Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-11-08 / nr. 127
CURIERUL (TH. BALASSAN) Anul al 9-lea No. 127. IASSI, Duminică 8 (20 Noembre.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, prețul abonamentelor fN iAHtOr, an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe a. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.........................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul 60 b. SCĂRI LOCALE » Epistole nefrancate nu se primesc.1 fr. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Uniri*. 20 bani FOAEA INTERESELOR GENERALE. a.lend.ar'u.l p t a m. anei STIL VECHI PIPA PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA j STIL NOD j ț>I üA | PATRONUL PILEI_________| R&a. Soar. [ Apusul Soar. “Noembre. ' '== “ ‘ 'înocmire'. ' ..... 8 Duminică (J) Arhanghelii Mihail și Ciavril. 20 Duminică Edmond. „ 9 Luni Sinții Mart. Onisifor și Porfir. 21 Luni Present, N. D. ‘ 4 4 07 10 Marți Sînții Apost. Olimpiu, Radion și Oreat. La 10 Noembre la 12 oredina. Im *2 Marți Cecilie. 4 4—27 11 Mercuri Sinții Mart. Mina. Victor și Vicențiu. 23 Mercuri Olciment. 7~ 0 * 12 Joi Păr loan arhiep. Alexandriei. * mina noua cu tmn lunecos. 24 Joi Flore. 7- 8 4-26 13 Vineri Sf. Păr. loan Crisostomul. 25 Vineri Catherine, 7 si t 14 Sâmbătă Sf. Apostol Filip din cei 12 las, post, nașt. 26 Sămbătă Lin, p. 11 4/4 . Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris, D, L. Daube , C-ie, 31 bis, Taubourg Montmarte , 31, Passage Verdean, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien., Vincens Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L8b Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C o Reimergasse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un ilte. 20 bani Prețul An unei lirelor 60,000 lei noi sunt de dat cu prima ipotecă, în totul sau in parte. A se adresa la Domna Maria SingurOY, strada Păcurari casele Goldental. (466—10) Honorntaro de ^ună voe caseIe melasî" L C Vcluljari tuate la Copou, strada Lățescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiiosâ pentru legume, două grădini pentru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță feredeu, fântână, în fine tote atenansele necesare. Pentru informațiuni a se adresa la subsemnata proprietară in aceleași case, Sevastie Stegărescu. La Grefa Curții Secția I. Se află de vânzare timbru de orice valore necesar tacselor și actelor de procedură. D-nii avocați și inpricinați de prin locuri depărtate, pentru ușurința D-nilor, pot trimeti direct Curței, pe lângă apeluri, revizuiri, oposițiuni etc. in locul talsei monedă hărtie ipotecară, unde se va înlocui cu timbru de aceiaș valore. Asemenea este de vânzare esplicațiuni procedure civile, de Nanovia nu și jurisprudență Curței de Casații de Iconomii. Cofetăria Alexandru Au sosit cructc^ itom fufatu’, ciocolată Jor aline de sparis. Cromograful Român necessar și de cea mai mare inlesnire tuturor celor ce au de reprodus scrierile lor TV în multe exemplare SE AFLA DE VĂNDARE IN IASSY cu prețuri reduse la Tipografia Națională, la Librăria Scotelor, la Librăria P. C. Popovici, la Magasia DD-lor Hirs et Finke. Di îilopn aseastă costă 8 lei NOTA. Asupra unei comenzi de peste 50 lei, se face DD-lor Librari un rabat de 10%. Pentru explicațiuni mai ample și comenzi de prin județe a se adresa cătră Dl. A. Buiucliu, Iassy, strada Butu. (451—10) Do inphirioi de acuma, 4 odăi în bucăția mumiei tărie pivnit Tip.^.vi3 de la Curtea de Apel No. 129 strada Păcurari. (455—12) M. Kuttchan. LA TELEGRAM fî Constantinopoli 15 nov. O depeșă oficială expedată din Djedali cătră Porta, confirmă știrile despre lățirea Cholerei in Mecca ; de la 2—6 nov. a fost 635 morți. Depeșa mai semnalază că sunt un mare număr de Cholerici, printre peregrinii ce sosesc la Djedah. In urma negocierilor cu delegatul englez, pentru emigrațiune, Porta a autorizat pe evreii din Germania, Rusia și România, de a emigra in Turcia, afară de Palestina, sub condițiune ca emigrații să devie supuși Otomani. Viena 16 nov. Delegațiunea ungară a votat definitiv budgetele, și a adoptat budgetul armatei aprope in întregime, după propunerea comisiunei sale. Constantinopoli 16 nov. In ședința de astădi a comisiunei financiare turco-ruse, Novicoff respunzând cererea făcută de comisarii Turci in ultima ședință anunță că a primit de la guvernul său instrucțiuni pentru a determina anuitatea ce Turcia trebue să plătescă, pentru regularea indemnităței de resboi, dar după cum instrucțiunile îi lasă o mare latitudine, țice că nu ar putea să fixeze nimic înainte de a cunoște intențiunile precise ale forței. Atunci chestiunea garanțielor fu reîncepută și Novicoff a cerut mai ales ca garanțiele să fie localisate și nu împrăștiate pentru a se facilita controlul Rusiei. După o discuție fără resultat dar considerată ca satisfacerere, comisarii turci au promis să respundă formal in viitorea ședință, conform cererei lui Novicoff. Paris 16 nov Se vorbește despre numirea d-lor Challemel-Lacour ambasador la Berlin, Leon Renault la Petersbarg și Duchâtel la Londra. O depeșă a lui Granville din 4 nov.lice că Anglia dorind ca Egipetul să se bucure de independența administrativă asigurată prin firmanuri, dorește totodată de a menținea legătura ce unește Egipetul cu Turcia, ca cea mai bună garanție contra intervențiunei străine. Granville are motivul de a crede că Francia este animată de aceleași vederi. Berlin 16 nov. «Gazeta Crucei» (zice că din întrevederea lui Bismark cu împăratul Wilhelm, asupra raportului cancelarului relativ la alegere și asupra nouei situațiuni a partidelor politice in Reichstag, a resultat o deplină înțelegere asupra aprecierei situațiunei actuale și asupra politicei, ce trebue să se urmeze. După «Gazeta Crucei“ se așteptă in curând o manifestație in acest sens. Cardinalul Hohenlohe a sosit aici. Tunis 16 nov. Insurgenții din Tunisia se înțeleg să facă supunerea lor colectivă. Berlin 16 nov. "Gazeta Germaniei de Nord" află că Bismark n’a dat demisia cătră imparatul nici înscris nici verbal. Cancelarul a cerut M. Sale autoritarea de a negocia cu francțiunele catolice-liberale ce formeză majoritatea in Reichstag pentru a se ști dacă ar fi gata, și in ce condițiuni, a lua guvernul imperiului, ambele fracțiuni împreună sau numai una singură ? Decisia împăratului nu este așteptată decât după constituirea Reichstagului. Viena 16 nov. Delegațiunea ungară a aprobat creditul pentru întreținerea trupelor in provinciele ocupate, in cursul discuțiunei Tisza și Szlavvy au demonstrat că contrar obiecțiunei lui Apponyi guvernul austro-ungar are dreptul de a introduce legea asupra armatei in Bosnia și Herzegovina. Paris 16 nov. Generalul Mirabel a fost numit șef de stat major general al ministerului de resboi. Demisiunea generalului Chanzy ambasador din Petersburg și cea a lui Saint-Vallier ambasador, din Berlin, sunt confirmate. Tunis 17 nov. Saussier a sosit la Djelma la 13 nov., ajungând pe insurgenții ce fugeau la Sudcapura cu un convoi de turme. După o scurtă încăerare insurgenții lăsară un mare număr de morți pe câmpul de batae. Berlin 17 nov. Sesiunea Reichstagului a fost deschisă astăzi. Discursul tronului cetit de Bismark anunță budgetul pentru 1882 probând bunele resultate ale politicei economice, apoi guvernul enumeră proiectele ce vor fi presentate adunărei relativ la uniunea vamală a Hamburgului, asupra prelungirei periodelor legislative, asupra asigurărilor lucrătorilor sau monopolul tutunurilor, asupra sporirei impositului pe băuturi a căror venituri sunt destinate pentru stabilirea impositelor directe prea grele in țerile imperiului și a ușura impositele comunale indirecte. Tendințele fisului discurs nu ascund nici o gândire secretă fiscală sau reacționară. Imperatul in discursul său de deschidere exprimă cu bucurie deplina sa satisfacțiune pentru starea actuală a politicei străine. Astfel zice că in timpul celor din urmă zece ani contrar temerilor ce s’au simțit, pacea fu conservată, și nici o dată nu s’a vézut un viitor cu o așa de mare încredere ca anul acesta, întrevederile de la Gastein și Danțig fură espresiunea raporturilor intime personale și politice care unesc aceste monarhii. Raporturile, grație încrederei reciproce, sunt garantate și asigurate pentru menținerea prelungită a păcei, isbutind într’un complect acord politica celor trei curți imperiale. Raporturile Germaniei cu tote celelalte puteri sunt de asemenea din cele mai amicale și încrederea ce poporele au incertitudinea politicei pacifice a Germaniei, câștigă pretitudinea consistentă. Se consideră ca principală datorie înaintea lui Dilen și a patriei, de a se fortifica și justifica acastă încredere. 200 deputați erau presenți la deschiderea Reichstagului. Bismark a comunicat că imparatul fu împedicat de a deschide in personă sesiunea in urma unei indisposițiuni. Ministrul Bavariei a strigat: Trăiască Imparatul! și acest strigăt a fost repetat cu entusiasm de toți asistenții. Roma 17 nov. Regele, Regina și Principele au sosit și au fost primiți cu aclamațiuni. 18 asociațiuni cu baniere se aflau la gară, și vr’o 4000 persóne însoțiră trăsura regală pănă la Quirinal unde Maj. Lor și cu Prințul apărură in balcon și mulțumiră mulțimei. In cameră după mai multe lucrări, Depress presidentul consiliului, a declarat că va spune mâni dacă și când va respunde la interpelațiunile deja făcute de mai mulți deputați. D. Mancini anunță că in curând va distribui cartea verde. IAȘI, 7 Noembre 1881. Chestiunea Dunărei preocupând in acest moment toată suflarea din Romănia ne grăbim a da cel întâi loc următorului articol: Chestiunea Dunării. »Romăni din patru unghiuri, acum ori niciodată „ Unițivi in cuget, unițive ’nsimțiri »Strigași in lumea largă că: Dunărea i firtrata: ,Prin Intrigă și «Hă, vțelene uneltiri.« Andrei Mureșanu. Sunt 40 de ani de când Bardul Transilvaniei unicul Bard ilustru, ce sermana Transilvania putu produce de când se află sub gherile Austriei!— strigă din sufletul seu Românesc sub torturile censurei: „că Dunărea i furată prin intrigă și silă, viclene uneltiri și eata ca acel strigăt profetic astăzi se realiseză. Astăzi viclenile uneltiri austriace buimăcind puterile Europei sunt in ajun de a pune ghera pe bătrânul Danubiu, artera principală de viață economică a României.“ Chestiunea e forte gravă pentru noi, e mult mai gravă decât tote chestiunile ce frământă partițiile in sinul României. Nu a fost de ajuns perderea de a doua oră a o parte din Basarabia, nu ajunse impunerea de a impământini pe acei străini cari nici o dată n’au simpatisat cu Românii; nu ajunse rescumpararea drumurilor de fer, care a îngenunchiat țara cătră străini, a contribui să mai renunciam și la drepturile nostre ab antiquo asupra Dunărei ? Când era vorba de a se proclama Regatul Român— foile austriace Miceau : Austria consimte a recunoște regatul, căci speră că și Romănia la rândul ei va ține semă de acesta și va căuta a fi recunoscătore.“ Acel moment a sosit și astăzi austria crede că Romănia, dacă nu vrea să trecă de ingreta, trebue să consimtă la perderea Dunărei! FOILETON Ponson du Terrail. 10 DIAMANTUL COMANDORULUI D (Urmare). — Eu cunosc unul tot așa de frumos, (lasă atunci contele Hector, a fost plătit cu trei milione la un căutător de mărgărintare, și era destinat pentru Marele Senior. Dar el a căzut în puterea cavalerilor de Malta, și a rămas în posesiunea comandorului fregatei Ordinei care pusă mâna pe vasul turcesc care-l ducea. Și ce-a făcut comandorul cu el ? întrebă arhiducesa cu curiositate. — La păstrat, răspunsă comtele. — Așadar acest comandor era forte bogat ? — In destul, doamnă. Frații Bodmer, juvaergii reginei Marie-Antoinette, jidovii Crammer, din Berlin, juvaergii curiei, însuși țarul, au făcut propuneri comandorului, dar el a refuzat. — Ei cunoșteți ? întrebă Imparatul. — E moșul meu, răspunsă comtele. — Ah! strigă tânăra arhhiducesă privind pe cei doi frați, dac’ași avea un asemenea diamant, ași fi cea mai fericită dintre principese. — Și eu, ași face feldmareșal pe cel care’mi’l-ar aduce, adăogă imparatul. Cei doi frați părăsiră jocul împăratului în prada unei rătăciri. x — Chiar dac’ar trebui să silesc pe moșul meu comandorul, murmură comtele, voi avea diamantul. Vicomtele se gândea că arhiducesa dorisă să’l posedă, și făcu acelaș jurământ ca și fratele seu. Dar care nu fu bucuria lor când, chiar a doua zi, un curier din Francia le adusă o scrisore de la Pandrille, intendentul Montmorinului! Acestă scrisóre se anunța mortea comandorului, și le transmitea copia deșănțatului codicil pe care defunctul îi anexase la testamentul seu. In acest timp, serviciul poștelor era forte rău organisat, subordonat forte adeseori întâmplărilor marilor resbóe cari desolau Europa. Mai mult încă, fie intențiunea răutăciosului intendent, fie pură neglijență, el scrisese Malteverților mai tărziu decât după o lună de la mortea moșului lor, ceia ce făcu că, cu totă graba ce-o pusese pentru a părăsi Viena, contele Hector și fratele său nu sosise la Montmorin decât cu câteva zile înainte de contesa Durand, vara lor primară. După cum se vede, acelaș scop aducea pe Malteverți la Montmorin. Numai cât lăcomia nu avea nici o parte în ar^ătorea dorință ce-o aveau de a pune mâna pe diamant, și în proiectul lor era oarecare parte cavalerescă. Comtele era un om cu totul diferit de vicomtele, fratele său mai mic, deși-i samana la fisic. Aspru, măreț, cu inima sacată de acestă pasiune misteriosă, devotat pentru viitor la calculile sterpe ale ambiționei, totuși nu-i lipsea de foc bravura strălucită și îndrăzneță care era apanagiul robuștilor săi strămoși; dar mai mult diplomat decât soldat, el ascundea sub uniforma sa prudența viclână și spiritul de intrigă al unui curtizan. El era capul care cugetă, ceia ce face mai mult decât brațul care lucrăză, și era pentru sistemul că e absurd a întrebuința forța, acolo unde viclenia’i de ajuns. Raoul, din contra, era brav, îndrăzneț, gâlcevitor, cap rău, de o natură violentă și totdeuna gata a spinteca pe oricine se opunea voinței lor. Când Malteveriii sosiră la Montmorin, ceilalți codereli, afară de comtesa, se găseau deja adunați acolo. Comtele’i judecă dintr’o aruncătură de ochi, și când fu singur cu fratele seu, în camera roșă pe care codicilul comandorului le-o dădea de locuință, el îi ținu următorul discurs : — Raoul, amicul meu, n’avem a face aici decât cu niște netoți și bătrâni, și noi vom fi de trei ori proști dacă nu vom avea diamantul. Totuși, părerea mea’i că trebue să fim prudenți. — Și pentru ce ? (lasă impetuosul Raoul: dacă un altul va găsi diamantul, trebui-va să’l ucidem ?... — Scumpul meu, replică cu recelă comtele, să nu uităm că suntem în Francia, și că regimul imperial e armat cu judecători, cu avocați și cu acea întregă legiune de omeni de lege cari găsesc totdeuna că’i un lucru rău ca să se ucidă pe cineva, când acel cineva ar fi chiar un imbecil ca Bontemps de Saint-Christol, vărul nostru. — Mi se pare că nu mai suntem Francesi, intrempsă Raoul cu măreție. — Un lucru mai mult încă pentru care vor fi încântați a ne face proces, dacă vom eși din marginele legalităței. Trebue deci, mai întăi și cât se va putea mai degrabă, să căutăm diamantul; de’l va găsi un altul, vom vedea ce’i de făcut. Comtele vorbiră cu prudență, Raoul plecă capul ca semn că primește. —• Acum, urmă Hector, trebue să’ncepem de la început, adică să căutăm aici înainte de a face cercetări în afară. Apartamentul era tapisat cu o mare tapițerie al cărei culor făcusă să i se deie numele de camera roșă. Malteveriți sondară zidurile cu pumnul, sperând a auli resunând a deșert în vr’o parte orecare, ei examinară lemnăriele, parchetul, plafondul, răscoliră placardele și mobilele, și sfârșiră prin a vedea în colțul cel mai întunecos al camerei un vechiu sipet de stejar pe care-l deschiseră. Sipetul cuprindea un cofret, și în acest cofret era o cheie de care era legată o etichetă de hârtie îngălbenită. Cheia subteranelor Cousinului!lisă comtele. Pe D-leul meu, strigă el, cine ne pote spune că diamantul nu’i în subterane ? Când un zgârcit are de ascuns o cometa, o îngropa totde-una într’o subterană. Vicomtele examină cofretul, și scosă de-odată o esclamațiune de surprindere: — Un fund dublu lisă el, și’n acest fund dublu o hârtie. Comtele luă hârtia și citi: «Diamantul e îngropat într’un cofret de fier. Acest cofret e ascuns în subterana care conduce la Cousin, a doua galerie, la aprope o sută optzeci de pași de la gură." Aceste câteva linii erau scrise de mâna comandorului. Tinerii schimbară o privire de triumf: — A nostru’i diamantul murmurară ei. — Dar, objedă Raoul, unde’i subterana ? — Nu știu. — Pandrille ne va spune. — Nu,lasă prudentul comte Hector. Pandrille ne va fura pate ; o subterană e ușor de găsit, s’o căutăm noi înșine. Deci de la sosirea lor, coherețlii lucrau fiecare după cum credea de cuviință, neîntrunindu-să decât la masă. (Va urma). *