Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-02-23 / nr. 22

Anul al XI-lea No. 22. IASSI Hiercuri 23 Fev. (7 Mart.) 1883._____Apare Duminica, Miercurea și Vinerea, Prețul Alion, și Anunciurilor "în­ IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE . .................................40 fr — moana lum­iji tiitULAME, rândul . . 60 bani. SUIRI LOCALE . . . 1 fr— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.­­urnd­uri: Pag. I, 50b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30 b. Win IVp. 20 bani Pevruarie: M­artie. . 20 Duminică Par. Leon Episcopul Cabanei 4 Duminică Casimir 6-31 5—53­ 21 Luni Cuv. Păr. Thimotei din Simvoli La 25 Februare, la 11 ore noaptea, 1 5 Luni Eusebiu 6 — 30 5—55 22 Marți Aflarea real. Sf. Martiri din Eugenia ]umină nouă, de la 25 fev. pană la 3 ® A 6—29 5-56 ] 23 Mercuri Sf. Ieronom Policarp 1 7 Mercuri Toma d’Ac 6-28 5-57 24 Joi­t Aflarea cap. Sf. lon Botezătorul mort, timp frumos și călduț. . . Joi Ion d. d. 6 — 25 6 — 58 25 Vineri Sf. Păr. Tarasiu Archier. Constanței 9 Vineri Francisca 6­24 5—59 26 ___________Sâmbătă__________Sf. Păr. Porfiria Episcopul Oazei 10________ Sâmbătă ________40 Martiri_______________________________________________6-23_________6- 0 CURIERUL (TH. BALASSIN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. A­VIS. încă de la începutul trecutei luni ianuar am trimis avisuri d-lor abonați retardatori prin cari le făceam cunosc cute sumele ce ne datonau se­care. Par­te din d-lor sau grăbit a ne achita ceia ce ne datoreau, dar de la cei mai mulți din d-lor, până astă­zi, nam primit nimic, ceia ce ne face ați ruga încă o dată a se conforma unsurilor ce le-am trimis la de­ care in parte, pentru a nu ne vedea siliți să recur­gem la arte__ mijloce. Administraț hin­eu Un pedagog Tri Te»“.:­natul Christe A. Karakasch, IAȘI, 22 fevruar 1883 Chestiunea Dunărei. Disbaterile conferinței întrunită la Londra pentru a da o soluțiune de­finitivă (?) ch­estiunei acesteia fiind se­crete, nu prea putem pune mare te­­meiu pe diferitele știri ce ne vin din Londra, știri ce de multe ori le ve­­­dem desmințite. Totuși, credem că suntem SaWÎ^i­nr­egis­tr A aceste­ știri care prezintă o importanță mai mare pentru noi, și a face asupra lor di­ferite aprecieri. După ultimele știri primite din Londra de­­ b­arul parisian „le Temps,“ conferința, în ședința sa de joia tre­cuta, ar fi prorogat puterile comisiu­­nei europene a Dunărei la Galați pe o perioda de 21 ani, cu clausa pre­­lungirei ulteriore din trei în trei ani, dacă nici o putere nu va denunța con­­vențiunea. Acesta știre presintă pentru noi o importanță destul de însemnată, de­oare­ce ne dă siguranța că încă două­zeci și unu de ani, timp în care Ro­mânia paate face progrese enorme pe calea economică, navigațiunea pe Du­nărea, cel puțin de la­­ Brăila până în Marea Negră­, va fi pusă în siguranță, de­ore­ce supravegherea ei va fi în­ CFG diar atât fiuropei, nu va fi lăsată la capriciul și bunul plac al unei puteri pre­care. Afacerea Kiliei nu-i terminata încă . Rusia a făcut mari concesiuni asupra obligațiunei de a se înțelege preala­bil cu comisiunea dunăreană de la Galați pentru lucrările de efectuat în brațul Kilia, dar acordul nu s’a sta­bilit încă asupra chestiunei drepturi­lor de navigațiune de perceput de la năvile cari vor trece prin brațul Kilia, în privința comisiunei mixte a Du­nărei, adică a navigațiunei de la Por­­țile-de-Fer pănă la Brăila, chestiune care pentru moment atrage atențiunea nostră mai mult de­cât ori­care alta, o telegramă din Londra ne spunea ca conferința se părea dispusă a primi și pe representantul nostru cu vot de­liberativ în sînul ei la ședința în care avea să se dispată și să se voteze proiectul Barrère. Causa acestei hotărâri a Conferinței, a căreia confirmare o dorim din su­flet, nu póte fi nimic alta de­cât a­fMtiea ■h­otftiftift—‘‘a iurglmstfer­mâniei care­ a declarat prin represen­tantul său că nu va considera ca obli­gatorii pentru noi nici una din de­­cisiunile conferinței, la care ministrul României la Londra nu va fi aderat. Representanții marilor puteri, cari la început credeau că România va pleca capul înaintea decisiunelor ce le vor lua ei la Londra, văzând că s’a în­­șălat în presupunerile sale, văzând că ne cunoștem interesele și drepturile nostre pe cari la trebuință le vom a­­para din tote puterile, și, convingân­­du-se că lucrările conferinței lor nu vor avea nici un efect dacă România nu va voi să le primescă de bine, au început a intra in calea concesiu­nilor față cu noi. Ast­­fel, am vezut că s’au propus și primit trei amen­damente la proiectul Barrère, amen­damente favorabile nuou­a, și cari luau o parte ore­care din avantajele ce Aus­tria putea să le tragă din proiectul Barrère dăc’ar fi fost adimis așa cum s’a presentat conferinței. Admiterea României cu vot ierativ la ședința în car S0 va fă­cută proiectul Barrère nu pote fi de­­cât resultatul tot al atitu­dinei nostre și a hotărârei de a ne opune pănă în sfârșit la decisiunile conferinței luală contra nostră și fără de noi. Se pot presenta două easuri: sau România va fi admisă­­ ședința con­ferinței în care se va ei­­cuta admi­terea proiectului Barrère, după cum anunță telegrama din Lon­dra, sau Ro­mânia nu va fi băgată în samă de diplomația europeană nic la acesta șe­dință, interesele și dreptturile mostre vor fi neconsiderate și falcate în pi­­ciciare de representanții marilor pu­teri europene, și nu ni se va acorda nici de astă­ dată de­cât vot consul­tativ, pe care’l-am refuzat ș­i Vom refusa și acum. In cașul ântăi, lucrurile conferinței "n­u " v­om­ nr.1 za a a­rd­­u­n o, ceT puțîn in parte, de­ore­ce România, fiind admisă a’și apara interesele și a’și susținea drep­turile sale, se va înduplica a sub­semna protocolele conferinței în cazul când interesele sale ar fi aparate și salvgardate de representantul seu, re­­sultat la care nu ne îndoim că d. Ion Ghica, ministrul nostru plenipotențiar la Londra și d. colonel Pencovici, re­presentantul României în comisiunea europeană a Dunărei vor lupta din răsputeri ca să ajungă. In al doilea cas, calea ce va tre­bui s’o urmeze România e hotărâtă dinainte. Ea va trebui să considere ca neadevenite tote resoluțiunile conferin­ței cari­ i-ar nesocoti și calea drepturile Con­resporulen­dl fu Streina*ale Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue (lément Paris G. L. Daube k C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Ve deau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka L, Ilauptstrasse No. 36. Wien Rotter k C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win JVn. 20 bani și interesile sale. Guvernul nostru a intrat in acestă cale și va trebui s’o urmeze pănă’n sfârșit, de­ore­ce țara întregă a aprobat atitudinea de până acum, și o probă destul de evidentă a primit’o în ședința de sâmbătă a Camerei in care d. Locusteanu a citit o^ propunere iscălită de 41 deputați, prin^cm^e LJiutorisa guvernul a emite 15 milióne reutăliffiftt^iură^diQ cari 10 milióne să servescă la Tîcficarista fortificațiunilor necesare față cu îm­prejurările actuale și 5 milione pen­tru material de resboiu, propunere pentru care s’a declarat urgența in a­­plause unanime. Vom avea vre­un resboiu dacă ne vom opune decisiunilor conferinței de la Londra? Lucrul pare puțin proba­bil. ín adevăr, e forte mult îndoelnic că vom vedea Galațul, Brăila și cele­­l­­alte orașe române de pe malul Du­nărei in posițiunea Dub­iguului și că cuirasatele puterilor celor mari vor veni să plutesca pe Dunărea pentru a ne face cu sila să primim cu bune hotărârile conferinței. Singura sancțiune pe care Europa ar putea s’o dea hotărârelor luate la Londra de diplomația sa, și de astă ieâ­n­ ^prifta, ar fi sa dea mandat uneia din anume Austriei, cea mai de aprope inter,§§â­a in causă, pentru a face ca voința ei să fie respectată. Cazul a fost prevenjut atât de gu­vern, care­ a făcut ca recrutarea con­tingentului acestui an să începa mult mai de timpuriu de­cât de obiceiu, pentru a avea timpul ca din noii re­cruți să se formeze niște buni soldați cari să potă purta cu bravură armele ce li se vor încredința pentru apara­­rea patriei lor, cât și de mandatarii națiunei cari­ au subscris propunerea pentru autorizarea emisiunei a 15 mi­lióne de rentă ce se vor întrebuința in cașul eventual al unui resboiu: u« vi’ucin ciuuiu, avcui uui uic­a uu­­ teme de-un resboiu cu vecinii de peste­­ j Carpați? Nu credem să existe o sin­­­­­gura suflare românesca care să răs­­pundă afirmativ acestei întrebări. Două , lucruri ne asigură in cașul eventual­­ al unui resboiu cu Austria: antâi, di­­­­versitatea populațiunilor ce formeză !n acest imperiu, populațiuni cari așteptă cu multă nerăbdare a scutura jugul , strein ce-l portă de secoli și a se uni­i cu înce xtii lor. Ast­fel sunt cele vr’o trei sau patru móVetie de Români din Tran­silvania, Bucovina, T­emișiana, Crișia­­na și Maramureș; ast­fel sunt Italie­nii, Slavii, Polonii și’o fine Bosnieii și Herțegovicenii, cari nu aștepta de­cât un singur semnal pentru a lua armele și a scutura jugul strein. Al doilea, frontiera nostră despre Austro-­­ Ungaria care fiind mai totă formată de munții Carpați, permite ca apara­­­­rea ei să fie cât se pate de lesniciosă ■ j și puțin costisitare, atât in omeni cât i (și in bani. Incerce-sc Austriacii să vie la noi și-i asigurăm că vor păți ce-au pățit Ungurii la muntele Paserea și la Baia, j ce-au pățit Polonii in pădurea Cos­­­­t­i­minului. In tot cașul, noi credem ca nu vom­­ avea resboiu și că chestiunea Duna­t­rei nu amenință nici pacea Europei s­i nici cea a Orientului. 1 Caleia.cLa.rvil Septa An anei STIL VECHIU­N­­ I D­A­S PATRONUL PILISI _ TIMPUL DIN SEPTAMANA J STIL NOU_________P­IP­A _____ P­A­T­R­ONUL I>­I­L­E­I " j Has. Soar.­­ Apusul Soar. T­E­LIE*8*f14>ME Paris 3 mart. Senatul a adoptat pro­iectul de lege pentru organisațiunea ju­­risdicțiunei francese in Tunis. D. Chille­­mel-Lacour a­r­s că tóte puterile sunt favorabile abolițiunei regimului de capi­­tulațiune in regență. «Le Temps» anunță că D. Barrère este numit director al afacerilor comerciale la ministerul de externe. Roma­n mart. D. Mancini a distribuit de­putaților și senat­orilor o colecțiune de do­cumente diplom­aice relative la indemol- FOILETON. Xavier de Montepin. 53 MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA A DOUA CASTELUL DE L’AIGLE. (Urmare). Pe lângă acestea, o repetăm, seignorul de l’Aigle comptasă pe un bărbat pentru a conduce pe Eglan­tine în lagărul comtelui de Ghébriani, și era mai mult de­cât probabil că absența acestui om va în­­iâârzia de nevoe plecarea. — Dar,—după cum Antidé de Montaigu era cât pe ce s’o gâcăscă,—fata avea cele mai puternice motive pentru a dori să petreca noptea întregă la castelul de l’Aigle,—motive pe cari le vom cunoște îndată.—Deci, pentru ea, din tote punctele de ve­dere, Maggi vrăjitorea trebuia să fie bine-venită. Dar nu’i destul a avea cine­va o speranță,—E­­glantine vrea o siguranță ;—ast­fel ea profită de în­­tăiul moment în care seignorul de l’Aigle, ceva mai puțin absorbit, întorsa capul spre ea, pentru a îna­inta spre el și a’i zice cu hotărâre: — Ei bine, messire, fiind­că trebue să mă supun legei celui mai tare, nu mai resist, iată-mă gata de plecare... Pe urmă, arătând pe Magui cu gestul și cu pri­virea, ea adăugă: țile — Acestă femeie trebue să fie tovărășița mea de drum ?... Anticlé de Montaigu ridică din umeri și tăcu.— El stătea la îndoială ce hotărâre să fie. Magus se apropiă de Eglantine. — Fetițo,—îi p­să ea cu o voce dulce și aprope dismerdatore,—nu te teme de mine...—sunt bătrâ­nă,—sunt urâtă,—sunt saracă,—e adevărat,—dar, cu tota etatea mea, cu tóte sdrențele și mriciunea mea, nu’s o femeie răutăciosă...—Interiorul face mai mult de­cât exteriorul, ți-o jur !...—Când cine­va vrea să judice prea iute și prea sever, forte adesa se înșală...—Dacă trebue să fiu tovărășița d-tale, —dacă trebue să te conduc undeva,— voi îndeplini cu credință misiunea mea, voi asculta de ordinul ce­ l-am primit, dar îți făgăduesc că nu vei avea a te plânge întru nimic de mine. . — Nu poți pleca în astă nopte.—ț­isă la rândul seu Anticle de Montaigu.—­Nu te voi încredința de loc acestei femei...—Ori­care­ i-ar fi devotamentul și fidelitatea, i-ai scăpa prea ușor...—Trebue deci să te țin pănă noptea viitore la castelul de l’Aigle.. — Cere ai ad­nnarea o nopte de repaos...—întâmplarea mă silește să­ ți-o acord...—Folosește-te de ea, căci acestă întârziere va fi cea de pe urmă... — Messire,—răspunsă Eglantine,—mâne ca și astăzi se va face voința lui D-Zeu iar nu a d-tale... — Vom vedea !—replică șirele de l’Aigle cu un zimbet nehotărât. El lovi într’un timbru. Valetul care întrodusese pe Eglantine cu o oră mai înainte intră în salon. — Cându înapoi pe­ acestă fată,—îi zisă Antidé,— și ia sama ca ușele apartamentului pe care’l ocupă să fie bine închise—îmi răspunzi de ea cu viața d­­tale...—Haide!... Pe urmă el adăogă adresându-să către Magúi. — Rămâi.—Peste un moment, fărâ’ndoială, voi avea trebuință de d-ta. IX.—Locuin­ta femeilor. Cititorii noștri n’au uitat, —cel puțin așa sperăm, —că după ce-a lăsat în curtea Citernei carul cu fân cu totul încărcat, pe care’l adusesă, Gerbas se’nde­­părtasă cu boii repetând cu vocea sa cea mai sonoră: Pe grâu d’aur ciocărliă, Sburând, cântă : Să iubim !. . In crâng verde pitulicea z­ice : Să ne întâlnim...— Și noi ca și rândunica, Și noi ca și păsărică Draga mea să ne iubim... Pe urmă, pe când cobora rampa care conducea în vale, vocea și cânticul seu slăbisă puțin câte pu­țin și sfârșisă prin a se stinge cu totul. Să ne întorcem, dacă voiți, în curtea Citernei, pe care toți valeții o părăsisă unii după alții pentru a se duce să mănânce și să se culce, și’n care dom­nea cea mai adîncă tăcere și cea mai desăvârșită întunecime. Trecură aprópe două ore fără ca să fi avut loc nici o mișcare, fără ca să se fi auzit nici un zgomot. Pe urmă avu loc pe carul cu fân ceia ce se pe­trece într’o câmpie când cârtița ajunge la capătul galeriei subterane ce’și-o sapă și a cărei i eșire a­­junge la suprafața pământului. Iarba uscată se mișcă încet mai ântăi,—se pro­ducă o umflătură,—se arătă un cap,—două umere’i succedară, și’n sfârșit un om, după ce s’a asigurat că nici o privire indiscretă nu’l putea zări, eși cu totul din pătura de fân in care stătasă îngropat pănă in acest moment. cat Acest om rămasă timp de câte­va secunde nemiș­în vârful carului, și lăsându-să în urmă să lu­­rice pe pământ, își întinsă membrii pentru a le da elasticitatea pe care o nemișcare prea prelungită îi făcuse s’o pardă. Cititorii noștri au gâcit deja de mult timp că ast­fel fusese îndrăznețul mijloc întrebuințat de La­uzon pentru a se introduce in castelul de l’Aigle. Trei puncte luminose scinteiau slab în întuneric pe hainele închise ale căpitanului:—era eglantina în diamante de pe medalionul pe care’l purta atârnat la gâtul său cu un lanțujel de oțel, și pe care nu’l părăsise din momentul în care’i fusese dat de Pier­re Prost, în închisorea mănăstirei din Saint-Claude și straturile piataielor sale petrecute în încingera­­rea sa. Am spus că două din ferestrele salonului în care se găsea în acest moment seignorul de l’Aigle dă­deau în curtea Citernei. Căpitanul se miră, în întăiul moment, văzând a­­ceste ferestre luminate, și se’ntrebă dacă prudența nu’i comanda imperios să aștepte, pentru a lucra, ca Anticlé de Montaigu să se fi culcat și să fi a­­dormit. Dar vegherea gentilomului se putea prelungi încă mult timp;—erau abea zece ore, și Lacuzon se ho­­tărâ sâ-și încapă îndată cercetările. Relațiunile șefului partizanilor munteni cu comtele de Montaigu él dusese adesa la castelul de l’Aigle a căruia principale disposițiuni interne le cunoștea. El era convins,—și nu fără motiv,—că locuința femeilor trebuia să servască de închisare Eglanti­­nei, și, orientându-să cât putea mai bine după ce a lăsat privirelor sale timpul să se obișnuiască cu în-

Next