Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-05-23 / nr. 57

Anul al X-lea No. 57. IASSI, Duminică 23 Mai (4 min. ) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul Alion. și An­iin­ citirilor [ IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 11 fr. [STRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. ............................................................... 40 K­ — ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. MIAI LOCALE . . . 1 fr.— PISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc, runciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b.­­7it il#% 20 bani CURIERUL (TE­BALASS­AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. STIL VECHIU­L Piua 1 PATRONUL QILEI _ TIMPUL DIN SEPTA­MANA STIL NOU­­ I>­I P­A PATROHUL țMLEI Răs. Soat.­­ Apoaul Soat Alai. luni. . 23 Duminică Cuv. Păr. Mihail Episc. * 4 Duminică (t) Șt­ treime Quirin. 4—17 7—38 24 Luni C. P. Simeon din muntele Tavmant. * 5 Lun Bonifatie. 4—17 7—39 25 Marți A 3-a all- a pr. Cap al I. lon Bot. La 20 Mai. lumină plină, de la 20 6 Marți Norbert. 4—16 7—40 26 Mercuri St. Ap. Carp. pănă U 37 timp amestecat. ’ Mercuri Lucreția. 4­ 16 7-42 27 Joi Mart. Therapont. e Joi (f) Iadia verde Modard. 4—16 7—42 28 Vineri Par. Nichita. 9 Vineri Primii și Felite. 4—16 7—43 29 Sâmbătă S-ta Theodosia. 10 Sâmbătă Margareta. 4—16 7—44 Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négoeiant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube k C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdean, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde.­ n folosul incendiaților din țară câștiguri 3000 tei în numerar 27 numere câștigătore din cari: 1­1 de 1000—1000 . 250— 250 10 — 100 — 1000 15­0 50— 750 27 câștiguri de lei 3000­ragerea se va face in cursul lunei mai. Z­iua tragerei se va anunța prin ziare CetlencLara al Septet m. a. n. e | ------------------------------------------------------“ i I Loterie de Bine­facere Co­respondenți in Streinatate, An Nn. 20 buni D e­vrem­ Mut Moșia Italienii din plasa Turia județul­­ui, proprietatea Prințului Grigore M. Sturdza, i dă în arendă împreună cu velnița și tóte tenansele ei pe t­imp de 5 ani cu începere­­ la 23 Aprilie 1883 Amatorii vor bine­voi a se adresa la can­­ilaria Prințului Sturdza din Iași strada Sf.­heorghe Lozonschi pentru informațiuni. îi isi sîn­t­u­ie “de acum­ia la sub­semnata strada 40 sfinți. Eufrosin Urechia. CARIERA FLORESTI Renumita CArieră Florești, Comuna clici­a. Plasa Fundurile, «fu­leiul Vaslui se află astâ­d­i în posesiu­­ea­ subscrisului. Toți Domnii arh­itecți și îtreprenori de construcțiuni sunt înștiințați , subscrisul este în posițiune a contracta ar­­imamente pentru ori­ce soi de petră cioplită de zidărie și în ori­câtă cantitate. A se tresa pentru ori­ce informațiuni la subscri­­il la Comuna Scheia sau la D. N. Culianu i Iași, Strada Sf. Teodor. Georgie A. Ciur­ea BIBLIOGR­AFIE A apărut de sub presa, în editura tpografiei nostre noua ii £ a . PENTRU TOCMELILE DE LUCRĂRI AGRICOLE i se află de venire la Administrațiunea Curierului*. IAȘI, 22 Mai 1882.­­ România Iridente. Cea mai mare parte a fiarelor din­­ București, d'ce „La Gazzette de Rou­­manie,“ au reprodus un articol din­ „Neue Freie Presse“ asupra Romă­, nici itridente ? O foaie din Constan­­tinopol, Stambulul, inserase săptămăna trecută o corespondență din Bucu­rești, care de la un capăt la celalalt nu se ocupa de­cât de acea partida sau acea sectă, care a jurat moartea tuturor regilor. Să vedem, serios, se întreabă foaia franceză, care dintre noi care a pu­tut vre­ o­dată să cugete la axistența unei asociațiuni in țară la noi ca a­­cea despre care se ocupă prea mult, foarte mult chiar, după părerea nós­­tră, de mai multe­­ file ? Și când s’a vorbit despre oare­care afacere urâtă, care în sfârșit, nu avea un fond ni­mic politic, cari sunt numele cari s’au pus înainte? Acei doi s’au trei des­­mâțați cari voiau să-și răsbune con­tra societatei pentru că sustrăsese câ­teva grupuri cu bani de la poștă sau vre-un obiect oare­care de la un așa zis coreligionar politic. N’ar trebui însă ca cine­va sa se ocupe de aceste ființi, ordinari. Aceștiea sunt rău­facatori forte pe cari poliția îi cunoaște, cu atât mai mult cu cât ea îi între­buințează câte o dată la oare­care meș­teșuguri, cu cari ei sunt deprinși și la cari se dedau cu recunoștință in timpuri râie, căci comerciul lor are și el timpuri râie, toți stridenții din Ro­mânia o știu aceasta. Dacă am voi să înfățoșăm chestiu­nea pe o parte mai serioasă, am în­treba ce poate oare să justifice exis­tența unei asemenea secte politice ? Nu exista Stat in Europa care să fie constituit dacă nu pe bazele cele mai liberale, cel puțin care să se bucure de mai multe libertăți ca la noi. A­vem oare trebuință de a reaminti și de a enumera aceste libertăți ? De la cel dintâi și pănă la cel din urmă nu usăm oare de dânsele fără res­­tricțiune și fără margine ? Imputarea I care s’ar putea face organisațiunei nós­­­tre nu va fi acela că se pun pedici­i esercițiului drepturilor nostre, dar mai­­ degrabă acea de prea multă toleranță.­­Tot se poate, tot se face, tot se uită. Și pentru ca o societate de stridenți sa esiste aici, cu idei de răsturnare,­­ de sânge și de morte, trebuește ca­­ oamenii ce o compun să fie foarte jos căzuți și foarte abandonați, in acestă țară unde abandonul nu esista, unde se poate trăi fără chin și fără muncă, unde toată lumea să poate râdica. Ori­ce om cu bun simț poate afirma cu siguranță că’n țară la noi nu există­­ și nici că poate exista o asemenea so­cietate, de­cât poate in imaginația bol­navă a unor propoveduitori ca Mora­­lescu care sunt mai mult de compătimit de­cât de temut. Străinii cari trăesc in țară la noi trebue să fi rî<jind cu hohot cetind prin fiarele straine ca „N. F. Presse“ de esculpiu care a scos strigătul de alarmă: „Privigheați regi și împărați căci ttridentiștii din România au jurat pestea voastră.“ * Aceasta nu numai că nu este serios dar e chiar absurd și ridicol in gra­dul superlativ. Cum­ că in inima fie­carui Român este sadu­l speranța că o dată va veni o­a si in care cele 10 milione de Ro­mâni să-și deie mâna și să formeze o singură țară, aceasta este neîndoios, și ar fi de râu gust a o tăgădui. Dar realizarea acestor speranțe atârnă de la timp și evenimente. Până atunci scopul principal al Românilor este de a păstra integritatea teritorului țerei și neatârnarea ei dobândită cu prețul sângelui românesc. 1 TELEGRAME Londra. 1 iunie. Escadra din ma­rea „La Manche“ care se află acum la Plymouth, a primit ordinul de a pleca mâna diminuță la Gibraltar un­de va primi noul ordine. Constantinopoli 1 iunie. Ambasadorii Germaniei, Austriei, Italiei și Rusiei au făcut ieri pe lângă Portă un de­mers identic în sensul depeșei tele­­grafiată ar fi diminuță. D-nii Noailles și Dufferin mersera de asemenea spre a cere un respuns la cererea din 29 mai, dar nu li se dădură nici un răs­puns fiind că Said pașa se găsea in consiliu la palat. Chiurasata „Omanie“ a primit or­din de a eși din „Cornul de Aur“ și de a fi gata de plecare la primul semnal. Hirschfeld are a fi primit astăzi în audiență privată la sultanul. Se­­ zice că tot Servet pașa va mer­ge în Egipet, însoțit­oare și de Der­viș pașa. Roma 1 iunie. „Agenta Ștefani“ desminte știrea dată de­­ ziarul „Ti­mes“ cum că ar fi vorba de a se în­sărcina pe Italia să intervie în Egipet ca mandatară a Europei, și că Ger­mania ar fi favorabilă acestei propuneri. Paris 1 iunie. Francia a propus și Anglia a acceptat întrunirea unei conferențe de ambasadori ai puterilor la Constantinopoli in privința b­estiu­­nei egiptene. Convocările vor pleca­ probabil astăzi și se crede că întru­nirea conferinței va avea loc forte curând. Paris 1 iunie. D. de Freycinet, răspunzând in Camera deputaților la interpelarea D-lui Delafosse, a arătat necesitatea de a supune regularea a­facerilor din Egipt concertului europan pentru că este singura garanție pen­tru o soluțiune pacifică, și ori­care altă politică ar conduce la aventuri. Cabinetul este unanim, a adaos D. de Freycinet, de a respinge ori­ce idee de intervenire militară din partea Franciei in Egipt. (Aplause). După o întrerupere a D-lui Gam­­betta, președintele consiliului explică că n’a voit să zică că Francia nu va interveni militărește in nici un cas, ci numai că nu va primi nici­o­dată de a se curma isolat prin forță ces­­tiunea egiptenă. Președintele consiliu­lui constată pe lângă aceste că con­­ferența de ambasadori ce va avea loc la Constantinopoli e basată pe men­­ținerea firmanelor sultanului și ga­rantarea independenței Egiptului, și acastă condițiune a fost primită de Europa și de Turcia. D-sa conchide în fine zicând că, chiar in cazul unei interveniri armate din partea Turciei, independența Egiptului este asigurată. Camera adoptă, cu 298 voturi con­tra 70, ordinea de Zi a D-lui Sadi Carnot, prin care se exprimă încre­dere in declarațiunile guvernului. Viena 1 iunie. Imperatorul a pri­mit astăzi in audiență privată pe ma­rele rabin de la Lemberg și­­ i a dat asigurarea că va ajuta, pe cât va fi posibil, pe nenorociții evrei ruși ce au venit să caute refugiu în Statele sale. Peste 1 iunie. In urma unui dis­curs forte aplaudat a d-lui Tisza, Camera megnaților a primit creditul cerut de guvern pentru opera de pa­cificare a provincielor ocupate și a Crivosciei. FOILETON. M­ATILDA. 29 Traducere din limba germană de Samióra, A. A. (Urmare). — Matilda, te iubesc prea mult ca să ved că mé scrifici cu indiferență, la banalele galanterii ale u­­ui străin. — îmi pare că ești gelos. Zisă Matilda încrețind ’untea; asta’mi-ar fi forte displăcut, căci ași vedea n partea d-tale o îndoială asupra sentimentelor ele. — Nu mă îndoesc de sentimentele d-tale, Matilda, ni îmi e­târnă că nu sunt capabil a inspira un a­­dverat amor; cu tote acestea te iubesc din totă v­­ma, zise el lipindu’și fruntea de geamuri, și sa­­r prea mult pentru a mé putea supune să te văd cându-te cu inima mea. Voi spune chiar in astă­ră tatălui d-tale că­ mi-ai promis mâna. — Dar convențiunea nostră ? Zisă Matilda a cărei ■usături exprimau neliniștea. — Trebue, dacă mă iubești în adevăr, ca acastă invențiune să nu mai existe. — Dar dacă nu vreți ? — Matilda­­ strigă conntele cu un ton aprope n­­emințător. — Henig, mă iubești ? Matilda, pronunțând aceste cuvinte, avea vocea u­merdătare și era forte frumoasă. — O!­cum poți să mai întrebi ? răspunse coin­tele cu o privire entusiasmată. — Ei bine ! atunci mă vei asculta, și vei lăsa lucrurile așa cum sunt, pănă voi hotărâ alt­fel. In acest moment ochii contelui căzură asupra lui Stuart, ce’l observa precum și pe Matilda, și, ca cum privirea acelui om ce’i aducea aminte, stăruințele lui pe lângă logodnica sa, Matilda exercita asupra lui, ar fi rupt farmecul ce el reluă cu o voce ho­tărâtă. — Acum sau nici o dată, trebue ca totă socie­tatea să vadă in mine omul căruia ai jurat un a­­mor fidel. Dacă nu mă lași s’o declar tatălui d-tale, nu voi mai vorbi in viața mea despre acesta. — Acest limbagiu este acela al sentimentelor d­­tale Matilda. M’au înștiințat a nu mă încrede in d-ta, dar nu am crezut. Mi s’a spus că nu aveai inimă, tot n’am crezut. Dar dacă vei mai continua a îm­părți gândirile d-tale intre Fries și Stuart, cu totă promisiunea ce’mi-ai făcut, atunci mă voi vedea ne­voit a crede că nu ești de­cât o cochetă fără inimă, și ai perde stima mea. Dar ești încă așa de sus în spiritul meu, în­cât ar fi pentru mine o lovitură din cele mai rele, dacă ași fi nevoit să văd dispărând acea aureolă de curățenie, cu care te-a împodobit pănă acum imaginația mea. Să dea D-Zeu să nu fiu nevoit nici o dată a smulge imagina d-tale din i­­nima mea ! Femeile sunt in general dotate cu o prevedere ce le dă mijlocul a judeca într’o clipă puterea pe care-o pot esercita. Dacă asta’i adevărat la tot sexul lor, ce trebuia să fie la o femee ca Matilda care și consacrasă viața întrâgă a studia impresiunile pe cari le producea și autoritatea ce-o esercita. Ea văzu îndată că prea întinsesă mult arcul și că cea mai mică tensiune putea s’o facă să pardă ori­ce auto­ritate asupra comtelui. Nu avea alt mijloc de­cât de a’i împlini dorința, ast­fel ea’i dădu voie a informa pe tatăl ei a doua zi despre relațiile lor. Când comtele se depărtă, Matilda se adresă că­tre locotenent spre a se distra puțin. — Erai cu noi la preumblare, domnule locotenent ? — Da, domnă, am avut acestă onare. — Adevărat ? dar nu te-ai văzut de loc. — Pâte unde stăm la umbră, Zi locotenentul surigând. — Cu tote acestea comptam să te am de cavaler. — Ah ! damnă, știi cât de mult fericirea mă în­spăimântă. Fericirea’i mai adesa înșățăture, mai a­­les când știu că pentru mine e numai o iluziune. — Ast­fel, că nu ai voit să fii cavalerul meu ? insistă Matilda privind pe sinele ofițer cu o privire adorabilă. — Dacă asta ar fi deprins de voința mea atunci... — Ei bine, atunci, isprăvește. — Atunci ași fi fost lângă d-ta, dar... — Dar ce ? — Dar asta depindea de d-ta, demnă. — Și ce resultă de acolo ? — Resultă că ai gratifiat a fi pe căpitanul Stu­art, cu acestă favare. Când sârele nu vrea să stră­­luiască pentru mine, nu’mi dau ostenilă a alerga in deșert după razele lui; mă mulțumesc cu palida lucire a lunei. XXV A doua Zi comtele ceru mâna Matildei, masă, toți băută în sănătatea noilor logodnici; și, la Cu tote acestea faptul trebuia să rămâe un secret de familie, pănă ce reparațiunile castelului de Rosersberg erau să fie terminate, și frumosa proprietară sfi’l pâtă locui, ceia ce trebuia să fie în tomna următore. După masă, Carol se apropie de Matilda și’i Zise: — Felicitările mele pentru ghibăcia cu care ’ți­­ai jucat cartea. Ea ’ți-a dat o cortină de comtesă și o avere nemărginită, pe când Thorensheim, chiar presupunându’i o parte mai bună, nu va câștiga alt de­cât a locui restul vieței intr’o casă de nebuni. Și se depărtă fără a’i mai aștepta răspunsul. Sara, toți se adunară în pavilion. Locotenentul plecă la H..., pictorul și inginerul lipseau ase­menea. Societatea se compunea din familia colone­lului, contele și căpitanul Stuart. Din întâmplare convorbirea căzu asupra Italiei. — Ați stat mult timp la Pisa, demnă, nu’i așa ? Zisă căpitanul Stuart Matildei. Ea răspunse afirmativ, dar roșindu-se puțin. — Acum un an, urmă el, voiajam în acestă parte a Italiei, și mă oprim­ din întâmplare între Pisa și Piombino, unde era o casă de țară, locuită de­ un Suedez și o Suediană. Căpitanul, făcu o pausă și observă pe Matilda cu o seriosă băgare de samă. — Era, fără îndoială, bărbatul și femeia. Zise baronul Remer. — Nu, domnule baron, răspunsă Stuart, Suedina era măritată cu un Toscan, dar compatriotul ei, era un gentilom, forte bogat, ce-și fixase locuința în acea casă, în urma unei fantasii stranii. Maria deveni palidă, și Carol asculta cu luare aminte pe Stuart, care, și el, nu’și lua ochii de la Matilda cu un scris ce nu prevestea­u bine. — Toscanul, urmă Stuart, îmi istorisi împreju­rările prin cari se căsătorisă el cu Suediana, o is­torie destul de curiosă. (Va urma).

Next