Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-11-08 / nr. 127

CURIERUL (TH. BALASSA­N) Anul al 9-lea No. 127. IASSI, Duminică 8 (20 Noembre.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, prețul abonamentelor fN iA­HtOr, an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe­­ a. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.........................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul 60 b. SCĂRI LOCALE » Epistole ne­francate nu se primesc.1 fr. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Un­iri*. 20 bani FOAEA INTERESELOR GENERALE. a.lend.ar'u.l p t a m. anei STIL VECHI PIPA PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA j STIL NOD j ț>­I ü­A | PATRONUL P­I­LE­I_________| R&a. Soar. [ Apusul Soar. “Noembre. ' '­­==­­ “ ‘ 'înocmi­re'. ' ..... 8 Duminică (­J­) Arhanghelii Mihail și Ciavril. 20 Duminică Edmond. „­­ 9 Luni Sinții Mart. Onisifor și Porfir. 21 Luni Present, N. D. ‘ 4 4 07 10 Marți Sînții Apost. Olimpiu, Radion și Oreat. La 10 Noembre la 12 ore­dina. Im­ *2 Marți Cecilie. 4 4—27 11 Me­rc­uri Sinții Mart. Mina. Victor și Vicențiu. 23 Mercuri Olciment. 7~ 0 * 12 Joi Păr loan arhiep. Alexandriei. * mina noua cu tmn lunecos. 24 Joi Flore. 7- 8 4-26 13 Vineri Sf. Păr. loan Crisostomul. 25 Vineri Catherine, 7 si t 14 Sâmbătă Sf. Apostol Filip din cei 12­­ las, post, nașt. 26 Sămbătă Lin, p.­­ 11 4/4 . Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-comm­issionaire 4, rue Clement Paris, D, L. Daube , C-ie, 31 bis, Taubourg Mont­­marte , 31, Passage Verdean, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien., Vincens Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L8b Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C­ o Reimergasse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un ilte. 20 bani Prețul An unei lirelor 60,000 lei noi sunt de dat cu prima ipotecă, în totul­ sau in parte. A se adresa la Domna Maria SingurOY, strada Păcurari casele Goldental. (466—10) Ho­norntaro de ^ună voe caseIe melasî" L­ C Vcluljari tuate la Copou, strada Lă­țescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiiosâ pentru legume, două grădini pentru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță fe­­redeu, fântână, în fine tote atenansele nece­sare. Pentru informațiuni a se adresa la sub­semnata proprietară in aceleași case, Sevastie Stegărescu. La Grefa Curții Secția I. Se află de vânzare timbru de ori­ce valore necesar tacselor și actelor de procedură. D-nii avocați și inpricinați de prin locuri depărtate, pentru ușurința D-n­ilor, pot trimeti direct Curței, pe lângă apeluri, revizuiri, oposițiuni etc. in locul talsei monedă hărtie ipotecară, unde se va înlocui cu timbru de aceiaș valore. Asemenea este de vânzare esplicațiuni proce­dure­ civile, de Nanovia nu și jurisprudență Curței de Casații de Iconomii. Cofetăria Alexandru Au sosit cructc^ itom fufatu’, ciocolată­ Jor aline de sparis. Cromograful­ Român necessar și de cea mai mare inlesnire tuturor celor ce au de reprodus scrierile lor TV în multe exemplare SE AFLA DE VĂNDARE IN IASSY cu prețuri reduse la Tipografia Națională, la Librăria Scotelor, la Librăria P. C. Popovici, la Magasia DD-lor Hirs et Finke. Di îilopn as­eastă costă 8 lei NOTA. Asupra unei comenzi de peste 50 lei, se face DD-lor Librari un rabat de 10%. Pentru explicațiuni mai ample și comenzi de prin județe a se adre­sa cătră Dl. A. Buiucliu, Iassy, stra­da Butu. (451—10) Do inphirioi de acuma, 4 odăi în bucă­ția mumiei tărie pivnit Tip.^.vi3 de la Curtea de Apel No. 129 strada Păcurari. (455—12) M. Kuttchan. LA T­E­L­E­G­R­A­M fî Constantinopoli 15 nov. O depeșă ofi­cială expedată din Djedali cătră Porta, confirmă știrile despre lățirea Cholerei in Mecca ; de la 2—6 nov. a fost 635 morți. Depeșa mai semnalază că sunt un mare număr de Cholerici, printre peregrinii ce sosesc la Djedah. In urma negocierilor cu delegatul en­­glez, pentru emigrațiune, Porta a autori­­zat pe evreii din Germania, Rusia și Ro­mânia, de a emigra in Turcia, afară de Palestina, sub condițiune ca emigrații să devie supuși Otomani. Viena 16 nov. Delegațiunea ungară a votat definitiv budgetele, și a adoptat bud­getul armatei aprope in întregime, după propunerea comisiunei sale. Constantinopoli 16 nov. In ședința de astă­d­i a comisiunei financiare turco-ruse, Novicoff respun­zând cererea făcută de co­misarii Turci in ultima ședință anunță că a primit de la guvernul său instrucțiuni pentru a determina anuitatea ce Turcia trebue să plătescă, pentru regularea in­­demnităței de resboi, dar după cum in­strucțiunile îi lasă o mare latitudine, ț­ice că nu ar putea să fixeze nimic înainte de a cunoște intențiunile precise ale forței. Atunci chestiunea garanțielor fu reînce­pută și Novicoff a cerut mai ales ca ga­­ranțiele să fie localisate și nu împrăștiate pentru a se facilita controlul Rusiei. După o discuție fără resultat dar considerată ca satisfacerere, comisarii turci au promis să respundă formal in viitorea ședință, conform cererei lui Novicoff. Paris 16 nov Se vorbește despre nu­mirea d-lor Challemel-Lacour ambasador la Berlin, Leon Renault la Petersbarg și Duchâtel la Londra. O depeșă a lui Granville din 4 nov.­­lice că Anglia dorind ca Egipetul să se bucure de independența administrativă a­­sigurată prin firmanuri, dorește tot­odată de a menținea legătura ce unește Egipe­tul cu Turcia, ca cea mai bună garanție contra intervențiunei străine. Granville a­­re motivul de a crede că Francia este a­­nimată de aceleași vederi. Berlin 16 nov. «Gazeta Crucei» (zice că din întrevederea lui Bismark cu împă­ratul Wilhelm, asupra raportului cancela­rului relativ la alegere și asupra nouei situațiuni a partidelor politice in Reich­stag, a resultat o deplină înțelegere asu­pra aprecierei situațiunei actuale și asu­pra politicei, ce trebue să se urmeze. Du­pă «Gazeta Crucei“ se așteptă in curând o manifestație in acest sens. Cardinalul Hohenlohe a sosit aici. Tunis 16 nov. Insurgenții din Tunisia se înțeleg să facă supunerea lor colectivă. Berlin 16 nov. "Gazeta Germaniei de Nord" află că Bismark n’a dat demisia cătră imparatul nici înscris nici verbal. Cancelarul a cerut M. Sale autoritarea de a negocia cu francțiunele catolice-liberale ce formeză majoritatea in Reichstag pen­tru a se ști dacă ar fi gata, și in ce con­­dițiuni, a lua guvernul imperiului, ambele fracțiuni împreună sau numai una singu­ră ? Decisia împăratului nu este așteptată de­cât după constituirea Reichstagului. Viena 16 nov. Delegațiunea ungară a aprobat creditul pentru întreținerea tru­pelor in provinciele ocupate, in cursul discuțiunei Tisza și Szlavvy au demonstrat că contrar obiecțiunei lui Apponyi guver­nul austro-ungar are dreptul de a intro­duce legea asupra armatei in Bosnia și Herzegovina. Paris 16 nov. Generalul Mirabel a fost numit șef de stat major general al mi­nisterului de resboi. Demisiunea genera­lului Chanzy ambasador din Petersburg și cea a lui Saint-Vallier ambasador, din Berlin, sunt confirmate. Tunis 17 nov. Saussier a sosit la Djel­­ma la 13 nov., ajungând pe insurgenții ce fugeau la Sudcapura cu un convoi de turme. După o scurtă încăerare insurgenții lă­sară un mare număr de morți pe câmpul de batae. Berlin 17 nov. Sesiunea Reichstagu­lui a fost deschisă astă­­zi. Discursul tro­nului cetit de Bismark anunță budgetul pentru 1882 probând bunele resultate ale politicei economice, apoi guvernul enu­­meră proiectele ce vor fi presentate adu­­nărei relativ la uniunea vamală a Ham­­burgului, asupra prelungirei periodelor le­gislative, asupra asigurărilor lucrătorilor sau monopolul tutunurilor, asupra spori­­rei impositului pe băuturi a căror veni­turi sunt destinate pentru stabilirea im­­positelor directe prea grele in țerile im­periului și a ușura impositele comunale indirecte. Tendințele­­ fisului discurs nu ascund nici o gândire secretă fiscală sau reacționară. Imperatul in discursul său de deschidere exprimă cu bucurie deplina sa satisfacțiune pentru starea actuală a po­liticei străine. Ast­fel­­ zice că in timpul celor din urmă­­ zece ani contrar temeri­lor ce s’au simțit, pacea fu conservată, și nici o dată nu s’a vé­zut un viitor cu o așa de mare încredere ca anul acesta, între­vederile de la Gastein și Danțig fură es­­presiunea raporturilor intime personale și politice care unesc aceste monarhii. Ra­porturile, grație încrederei reciproce, sunt garantate și asigurate pentru menținerea­­ prelungită a păcei, isbutind într’un com­plect acord politica celor trei curți impe­riale. Raporturile Germaniei cu tote cele­lalte puteri sunt de asemenea din cele mai amicale și încrederea ce poporele au in­certitudinea politicei pacifice a Germaniei, câștigă pretitudinea consistentă. Se consi­deră ca principală datorie înaintea lui D­­ilen și a patriei, de a se fortifica și jus­tifica acastă încredere. 200 deputați erau presenți la deschi­derea Reichstagului. Bismark a comunicat că imparatul fu îm­pedicat de a deschide in personă sesiunea in urma unei indis­­posițiuni. Ministrul Bavariei a strigat: Trăiască Imparatul! și acest strigăt a fost repetat cu entusiasm de toți asistenții. Roma 17 nov. Regele, Regina și Prin­cipele au sosit și au fost primiți cu a­­clamațiuni. 18 asociațiuni cu baniere se aflau la gară, și vr’o 4000 persóne înso­țiră trăsura regală pănă la Quirinal unde Maj. Lor și cu Prințul apărură in balcon și mulțumiră mulțimei. In cameră după mai multe lucrări, De­press presidentul consiliului, a declarat că va spune mâni dacă și când va res­­punde la interpelațiunile deja făcute de mai mulți deputați. D. Mancini anunță că in curând va distribui cartea verde. IAȘI, 7 Noembre 1881. Chestiunea Dunărei preocupând in a­­cest moment toată suflarea din Romănia ne grăbim a da cel întâi loc următorului articol: Chestiunea Dunării. »Romăni din patru unghiuri, acum ori niciodată „ Unițivi in cuget, unițive ’nsimțiri­­ »Strigași in lumea largă că: Dunărea i firt­rata: ,Prin Intrigă și «Hă, vțelene unel­tiri.« Andrei Mureșanu. Sunt 40 de ani de când Bardul Transilvaniei unicul Bard ilustru, ce sermana Transilvania putu produce de când se află sub gherile Austriei!— strigă din sufletul seu Românesc sub torturile censurei: „că Dunărea­ i fu­rată prin intrigă și silă, viclene unel­tiri și eata ca acel strigăt profe­tic astăz­i se realiseză. Astăzi vicle­­nile uneltiri austriace buimăcind pu­terile Europei sunt in ajun de a pune ghera pe bătrânul Danubiu, artera prin­cipală de viață economică a României.“ Chestiunea e forte gravă pentru noi, e mult mai gravă de­cât tote ches­tiunile ce frământă partițiile in sinul României. Nu a fost de ajuns perderea de a doua oră a o parte din Basarabia, nu ajunse impunerea de a impământini pe acei străini cari nici o dată n’au simpatisat cu Românii; nu ajunse res­­cumpararea drumurilor de fer, care a îngenunchiat țara cătră străini, a con­tribui să mai renunciam și la drep­turile nostre ab antiquo asupra Du­nărei ? Când era vorba de a se proclama Regatul Român— foile austriace Mi­ceau : Austria consimte a recunoște regatul, căci speră că și Romănia la rândul ei va ține semă de acesta și­ va căuta a fi recunoscătore.“ Acel moment a sosit și astăzi aus­tria crede că Romănia, dacă nu vrea să trecă de ingreta, trebue să consimtă la perderea Dunărei! FOILETON Ponson du Terrail. 10 DIAMANTUL COMANDORULUI D (Urmare). — Eu cunosc unul tot așa de frumos, (lasă atunci contele Hector, a fost plătit cu trei milione la un căutător de mărgărintare, și era destinat pentru Ma­rele Senior. Dar el a că­­zut în puterea cavalerilor de Malta, și a rămas în posesiunea comandorului fregatei Ordinei care pusă mâna pe vasul turcesc care-l ducea.­­ Și ce-a făcut comandorul cu el ? întrebă ar­hiducesa cu curiositate. — L­a păstrat, răspunsă comtele. — Așa­dar acest comandor era forte bogat ? — In destul, doamnă. Frații Bod­m­er, juvaergii reginei Marie-Antoinette, jidovii Crammer, din Ber­lin, juvaergii curiei, însuși țarul, au făcut propuneri comandorului, dar el a refuzat. — Ei cunoșteți ? întrebă Imparatul. — E moșul meu, răspunsă comtele. — Ah! strigă tânăra arhhiducesă privind pe cei doi frați, dac’ași avea un asemenea diamant, ași fi cea mai fericită dintre principese. — Și eu, ași face feld­mareșal pe cel care’mi’l-ar aduce, adăogă imparatul. Cei doi frați părăsiră jocul împăratului în prada unei rătăciri. x — Chiar dac’ar trebui să silesc pe moșul meu comandorul, murmură comtele, voi avea diamantul. Vicomtele se gândea că arhiducesa dorisă să’l po­­sedă, și făcu acelaș jurământ ca și fratele seu. Dar care nu fu bucuria lor când, chiar a doua­­ zi, un curier din Francia le adusă o scrisore de la Pan­­drille, intendentul Montmorinului! Acestă scrisóre se anunța mortea comandorului, și le transmitea co­pia deșănțatului codicil pe care defunctul îi anexase la testamentul seu. In acest timp, serviciul poștelor era forte rău or­­ganisat, subordonat forte adese­ori întâmplărilor ma­rilor resbóe cari desolau Europa. Mai mult încă, fie intențiunea răutăciosului intendent, fie pură negli­­jență, el scrisese Malteverților mai tărziu de­cât după o lună de la mortea moșului lor, ceia ce făcu că, cu totă graba ce-o pusese pentru a părăsi Viena, contele Hector și fratele său nu sosise la Montmo­­rin de­cât cu câte­va­­ zile înainte de contesa Du­­rand, vara lor primară. După cum se vede, acelaș scop aducea pe Mal­­teverți la Montmorin. Numai cât lăcomia nu avea nici o parte în ar^ătorea dorință ce-o aveau de a pune mâna pe diamant, și în proiectul lor era o­are­­care parte cavalerescă. Comtele era un om cu totul diferit de vicomtele, fratele său mai mic, de­și-i samana la fisic. Aspru, măreț, cu inima sacată de acestă pasiune misteriosă, devotat pentru viitor la calculile sterpe ale ambiționei, totuși nu-i lipsea de foc bravura stră­lucită și îndrăzneță care era apanagiul robuștilor săi strămoși; dar mai mult diplomat de­cât soldat, el ascundea sub uniforma sa prudența viclână și spi­ritul de intrigă al unui curtizan. El era capul care cugetă, ceia ce face mai mult de­cât brațul care lucrăză, și era pentru sistemul că e absurd a în­trebuința forța, acolo unde viclenia’i de ajuns. Raoul, din contra, era brav, îndrăzneț, gâlcevitor, cap rău, de o natură violentă și tot­de­una gata a spinteca pe ori­cine se opunea voinței lor. Când Malteveriii sosiră la Montmorin, cei­l­alți codere­li, afară de comtesa, se găseau deja adunați acolo. Comtele’i judecă dintr’o aruncătură de ochi, și când fu singur cu fratele seu, în camera roșă pe care codicilul comandorului le-o dădea de locuință, el îi ținu următorul discurs : — Raoul, amicul meu, n’avem a face aici de­cât cu niște netoți și bătrâni, și noi vom fi de trei ori proști dacă nu vom avea diamantul. Totuși, păre­rea mea’i că trebue să fim prudenți. — Și pentru ce ? (lasă impetuosul Raoul: dacă un altul va găsi diamantul, trebui-va să’l ucidem ?... — Scumpul meu, replică cu recelă comtele, să nu uităm că suntem în Francia, și că regimul im­perial e armat cu judecători, cu avocați și cu acea întregă legiune de omeni de lege cari găsesc tot­­de­una că’i un lucru rău ca să se ucidă pe cine­va, când acel cine­va ar fi chiar un imbecil ca Bon­­temps de Saint-Christol, vărul nostru. — Mi se pare că nu mai suntem Francesi, in­­trem­psă Raoul cu măreție. — Un lucru mai mult încă pentru care vor fi încântați a ne face proces, dacă vom eși din mar­­ginele legalităței. Trebue deci, mai întăi și cât se va putea mai degrabă, să căutăm diamantul; de’l va găsi un altul, vom vedea ce’i de făcut. Comtele vorbiră cu prudență, Raoul plecă capul ca semn că primește. —• Acum, urmă Hector, trebue să’ncepem de la început, adică să căutăm aici înainte de a face cer­cetări în afară. Apartamentul era tapisat cu o mare tapițerie al că­rei culor făcusă să i se deie numele de camera roșă. Malteveriți sondară zidurile cu pumnul, sperând a au­li resunând a deșert în vr’o parte ore­care, ei examinară lemnăriele, parchetul, plafondul, răs­coliră placardele și mobilele, și sfârșiră prin a ve­dea în colțul cel mai întunecos al camerei un ve­­chiu sipet de stejar pe care-l deschiseră. Sipetul cuprindea un cofret, și în acest cofret era o cheie de care era legată o etichetă de hârtie în­gălbenită.­­ Cheia subteranelor Cousinului!­­lisă comtele. Pe D-­leul meu, strigă el, cine ne pote spune că diamantul nu’i în subterane ? Când un zgârcit are de ascuns o cometa, o îngropa tot­de-una într’o subterană. Vicomtele examină cofretul, și scosă de-o­dată o esclamațiune de surprindere: — Un fund dublu­­ lisă el, și’n acest fund dublu o hârtie. Comtele luă hârtia și citi: «Diamantul e îngropat într’un cofret de fier. A­­cest cofret e ascuns în subterana care conduce la Cousin, a doua galerie, la aprope o sută opt­­zeci de pași de la gură." Aceste câte­va linii erau scrise de mâna coman­dorului. Tinerii schimbară o privire de triumf: — A nostru’i diamantul­ murmurară ei. — Dar, objed­ă Raoul, unde’i subterana ? — Nu știu. — Pandrille ne va spune. — Nu,­­lasă prudentul comte Hector. Pandrille ne va fura pate ; o subterană e ușor de găsit, s’o cău­tăm noi înși­ne. Deci de la sosirea lor, coherețlii lucrau fie­care după cum credea de cuviință, ne­întrunindu-să de­cât la masă. (Va urma). *

Next