Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-12-03 / nr. 135
Pag. 2. ANUL al X-lea No. 135. CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 30 novembre. Camera presidată de d. Lecca, presenți 77 deputați. D. Mărgăritescu interpelază pe ministrul de interne in privința autoritărei dată comunei Brăila de a intenta proces Statului pentru suma pe care Statul o datorește comunei. D. Chițu declară că va răspunde peste trei zile. Camera votază modificarea legei pentru amanetul comercial. D. Robescu cere ca guvernul să întrebuințeze economiile făcute cu construirea liniei Mărașești-Buzeu, guvernul va presenta un proiect conform cererei d-lui Robescu. Se votează o pensiune de două sute lei d-nei Stavrescu artistă a teatrului național. D. Măldărescu dă cetire raportului comitetului delegaților asupra proiectului pentru fixarea gradațiunei salatelor profesorilor. D. Fleva pune chestiunea de regulament jicând că acest proiect este o surprindere, căci trebue ca raportorul să prezinte proiectul elaborat de d. Chițu, d-sa cere ca noul proiect să fie trimes de urgență la secțiuni. Camera adoptă propunerea d-lui Fleva. D. prim-ministru rugă Camera de a trece in secțiuni imediat spre a studia noul proiect. Camera primește și ședința se ridică la 4 ore. Senatul nu a ținut ședință. Ședința din 1 decembre. După invitațiunea primului ministru Camera a trecut in secțiuni spre a studia proiectele de legi urgente. SENATUL Ședința din 1 decembre. Senatul presidat de d. Dimitrie Ghica, presenți 34 senatori. Se citește adresa Camerei prin care se face cunoscut constituirea biuroului ei. Se acordă un concediu până la sfârșitul sesiunei d-lui Grădișteanu spre a merge in străinătate. Se acordă de asemine conjiliuris-tor Alexandri și Dimitrie Ion. D. ministru Struescu prestază următori de proiecte da legi: 1j pentru axarea quantumului avianței legale ; 2) pentru modificarea legei consiliilor județene; 3) pentru modificarea art. 35 din legea telegrafo-poștală; și 4) zece proiecte de indigenare. Senatul numește apoi comisiunea de petițiunea și votează indigenatul d-lui Herman Bainisteanu. După cerirea președintelui Senatul trece in secțiuni și ședința se ridică la 4 ore. Aniversarea luărei Plevnei. Duminică la 28 noem., ziua de a 5-a aniversare a căderii Plevnei, la orele 11 de dimineță, M. S. Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, se duse la biserica din Delu-Spirei, unde a fost primit de unii generali ai armatei prestați în Capitală, și întâmpinat de colonelul Dunca, locțiitor al comandantelui diviziei, precum CURIERUL TH BALASSAN, și de colonelul Vlădescu, comandantele paradei. După terminarea serviciului divin, M. S. Regele, însoțit de d-nii generali, a mers la biserica de la Malmaison, unde a fost primit de colonelul Cantili, comandantele trupelor. Majestatea Sa a asistat și aci la serviciul divin, după a cărui terminare a primit defilarea trupelor. M. S. Regele, mai înainte de a se despărți, jise câteva cuvinte corpului oficiăresc în amintirea acestei memorabile file, pe care o recomandă să rămâe neștersă în inima astei române. La orele 12 jum., Majestatea Sa se întorsă la Palatul de la Cotroceni. Sara, la orele 8 jum., M. S. onoră cu presința Sa cercul militar, unde se aflau adunați toți oficierii garnisónei spre a sărbători acastă mare dt. Generale Manu, cu acestă ocasie, rîdica următorul toast: „Sunt fericit, ca cel mai vechiu între dv., să vorbesc în numele armatei și să port acest toast în sănătatea M. S. Regele, Marele nostru Căpitan, care acum 5 ani ne-a redeschis calea la glorie. Să bem în sănătatea M. Sale, care în răsboiu a fost conducătorul, iar în timp de pace este învățătorul nostru.* Cuvintele d-lui general Manu, fiind în sufletul și în mintea tuturor ofițerilor armatei, au fost acoperite de entusiaste și repetite «Ura.» Nemijlocit după aceea, Majestatea Sa răspunde acestei închinări prin următorea ,cuvântare: «Sunt mândru și fericit a Mă găsi in mijlocul dv. pentru a serba acestă limărăță și mulțumesc pentru urările așa de bine simțite. Cum armata a împlinit datoria sa pe câmpiele Bulgariei, luptând cu vitejie, tot astfel sunt sigur că va fi și în timp de pace la înălțimea misiunei sale și totdeuna va ști a răspunde la așteptările țărei.* «Să trăiască armata.” Puțin după aceea, generalul G. Angelescu ridică următorul toast : «Mare bucurie simțim toți de a vedea pe M. S. Regele în mijlocul nostru de a face urâri; dar, d-lor, mai este o înaltă ființă, care fiind Muma răniților români, n’a încetat de a fi necontenit Muma săracilor. Pentru Dânsa noi avem un cult nepfiritor și închin acest Reginei. * Mult căldurose „era" urmară acestui toast. M. S. Regele petrecu acestă serată cu o plăcere vădită și mulțumit de a se găsi în sinul corpului ofițeresc, căruia ’i a dat și’i da puternice dovezi de interesul ce’i portă și de iubirea ce’i păstrată. La 11 ore, Majestatea Sa se íntorse la Palatul de la Cotroceni. (Rom.) «Națiunea* află că cu ocasianga aniversărei căderei Plevnei—oraș astăzi celebru in istoria nostră,—primarul de acolo a felicitat pe M. S. Regele și pe generalii cari au luat parte la acest resboi. „L’Indap. Roumaine” anunță că d-ra Golescu va fi numită domnișară de onore pe lângă M. S. Regina. D. însărcinat de afaceri al Spaniei, Don Juan Petro de Aladro, a avut onore a fi primit în audiență de Majestatea Sa Regele, spre a-i remite scrisorea prin care Majestatea Sa Regele Spaniei notifică că Majestatea Sa Regina Spaniei a dat naștere unei Infante. Domna Elena Cuza visitând zilele trecute cu principele Alexandru, scala din Ruginósa a oferit 120 lei spre a se cumpăra cu ei cărți școlarilor săraci și silitori. Noul regulament de bacalaureat s-a admis de către consiliul de miniștri și va fi supus la aprobarea Regelui. Cestiunea Dunărei. Kölnische Zeitung publică o telegramă din Pesta, în care se zice că România va adopta proiectul Barrere, cu condiție ca I puterile cari sunt State țărmurene, , trimițând in comisia dunărână câte un representat, să nu fie representate și d in comisia mixtă. Ce a mai fi și asta ? (Resb.) In Constanța se vorbește, după informațiile ce are „Poșta”, că Suleiman-bey, ministru plenipotențiar turc la București, precum și Mike Effendi, consul turc la Constanța, sunt inlocuiți in urma schimbărilor ministeriale de la Constantinopoli. Mitropolitul din Iatina, după cum suntem informați, face fel de fel de greutăți și șicane Românilor din eparhia sa. Astfel ni se asigură că in d. Miltiade X. Moraru din Pind (Epir), înfățișând, spre legalizare un certificat liberal de cătră primăria comunei sale Lăncești, prin care se constată de Roman, a fost respins de numitul mitropolit nevoind să’i legalizeze actul. Pănă când acastă persecuție ? (Resb.) La curtea de casație s’au făcut două votări pentru persona ce are să ocupe postul de president de secțiune. La prima votare a fost paritate de voturi între d-nii >7 . Ea^prim flA hayu și IO mu legea cursei de casație, ar întâmpina dificultăți pentru confirmarea celui ales, și ar fi dispus să provoce o nouă alegere. La 1 decembre s’au deschis sesiunea Curților cu jurați din totă țara. In locul d-lui Gherasi, ceea se înainta președinte de secție la Casație, se vorbește că va fi numit d. Titulescu, prim-președinte a Curței din Craiova. Numiri in justiție. — D. Al. B. Gheran, licențiat in drept, actual director la prefectura județului Ialomița, s’a numit procuror la tribunalul Vlașca, in locul d-lui C. I. Nenișor, demisionat. M. S. Regele era să primesca mercuri după amiază pe d. Wesdehlen, ministru plenipotențiar al Germaniei, care’și va presința scrisorile de rechiemare. D. Wesdehlen se mută la Stuttgart, tot in calitate de ministru. „Națiunea” află că inspectorii generali militari nu se vor intruni pentru a hotărâ tablourile de înaintare pe cât după 1 decembre, deorece nu toți d-nii inspectori ’și au înaintat tablourile lor. In a doua sesiune a curței cu jurați din Ilfov, anume la 17 dec., se va înfățișa procesul lui Măicănescu și a lui Sterie Popescu, autorii crimei de la Radu-Vodă. D. C. Morțun proprietarul moșiei Dăminești, din jud. Roman, și V. Dimitriaide, arendașul moșiei Fundulea, din jud . Ilfov, au oferit sculelor din comunele respective, primul un stânjen fum de lemne de foc și secundul un orologiu de perete și un clopot; pentru aceste ofrande ministerul esprimă numiților domni deplina sa mulțumire. Cetim în «la Gazette de Roumanie”. La 9 decembre va veni înaintea secției Ia trib. Ilfov, procesul intentat de către direcțiunea Creditului funeiar rural d-lui AL Ciurcu, redactare al biarului «lndépendance roumaine”, pentru injurie și calomnii. Direcțiunea Creditului fonciar cere ca d. Ciurcu să fie condamnat la 20.000 lei despăgubiri civile și la inserarea sentinței în nouă bare din țară. Procesul Blaremberg — San-Marin — Stoicescu care a durat mai multe zile s’a terminat. Iată sentința dată în acest proces : Curtea achită pe d. C. Stoicescu. Condamnă pe d. G. San-Marin la un an Inchisore, la 100 lei amendă, la 10,000 lei despăgubiri civile cătră d. N. Blaremberg și la 300 lei cătră Anica Scorțeanu. D. G. San-Marin a făcut recurs în casație contra hotărîrei curței de apel, •‘"datf. r’~ ~”anunțat condamnarea sa. 1L. 06..’ inL Galați și Odesa.— Agenția vaporelor face cunoscut că vaporul de pasageri și mărfuri, care circula direct intre Galați și Odesa, a încetat cursele pentru acest an. Cetim în «Viitorul» din Roman: Ni se spune că preoții delegați de clerul romașcan ca să mergă în capitală, ca să susțină interesele preoților de aici în congresul preuțesc din București ce era să se țină în ziua de 25 noembre, n’a plecat, neîncuviințânduli-se o procedare ce ar avea aspectul că trec pe lângă autoritatea lor superioră, in care ar trebui să aibă încredere, ba încă să spune că ar fi fost amenințați și cu desbracarea autorităței clericale, în cazul de a cuteza să comită o insubordinare ca acesta. IAȘI Vineri 3 (15 Decemvrie) 1882. CONGRESUL PREOȚILOR A doua și cea din urmă ședință a congresului preoților s’a ținut Sâmbătă la ora 10 a. m., tot la Ateneu. Afară de membrii delegați, au fost mulți preoți și civili din capitală. In acestă ședință s’a subscris, de preoții delegați, petițiunea transcrisă în patru exemplare: cătră Cameră, Senat, primul ministru și ministru Cultelor și Instrucțiunei. Apoi s’au ales deputațiunile cari să prestaze petițiunea la locurile respective. După acesta au luat cuvântul mai mulți preoți delegați și au atins, fiecare, situațiunea clerului mirean, au arătat însemnătatea chiemărei preotului în societatea română și necesitatea de a fi unite într’o acțiune națională tote elementele bisericei române. Discursurile au fost scurte și bine simțite. Președintele congresului, Iconomul Al. Ionescu, delegat de Iași, rugând pe D-jeu ca dorințele clerului mirean să devină fapte împlinite, urâtă să trăiască Majestățile Lor Regele și Regina Românilor, țara, biserica română, P. S. Prelați și bărbații apărători ai libertăților naționale, și declară congresul închis. De la Ateneu, delegații au pornit in corpore la I. P. S. Mitropolitul Primat pentru a face cuvenitul act de reverență. I. P. S. Sa Mitropolitul Primat a primit cu multă afabilitate pe membrii congresului și a convorbit cu fiecare delegat. S’a întreținut mai cu samă cu președintele congresului și cu doi preoți rurali delegați din Gorj. Felicităm pe preoții delegați la congres, atât pentru simțămintele lor patriotice manifestate prin discursurile scurte și bine simțite ce s’au făcut în sinul congresului, cât și pentru exemplul de ordine și bună cuviință ce-au dat cu acastă ocasiune, purtare care a desarmat pe toți acei ce așteptau cu sete să vadă în marea mișcare a preoților desordinea. (R. L.) Legea gradațiunei s’a trimes in studiul secțiunilor. O adunare de profesori s’a ținut luni la universitatea din București și a hotarît a se cere următorele modificări la proiectul guvernului: 1. Unificarea onorariilor la profesorii de liceu cu cei gimnaste, și pe cât se póte, ridicarea celor din urmă la gradul celor d’întăiu, iar nu scăderea celor d’întăi la gradul celor din urmă. 2. Ștergerea totală a art. 7 din proiectul guvernului. 3. Scutirea de stagiul gradațiunei pentru acei profesori cari s’au distins prin scrieri de o valore netăgăduită in cariera lor. 4. Ministrul instrucției, chiar cu avisul consiliului permanent, nu va putea trece la pensiune pe un profesor numai pentru cuvântul ca a împlinit 25 ani de serviciu și 50 de ani de viață. Prin proiectul de lege depus deja in Cameră se admite gradațiunea șefilor personalului corpului didactic, reducând însă pe cele actuale ale pro„Tânărul frate al victimei crescusă și el, și devenisă barbat.—El se bătu la rândul seu cu Mistrețul negru, și, mai fericit și mai iscusit decât fratele său mai mare, e și învingător din luptă, lăsând vitejasca sa spadă in peptul contelui de Mirebel... «Ura hereditară nu adormi de loc în sufletul representanților familielor nostre din generațiunile următore.—Fiul Mistrețului negru se bătu cu unul din fii celui care ucisese pe părintele seu. «Hector de Champ-d’Hivers căzu, și astfel este originea petei a doua rasă care însamnă cu stigmatul seu sângerând arborele nostru genealogic...” Nu vom urma mai mult pe bătrânul baron în povestirea luptelor și răsbunărilor cari se transmiteau din tată în fiu, ca o moștenire de morte, în familia de Champ-d’Hivers și în cea de Mirebel. Acestă povestire, plină de un interes sinistru pentru el și pentru Tristan, n’ar putea decât să obosască pe cititorii noștri dacă ar fi prelungită peste măsură. Să spunem numai cât că bătrânul se aprindea vorbind și că vocea sa, liniștită și măsurată la început, ajungea puțin câte puțin la o violență cu totul tinerescă. Sbârciturile adinei cari’i brăzdau fața păreau că dispar ca prin farmec, și focul urei și mâniei strălucea în privirea sa. — Ei bine, domnule, ce ai să’mi răspunși la asta ?...—întrebă el când sfârșisă. — Nimic, tată, decât că nu înțeleg cum domnișora Blanche, o copilă de șefă-sprezece ani, ar putea să-ți pară în legătură cu desbinările fatale dintre strămoșii sei și ai d-tale... — Ei!—strigă baronul cu mânie și cu dispreț,— cine’ți vorbește de d-șora de Mirebel, și cum se face că după ce m’ai ascultat pănă’n capăt, numele seu se găsește iarăși pe buzele d -tale ? — Pentru că se găsește în inima mea,—răspunsă Tristan cu o tărie îndrăzneță. — Vei smulge-o !—replică bătrânul. — Nici o dată !...—Cere’mi viața, și’ți-ași da-o...— dar nu’mi cere sacrificiul amorului meu !... ți’l-ași refuza, tată. Baronul aținti asupra fiului său o privire în care se putea citi mirarea și disprețul.—Tristan nu plecă ochii. Bătrânul urmă cu aprindere: — D-ta vorbești de amor, baron de Champ d’Hivers !—Dar acest amor e rușinos!—e laș!—e necinstitor !... — Necinstitor!... tată !...—strigă Tristan a căruia buze deveneau palide. — Laș și necinstitor, e repet, domnule, căci, însfârșit, ce pretinzi d-ta ?... — Să mă însor cu domnișara de Mirebel... — Ce !... să dai numele d-tale strănepotei Mistrețului negru!...—Să culegi un buchet nupțial stropit de zece ori cu cel mai curat sânge al strămoșilor d-tale !... să stingi în cânticele nuntei strigătul de răsbunare și de ură pe care orice om din rasa nostru trebue să’l scotă la întâlnirea acestei vițe blăstămate!..—Se pare ca acesta să’ți fie gândul ?... — Da, acesta’mi e gândul, tată, căci domnișora de Mirebel e nevinovată de trecut, și o iubesc. — Ah! strigă bătrânul a căruia mâni tremurau cu convulsiune și a căruia prunele aruncau fulgere, taci! taci!... Știi câ’n acest moment mă faci să mă îndoesc de virtutea mamei d-tale ?... Mă întreb dacă nu cumva ești fructul criminal al unui amor adulter, căci, jur pe D-jeul meu, un adevărat Champd’Hivers n’ar vorbi astfel!. . . — Tată... tată... — murmură Tristiov CU o voce rugătore. a ■— Taci!—repetă bătrânul—taci și frică-mă.— Numele d-tale e asemenea și al meu,^fc acel al douăzeci de generațiuni de gentilomi str^Ku cari’lau purtat cu nobleță !—Fără voia d-j^K^i orice s’ar întâmpla trebue sâ’l păstrez fără ^^K-nu trebue să îngădui nimănui, și fiului mifli^tortât mai puțin decât oricăruia, să mânjascâ mâ^PJp.nostru blazon !...— In numele autorităței mele^Bp^tă,—în numele dreptului sacru pe care’l am citit de la D- zeu, te opresc deci, domnule, de a te mai gândi macar o oră la mizerabilul proiect de care ai îndrăznit să’mi vorbești!...—Iți poruncesc să părăsești chiar astăzi acest castel și să te întorci la regimentul d-tale!...—îți poruncesc să uiți visurile smintite ale spiritului d-tale bolnav !...—și îți jur, înaintea lui D-zeu și înaintea strămoșilor d-tale, că, dacă nu mă vei asculta,—viu, te voi blăstăma,—și, mort, voi eși din mormântul meu pentru a te blăstăma încă!... După ce vorbi astfel cu o energie mereu crescândă, bătrânul baron, stins de îngrozitorele emoțiuni cari-l agitau, se lăsă să cadă iarăși în fotoliul seu. Tristan, palid ca un spectru și cu fața descompusă, se pasă într’un genunchiu înaintea bătrânului, jicându’i. — Binecuvintază-mă, tată,—ascult și plec... Un fulger de bucurie ilumină privirile posomorâte ale baronului. — Ceia ce faci e datoria d-tale, fiul meu,—jisă el,—ești un copil supus...—Haide, te binecuvintez, și rog pe D-jeu să te apere... Tristan se sculă,—sărută mâna slabă a tatălui seu, și părăsi apartamentul murmurând, mai degrabă din inimă decât din buze. — Dacă D-jeu te ascultă și mă apără, tată, îmi va ingădui să mor în curând. Două ore după aceia, tânărul, schimbându-și uniforma de colonel cu niște haine de drum, încăleca pe cal și se depărta de castel. Dar, înainte de a pleca, el însărcinase pe un servitor sigur să deie în secret o scrisare domnișorei Blanche de Mirebel. Acestă scrisare nu cuprindea decât aceste cuvinte: „Domnișoră, «O fatalitate neînduplecată ne disparte.—Plec fără „să te fi revelat, căci, dacă te-ași revedea, n’ași mai a avea tristul curaj să mă îndepărtez «Plec,—vai!—pentru totdeauna!...—Uită-mă deci, „domnișoră, și fii fericită !—Daa ai avut ântăiul «meu amor,—d-ta vei avea cea de pe urmă gândire «a mea.—Numele d-tale va fi singurul pe care’l vor «pronuța buzele mele murinde... «Adio, domnișoră pete, dispăruți pe acest pământ, ne vom regăsi într’o zi în ceriu.—Adio...— «Adio!... acesta’i un cuvânt suprem și mângâetor. „E singurul care-mi dă curajul a aștepta mortea fă«r’a alerga la ea...” Un an trecu.—După acest an, bătrânul baron de Champ-d’Hivers se stinsă, lăsând fiului său titlul, nemărginita sa avere, și încă ceva mai bun decât asta, libertatea deplină a faptelor sale. Tristan, al căruia amor era mai viu decât oricând, se grăbi a se intorce în Franche-Comté. (Va urma.)