Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-10-09 / nr. 113

I H­U­R­C­I­U, magazinul de luminări­e se clară sub firma Făclieri a í?«­­ortfe MP. Serban s’au mutat tot in strada Sf. Vineri lângă Farmacia Papp, cu acesta ocasie se recomandă onor, public bo­gatele asortimente de luminări a acestui ma­gazin pentru vând­ere en gros și en detail. HAGASIA NICOLAE IOAN Strada Mare. S’a aprovisionat cu mai multe feluri de postav național de la Târgul Niamț. : ^ IAȘI, 8 octombre 1883. Articolul 8 (tin Lepa licend­elor Un rău care róde forte mult po­­pulațiunea nostră rurală sunt străinii ce s’au stabilit încâ de mult timp prin satele nóstre unde se înmulțesc pe fie­ce ce merge într’o proporțiune spăimântătore. Ne dispunend de capitaluri consi­derabile, la început, acești străini au căutat a se introduce în satele nós­tre ca negustori, înșățând pe simplii săteni prin tot felul de mijloce licite și illicite, luând săteanului până și f­lușmanul de pe el, reducându-l la cea mai complectă mizerie, și adunând, în schimbul vitriolului și a altor subs­tanțe vâtâmatore sănătăței, debitate sărmanilor săteni, capitaluri conside­rabile. Pressa, încă din timp, a dat alarma asupra acestui rău, și guvernul, aju­tat de Corpurile Legiuitóre, pentru a pune o barieră acestor răle, pusă ur­­mătorile în alineatul 2 al art. 8 din legea licențelor: „In tote comunile rurale, în sate, cătune, cârciume isolate sau pe la drumuri, debitanții de băuturi, pen­tru a putea dobândi licența, trebue să fie înscriși ca alegători comunali în vr’o una din comunile României.“ Care­ a fost scopul legiuitorului când a introdus acest text în legea licen­țelor 2 Scopul lui, e evident că n’a fost altul de­cât a curăți satele nóstre de străinii cari duceau în ele mizeria, demoralizarea, corupțiunea și chiar mărtea. Ne mai având dreptul a ține crâș­me, după părerea legiuitorului, acești străini trebuiau să părăsascâ comu­nile rurale. Dar, dacă legea a voit să scape pe săteni de­ acest rău nesuferit, nu tot ast­fel a fost și voința celor chemați a face să se esecute legea. In multe din comunile rurale din țară, străinii debităză băuturi spirtase și astă­zi, far’a îndeplini condițiunile cerute de lege. În mai multe încă, străinii debi­­teză băuturi spirtase și astă­z­i încă, însă ca să­­ ficem așa după paravan, punând să vândă un Român, sau vânzând ei singuri, mulțumindu-să numai a plăti licența pe numele unui Român. Dar, nu numai că prin articolul 8 al legei licențelor, articol care­ a făcut atâta zgomot, nu s’a făcut un bine, nu s’a curățit satele nóstre de străini, ci, din contra, s’a făcut un rău și mai mare de­cât înainte. Lăsând la o parte județile Doro­­hoiu și Botoșani, cari­ au devenit niște județe eminamente străine, și despre cari credem de prisos a mai vorbi, vedem asta-d­i că, și cele­l­alte județe ale României, și î n special a părței de dincolo de Milcov, au început să fie inundate de străini într’un mod spăi­­mântător pentru viitorul economic al țărei și al fiilor ei. Crâșmarii străini, văzând ca li s’a luat dreptul de a mai vinde locuito­rilor vitriolul lor și tote cele­l­alte substanțe vătămătore, s’au unit câte trei patru, și-au pus capitalurile a­­dunate tot de la Români la un loc, și au luat în posesie, sau au compa­rat de veci proprietăți rurale, împă­nând satele nóstre cu mulțime de străini ca comptabili, administratori, vechili, vatavi, țiitori de registre, etc. etc., așa că numărul străinilor de prin sate a sporit într’un mod spăimântă­­tor, în loc de a diminua. Pentru a da un exemplu despre actuala stare de lucruri, e de ajuns, credem, să spunem că, numai în ju­dețul Iași, din 41 de comune câte are el, în 38 din ele găsim mai mulți proprietari și posesori străini. Dar, nu’s numai cât aceștia, ci după cum am spus mai sus, mai sunt și escor­­tile lor, cari caută a jăfui pe sătean prin tote mijlocii­ și sărăci și prin tóte căile, profitând fără nici un scru­pul de ignoranța și de buna credința lui. După notiți statistice sigure ce le avem, numărul străinilor în satele nós­tre s’a înmulțit așa de mult, în­cât numai în două comune rurale din ju­dețul nostru sunt mai mulți străini de­cât în Podul­ Ilvei, târg emina­mente jidovesc. Credem de datoria nostru a sem­nala­lacest rău ca­ j ne copleșește pe <fi ce merge cu o zăpegiune spăimân­­tătore, pentru a se putea găsi mijlo­­cile prin care­ ar putea să dispară sau cel puțin a se pune o barieră îngri­jitorului său progres.­ ­ Anul al XI-lea No. 113.___ Prețul Alton, și Auriciurilor IN TASSI, pe an, 24 fr —pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE ...........................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SOIRI LOCALE . . . i fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.­­uund­uri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Vin Bir. IASSI Duminică 9 ( 21 Oct.) 1883. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE. Calen-cLar-ml Septä m. â n. e i ■­srUiv"(iHtrT I----------D­I­U­A 1 PATRO­NUL pilei TI TIMPUL DIN SEPTA­MANA I STII: NOU I PIPA PATRONUL ț­­I­L­E­I _|___Râs. Soar Apusul Soar. =^=-r—---------- —■-*-—=--------...........................■= " —­­ — l Oct.’ ‘ " : “ ~ 9 Duminică Sfântul Apostol Iacov Alfeu 1 21 Duminică Ursula 6-24 5- 4 10 Luni Sfinții Evlampie și Evlampia , j“ hum Cordula­b 25 5— 5, 11 Marti Sfântu Apostol Filip La 10 oct. la 7 ore sara, Pătrarul ! Marți Severa 6-27 5- 7 12 Mercuri Apostolui Prov. Tarah și Andronic din urmă cu timp frumos dar frig. ’ f* Mercuri “«"íf. • r , 13 Joi Martirul Carp și Papii . T­îl î?-­ • Or.spina 6-29 4-59 14 Vineri (f) Sff. Cuv Parasch­iva (corpul I Iași) 26 Sb­?TMTM |~lî ________15^ Sâmbătă Martirul Lukian preotul______________________________________________ p 27--------------------Sambată_________Sabina ________ , _~32___________1^2__ Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Hu­ilt*. 20 buni CURIERUL (TH. BAL ASS­AN) T­ELEGRAME Paris, 17 octombre. Prin diverse economii și reduceri de credite făcute în budgetele ministeriului de răsboi și de lucrări publice, comisiunea bud­getary a făcut să dispară deficitul de 45 milione care reeșea din previsiu­­nele budgetare ce figurau în budge­tul pe 1884 depus în Cameră în se­col­ respo­ntenți in Streinatate si unea trecută de câtre ministerul de finance. Francia, oferind Angliei de a plă­ti o îndemnisare pastorului Shaw a­­restat la Tamarav sub bănuiala că era în înțelegere cu Hovașii, incidentul este închis. Viena, 17 octombre. O depeșă din Sofia adresată „Corespondenței Poli­tice“ contestă că prințul Alexandru are intențiunea a merge la București spre a face o visita regelui Carol. Depeșa în chestie adauge că prințul nu gân­dește a părăsi Sofia în tomna acesta. D. Balabanoff are a sosi la Viena în cursul săptămânei aceștia spre a re­mite ratificarea de câtră Bulgaria a convențiunei relativă la drumurile de fer. După aceia d. Balabanoff va mer­ge la Petersburg ducând cu el rati­ficarea convențiunei de despăgubire a cheltuelelor ocupațiunei ruse din 1877 —78, convențiune care este deja a­­probată de Sobrania. Viena, 17 octombre. Regele Greciei a plecat astă­­zi după amend­i la G­mün­dhen. Miniștri plenipotențiari ai Greciei și Danemarcei au însoțit pe M. S. la gară. Înainte de plecare, regile a dat un dejun la care au luat parte și d. Kalnoky, miniștrii Greciei și Danimar­­cei, d. Dragomis ministrul Greciei de la București și d. Delyannis ministrul Greciei da la Belgrad. Viena, 18 octombre. ț Ziarul „Frem­­demblatt“ află că comisiunea dună­­renă se va întruni la 5 noembre în sesiune ordinară de tomnă, în care se va ocupa de afaceri curente. Prin ur­mare pe nedrept un ,iar francol a pretins câ în acasta sesiune se va pro­­cede la alegerea delegaților pentru co­­misiunea mixtă. Sofia, 18 octomv. D. Balasinoff va pleca mâne la Petersburg mergând să ratifice convenția relativă la îndemni­­sarea datorită Rusiei pentru cheltue­­lile de ocupațiune. Se așteaptă aici sosirea unui adju­­tant al Țarului. Paris 18 octomv. Știrile sosite din Siria spun că se fac agitațiuni printre Arabii din Damas, placarde lipite pe ziduri alb­ă pe Arabi contra funcțio­narilor turci. Viena 18 octomv. împăratul a pri­mit in audiență pe Mud­ar pașa. Sava avu loc la curte un prând­ de gală in onorea sa. Membrii ambasadei o­­­tomane și miniștrii austriaci asistau la acest prân­ l. Berlin 18 octomv. „Gazetta Ger­maniei de Nord“ declară că pretin­sele propuneri ce, după cele ce spune Novoie Vremja, Muh­tar pașa ar fi fă­cut cabinetului din Berlin precum și știrea că acest din urmă ar fi refuzat asemine propuneri, sunt numai niște curate scornituri. Trimisul extraordi­nar al sultanului s’a mărginit a motiva din nou nemulțumirile Porței in ches­­tiunele bulgară, egipteană și armeană. Porta a procedat in acelaș sens și pe lângă cabinetele din Londra, Peters­burg și Viena. CRONICA INTERNA I­­ —— Domnii deputați sunt încunoștiințați de biuroul Camerei, că Adunarea, conform votului ei, își va reîncepe lucrările sale în­­ ziua de 15 octombre curent, pentru care sunt rugați a veni la ora regulamen­tară spre a lua parte la ele. Comisiunea budgetară a trecut în pro­­iectul de budget pe anul viitor suma de 12 milione și jumătate lei pentru construi­rea antrepositelor de mărfuri din Galați, Brăila și Constănța. Să sperăm că și Camera o va încuviința. Mercuri la ora 1 d. am. s’a ținut con­siliu de minișri, sub președința d-lui I. C. Brătianu. Comisiunea budgetară a Camerei s’a ocupat filele acestea cu lucrările privi­­tore la budgetul Statului pe exercițiul a­ FOILETON. Xavier de Montepin. 41 FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). — Vei fi înscris, scumpe domnule, pintre entăii noștri subscriitori... — Vă vor trebui cantități fabulose de lemne pen­tru construcțiunile d-v0stră ?...—reluă proprietarul cherestegiilor. — In adevăr fabulose...—ai spus cuvântul!...— o replică Maugiron—și, cum marea d-tale avere îți în­gădue să faci operațiuni întinse, nimic nu te va îm­­pedica să păstrezi pentru d-ta singur întreprinderea acestei furnituri dinaintea căreia cea mai mare parte din confrații d-tale vor trebui să se retragă, din lipsă de capitaluri îndestulătore...—totul va atârna de voința d-tale... — Voința nu’mi va lipsi, fii încredințat, numai cât condițiunile d-vostră să fie acceptabile. — Pot să’ți dau de pe acum o ideie... Maugiron scosă din buzunar câte­va hârtii aco­perite cu note și cu cifre, și intră cu hotărâre în­tr’o mulțime de amănunte cu totul tecnice ;—dar, tot părând că nu se ocupă de­cât de aceste amănunte, el examina cu luare aminte pe între vorbitorul seu, studiând fie­care din trăsăturile sale, fie­care din a­­titudinile corpului seu și intonațiunile vocei sale și intărindu-să din ce în ce mai mult în convingerea­­ că avea înaintea lui o cunoștință veche. De o dată se aud­i răsunând, sub vestibulul cor­pului principal de locuință, zgomotul unei voci în acelaș timp gravă și pătrund­ătorre (vocea lui D. Prud­­homme accidentalminte metamorfosată într’un organ de soprano!...) — Unde’i?... unde’i?...—striga acastă voce;— cum, a debarcat pe țărmurile nóstre, cu bine, după furtunasele sale traversări, și nu mi se spune !...— puteri ale ceriului, simt o întristare de morte !... In acelaș timp domna Blanchet apăru pe peron, cobora treptile mai cu ușurință de cum s’ar fi pu­­ tut aștepta cine-va de la imposanta sa rotunjime, și plecă ca un vârtej pănă lângă D. Verdier căruia’i apucă amândouă mânîle, scoțând mici esclamațiuni întretăete, de efectul cel mai patetic, în scopul vă­dit de a’și manifesta agitațiunile vii și emoțiunile a­­dînci ale sufletului seu.. D. Verdier nu’și dădu de loc ostenila sa’și as­cundă nerăbdarea ce’i o pricinuia acastă manifestare de la locul ei. El își încruntă sprincenile și’și disfăcu mânîle, pi­când c’o voce aspră­.—Bine, domnă Blanchet, forte bine...—­ești răpită de fericita mea întorcere... o cred, și nu mă îndoesc... dar momentul e rău ales... o ved­i... sunt în afaceri... — Ei!—murmură văduva locotenentului de pom­pieri—pate cine­va porunci bucuriei sale când bu­curia­ debordeză din inimă?...—Pate cine­va im­pune tăcere inimei sale transportate, și să-i țlică : — Taci, inima mea !... apasă' ți bătăile tale!... mo­mentul nuli propice !.„ vei bate mai tărdiu cât îți va plăcea!...—Nu... nu.. e peste putință!... peste putință !... peste putință !... — Luate-ar dracu bătrână nebună !...—se gândi D. Verdier. Pe urmă, întorcându-să spre Lucie, adăogă : — Du pe domna Blanchet, te rog...—e cel puțin necuviincios a întrerumpe ast­fel pe domnul în ex­­plicațiile pe cari bine­ voește să mi le deie... Dama de companie’și rădică mânîle și ochii spre ceriu, ca pentru a’l lua de martor pentru atâta ne­recunoștința fața sa largă exprima durerea și re­semnarea­­—pe urmă, după acest manej, ea-și vârâ barba în peptul său enorm și urmă pe Lucie care-o târa spre casă. — Acum, domnule—reluă Achille Verdier—acum când ne-am cotorosit de­ acestă femeie, cea mai ne­suferită creatură care pate fi pe lume, bine-voește a urma... dau cuvintelor d-tale totă luarea aminte ce se póte închipui... Maugiron își pasă hârtiele înapoi în buzunar. — Domnule Verdier—Zisă el—am să’ți vorbesc de lucruri cu mult mai importante de­cât cele de cari-a fost vorba ad­unarea între noi... •— Ai sâ’mi vorbești de lucruri importante ?...— repetă stăpânul cherestegiei cu o expresiune de mirare. — Da... — Ei bine, te ascult... ja — Nu pot vorbi nici în acest moment, nici în­ a­cest loc;—te rog deci să-mi indici o întâlnireJa să nu mă faci s’aștept... w — Vino când îți va plăcea, domnule .-Ană vei găsi în tote filele, sau la cherestep­e, sau la mine, pănă la umed­ă... — Vrea să-ți vorbesc într’un loc unde nu va ști nimeni că suntem împreună... unde pici ureche indiscretă nu va putea surprinde cuvintele nostre... — Ah!—întrebă D. Verdier agitat de-o vagă ne­liniște—deci e vorba de­ un secret ?,­• — Da,­ e vorba de­ un secret care te privește... — E peste putință !...­­ —■ Dar pentru ce?... — N’am nimic de ascuns... ■— Ești tare sigur ? ..—întrebă Maugiron trecân­­du’și brațul pe sub brațul între vorbitorului său și ațintind în ochii săi o privire intrebatore. Pe urmă el urmă cu o voce surdă: — Ești tare sigur, Jacques Lambert!... Stăpânul cherestegiei fu cuprins de­ un tremur așa de fără de veste și așa de violent în­cât ii clănță­neau dinții;—fața sa pârlită deveni lividă. — Nu mă înșăl!...—el el. — se gândi Maugiron triumfător;—al țin... averea’mî e făcută... Acel pe care, pănă’n acesst moment, l-am numit Achille Verdier își disfăci brațul. — Ce vrei să spui ?...—îngână el—ce nume-ai pronunțat ?...—a­ vu aud­it rău fărâ’ndoială... Maugiron zimbi. — S­im­pe domnule Verdier—reluă el—nu vedea de mine un inamic...—am spus puțin lucru, dar acest puțin va fi de ajuns, sper, pentru a te buie să înțălegi totă importanța întrevederei pe ca­­re-o solicitez...—posed un secret care te interesază, d­ar atârnă de d-ta, o afirm, ca acest secret să ră­­mâe pentru tot­deauna între noi... Deja stăpânul cherestegiei își recâștigasă tot sân­gele său rece. — Meseria mea nu-i de loc de a gâci enigmile... —replică el cu o voce aprope fermă și cu un ton degajat.—îmi vei da fără îndoială cuvântul acesteia... — Nu cer alt lucru... — Ții, mi-ai spus d ta, la aceia ca nimeni să nu ne potă vedea ?... ca nimeni să nu ne putá aud­i ?... — Țin forte mult...—dar pentru d-ta, crede-mă, mult mai mult de­cât pentru mine... — Te voi aștepta, astă sară, la unsprezece ore... —asta’ți convine?... — Foarte bine !...—dar unde mă vei aștepta ?...

Next