști a unor fapte atroce. Națiunea armeană este cu atât mai îngrijită cu căt vede stăngănduse în deșert strigătele de desnădăjduire pe care le ridică din toate părțile fără a descepta vr’o simpatie din partea guvernului ottoman pentru atătea nenorociri. De vr’o doi ani încoace diplomația europeană au avut a se ocupa de mai multe ori cu chestiunea armeană. Mulțumită însă acelui sistem de tertipuri, prin mijlocul cărora oamenii politici ai Turciei știu a amănă la infinit soluțiunea acelor chestiuni ce nu le convine, nici pănă astăzi soarta nenorociților Armeni nu s’a îndulcit intru nimic. Silit de puterile Europene, guvernul otoman se văzu nevoit de a trimite în cele din urmă pe Abbedin Pașa și pe Manase Efende pentru a studia la fața locului reformele și îmbunătățirile de introdus în Armenia. Sosirea lor a aruncat spaima atât in spiritul beylor kurzi cât și în acel al funcționarilor publici. Anchetele serioase făcute de acești doi funcționari pentru a descoperi crimele și abuzurile ce se comisese de câtre răufăcători au dat resultatele pe care toată Europa le cunoasce. Părerea lui Abbedin și Manase Efende era că țara să fie curățită de kurzi cari trebuiau să fie exilați în Albania. Dar noi știm cu toții cum însuși Sultanul au gradat și pus în libertate pe șaptezeci de Kur H, exilați și internați în Constantinopole, la cea întâi zi a Baerumului. Toți acei care cetesc ziarele au veflat cum așa (zișii bei Kurzi, cari nu’s decât nisce miserabili bandiți, au isbutit, nu se scie cum, se rămănă în Constantinopole și se înjungheze în favoarea tovarășilor lor de tâlhării și asasinate. Se vede că este o fatalitate pentru Turcia de a lucra totdeauna contra propriilor ei interese. In loc de a aplica cu sinceritate reformele și îmbunătățirele pre- FOILETON J. ARNAULT T JEU JESA (Urmare). — D-leule ! dreptate ! răsbunare ! D-leule ! Ea audea însă zgomotul pașilor ce se perdea in depărtare ; ea era singură, pentru totdeauna, părăsită de-acel pe care-l iubisă atât de mult. Când nu mai audi nimic, când înțălesă că nu mai era nimeni lângă ea decât dătrânul călugăr, care fusese spectatorul liniștit al acestei scene, ea simți rece pănă la inimă, ei păru că lumina luminărilor părea, și prapurile ce erau relemate de păreți se mișcau cu un zgomot înăbușit; ea vru să fugă, însă genunchii i se îndoiră și călu nemișcată, ca moartă pe lespezile altarului. Când își reveni in sine, călugărul și cei doi cerșetori erau lângă dânsa ; ei o râde masă de-un stâlp, și câte și trei păreau forte uimiți de presența ei.— Fiica mea frsă călugărul, trebue să te supui voinței lui D-leu, și mergi cât mai curând la familia d-tale... — Nici o dată întreruptă ea ca energie, nu mai am familie! Sunt singură in lume... — Unde vrei să mergi ? — Nu știu, pentru noptea asta, părinte, dă’mi aștl, îngădue ca să stau aici... Ea se sculă poticnind , mersă in capela mortuară de se pusă în genunchi lingă mort, privirea ei fixă și fără lacrimi, nu se mai luă de pe acea figură lividă; ar fi dis cineva m că ea caută, in acea imagină a repausului etern, puterea de a suporta greutățile și durerile vieței. Călugărul începu rugăciunile, și cei doi cerșitori se depărtară. — Dacă’ți-ași fi cunoscut gândul,lisă Paco Rosales cu necaz, poți fi sigur că nu’l-ai fi împlinit; și acea căsătorie ar fi fost acum celebrată. Pe numele lui Christos,lisă Tovalito, răsbunându’mi, am scăpat pe acea copilă. Don Alonzo ar fi găsit orecare mijloce să’și sfărâme căsătoria; și ea n’ar fi fost femeia lui, ci metresa lui, o metresă pe care ar fi părăsit’o după ce amorul lui s’ar fi mai recit. Inimă miserabilă și lașă! ce’i-a trebuit ca să’l dispartă ? un ordin, o amenințare ! — Nu văd decât un mijloc de a repara acastă nenorocire,zisă Paco Rosales, trebuie să mergem să spunem donei Beatrix de Vasconcellos că fiica sa e regăsită. Mai intéiu vom căpăta o bună recompensă, apoi lucrurile pute se vor aranja. — Nu cred că tote aceste să aibă vreun sfârșit bun . Când chiar dona Theresa ar spune numele răpitorului ei, ea nu va capata dreptate. Mai mare decât un Medina-Sidonia nu’i decât regile, și afară de crima de les-majestate... Insă ziua în care un Medina-Sidonia va fi cu probe acusat,averea lui, titlurile lui, chiar capul lui e în joc... — Bab ! întrerupsă Paco, cu un aer jumătate serios și jumătate luător în rîs. Acum când tu nu mai ești pe acolo să ajuți tóte aceste conspirații și să duci scrisori la curtea Portugaliei, regele stăpânul nostru, pare să dormi liniștit. Era aprope de lună, era ura rugăciunelor de dimineță; călugării erau să intre in capelă. Părintele Cyrilo ordonă Theresei să se scule, și pentru a o păzi de tote privirile curiose, el o ascunsă in confesional. Nenorocita fată părea că’și-a perdut conștiința situațiunei sale; puterea, voința, inteligența sa erau nimicite, ea nu’și simțea existența decât printr’o durere instinctivă, care o făcea să verse lacrimi abundente. Tovalito reintră în biserică pentru a vedea ce făcea ea, și trebui s’o caute un moment înainte de-a o vedea îngenunchiată într’un altar in fundul unei capele obscure. El fu cuprins de milă la vederea ei; din acest moment remușcarea’i cuprinsă, și’i mări și mai mult ura ce-o purta in inimă. El nu considera slăbiciunea și mizeria lui ci numai trebuința de a se răsbuna, și el îngenunchia cu evlavie spre a ruga pe D-leu și sf. lui patron, de a’i inspira vr’un mijloc de a lovi cu siguranță pe don Alonzo de Gusman. Paco Rosales plecase spre dona Beatrix de Vasconcellos, care se reîntorsese la casa sa din oraș. Nu era altă vorbă in mahalaua sf. feciore de los Desemparados decât de disparițiunea donei Theresa. Tóte căutările fusesă zădarnice, nimeni nu știa numele acelui cu care fugise ea, și toți erau convinși că fugise cu un amant. Era forte de dimineță. Paco Rosales se pusă pe o petră vis-a-vis de casa donei Beatrix de Vasconcellos pănă ce va eși vr’un servitor. Cu tote că el nu s’ar fi rușinat câtuși de puțin chiar dacă ar fi trebuit să vorbască regelui, cu tote acestea nu se hazardă a trage clopotul, ci aștepta cu umilință în timp de o oră. In fine ușa se deschise și dona Beatrixe și ea singură urmată de un fecior care ținea cartea ei de rugăciuni și cavoul de atlas. Ea se ducea la biserică pentru a asculta prima leturghie. Bătrâna damă luasă doliul ca cum fiica sa ar fi fost morta. După acel mare scandal ea concediase totă familia, și se întorsesă de se închise in casă. Don Antonio de Guevara plecase chiar in acea nopte la regimentul seu. — Domnă,lise Paco intinzând pălăria prin puterea obicinuinței. Iți aduc o fericită noutate , am vănit pe dona Theresa pe Almeda, ea a intrat in biserica dominicanilor, fără îndoială spre a’și face rugăciunea. Bătrána damă deveni palidă. — Theresa! fiica mea strigă ea, haide ! Insă ea’și stăpâni acestă primă mișcare și reluă cu o voce mai puțin mișcată. — Era ea singură Paco ? — Singură domnă. — Destul, reintorce-te unde ai lăsat’o și n’o perde din vedere. Du-te Paco grabește te. VIII. Pocainița. Dona Beatrix se intorse acasă, și trimisă la moment, să cheme pe bătrânul canonic , rudă de aprope a reposatului ei bărbat, in care avea multă incredire. Nu era unul din acei veseli beneficienți, cari dirijază cu durcață averea bisericei, și a cărui devoțiune acomodantă, spulă păcatile, și nu se arați prea severi asupra pocăinței. Don Ignacio de Vasconcellos fusese in tinereța sa un om de lume, chiar se istorisau câteva greșeli, cari, desigur ’l-a fi trimis în infern, dacă într’o bună diminâță nu s’ar fi convertit. El avea unul din acele caractere, cai nu fac nici o dată un lucru pe jumătate; și sfărămând tóte relațiunile, tóte obiceiurile vieței sal trecute, el se călugări. Din acel moment el se pui