Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-11-21 / nr. 130

8 Oo Anul al X-lea No. 130 18881 Duminică 21 Noem. (3 Dec.) 1882. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul Arion. și Aminet­tirii­or [N­­ASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.............................................40 îr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: pag.I, 50b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30 b. Un ]%1­ 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. C­alend­arul S­ep­t­ă­m ä­­n­­e­i STIL VECHI A PIUA | PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTA­MANA STIL NOU P­I­U­A P­AT­R­O­N­U­L PILEI Râs, Soar. _ 1 Apașul Soar. Rhemv. ~ T" " i “"Decemv. 21 Duminică I (f) Intr. in bk. a Halel­ Domn. 3 Duminică 1 Adv. Francisc 7—17 4—22 22 Luni Sf Ad Philimon „ , ■ 4 Luni Varvara» 7—17 4 22 23 Marti sf! Păr. Gr. Ep. Abram si Alm. La 20 Noemv. pătrarul din urma de­­ 5 Marti Sava 7-20 4-22 24 Mercuri Sf. Păr. Climent al R.^si Petr­al Ol. la 20-28 senin și vent. 3 Mercuri Neculai 7—21 4—22 25 Joi­t S­ ta­n. Mart. Ecaterina 7 101 Ambrosie 7—22 4—22 26 Vineri Cuv. Par. Alipiu stilpnicul 8 Joneri (t) Concep. S. Anna 7-23 4-22 27 Sâmbătă S. S. Mart. Iacob Persul 9___________Samb­ lia Leocadia 7-24 4~21 Conres­pond­enți In Stremnur ale Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte 1, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. t­u Vii. bani /țioooooooooooooocoooooooooooooooc LA CONCURENȚA. Sub-semnatul aduce la cunoștința onorabilului public că, cu începere de la 7 novembre curent am deschis in strada Mare, casele Neuschotz, pe lângă magasinul meu en gros, un mare ma­­gasin de galanterie en detail, cu diferite noutăți, pasmentărie, lenge­ne, parfumerie și alte multe obiecte de lux, în localul unde­ a fos magasinul Kahannei. Concurența fiindu-ne devisa, vom vinde articolele din sucur­sala nostră în detail cu aceleși prețuri cu cari le vindem en gros. Cred că onor­ public mă va onora cu numerasele sale vi­­site, promițendu’i ca va remănea pe deplin satisfăcut. Victor Mutanson. 00000000­00000000000004 IMPORTANT! Subsemnații avem onore a informa pe o­­norabila nostră Clientelă iașană și din pro­vincie, că ne-am mutat magasinul nostru, numit „Kahane”, asortat cu articole de pasmentărie și noutăți, fost situat în strada mare, casele d-lui Neuschotz, tot în strada mare, casele cele nouă ale d-lui Ghiorghiu, alăturea cu casele d-lui Neu­schotz. Mulțumind cu acesta ocasiune onor. Public pentru favorea și încurajarea ce ne-a arătat’o până acum, rugăm a ne visita și’n stabilimentul cel nou, unde onor, visitatori vor găsi pe lângă arti­colele nóstre cunoscute în­destul, și un mare asortiment de obiecte aduse acum din străinatate pentru anul nou precum și pentru viitorele baluri. Cu stimă S. Kalianes Succesori. Qoooooo00000000)00000ooooooool 100 fălci pădure în comuna Mestecăn, jud. Neamț, având șoseaua Berlești, cu pers­pectiva drumului de fer Bacău-Peatra, se vin­de sau se dă un tiere. Distanța de la pădure la Roznov e de două ore. A se adresa la Că­pitanul Popescu in Peatra. Hq­uanrtarp la via mea 6 stol uri de Uti Volu­j diO fân și 7 de mohor, amato­ri se pot adresa la mine, strada Sf. Gheor­­ghe Lozonski. Neculai Ciucă. Doctorul Constantin Thiromi de la Facultatea de Medicină din Paris. Profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Medic de Batalion cl. I-a la Spit, militar. Dă consultațiuni de la 12 la 2 ore p. m., in tote d­e0­0­0— Strada Podu-Vechiu aprope de Biserica Bărboii și de farmacia Zlass, — in casa cea urnă cu trei etaje. Magasin Oriental. Subsemnatul aduce la cunoștința onor. public iașan că reîntorcându-se în Iași, a deschis un nou magazin de diferite ob­­iecte turcești orientale și na­ționale, lângă atelierul de fotografie a d-lui Hek, vis-à-vis de Grand Hôtel d’Europe (Glantz). Marfa e tată nouă și de cel mai bun gust, așa că sper că voi satisface gusturile visitatorilor mei. _______M*ulilțfv éf Auráján. AVIS Mme C, HILAIRE informe son hono­rable clientéle que sa cave n’a pas cessé d’etre abondamment fournie de vins étran­­gers des premiers crus et des maisons le mieux recommandées dönt eile a de­­puis longtemps le dépót presque exclusif, ainsi que de Vhuile extra tine de Pro­vence. M-me Hilaire n’ayant plus de frais de magasin, pourra faire sur le prix des ar­ticles sus-mentionnés un rabais important. S’adresser rue Lâpușneanu maison Ghy­­ka, au fond de la cour, DE INCHIRIET luna sau cu anul un apartament cu în casele doamnei Soltana Manu­strada Sf. Theodor. Doctorul V. I. Bejan Medic primar și profesor la Institutul Gregorian. Mamos și special pentru maladiele de dame și copii; dă consultațiuni în tote filele de la 1-3 ore p. m., pentru săraci gratis. Strada Sântului Sava casa D-lui Alias N. 18. D. PROFESOR IEITZSECKER S’a mutat cu pensionatul seu de băeți, strada Sf. Gheorghie Lozonski Casele Domnei Crucii foste Milicon, IAȘI, 20 noemb. 1882. Primim din partea d-lui George Em. Bogdan, doctor in științele politice și administrative, o broșură Roue chestiuni constituționale, intitulată Ideile susținute de d. Bogdan in broșura d­­sale fiind identice cu ideile susținute de noi, o dăm cititorilor noștri in ex­tenso, făcendu’i locul de onore in frun­tea colónelor nostre, mai cu samă că se agită chestiunea a se convoca o constituantă care să revizuiascâ Con­­stituțiunea nostră din 1866. Dacă­ este necesitate a se con­voca imediat o nouă Cameră de Revizuire? Răspund afirmativ, și iată pentru ce: Din 1866, România trăește sub una din Constituțiunele cele mai liberale și mai democratice, dacă mai vârtos o vom considera-o în raport cu starea nostră de cultură morală, fie acea din 1866, fie acea în care ne găsim astăzi. Legislatorele nostru constiuant a fost inspirat în cele mai multe părți ale pac­tului nostru fundamental, mai cu deose­bire de la legislatorele constituant al Belgiei. Este, însă, de observat că țara neavân d in 1866, față cu Europa civili­zată, posițiunea de Stat liber și indepen­dent, bărbații noștri de Stat, călăuzii , destinatelor României, s’au ferit de a for­mula, de a declara cu precisiune marele principii, care din puntul de vedere al dreptului public extern, se consideră cu drept cuvânt ca fiind de essența Statelor libere. Atât situațiunea nostră politică de atunci ca Stat­ul-Suveran, cât mai cu samă, teama de a nu atinge întru cât de puțin susceptibilitatea Sublimei Porți, erau rațiuni destul de puternice spre a ne im­pune o prudentă tăcere, și a nu mai ridica și agita în mod intempestiv cestiunea com­pletei nóstre neatârnări, sau face acte de acele cari se dee pe față nestrămutata și legitima nóstra aspirațiune. Astăzi însă când suntem un Stat de sine stătător, nimic, cred, nu pate să ne mai impedece, ba încă, socot că este de datoria nostră imperios» de a formula și afirma prin Constituțiunea după care ne guvernăm, principiile arde mari ce con­­stituesc suveranitatea externă a unei țâri, principii pe cari, după cum am ales, cu tote că și mai înainte sa nutream în su­fletul nostru, totuși prudența politică ne comandă a le ținea înghesuite și ascunse în fundul inimilor nóstre de Români. Ca dovadă că numai studența politică ne a impus tăcerea la c­are fac asusiune, mă voiu mărgini de a d­­a două punte ce deosebesc prerogativele Domnitorului nos­tru din 1866, din acele ce Constituțiunea Belgiei le acorda Regelui seu, dreptul de a declara resbel și c­­ăla de a încheia tratate de pace, drepturi cari prin Con­stituțiunea belgiană sunt formal date Re­gelui, dar pe cari drepturi diplomatul nostru pact fundamental s’a ferit de a le reproduce. Acastă tăcere a Constituantei de la 1866, explicabilă numai din puntul de vedere al situațiunei nóstre politice de a­­tunci, mai are și mai pute­­re avea rațiune de a se perpetua astăzi,în Constituțiunea unei națiuni independente, a unui Regat ?... Legea nostră fundamentală fiind mută asupra acestor punte, și țara datare fiind de a eși din acest mutism diplomatic, mi-am pus întrebarea v­­ Cui revin aceste drepturi de a declara resbel și de a încheia tratate de pact­?... Fac ele parte din atribuțiunele l­or uior legiuitore, • sau­ sunt ele niște prerogative regale ? Ca să răspund la acestă întrebare, nu pot face mai bine de­cât ca să las să vorbască acei cari mai înainte de­cât mine, cu autoritatea lor nediscutată și nediscu­tabilă, au tratat în special cestiunea acesta. In o monarhie constituțională, Alice D. Thom­ssen, comentatorul Constituțiunei belgiane, dreptul de a declara resbel tre­­buie să fie încredințat Regelui, căci densul fiind capul administrațiunei generale a Statului, comandantul forței armate, având direcțiunea supremă a tuturor negocierilor diplomatice, se găsește prin chiar acesta în o posițiune mai favorabilă de­cât o adunare legiuitare pentru a aprecia căușele resbelului și mijlocele de a-l sus­ținea. Prin singurul fapt că este însăr­cinat de a supraveghia liniștea și sigu­ranța Statului, natura lucrurilor cere imperios ca să aibă și dreptul de a lua la moment tote măsurile ce le reclamă onerea țărei și apărarea teritoriului na­țional. Aruncându-mi apoi privirile asupra sun­­gelor și faimoselor desbateri ce au ridicat, în 1790, soluțiunea acestui mare problem constituțional în sînul Adunării consti­tuante din Francia, iată cuvintele ce le-a rostit Mirabeau, cuvinte pline de un pro­fund adevăr: «Adeseori o agresiune va fi respinsă mai înainte chiar ca Cor­purile legislative să fi avut timpul de a’și manifesta vre­ o voință de aprobare sau de desaprobare."1' Și’n adevăr, o Adunare deliberantă ne­putând fi în stare ca să aducă în deci­­siunile sale promptitudinea pe care o pate pune un singur om, a lăsa dreptul de a declara resbel în mânile unei Camere, este a da loc la discuțiuni și tergiversa­­țiuni nu numai îndelungate, dar chiar și vătămătore pentru siguranța națiunei. Apoi, sacrificiile și jertfile ce ne le im­punem spre a întreținea o armată, ar fi zădărnicite, perdute, prin întârzierea ope­­rațiunelor și adese­ori prin imposibilitatea de a funcționa. Regele s’ar găsi redus pre­cum la starea unui inspector general și a unui simplu comandant al puterei armate, ce nu o pute să o întrebuințeze de­cât cu autoritarea prealabilă a Cor­purilor legiuitore. Un alt considerent forte serios adus tot de D. Thom­ssen, este că dacă pu­terea legiuitare ar fi investită cu dreptul de a declara resbel, ar trebui prin o con­secință de neapărată datorie ca puterea executivă se facă cunoscut Adunărilor de­­liberante, pregătirile sale cele mai minime, cele mai neî nsemnate a sale mișcări, sis­tem ce ar ocasiona uitarea regulilor celei mai primitive prudenți, voesc să zie că dușmanul ar cunoște pregătirile militare, și așa, ar lucra și s’ar prepara în con­secință. Să nu se obiecteze că acastă preroga­tivă dată Regelui, ar esclude dreptul de împotrivire a națiunei, căci, dreptul oa­­menilor de a acorda sau refuza banii și contingentul omenilor, este o garanție des­tul de puternică spre a împedica un resbel ce s’ar părea nedrept sau primejdios na­țiunei, și așa Regele nevoit a se rezema pe opiniunea publică, nu va lua asupră ș i răspunderea unei declarațiuni de răsboiu, de­cât în cozuri de o estremă nevoe. Eminentul economist Rossi, zice cu drept cuvânt, că dreptul de a declara resbel însamnă că puterea esecutivă re­­cunoște necesitatea de a recurge la acest mare mijloc. Regele să declare resbel, iar puterea legiuitare să procure soldații și banii. Tot pentru aceste rațiuni, cari se cred destul de puternice, dreptul de a face tratate de pace, nu pate fi încredințat în o monarhie constituțională, de­cât numai Regelui. Acel ce are singur dreptul de a negocia un tratat, trebue să aibă și fa­cultatea de a’l încheia. Inchipuiți-vă, o adunare legiuitare ocu­pată a delibera asupra puntului de a ști dacă este sau nu de cuviință a curma res­­belul ce ar avea țara cu o putere străină, și apoi priviți spectacolul presupunând că numai două opiniuni ar împărți spiritele și mandatarii țărei ar fi divisați în două tabere: unii ar vroi pacea , alții ar cere continuarea resbelului. Pe cei d’ântăiu i-am videa arătând și demonstrând neajunsul puterilor naționale, exagerând tóte periculile, desfășurând tote puntele slabe, tóte usturimile țărei, pen­tru ca prin un asemine tablou, făcut des­pre țară, să potă obținea un vot în fa­vorea opiniunei lor. Pe cel de al doilea ’i-am videa, din contra, opiniindu se a exagera resursele țărei, isoorele ce ea posede, făcând apel la patriotism, escitând pasiunele poporului... Și care ar fi resultatul definitiv a tu­turor acestor lupte și diverginți ? Oamenii înălbiți în lucrul public, nu hesitază spre a răspunde că consecința unor atari lupte și diverginți n’ar fi alta, de­cât că duș­manul ar dobândi o cunoștință exactă și detailată a unor fapte, pe cari prudența cea mai elementară ordonă ca să le ținem ascunse.1) Negocierea și închierea tratatelor de pace, cred dlar, că trebue să se facă sub autoritatea Regelui și prin organul miniș­trilor sei pe care Constituțiunea îi face răspunzâtori. Acestă respundere a guver­nului ar fi o injustiție, o aberațiune și nu tot cazul chiar ilustrie, dacă miniștrii ar lucra după poruncile Camerilor legiuitore. Și’n adevăr, aceste corpuri fiind espresiu­­nea voinței naționale, un tratat oneros în­cheiat in niște asemenea condițiuni, ar pă­rea din capul locului consimțit și aprobat de națiunea întregă. Și în asemenea cas, cine ar fi în drept de a cere sumă ? Ci­ne ar da socotală de greșelile făcute ? Unde ar fi răspunderea ? Viderat prin urmare este că puterea legislativă trebue să se mărginască numai la rolul de a examina și controla trata­tele de pace, căci prin singurul fapt că e­­xistă o respundere ministerială, se dove­­dește, cred, până la evidență, că puterea esecutivă cară să aibă co escluderea a ori­cărei alte puteri, dreptul întreg și deplin de acțiune. Am voit Constituțiunea într’un moment pe când eram considerați de Stat­ui-Su­veran. Cum dar, demnitatea, maiestatea noistră națională, nu se revolt­ese după atâtea secole de umilire, numai la ideia 1) Thonissen, Constitution Beige, pag. 221. de sub­ordonare ce ne amintește acea tă­cere pe care, dacă în 1866 o consideram de o discrețiune politică și de un patrio­tism luminat, asta­zi dacă am lăsa-o să se perpetue im­pactul nostru fundamental, aș considera-o ca o culpă politică și ca o poftă uriaș de mare, prin care să potă­rși cu fața curată, miniștrii acei, cari prin faptele lor aventurose, ar ști, într’un mo­ment dat, să se pună la adăpostul și sub scutul Cer­erilor legislative !!... Respectul apoi de noi înșine, reclamă R­evizuirea acelei Constituțiuni din 1866, votate în stare de mi-suveranitate, de că­­tră un popor a fi liber și independinte, independință ce’și-a câștigat’o prin bra­vura fiilor sei ce ’și-au vărsat sângele fără cruțare !... An doră simțământul care ar trebui să ne fie mai scump de­cât sân­gele din vinele nostre, voesc să zie me­moria reverend­dsă cătră acei cari au pri­mit martea fără desitațiune, pentru com­plecta nostră neatârnare, să nu ne însu­­fle o destulă mândrie, pentru a înlă­tura restul de sfioală din 1866, de care pare că semănăm încă și astă­zi cuprinși, și a ne sustrage ast­fel de la o nesince­ră, ca să nu fie vinovată nepăsare, spre a se afirma prin chiar Constituțiunea nos­tră, drepturile de prima ordine ce se gă­sesc în tote Constituțiunile Statelor su­verane !!.. Este de sperat că vom arâta în viitor, mai multă gelosie de drepturile ce ne au dăruit acei cari au murit lup­tând pentru ele, că le vom afirma, și că le vom respecta ca ultima dorință a ce­lor ce­­ și-au sacrificat viața pentru aceste idei!!... Rezultă deci din cele de mai sus, că dreptul de a declara resbel și de a în­cheia tratate de pace, sunt niște prero­gative regaliane reclamate de logica să­­natasa și de interesul social. Dacă ade­vărul este acesta, urmază ca aceste pre­rogative regaliane să fie espres formulate în Constituțiunea tânărului nostru Regat, și acesta cu atâta mai mult, cu cât pac­tul nostru fundamental declară categoric în articolul seu 93, că: «Domnul nu are alte puteri de­cât acele acordate prin Constituțiune.* Dar acestă schimbare ce reclamăm, a­­tinge aceia ce se numește forma de gu­vern, și care nu pute fi, după mine, obiect a unei legi ordinare; căci, dacă ar fi ma­terie de lege ordinară, m’aș întreba : cu dreptul cu care s’a proclamat Regatul României, mâne nu s’ar putea are procla­ma Repulică, și mai poim­âne Monarhia absolută, după fantasia, capriciul, sau ne­trebnicia celor ce s’ar găsi în capul țărei ?... Nu cred să fie, nu­mic vr’un bărbat de Stat, dar un cetățean cu noțiunele cele mai elementare asupra ideilor de Stat și de formă de guvernământ, care să nu re­­cunoscă dimpreună cu mine, că forma guvernului nu pate fi materie de lege or­dinară. Cetățenii au dreptul de a ști cari sunt prerogativele de cari se bucură Regele în țară. Are el dreptul de a declara resbel și a face tractate de pace, sau aceste drep­turi sunt ele a corpurilor legiuitore ? Voiu Zice cu eminentele bărbat de Stat D. Mi­hail Cogălniceanu și cu alți respectabili veterani luptători, pe urmele cărora pă­șim noi acești mai tineri, că nu cred că espresiunea de „Rege” să fie o sim­plă etichetă... Cari sunt și cari vor fi drepturile Re­gelui, țara trebue să o știe, și Constitu­țiunea trebue să o Zb­ă formal și să nu lase acestă cestiune care a dat naștere u­­nei celebre controverse constituționale, a fi decisă de puterea executivă ajutată de o majoritate parlamentară mai mult sau mai puțin adusă prin așa numita influen­­ța morală. Când ar fi numai rațiunea acesta de a determina prerogativele regaliane, ea în­că ar fi destul de puternică pentru a pro­voca imediat o Cameră de Revizuire. Aș putea cita și alte puncte cari ar reclama H

Next