Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-05-28 / nr. 59

Anul al X-lea No. 59. IASSI, Vineri 28 Mai (9 iunie. ) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, Prețul Alton, și Anuncîurilor IN IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.............................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. IVI, 40 b. Pag. IV, 30 b. Win IVi*. 4 0 bani ■ *.. ~ = g K I. (T­H. BALASSA­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Calen.a.a,roil Septăm­­ânei PATRONUL PILEI ___ TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU P­I­L­A_________________P­A­T­RONUL PILEI_________|­lias. Soar.­­ Apusul. Soar. = ~ luni. 23­ Duminică (Juv. Păr. Mihail Episc ) Duminică (+) Șt. treime Quirin. 4­17 7—38 24 Luni C. P. Simeon din muntele Tavmast. La 27 Mai, pătrarul din urmă, de 5 Lun Bonifatie. S­ 8î„*C.?pT' °“P *’ "* **• >« f — pănă.» 4 i„,i, pice « A* 28 Vineri Păr. Nichita. ’ 9 Vineri Primu și Belite. 4—16 7—43 29 Sâmbătă_________S-ta Theodosia._____________________________ 10 Sâmbătă________ Margareta. ________ 4—16 7—44 joi Mart Therapont, și timp amesticat. 8 Joi (f) Juoia verde Modard. Conrespon­senți in Streinatate. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-b Adam négociant-coraissionaire 4, rue Clement Paris, G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la I). Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr. 20 bani ( STIL VECHIU ])[OA I 4—17­4—16­7—42 Loterie de Bine­facere in folosul incendiaților din țară câștiguri 3000 lei în numerar 27 numere câștigâtore din cari: 1 de 1000 —1000 1 « 250— 250 10 — 100 — 1000 15 a 50— 750 27 câștiguri de lei 3000 Tragerea se va face in cursul lunei mai. N­iua tragerei se va anunța prin ziare BĂILE NASTASACHI din Târgu Ocna. Renumite, pentru calitatea apelor Mi­nerale vindecând felurite bule cronice , prețurile mai reduse de­cât la tote băile din țară. Doritorii pentru angajarea apartamen­telor pe sezonul verii, sunt rugați a se adre­sa direct. Administrator Costachi Tataru, Ocna. MWe arendat Moșia Italienii di­n plasa Turia județul Iași, proprietatea Prințului Grigore M. Sturdza, se da în arenda împreună cu velnița și tote atenansele ei pe timp de 5 ani cu incepere de la 23 Aprilie 1883 Amatorii vor bine­voi a se adresa la can­celaria Prințului Sturdza din Iași strada Sf. Gheorghe Lozonschi pentru informațiuni. Di­n­e Mitit. Afir­ma la sub­semnata strada 40 sfinți. Eufrosin, Urechia - CARIERA FLORESTI Renumita CArieră Florești, Comuna Idicia, Plasa Fundurile, Ju­dețul Vaslui se află astă­z­i în posesiu­nea­ subscrisului. Toți Domnii arh­itecți și antreprenori de construcțiuni sunt înștiințați că subscrisul este în pozițiune a contracta an­gajamente pentru ori­ce soi de petră cioplită și de zidărie și în ori­câtă cantitate. A se adresa pentru ori­ce informațiuni la subscri­sul la Comuna Schela sau la D. N. Calianu în Iași, Strada Sf. Teodor. Georgie A. Murea A apărut de sub presă, în editura tipografiei nostru noua li JE CN­E PENTRU TOCMELILE DE LUCRĂRI AGRICOLE și se află de venture la Administrațiunea »Curierului*, IAȘI, 27 Mai 1882. Prin instrucțiune, un popor, fiel el cu un caracter cât de aspru, cât de pervers, se îmblânzește, devine mai moral. Instrucțiunea deci trebue sa fie pri­vită de ori­cine ca basa societăților moderne. Astă­zi, unui popor îi tre­bue instrucțiune, și încă multă, căci, a trecut de mult timpurile feudalită­­ței, când instrucțiunea n’avea nici o valore, când dreptul pumnului era sus și tare, când forța prima dreptul. A trecut timpul când majoritatea o­­med­iei putea zace în cea mai adîncă ignoranță, când instrucțiunea nu era de­cât privilegiul călugărilor de prin monastiri, cei­l­alți neputându-se o­­cupa cu desvoltarea spiritului și in­teligenței lor, de­ore­ce aveau destul de lucru cu păzirea averei lor. Asta-țli, în tote țările civilizate, sau cari cel puțin se pretind a fi atare, instrucțiunea pubică a atras și atrage încă atențiunea bărbaților lor de Stat, cari’și dau tote silințele pentru îmbu­nătățirea și prosperarea ei. La noi însă, cu părere de ren tre­bue s’o spunem, nu’i tot așa. Am introdus diferite instituțiuni, culese de pe la streini, fără să ne batem ca­pul sa vedem de sunt bune sau rele, fără să cercetăm dacă ele se potri­vesc cu spiritul și desvoltarea inte­lectuală a poporului nostru. N’am căutat altă de­cât să imităm pe streini, și, cu asta, nu ne-am dat de­cât o spoiala, fără ca în fond să putem zice că avem ceva sigur. Pe lângă că organisațiunea scalelor nóstre e­ât se pute de prosta, după cum vom căuta s’o arătăm, pe lângă că sumile ce se cheltuesc cu instruc­țiunea publică sunt forte insuficiente (n’ar fi pre bine ca sumele conside­rabile ce se cheltuesc la serbări și la altele, să se întrebuințeze la ins­trucțiune ?) pe lângă acestea, Zicei­b nu există o legislațiune nimerită a­­supra instrucțiunei. Singur proiectul regretatului Conta presenta pre­cari baze mai solide, pre­care avantaje pen­tru prosperarea instrucțiunei nóstre, dar el făcu ca cei chemați a-l aduce la împlinire, profesorii, să se ridice în masă și, aprope da unanimitate, să pro­testeze contra lui, căci, prin acest pro­iect, erau siliți să-și­ îndeplinască da­toria lor. De la căderea proiectului de lege a lui Conta, asupra instrucțiunei pu­blice, cât și înaintea lui, s’au incercat să se introducă diferite reforme in instrucțiunea publică, dar, fiind­că majoritatea lor nu erau de­cât o spo­ială nu erau făcute după mature cu­getări, ci numai pentru ochii lumei, căzură mai tate așa cum au fost in­troduse, fiind înlocuite prin alte re­forme și mai neraționale încă, așa în­cât nu făcură alt­ceva de­cât a schimba acesta instituțiune într’o adevărată ba­bilonie, buimăcind de cap cu atâtea reforme atât pe profesori, cât și pe cei chemați a se încălcli la bine-face­ s tarele rare ale instrucțiunei. Ce resultat a avut, de exemplu, contopirea clasei I cu 11 și III cu IV de la scalele primare urbane de băeți și de fete ? Totă lumea a putut cons­tata că acesta contopire n’a putut a­­duce nici un bine, de­ore­ce lucrul a fost schimbat ca dintâi, clasele au fost iarăși separate, de­ore­ce un sin­gur profesor și profesoră, ori câtă bună­voință ar fi avut, nu putea face ab­solut nimic, nepermițendu’i timpul, și­­ a făcut ca tinerimea să pirdă în zădar un timp forte precios. Ce resultat a adus adăogarea clasei VIII la beeile nóstre? Resultatul aj fost nul, de­ore­ce in urmă s’a ve­­­zut că acestă adăogire nu’i de loc ra­­­­țională, și clasa VIII fu suprimată,­ ceia ce adusă o schimbare de pro­gram și de organisare. Avem școli de tote gradele, însă ele nu produc de loc resultatile la cari­ ar trebui să ne așteptam de la ele, nici macar în raport cu sacrifi­­ciele ce le necesiteză, de­ore­ce, în ele, tinerimea nostră nu primește o instrucțiune solidă, ci numai o pos­­păială. TELEGRAME Cairo, 5 iunie. In urma demersu­lui făcut de Anglia, sultanul a in­vitat pe Kediv de a face să înceteze pregătirile militare in Egipet și mai cu samă lucrările de fortificare a A­­lexandriei. Belgrad 5 iunie. Noi­ deputați ra­dicali au fost primiți ieri la trei ore in audiență de câtră Rege care le fă­cu o primire din cele mai bine-voi­­toare. Se speră că acești deputați, cărora guvernul le-a făcut oare­care conce­siuni, nu vor mai mnpedica Scupcinei. Probabil că prima lucrări de ședință va avea loc mâne. Roma­nina in care se va face cre­­mațiunea corpului lui Garibaldi, nu este inca oficialmente cunoscută. Representanții Regelui Humbert, a ministerului, a Senatului, a Camerei și a orașului Roma, vor pleca proba­bil mâne la insula Caprera. Primarul Romei a cerut de la fa­milie spada lui Garibaldi spre a o conserva in capitală, Londra 5 iunie. In Camera comu­nelor, Dilke desminte cum ca lordul Dufferin ar fi telegrafiat guvernului eagles spre a’l sfătui să amâne confe­­rența. Sub­secretarul de Stat la mi­nisterul de externe confirmă că Por­ta n’a refuzat să participe la confe­rență, dar că n’a respuns inca la in­­vitațiunea ce i s’a făcut. Subsecreta­rul adauge că dacă conferența nu se întrunește la Constantinopoli atunci ea va putea să se intrunescă aiurea. Dilke anunță tot o dată, că in ur­ma ordinilor date de sultan, Arabu bey a ordonat la rândul său să se înceteze cu ori­ce fel de înarmări, și cu ori­ce fel de fortificări a Alexan­driei. Leipzig 6 iunie. Tribunalul impe­riului judecând in ultimul resort, a admis cererea direcției regale române, de a se transfera sediul societăței dru­murilor de for române la București. Viena 6 iunie. Foia oficială publi­că numirea d-lui Kallay ca ministru de finanțe al imperiului. Împăratul prin o scrisare autografă către Szlavy îi arată via sa recunoș­tință conferindu-i marele cordon al or­dinului Sf. Ștefan. Constantinopol i 6 iunie. Contrar pri­melor informațiuni telegrafiate eri, Server pașa nu însoțește pe Derviș pașa in Egipet, Londra 6 iunie. Prin cercurile po­litice se consideră întrunirea conferen­­ței ca necesară pentru succesul misiu­nei turce in Egipet, acesta in scop de a se arăta unirea dintre puteri și Turcia. Se asigură că lordul Granvill va respunde in acest sens la comunica­­țiunile Porței. Londra 6 iunie. In Camera comu­nelor Dilke anunță Camerei că tate puterile au acceptat favorabil ideia în­trunirea unei conferințe europene care să reguleze chestiunea Egiptului, dar conform asului stabilit cu ocasiunea conferenței din 1876, puterile își re­­servă dreptul de a respunde formal după ce mai Retei se vor înțelege în­tre dânsele. FOILETON. MATILDA. Traducere din limba germană de MA­ sura A. A. (Urmare). Colonelul îi dădu mâna, dar tot o dată și Carol se apropiă de ea și i­ se dându’i brațul: — Scumpă verișdră, fă’mi onórea a lua brațul meu pentru a te conduce în camera ta, dar mai î­­nainte permite-mi să declara că ești cea mai nobilă femee ce am putut cunoște. — Carol­ strigă colonelul. Dar Carol se uită cu mândrie la toți cu o pri­vire seriosă. — Aici, in acestă cameră, este o femee vinovată, dar acea femee nu’i domna Brandis. Ași fi laș și miserabil ca acea femee, dacă ași lăsa pe Ebba să iasă de aici fără a declara că ea a mințit prin mă­rinimie, căci știu că nu’i ea mama copilului în ches­tiune. Ar fi bine aceia ce se simte vinovată să se declare ea însa’și și a da căuta să’și răscumpere gre­­șala prin desenarea unei nevinovate. — Carol­ gândește ce faci!­­Use Ebba apucân­­du’l de mână. — Ebba, răspunse el sărutându’i mâna ca res­pect, femeia ce are curajul a se sacrifica, pentru a nu întrista pe tatăl ei adoptiv, acea femee trebue să aibă atâta inimă cât și virtute. Acum să părăsim salonul. Dar baronul îi opri. — Nu vei­eși, nepotul meu, până nu te vei es­­plica. zise el cu o voce rece și hotărâtă. Cuvintele tale au făcut ca acuzarea să cadă asupra fiicelor me­le, și te somez, pe onorea ta de gentilom, să’mi spui care din doua’i vinovată. — Tatăl copilului e Max Eldner, și copilul se născu la trei luni după căsătoria lui Max cu Ma­tilda. Mama Matildei, tot atât de mândră cât și sla­bă, voi să păstreze pănă la urmă stima și afecțiu­nea d-tale pentru fiica ei. Iată simplul adevăr, scum­pul meu unchiu, Zoe Carol. — Matilda­­ strigă baronul cu un oftat sfășietor, și’și acoperi fața cu mânâle. Matilda, cu fața plină de lacrime, căzu în ge­nunchi lângă tatăl ei. S’ar fi putut zice că’i statuia rușinei și a disperărei. In acel moment, ea părea că a uitat tot, spre a nu vedea de­cât durerea bătrâ­nului ei tată, a acelui tată care ocupa un așa de mare loc în inima atât de nesimțitoare a acelei co­chete creaturi, a acelui tată, singurul om pe care se obișnuise a-l iubi și a se sfii de el. In fine el ridică capul lui alb, și privi pe Matilda cu tristeță și tot o dată cu necaz. — Sunt greșeli, Matilda, ce se pot erta. Zise el încet, când sunt comise de persone fără educație, fără naștere, fără religiune, fără principii. Dar când sunt făcute de persone ce posed tote aceste avan­taje, ele nu merită nici o ertare. Tu ai comis o gre­­șală ce te desonoreză; ai uitat stima ce-ți datorești ție, și numelui bătrânului teu tată, pe urmă, având conștiința vinovăției tale, ai cercat a o ascunde, re­negând datoriele tale de mumă, trăind in plăceri și veselii, fără a te gândi că pentru a scăpa reproșu­rilor mele și a lumei, tu furat copilului tău un nume și o patrie. Dar asta ca cum n’ar fi fost de ajuns, buzele tale au rămas mute când vară­ta, prin mă­rinimie, s’a acuzat ca greșala ta spre a nu mă în­trista, spre a nu te vedea pe tine, idolul inimei mele, deposedată de locul ce’l-ai ocupat pănă acum. Tu ai tăcut, și ai fi lăsat’o să iasă sub lovitura rușinei și a umilinței, tu n’ai venit atunci să declari că tu e­­rai vinovată. Așa­dar tu ai perdut ori­ce simțimânt de onore, tu n’ai inimă in peptul tău ; o inimă care să simțască ce aricios este a’și răscumpăra cine­va greșala aruncând’o asupra altora. Unei ast­fel de creaturi ei închid ușa mea ; pentru o ast­fel de fe­mee n’am de­cât dispreț, la o ast­fel de fiică nu deschid nici brațele nici inima, mea ! Pleacă! lasă­­mă, nu mai ești copilul­ meu, am încetat de-a mai fi tatăl tău. — O ! iubite tată, grație, milă ! strigă Matilda plângând și sărutând genunchii baronului. — In piciure ! ași fi putut pute erta slăbiciunea ta ori­cât de rușinosă ar fi fost, dar, înșălăciunea și reutatea ta, asta n’o pot erta nici uita. Nu te bles­tem, căci nu sunt crud, dar sunt drept. Baronul la aceste cuvinte se îndreptă spre ușă, dar Matilda’l apucă de mână. —• Nu mai prelungi acestă scenă. Zise el, trebue să me cunoști, și să știi că hotărârile mele sunt nestrămutate. Nici rugămințile, nici timpul nu mă vor putea schimba. Dicând acestea el părăsi salonul, și Matilda căzu leșinată, XXVI. Paralisată, rânită de morte în sentimentale sale cele mai tandre, Matilda, totă noptea următore, se abandonă celei mai violente disperări. Totă viața ei, iotă acea existență de egoism, trecută a se juca cu sentimentele altora și cu interesele cele mai sacre cunoscute de totă lumea , tóte se aratară conștiinței sale ce striga cu bătaie de joc: «Nu ai de­cât ceia ce meriți*. Matilda nu iubise de­cât două persone afară de ea : pe tatăl ei și pe Carol; respinsă acum de a­­mândoi, viața’i părea ca o sarcină grea. După o nopte de insomnie și tortură, ea se simți diminața așa de nenorocită, încât i se păru că bânsa cupa de amărăciune pănă în fund, dar se înșala. Li­­seta’i aduse două scrisori, una era de la tatăl ei cea­l­altă de la contele Hennig. Scrisorea tatălui ei era în acești termeni: «Pentru a putea uita cât mai curând că am per­­­dut o fiică, voi face un voiaj de­ un anin strâina­­«tate. Cele din urmă cuvinte către persona ce-am «numit’o fiica mea sunt: Caută a câștiga ca mumă «binele ce’l-ai perdut ca fiică. Și afară de asta vo­­­ința mea este ca să părăsești castelul Ljungstahof «cât mai curând, ca să nu fii o sarcină pentru per­­«sine ce fără îndoială te disprețuesc din totá inima »lor. Maria din contra va trebui să stea pănă la «întorcerea mea. Sunt obișnuit a fi ascultat, și o «voi mai mult de la o creatură așa de vinovată ca tine ” «ANTON REMMER». Matilda sări jos din pat, după ce citi. — Curând Liseto! strigă ea, îmbracă-ma trebue să vorbesc tatălui meu. — A plecat astă­zi în Ziuă, pâte erau orele patru — Matilda recăzu pe pat plângând. Scrisorea contelui conținea liniile următore : „Matilda ce iubeam, și pentru care’mi-ași fi dat «viața, era așa de sus în imaginația mea în­cât nu «ași fi putut s’o cred capabilă de nici o înjosire. «Gândurile, sentimentele, viața ei întrâgă erau pen- 31 . . L

Next