Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)
1883-10-09 / nr. 113
I HURCIU, magazinul de luminărie se clară sub firma Făclieri a í?«ortfe MP. Serban s’au mutat tot in strada Sf. Vineri lângă Farmacia Papp, cu acesta ocasie se recomandă onor, public bogatele asortimente de luminări a acestui magazin pentru vândere en gros și en detail. HAGASIA NICOLAE IOAN Strada Mare. S’a aprovisionat cu mai multe feluri de postav național de la Târgul Niamț. : ^ IAȘI, 8 octombre 1883. Articolul 8 (tin Lepa licendelor Un rău care róde forte mult populațiunea nostră rurală sunt străinii ce s’au stabilit încâ de mult timp prin satele nóstre unde se înmulțesc pe fiece ce merge într’o proporțiune spăimântătore. Ne dispunend de capitaluri considerabile, la început, acești străini au căutat a se introduce în satele nóstre ca negustori, înșățând pe simplii săteni prin tot felul de mijloce licite și illicite, luând săteanului până și flușmanul de pe el, reducându-l la cea mai complectă mizerie, și adunând, în schimbul vitriolului și a altor substanțe vâtâmatore sănătăței, debitate sărmanilor săteni, capitaluri considerabile. Pressa, încă din timp, a dat alarma asupra acestui rău, și guvernul, ajutat de Corpurile Legiuitóre, pentru a pune o barieră acestor răle, pusă următorile în alineatul 2 al art. 8 din legea licențelor: „In tote comunile rurale, în sate, cătune, cârciume isolate sau pe la drumuri, debitanții de băuturi, pentru a putea dobândi licența, trebue să fie înscriși ca alegători comunali în vr’o una din comunile României.“ Care a fost scopul legiuitorului când a introdus acest text în legea licențelor 2 Scopul lui, e evident că n’a fost altul decât a curăți satele nóstre de străinii cari duceau în ele mizeria, demoralizarea, corupțiunea și chiar mărtea. Ne mai având dreptul a ține crâșme, după părerea legiuitorului, acești străini trebuiau să părăsascâ comunile rurale. Dar, dacă legea a voit să scape pe săteni de acest rău nesuferit, nu tot astfel a fost și voința celor chemați a face să se esecute legea. In multe din comunile rurale din țară, străinii debităză băuturi spirtase și astăzi, far’a îndeplini condițiunile cerute de lege. În mai multe încă, străinii debiteză băuturi spirtase și astăzi încă, însă ca să ficem așa după paravan, punând să vândă un Român, sau vânzând ei singuri, mulțumindu-să numai a plăti licența pe numele unui Român. Dar, nu numai că prin articolul 8 al legei licențelor, articol care a făcut atâta zgomot, nu s’a făcut un bine, nu s’a curățit satele nóstre de străini, ci, din contra, s’a făcut un rău și mai mare decât înainte. Lăsând la o parte județile Dorohoiu și Botoșani, cari au devenit niște județe eminamente străine, și despre cari credem de prisos a mai vorbi, vedem asta-di că, și celelalte județe ale României, și î n special a părței de dincolo de Milcov, au început să fie inundate de străini într’un mod spăimântător pentru viitorul economic al țărei și al fiilor ei. Crâșmarii străini, văzând ca li s’a luat dreptul de a mai vinde locuitorilor vitriolul lor și tote celelalte substanțe vătămătore, s’au unit câte trei patru, și-au pus capitalurile adunate tot de la Români la un loc, și au luat în posesie, sau au comparat de veci proprietăți rurale, împănând satele nóstre cu mulțime de străini ca comptabili, administratori, vechili, vatavi, țiitori de registre, etc. etc., așa că numărul străinilor de prin sate a sporit într’un mod spăimântător, în loc de a diminua. Pentru a da un exemplu despre actuala stare de lucruri, e de ajuns, credem, să spunem că, numai în județul Iași, din 41 de comune câte are el, în 38 din ele găsim mai mulți proprietari și posesori străini. Dar, nu’s numai cât aceștia, ci după cum am spus mai sus, mai sunt și escortile lor, cari caută a jăfui pe sătean prin tote mijlocii și sărăci și prin tóte căile, profitând fără nici un scrupul de ignoranța și de buna credința lui. După notiți statistice sigure ce le avem, numărul străinilor în satele nóstre s’a înmulțit așa de mult, încât numai în două comune rurale din județul nostru sunt mai mulți străini decât în Podul Ilvei, târg eminamente jidovesc. Credem de datoria nostru a semnalalacest rău ca j ne copleșește pe <fi ce merge cu o zăpegiune spăimântătore, pentru a se putea găsi mijlocile prin care ar putea să dispară sau cel puțin a se pune o barieră îngrijitorului său progres. Anul al XI-lea No. 113.___ Prețul Alton, și Auriciurilor IN TASSI, pe an, 24 fr —pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE ...........................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SOIRI LOCALE . . . i fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.uunduri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Vin Bir. IASSI Duminică 9 ( 21 Oct.) 1883. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE. Calen-cLar-ml Septä m. â n. e i ■srUiv"(iHtrT I----------DIUA 1 PATRONUL pilei TI TIMPUL DIN SEPTAMANA I STII: NOU I PIPA PATRONUL țILEI _|___Râs. Soar Apusul Soar. =^=-r—---------- —■-*-—=--------...........................■= " — — l Oct.’ ‘ " : “ ~ 9 Duminică Sfântul Apostol Iacov Alfeu 1 21 Duminică Ursula 6-24 5- 4 10 Luni Sfinții Evlampie și Evlampia , j“ hum Cordulab 25 5— 5, 11 Marti Sfântu Apostol Filip La 10 oct. la 7 ore sara, Pătrarul ! Marți Severa 6-27 5- 7 12 Mercuri Apostolui Prov. Tarah și Andronic din urmă cu timp frumos dar frig. ’ f* Mercuri “«"íf. • r , 13 Joi Martirul Carp și Papii . Tîl î?- • Or.spina 6-29 4-59 14 Vineri (f) Sff. Cuv Paraschiva (corpul I Iași) 26 Sb?TMTM |~lî ________15^ Sâmbătă Martirul Lukian preotul______________________________________________ p 27--------------------Sambată_________Sabina ________ , _~32___________1^2__ Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Huilt*. 20 buni CURIERUL (TH. BAL ASSAN) TELEGRAME Paris, 17 octombre. Prin diverse economii și reduceri de credite făcute în budgetele ministeriului de răsboi și de lucrări publice, comisiunea budgetary a făcut să dispară deficitul de 45 milione care reeșea din previsiunele budgetare ce figurau în budgetul pe 1884 depus în Cameră în secol respontenți in Streinatate si unea trecută de câtre ministerul de finance. Francia, oferind Angliei de a plăti o îndemnisare pastorului Shaw arestat la Tamarav sub bănuiala că era în înțelegere cu Hovașii, incidentul este închis. Viena, 17 octombre. O depeșă din Sofia adresată „Corespondenței Politice“ contestă că prințul Alexandru are intențiunea a merge la București spre a face o visita regelui Carol. Depeșa în chestie adauge că prințul nu gândește a părăsi Sofia în tomna acesta. D. Balabanoff are a sosi la Viena în cursul săptămânei aceștia spre a remite ratificarea de câtră Bulgaria a convențiunei relativă la drumurile de fer. După aceia d. Balabanoff va merge la Petersburg ducând cu el ratificarea convențiunei de despăgubire a cheltuelelor ocupațiunei ruse din 1877 —78, convențiune care este deja aprobată de Sobrania. Viena, 17 octombre. Regele Greciei a plecat astăzi după amendi la Gmündhen. Miniștri plenipotențiari ai Greciei și Danemarcei au însoțit pe M. S. la gară. Înainte de plecare, regile a dat un dejun la care au luat parte și d. Kalnoky, miniștrii Greciei și Danimarcei, d. Dragomis ministrul Greciei de la București și d. Delyannis ministrul Greciei da la Belgrad. Viena, 18 octombre. ț Ziarul „Fremdemblatt“ află că comisiunea dunărenă se va întruni la 5 noembre în sesiune ordinară de tomnă, în care se va ocupa de afaceri curente. Prin urmare pe nedrept un ,iar francol a pretins câ în acasta sesiune se va procede la alegerea delegaților pentru comisiunea mixtă. Sofia, 18 octomv. D. Balasinoff va pleca mâne la Petersburg mergând să ratifice convenția relativă la îndemnisarea datorită Rusiei pentru cheltuelile de ocupațiune. Se așteaptă aici sosirea unui adjutant al Țarului. Paris 18 octomv. Știrile sosite din Siria spun că se fac agitațiuni printre Arabii din Damas, placarde lipite pe ziduri albă pe Arabi contra funcționarilor turci. Viena 18 octomv. împăratul a primit in audiență pe Mudar pașa. Sava avu loc la curte un prând de gală in onorea sa. Membrii ambasadei otomane și miniștrii austriaci asistau la acest prân l. Berlin 18 octomv. „Gazetta Germaniei de Nord“ declară că pretinsele propuneri ce, după cele ce spune Novoie Vremja, Muhtar pașa ar fi făcut cabinetului din Berlin precum și știrea că acest din urmă ar fi refuzat asemine propuneri, sunt numai niște curate scornituri. Trimisul extraordinar al sultanului s’a mărginit a motiva din nou nemulțumirile Porței in chestiunele bulgară, egipteană și armeană. Porta a procedat in acelaș sens și pe lângă cabinetele din Londra, Petersburg și Viena. CRONICA INTERNA I —— Domnii deputați sunt încunoștiințați de biuroul Camerei, că Adunarea, conform votului ei, își va reîncepe lucrările sale în ziua de 15 octombre curent, pentru care sunt rugați a veni la ora regulamentară spre a lua parte la ele. Comisiunea budgetară a trecut în proiectul de budget pe anul viitor suma de 12 milione și jumătate lei pentru construirea antrepositelor de mărfuri din Galați, Brăila și Constănța. Să sperăm că și Camera o va încuviința. Mercuri la ora 1 d. am. s’a ținut consiliu de minișri, sub președința d-lui I. C. Brătianu. Comisiunea budgetară a Camerei s’a ocupat filele acestea cu lucrările privitore la budgetul Statului pe exercițiul a FOILETON. Xavier de Montepin. 41 FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). — Vei fi înscris, scumpe domnule, pintre entăii noștri subscriitori... — Vă vor trebui cantități fabulose de lemne pentru construcțiunile d-v0stră ?...—reluă proprietarul cherestegiilor. — In adevăr fabulose...—ai spus cuvântul!...— o replică Maugiron—și, cum marea d-tale avere îți îngădue să faci operațiuni întinse, nimic nu te va împedica să păstrezi pentru d-ta singur întreprinderea acestei furnituri dinaintea căreia cea mai mare parte din confrații d-tale vor trebui să se retragă, din lipsă de capitaluri îndestulătore...—totul va atârna de voința d-tale... — Voința nu’mi va lipsi, fii încredințat, numai cât condițiunile d-vostră să fie acceptabile. — Pot să’ți dau de pe acum o ideie... Maugiron scosă din buzunar câteva hârtii acoperite cu note și cu cifre, și intră cu hotărâre într’o mulțime de amănunte cu totul tecnice ;—dar, tot părând că nu se ocupă decât de aceste amănunte, el examina cu luare aminte pe între vorbitorul seu, studiând fiecare din trăsăturile sale, fiecare din atitudinile corpului seu și intonațiunile vocei sale și intărindu-să din ce în ce mai mult în convingerea că avea înaintea lui o cunoștință veche. De o dată se audi răsunând, sub vestibulul corpului principal de locuință, zgomotul unei voci în acelaș timp gravă și pătrundătorre (vocea lui D. Prudhomme accidentalminte metamorfosată într’un organ de soprano!...) — Unde’i?... unde’i?...—striga acastă voce;— cum, a debarcat pe țărmurile nóstre, cu bine, după furtunasele sale traversări, și nu mi se spune !...— puteri ale ceriului, simt o întristare de morte !... In acelaș timp domna Blanchet apăru pe peron, cobora treptile mai cu ușurință de cum s’ar fi pu tut aștepta cine-va de la imposanta sa rotunjime, și plecă ca un vârtej pănă lângă D. Verdier căruia’i apucă amândouă mânîle, scoțând mici esclamațiuni întretăete, de efectul cel mai patetic, în scopul vădit de a’și manifesta agitațiunile vii și emoțiunile adînci ale sufletului seu.. D. Verdier nu’și dădu de loc ostenila sa’și ascundă nerăbdarea ce’i o pricinuia acastă manifestare de la locul ei. El își încruntă sprincenile și’și disfăcu mânîle, picând c’o voce aspră.—Bine, domnă Blanchet, forte bine...—ești răpită de fericita mea întorcere... o cred, și nu mă îndoesc... dar momentul e rău ales... o vedi... sunt în afaceri... — Ei!—murmură văduva locotenentului de pompieri—pate cineva porunci bucuriei sale când bucuria debordeză din inimă?...—Pate cineva impune tăcere inimei sale transportate, și să-i țlică : — Taci, inima mea !... apasă' ți bătăile tale!... momentul nuli propice !.„ vei bate mai tărdiu cât îți va plăcea!...—Nu... nu.. e peste putință!... peste putință !... peste putință !... — Luate-ar dracu bătrână nebună !...—se gândi D. Verdier. Pe urmă, întorcându-să spre Lucie, adăogă : — Du pe domna Blanchet, te rog...—e cel puțin necuviincios a întrerumpe astfel pe domnul în explicațiile pe cari bine voește să mi le deie... Dama de companie’și rădică mânîle și ochii spre ceriu, ca pentru a’l lua de martor pentru atâta nerecunoștința fața sa largă exprima durerea și resemnarea—pe urmă, după acest manej, ea-și vârâ barba în peptul său enorm și urmă pe Lucie care-o târa spre casă. — Acum, domnule—reluă Achille Verdier—acum când ne-am cotorosit de acestă femeie, cea mai nesuferită creatură care pate fi pe lume, bine-voește a urma... dau cuvintelor d-tale totă luarea aminte ce se póte închipui... Maugiron își pasă hârtiele înapoi în buzunar. — Domnule Verdier—Zisă el—am să’ți vorbesc de lucruri cu mult mai importante decât cele de cari-a fost vorba adunarea între noi... •— Ai sâ’mi vorbești de lucruri importante ?...— repetă stăpânul cherestegiei cu o expresiune de mirare. — Da... — Ei bine, te ascult... ja — Nu pot vorbi nici în acest moment, nici în acest loc;—te rog deci să-mi indici o întâlnireJa să nu mă faci s’aștept... w — Vino când îți va plăcea, domnule .-Ană vei găsi în tote filele, sau la cherestepe, sau la mine, pănă la umedă... — Vrea să-ți vorbesc într’un loc unde nu va ști nimeni că suntem împreună... unde pici ureche indiscretă nu va putea surprinde cuvintele nostre... — Ah!—întrebă D. Verdier agitat de-o vagă neliniște—deci e vorba de un secret ?,• — Da, e vorba de un secret care te privește... — E peste putință !... —■ Dar pentru ce?... — N’am nimic de ascuns... ■— Ești tare sigur ? ..—întrebă Maugiron trecându’și brațul pe sub brațul între vorbitorului său și ațintind în ochii săi o privire intrebatore. Pe urmă el urmă cu o voce surdă: — Ești tare sigur, Jacques Lambert!... Stăpânul cherestegiei fu cuprins de un tremur așa de fără de veste și așa de violent încât ii clănțăneau dinții;—fața sa pârlită deveni lividă. — Nu mă înșăl!...—el el. — se gândi Maugiron triumfător;—al țin... averea’mî e făcută... Acel pe care, pănă’n acesst moment, l-am numit Achille Verdier își disfăci brațul. — Ce vrei să spui ?...—îngână el—ce nume-ai pronunțat ?...—a vu audit rău fărâ’ndoială... Maugiron zimbi. — Simpe domnule Verdier—reluă el—nu vedea de mine un inamic...—am spus puțin lucru, dar acest puțin va fi de ajuns, sper, pentru a te buie să înțălegi totă importanța întrevederei pe care-o solicitez...—posed un secret care te interesază, dar atârnă de d-ta, o afirm, ca acest secret să rămâe pentru totdeauna între noi... Deja stăpânul cherestegiei își recâștigasă tot sângele său rece. — Meseria mea nu-i de loc de a gâci enigmile... —replică el cu o voce aprope fermă și cu un ton degajat.—îmi vei da fără îndoială cuvântul acesteia... — Nu cer alt lucru... — Ții, mi-ai spus d ta, la aceia ca nimeni să nu ne potă vedea ?... ca nimeni să nu ne putá audi ?... — Țin forte mult...—dar pentru d-ta, crede-mă, mult mai mult decât pentru mine... — Te voi aștepta, astă sară, la unsprezece ore... —asta’ți convine?... — Foarte bine !...—dar unde mă vei aștepta ?...