Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-12-03 / nr. 135

Pag. 2. ANUL al X-lea No. 135. CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 30 novembre. Camera presidată de d. Lecca, presenți 77 deputați. D. Mărgăritescu interpelază pe minis­trul de interne in privința autoritărei da­tă comunei Brăila de a intenta proces Sta­tului pentru suma pe care Statul o da­­torește comunei. D. Chițu declară că va răspunde pes­te trei­­ zile. Camera votază modificarea legei pen­tru amanetul comercial. D. Robescu cere ca guvernul să între­buințeze economiile făcute cu construirea liniei Mărașești-Buzeu, guvernul va pre­­senta un proiect conform cererei d-lui Robescu. Se votează o pensiune de două sute lei d-nei Stavrescu artistă a teatrului na­țional. D. Măldărescu dă cetire raportului co­mitetului delegaților asupra proiectului pen­tru fixarea gradațiunei salatelor profe­sorilor. D. Fleva pune chestiunea de regula­ment jicând că acest proiect este o sur­prindere, căci trebue ca raportorul să pre­­zinte proiectul elaborat de d. Chițu, d-sa cere ca noul proiect să fie trimes de ur­gență la secțiuni. Camera adoptă propunerea d-lui Fleva. D. prim-ministru rugă Camera de a trece in secțiuni imediat spre a studia noul proiect. Camera primește și ședința se ridică la 4 ore. Senatul nu a ținut ședință. Ședința din 1 decembre. După invitațiunea primului ministru Ca­mera a trecut in secțiuni spre a studia proiectele de legi urgente. SENATUL Ședința din 1 decembre. Senatul presidat de d. Dimitrie Ghica, presenți 34 senatori. Se citește adresa Camerei prin care se face cunoscut constituirea biuroului ei. Se acordă un concediu până la sfârșitul sesiunei d-lui Grădișteanu spre a merge in străinătate. Se acordă de asemine con­jiliuri­s-tor A­lexandri și Dimitrie Ion. D. m­inistru Struescu­ prestază următo­­ri de proiecte da legi: 1j pent­ru axarea quantumului avian­­ței legale ; 2) pentru modificarea legei con­siliilor județene; 3) pentru modificarea art. 35 din legea telegrafo-poștală; și 4) zece proiecte de indigenare. Senatul numește apoi comisiunea de pe­­tițiunea și votează indigenatul d-lui Her­man Bainisteanu. După cerirea președintelui Senatul tre­ce in secțiuni și ședința se ridică la 4 ore. Aniversarea luărei Plevnei. Duminică la 28 noem., ziua de a 5-a aniversare a căderii Plevnei, la orele 11 de dimineță, M. S. Regele, însoțit de a­­­djutantul de serviciu, se duse la biserica din Delu-Spirei, unde a fost primit de u­­nii generali ai armatei prestați în Capi­tală, și întâmpinat de colonelul Dunca, locțiitor al comandantelui diviziei, precum CURIERUL TH BALASSAN, și de colonelul Vlădescu, comandantele paradei. După terminarea serviciului divin, M. S. Regele, însoțit de d-nii generali, a mers la biserica de la Malmaison, unde a fost primit de colonelul Cantili, coman­dantele trupelor. Majestatea Sa a asis­tat și aci la serviciul divin, după a cărui terminare a primit defilarea trupelor. M. S. Regele, mai înainte de a se des­părți, jise câte­va cuvinte corpului oficiă­­resc în amintirea acestei memorabile­­ file, pe care o recomandă să rămâe neștersă în inima astei române. La orele 12 jum., Majestatea Sa se întorsă la Palatul de la Cotroceni. Sara, la orele 8 jum., M. S. onoră cu presința Sa cercul militar, unde se aflau adunați toți oficierii garnisónei spre a săr­bători acastă mare­­ dt. Generale Manu, cu acestă ocasie, rî­­dica următorul toast: „Sunt fericit, ca cel mai vechiu între dv., să vorbesc în numele armatei și să port acest toast în sănătatea M. S. Re­gele, Marele nostru Căpitan, care acum 5 ani ne-a redeschis calea la glorie. Să­­ bem în sănătatea M. Sale, care în răsboiu a fost conducătorul, iar în timp de pace este învățătorul nostru.* Cuvintele d-lui general Manu, fiind în sufletul și în mintea tuturor ofițerilor ar­matei, au fost acoperite de entusiaste și repetite «Ura.» Nemijlocit după aceea, Majestatea Sa răspunde acestei închinări prin următorea ,cuvântare: «Sunt mândru și fericit a Mă găsi in mijlocul dv. pentru a serba acestă­­ li­mă­­răță și mulțumesc pentru urările așa de bine simțite. Cum armata a împlinit da­toria sa pe câmpiele Bulgariei, luptând cu vitejie, tot ast­fel sunt sigur că va fi și în timp de pace la înălțimea misiunei sale și tot­de­una va ști a răspunde la așteptările țărei.* «Să trăiască armata.” Puțin după aceea, generalul G. Ange­­lescu ridică următorul toast : «Mare bucurie simțim toți de a vedea pe M. S. Regele în mijlocul nostru de a­­ face urâri; dar, d-lor, mai este o înaltă ființă, care fiind Muma răniților români, n’a încetat de a fi necontenit Muma să­racilor. Pentru Dânsa noi avem un cult­­ nepfiritor­ și închin acest Reginei. * Mult căldurose „era" urmară acestui toast. M. S. Regele petrecu acestă serată cu o plăcere vădită și mulțumit de a se găsi în sinul corpului ofițeresc, căruia ’i a dat și’i da puternice dovezi de interesul ce’i portă și de iubirea ce’i păstrată. La 11 ore, Majestatea Sa se íntorse la Palatul de la Cotroceni. (Rom.) «Națiunea* află că cu ocasianga ani­­versărei căderei Plevnei—oraș astă­zi ce­lebru in istoria nostră,—primarul de a­­colo a felicitat pe M. S. Regele și pe ge­neralii cari au luat parte la acest resboi. „L’Indap. Roumaine” anunță că d-ra Golescu va fi numită domnișară de onore pe lângă M. S. Regina. D. însărcinat de afaceri al Spaniei, Don Juan Petro de Aladro, a avut onore a fi primit în audiență de Majestatea Sa Re­gele, spre a-i remite scrisorea prin care Majestatea Sa Regele Spaniei­­ notifică că Majestatea Sa Regina Spaniei a dat naștere unei Infante. Domna Elena Cuza visitând­­ zilele tre­cute cu principele Alexandru, scala din Ruginósa a oferit 120 lei spre a se cum­păra cu ei cărți școlarilor săraci și sili­tori. Noul regulament de bacalaureat s-a admis de către consiliul de mi­niștri și va fi supus la aprobarea Regelui. Cestiunea Dunărei.­­ Kölnische Zeitung publică o telegramă din Pesta, în care se zice că România va adop­ta proiectul Barrere, cu condiție ca I puterile cari sunt State țărmurene, , trimițând in comisia dunărână câte un­­ representat, să nu fie representate și d­­ in comisia mixtă. Ce a mai fi și asta ? (Resb.) In Constanța se vorbește, după infor­mațiile ce are „Poșta”, că Suleiman-bey, ministru plenipotențiar turc la București, precum și Mike Effendi, consul turc la Constanța, sunt inlocuiți in urma schim­bărilor ministeriale de la Constantinopoli. Mitropolitul din Iatina, după cum suntem informați, face fel de fel de gre­utăți și șicane Românilor din eparhia sa. Ast­fel ni se asigură că in d. Miltiade X. Moraru din Pind (Epir), înfățișând, spre legalizare un certificat liberal de cătră primăria comunei sale Lăncești, prin care se constată d­­e Roman, a fost res­pins de numitul mitropolit nevoind să’i legalizeze actul. Pănă când acastă persecuție ? (Resb.) La curtea de casație s’au făcut două vo­tări pentru persona ce are să ocupe pos­tul de president de secțiune. La prima votare a fost paritate de voturi între d-nii >7 . Ea^prim­­ flA ha­yu și IO mu legea cursei de casație, ar întâmpina dificultăți pentru confirmarea celui ales, și ar fi dispus să provoce o nouă alegere. La 1 decembre s’au deschis sesi­unea Curților cu jurați din totă țara. In locul d-lui Gherasi, ce­e­a se înainta președinte de secție la Casa­ție, se vorbește că va fi numit d. Titulescu, prim-președinte a Curței din Craiova. Numiri in justiție. — D. Al. B. Gheran, licențiat in drept, actual di­rector la prefectura județului Ialomi­ța, s’a numit procuror la tribunalul Vlașca, in locul d-lui C. I. Nenișor, demisionat. M. S. Regele era să primesca mer­­curi după amiază pe d. Wesdehlen, ministru plenipotențiar al Germaniei, care’și va presința scrisorile de rech­ie­­mare. D. Wesdehlen se mută la Stutt­gart, tot in calitate de ministru. „Națiunea” află că inspectorii generali militari nu se vor intruni pentru a ho­­tărâ tablourile de înaintare pe cât după 1 decembre, de­ore­ce nu toți d-nii ins­pectori ’și au înaintat tablourile lor. In a doua sesiune a curței cu jurați din Ilfov, anume la 17 dec., se va înfățișa procesul lui Măicănescu și a lui Sterie Popescu, autorii crimei de la Radu-Vodă. D. C. Morțun proprietarul moșiei Dă­­minești, din jud. Roman, și V. Dimitria­i­de, arendașul moșiei Fundulea, din jud . Ilfov, au oferit sculelor din comunele res­pective, primul un stânjen fum­ de lemne de foc și secundul un orologiu de perete și un clopot; pentru aceste ofrande mi­nisterul esprimă numiților domni deplina sa mulțumire. Cetim în «la Gazette de Roumanie”. La 9 decembre va veni înaintea sec­ției I­a trib. Ilfov, procesul intentat de către direcțiunea Creditului funeiar rural d-lui AL Ciurcu, redactare al­­ biarului «l­ndépendance roumaine”, pentru injurie și calomnii. Direcțiunea Creditului fonciar cere ca d. Ciurcu să fie condamnat la 20.000 lei despăgubiri civile și la inse­rarea sentinței în nouă­­ bare din țară. Procesul Blaremberg — San-Marin — Stoicescu care a durat mai multe­­ zile s’a terminat. Iată sentința dată în acest proces : Curtea achită pe d. C. Stoicescu. Condamnă pe d. G. San-Marin la un an Inchisore, la 100 lei amendă, la 10,000 lei despăgubiri civile cătră d. N. Blarem­berg și la 300 lei cătră Anica Scorțeanu. D. G. San-Marin a făcut recurs în casație contra hotărîrei curței de apel, •‘"datf. r’~ ~”anunțat condamna­rea sa. 1L. 0­6..’ inL­­ Galați și Odesa.— Agenția vaporelor face cunoscut că vaporul de pasageri și mărfuri, care circula direct intre Galați și Odesa, a încetat cursele pentru acest an. Cetim în «Viitorul» din Roman: Ni se spune că preoții delegați de cle­rul romașcan ca să mergă în capitală, ca să susțină interesele preoților de aici în congresul preuțesc din București ce era să se țină în ziua de 25 noembre, n’a plecat, ne­încuviințânduli-se o procedare ce ar avea aspectul că trec pe lângă au­toritatea lor superioră, in care ar trebui să aibă încredere, ba încă să spune că ar fi fost amenințați și cu desbracarea auto­­rităței clericale, în cazul de a cuteza să comită o insubordinare ca acesta. IAȘI Vineri 3 (15 Decemvrie­) 1882. CONGRESUL PREOȚILOR A doua și cea din urmă ședință a con­gresului preoților s’a ținut Sâmbătă la ora 10 a. m., tot la Ateneu. Afară de membrii delegați, au fost mulți preoți și civili din capitală. In acestă ședință s’a subscris, de preoții delegați, petițiunea transcrisă în patru exemplare: cătră Ca­meră, Senat, primul ministru și ministru Cultelor și Instrucțiunei. Apoi s’au ales deputațiunile cari să prestaze petițiunea la locurile respective. După acesta au luat cuvântul mai mulți preoți delegați și au atins, fie­care, situațiunea clerului mirean, au arătat însemnătatea chiemărei preotului în societatea română și necesitatea de a fi unite într’o acțiune națională tote ele­mentele bisericei române. Discursurile au fost scurte și bine simțite. Președintele congresului, Iconomul Al. Ionescu, delegat de Iași, rugând pe D-jeu ca dorințele clerului mirean să devină fapte împlinite, urâtă să trăiască Majes­­tățile Lor Regele și Regina Românilor, țara, biserica română, P. S. Prelați și bărbații apărători ai libertăților naționale, și declară congresul închis. De la Ateneu, delegații au pornit in corpore la I. P. S. Mitropolitul Primat pentru a face cuvenitul act de reverență. I. P. S. Sa Mitropolitul Primat a primit cu multă afabilitate pe membrii congre­sului și a convorbit cu fie­care delegat. S’a întreținut mai cu samă cu preșe­dintele congresului și cu doi preoți rurali delegați din Gorj. Felicităm pe preoții delegați la congres, atât pentru simțămintele lor patriotice manifestate prin discursurile scurte și bine simțite ce s’au făcut în sinul congresului, cât și pentru exemplul de ordine și bună cuviință ce-au dat cu acastă ocasiune, purtare care a desarmat pe toți acei ce așteptau cu sete să vadă în marea mișcare a preoților desordinea. (R. L.) Legea gradațiunei s’a trimes in studiul secțiunilor. O adunare de profesori s’a ținut luni la universitatea din București și a hotarît a se cere următorele mo­dificări la proiectul guvernului: 1. Unificarea onorariilor la profe­sorii de liceu cu cei gimnaste, și pe cât se póte, ridicarea celor din urmă la gradul celor d’întăiu, iar nu scă­derea celor d’întăi la gradul celor din urmă. 2. Ștergerea totală a art. 7 din proiectul guvernului. 3. Scutirea de stagiul gradațiunei pentru acei profesori cari s’au distins prin scrieri de o valore netăgăduită in cariera lor. 4. Ministrul instrucției, chiar cu a­­visul consiliului permanent, nu va pu­tea trece la pensiune pe un profesor numai pentru cuvântul ca a împlinit 25 ani de serviciu și 50 de ani de viață. Prin proiectul de lege depus deja in Cameră se admite gradațiunea șe­filor personalului corpului didactic, reducând însă pe cele actuale ale pro­„Tânărul frate al victimei crescusă și el, și de­­venisă barbat.—El se bătu la rândul seu cu Mis­trețul negru, și, mai fericit și mai iscusit de­cât fratele său mai mare, e și învingător din luptă, lă­sând vitejasca sa spadă in peptul contelui de Mi­­rebel... «Ura hereditară nu adormi de loc în sufletul re­­presentanților familielor nostre din generațiunile ur­­mătore.—Fiul Mistrețului negru se bătu cu unul din fii celui care ucisese pe părintele seu. «Hector de Champ-d’Hivers căzu, și ast­fel este originea petei a doua rasă care însamnă cu stigma­tul seu sângerând arborele nostru genealogic...” Nu vom urma mai mult pe bătrânul baron în po­vestirea luptelor și răsbunărilor cari se transmiteau din tată în fiu, ca o moștenire de morte, în familia de Champ-d’Hivers și în cea de Mirebel. Acestă povestire, plină de un interes sinistru pen­tru el și pentru Tristan, n’ar putea de­cât să obo­­sască pe cititorii noștri dacă ar fi prelungită peste măsură. Să spunem numai cât că bătrânul se aprindea vorbind și că vocea sa, liniștită și măsurată la în­ceput, ajungea puțin câte puțin la o violență cu to­tul tinerescă. Sbârciturile adinei cari’i brăzdau fața păreau că dispar ca prin farmec, și focul urei și mâniei stră­lucea în privirea sa. — Ei bine, domnule, ce ai să’mi răspunși la as­ta ?...—întrebă el când sfârșisă. — Nimic, tată, de­cât că nu înțeleg cum domni­­șora Blanche, o copilă de șefă-spre­zece ani, ar putea să-ți pară în legătură cu desbinările fatale dintre strămoșii sei și ai d-tale... — Ei!—strigă baronul cu mânie și cu dispreț,— cine’ți vorbește de d-șora de Mirebel, și cum se face că după ce m’ai ascultat pănă’n capăt, numele seu se găsește iarăși pe buzele d -tale ? — Pentru că se găsește în inima mea,—răspunsă Tristan cu o tărie îndrăzneță. — Vei smulge-o !—replică bătrânul. — Nici o dată !...—Cere’mi viața, și’ți-ași da-o...— dar nu’mi cere sacrificiul amorului meu !... ți’l-ași refuza, tată. Baronul aținti asupra fiului său o privire în care se putea citi mirarea și disprețul.—Tristan nu plecă ochii. Bătrânul urmă cu aprindere: — D-ta vorbești de amor, baron de Champ d’Hi­­vers !—Dar acest amor e rușinos!—e laș!—e ne­cinstitor !... — Necinstitor!... tată !...—strigă Tristan a căruia buze deveneau palide. — Laș și necinstitor, e repet, domnule, căci, în­­sfârșit, ce pretinzi d-ta ?... — Să mă însor cu domnișara de Mirebel... — Ce !... să dai numele d-tale strănepotei Mis­trețului negru!...—Să culegi un buchet nupțial stro­pit de zece ori cu cel mai curat sânge al strămo­șilor d-tale !... să stingi în cânticele nuntei strigă­tul de răsbunare și de ură pe care ori­ce om din rasa nostru trebue să’l scotă la întâlnirea aces­tei vițe blăstămate!..—Se pare ca acesta să’ți fie gândul ?... — Da, acesta’mi e gândul, tată, căci domnișora de Mirebel e nevinovată de trecut, și o iubesc. — Ah! strigă bătrânul a căruia mâni tremurau cu convulsiune și a căruia prunele aruncau fulgere, taci! taci!... Știi câ’n acest moment mă faci să mă îndoesc de virtutea mamei d-tale ?... Mă întreb dacă nu cumva ești fructul criminal al unui amor adul­ter, căci, jur pe D-jeul meu, un adevărat Champ­­d’Hivers n’ar vorbi ast­fel!. . . — Tată... tată... — murmură Tristiov CU o voce rugătore. a ■— Taci!—repetă bătrânul—taci și frică-mă.— Numele d-tale e asemenea și al meu,­^fc acel al două­zeci de generațiuni de gentilomi str^Ku­ cari’l­­au purtat cu nobleță !—Fără voia d-j^K^i ori­ce s’ar întâmpla trebue sâ’l păstrez fără ^^K-nu tre­bue să îngădui nimănui, și fiului mifli^tortât mai puțin de­cât ori­căruia, să mânjascâ mâ^PJp.nostru blazon !...— In numele autorităței mele^Bp^tă,—în numele dreptului sacru pe care’l am citit de la D- zeu, te opresc deci, domnule, de a te mai gândi ma­­car o oră la mizerabilul proiect de care­ ai îndrăznit să’mi vorbești!...—Iți poruncesc să părăsești chiar astă­zi acest castel și să te întorci la regimentul d-tale!...—îți poruncesc să uiți visurile smintite ale spiritului d-tale bolnav !...—și îți jur, înaintea lui D-zeu și înaintea strămoșilor d-tale, că, dacă nu mă vei asculta,—viu, te voi blăstăma,—și, mort, voi eși din mormântul meu pentru a te blăstăma încă!... După ce vorbi ast­fel cu o energie mereu cres­cândă, bătrânul baron, stins de îngrozitorele emo­­țiuni cari-l agitau, se lăsă să cadă iarăși în fotoli­ul seu. Tristan, palid ca un spectru și cu fața descom­pusă, se pasă într’un genunchiu înaintea bătrânului, jicându’i. — Bine­cuvintază-mă, tată,—ascult și plec... Un fulger de bucurie ilumină privirile posomo­râte ale baronului. — Ceia ce faci e datoria d-tale, fiul meu,—jisă el,—ești un copil supus...—Haide, te bine­cuvintez, și rog pe D-jeu să te apere... Tristan se sculă,—sărută mâna slabă a tatălui seu, și părăsi apartamentul murmurând, mai degra­bă din inimă de­cât din buze. — Dacă D-jeu te ascultă și mă apără, tată, îmi va ingădui să mor în curând. Două ore după aceia, tânărul, schimbându-și uni­forma de colonel cu niște haine de drum, încăleca pe cal și se depărta de castel. Dar, înainte de a pleca, el însărcinase pe un ser­vitor sigur să deie în secret o scrisare domnișorei Blanche de Mirebel. Acestă scrisare nu cuprindea de­cât aceste cuvinte: „Domnișoră, «O fatalitate neînduplecată ne disparte.—Plec fără „să te fi reve­lat, căci, dacă te-ași revedea, n’ași mai a avea tristul curaj să mă îndepărtez «Plec,—vai!—pentru tot­deauna!...—Uită-mă deci, „domnișoră, și fii fericită !—D­aa ai avut ântăiul «meu amor,—d-ta vei avea cea de pe urmă gândire «a mea.—Numele d-tale va fi singurul pe care’l vor «pronuța buzele mele murinde... «Adio, domnișoră pete, dispăru­ți pe acest pă­­­mânt, ne vom regăsi într’o zi în ceriu.—Adio...— «Adio!... acesta’i un cuvânt suprem și mângâetor. „E singurul care-mi dă curajul a aștepta mortea fă­­«r’a alerga la ea...” Un an trecu.—După acest an, bătrânul baron de Champ-d’Hivers se stinsă, lăsând fiului său titlul, nemărginita sa avere, și încă ceva mai bun de­cât asta, libertatea deplină a faptelor sale. Tristan, al căruia amor era mai viu de­cât ori­când, se grăbi a se intorce în Franche-Comté. (Va urma.)

Next