Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)
1885-09-11 / nr. 97
_____________________ . Kalassan, voiasca mai ântéiu a trăi câtva timp in mijlocul Românilor, să se convingă de starea lucrului și apoi să apere chestiunea in cunoscință de cauză iar nu numai pipăind în întuneric. Toți acei, cari ne acuză astăzi de intoleranți și persecutori s’ar convinge în curând că evreii din România nu au nici un drept a se plânge în contra nostră, ci vice-versa că am avea noi tot dreptul să ne plângem in contra lor. Și’n adevĕr! Ce mai pretinde lumea de la noi? Nu se bucură evreii noștri de tote bunurile lumesci în modul cel mai întins? Comercial, capitalurile, meseriile se află aprope exclusiv in mările lor. Ei mănâncă carnea cea mai bună (cușer) nici națiunea română nu se amesteca câtuși de puțin în traiul lor; ei sunt precum am mai $is, proprietari de case, arendași, comersanți, meseriași, artiști dramatici, tipografi, profesori, ziariști etc. etc. Și încă nu sunt mulțumiți ? Care este persecuțiunea din partea nostrâ ? Ce mai pretind ? Sfatul nostru sincer, ce-l putem da tuturor israeliților în genere și cu deosebire acelor cari trăiesc în România este, ca ei să se mulțumiască cu ce au, să nu pretindă lucruri exorbitante și să se găndiască la proverbul nemulțumitorului i se ia darul. O rază de speranță că acesta chestiune se va resolvi în curănd în bine pentru ambele părți, ni se prezintă în faptul, că d-nul Sandersohn, consulul englez din Galați, având ocasiunea a însoți pe ministrul nostru de culte, d. D. Sturza la inaugurarea liceului nou din Botoșani și’n inspecțiunea sa r>*in ninsplil și tp.ri*nsnrelfi indeteW ;îns pe deplin că evreii din plină libertate și de avantaje multiple. Suntem siguri, că raportul d-lui consul va fi bazat pe adevăr și că pe viitor nu vom mai fi taxați de persecutori și intoleranți. TELEGRAME Sofia 19 Septembre. Un ucaz princiar publicat aici ordonă mobilizarea armatei bulgare și convocă Camera deputaților pentru 22 curent. Principele, acceptând invitarea guvernului provisoriu și a armatei rumeliate, a părăsit Varna pentru a se duce la Filipopoli însoțit de președintele consiliului. Viena 19 Septembre. «Ziarul oficial» publică numirile a 14 noi membri pe viață în camera seniorilor ca represintanții aprope ai tuturor partitelor, ai tuturor naționalităților și ai tuturor sferelor de activitate publică. Printre dânșii se află asemenea șeful statului-major, baron Beck și d. Nicolae Dumba. Londra 19 Septembre. Manifestul electoral al d-lui Gladstone recomandă evacuarea Egipetului îndată ce onirea o va permite. El respinge, într’un mod otărît politica de anexare, de protectorat sau de ocupare nedefL ua. Constată că Engliteza va fi ținută totdeauna un eșec in Egipet de drepturile celorlalte puteri, drepturi cari trebue să fie respectate, și că ea nu va relua libertatea și influența sa in Europa decât in urma acestei evacuări. Sofia 19 Septembre. Trupele rumeliate au ocupat tote punctele strategice, despre fruntaria turcescă. Ele au distrus totél " ' ■;— fi*^----:£ t~r. A« HIV•»/*;«% * consideră situațiunea din Rumelia ca forte gravă, prin unile cercuri politice să desminte că evenimentele din Rumelia să fie resultatul întrevederei de la Kremsier și se crede ca principele Alexandru ar putea fi desaprobat și depus. O depeșă din Berlin adresată ziarului «le debats» spune că o mare surprindere s'a produs la Berlin și că există credința in intervenirea imediată a puterilor semnatare a tratatului de Berlin, Sofia 20 Septembre. Proclamațiunea prin care principele Alexandru ș’a luat titlul de principe al Bulgariei de nord și de sud, a fost afișată astăzi. La sgomotul că Turcia ar vrea să năvălescă in țară orașul Sofia și tote celelalte orașe se umplu de reserviști și voluntari cari alergă să apere patria. Voluntarii cei vechi și apărătorii de la Chipka, vin la Sofia ca să se pue la dispozițiunea principelui. Guvernul primește telegrame numerose prin care să oferă de a sacrifica totul pentru apararea Rumeliei de vreo invaziune. In urma proclamațiunei principelui să cântă tedeum prin tote bisericile Bulgariei. Capitala e pavoazată și iluminată, iar entusiasmul este Gratz 20 Septembre. Regele Serbiei a părăsit Gleichenberg ducându-se la Viena. Paris 20 Septembre. Majoritatea presei europene crede că revoluțiunea din Rumelia este resultatul natural al tendințelor naționale a bulgarilor, îndeplinită și fără voia puterilor. Prin acesta tratatul de la Berlin fiind violat in partea cea mai esențială a sa și că consecințe nu se pot încă prevede. Petersburg 20 Septembre «Le journal, de Petersbourg», constată că revoluțiunea din Rumelia, se va termina intr’un mod pacific și că aparține .»erorilor semnatarei a tratatului de Berlin, ca să fie măsurile ce se vor crede necesare. cm Viena bre. Majestățile lui Regele României au sosit ac la 6 orfosind de la Koeguistein, și 18 ore cätre București Londimbre. Ziarele engleze sunt de Turcia nu va trece peste mumelia, până ce nu oa consultare a căpăta învoirea lor; creșterile nu vor îngădu Turciei închee fiecare prin părerea :elene să observe mersul eveniilor. «Daniplauda unirea Bulgar Timp , cei trei împărați nu sunt păin revoltă, ci din contra secciunea din Bulgaria e spontani C INTERN A Sa ta n fTnarhafflin?i MS Vinidal a fost la gara de nord, a plecărei espulsaților N,n A. Inairea trenului, un domn anume Vasilescu, ajutat de un ost a fiei d-lui Hîosu, distrib miai injuriase la adresa Regelui ilui; poliția a crezut de atorii terveni spre a împedici ,pe sus numiții de a abusa de libertate? i tiparului. O comisar inspector Musceleanu întrebă pe Vasilescu dacă el este autorul pamfletului ce împărția , la refusul sec »de a răspunde, d. comisar inspector al i poliției ’i rugă sâ’l urmeze; d. Vasilescu scri numai că nu se supuse, dar încă răspunse cu aroganță agentului poliției însărcinat cu supravegherea bunei ordini. Atunci d. comisar inspector luă de mână , pe numitul Vasilescu indreptându’l spre biroul comisarului de poliție ordonând ajgenților săi a’l lua cu forța in cașul când liniei de astă dată nu s’ar supune. Acest fapt de altmintrelea corect, făcut pe câțiva domni, ce par a nu fi străini distribuției pamfletului, să proteste și să strige că poliția bate și mentează la libertatea presei. Un proces-verbal s’adresat la fața locului. (V. N.) A .* 1 iu S ■ II « Conventiusioc o fii Austro~Ungara Română. Cestiunea tarifelor drumurilor de fer de și nu intra in cadriu unei convențiuni comerciale, totuși Camera nu pate ca cu acesta ocasiune să nu accentueze că comunicațiunea cu România nu se pate desvolta pe cât timp vor f menținute tarifele diferențiale pe cari le aplică drumurile de fer române la mărfurile expediate din Austro-Ungaria. In interesul Concurenței se impune de sine ca guvernul nostru să-și dea totă silința ca acele tarife să i fie cât se pote mai curind scose din vigore, mai cu samă să fie înlășurate tarifele drumului de fer Giurgiu-Bucuresci cari sunt în ființă în paguba produselor de proveniență Austro- Ungară. Camera mai află de cuviință ca, de odată cu regularea relațiunilor comerciale, să fie regulată pe baze mai solde și administrarea justiției între aceste două State. La 1872, Camera și-a exprimat în acasă privință părerea sa și a recomandat ca jurisdicțiunea consulară să fie desființată numai in urma unor concesiuni pe cari ar trebui să le acorde în schimb România Austro-Ungară. Acesta propunere Carmera o reînoeșce cu atât mă mult cu cât , schimbându-se posițiunea politcă a României nu se mai póte pretinde reînfințarea jurisdicțiunilor consulare, dar în schimb Statul român, pe baza reciprocității, trebue să ia asupră-i îndatorirea ci va esecuta fără dificultate sentințele pronuneiate de tribunalele Austro- Ungare. In timpii din urmă in nenumărate cozuri s’a întâmplat ca tribunalele române să nu esecute sentințele date de tribunalele nóstre în contra supușilor Români, supunându-le la nuni stvndinXuî î« V-I j dis burs»* Românîst o dator © a iö .u dv.ce la îndepliire în același mod ca și ț.. . [ Cu privire la reinoirea tarifei vamale, toți sunt de părere că articolele specificate în tarifa A să fie și pe viitor scutite de vamă la importarea lor în Austro-Ungaria. In ceeace privește scutirea de vamă a cerealelor, Camera află cu cale de a-și motiva părerea în următorul chip: In urma schimbărilor relațiunilor de producțiune, Ungaria de mai mulți ani nu exportă grâu decât în Austria, în Elveția și în Germanicele Sud și chiar și în aceste țări numai într-o cantitate forte mărginită. Exportul normal al Ungariei se face mai mult în Austria inferioră și superioră, în Stiria, Carinthia, Carniolia și Tirol pe câtă vreme în Bohemia și Moravia numai din când în când exportă grâu. In Elveția, Ungaria are a lupta cu marea concurență a Rusiei și nummai când productele ei agricole întrec în calitate pe cele ruseșci, pate să exporte în Elveția. Posibilitatea unui export în Bavaria și Würtenberg atârnă de recolta acestor țări și de recolta nostră, prin urmare acest export nu se pute considera ca stabil. In celelalte părți ale Germaniei, în Francia, în Olanda, în Belgia și în Engliteza de loc nu suntem puși în posițiune de a putea exporta grâu pentru că prețul grâului la locul de descărcare sau de desfacere din aceste țări arareori variază de prețul din Budapesta, prin urmare exportul fiind îngreunat cu multe cheltueli de transport s’ar efectua cu mari perderi la cari nimenea nu se pute expune. In fața acestor împrejurări productul nostru principal agricol e imposibil de exportat. Pentru mai marea norocire a agriculturei nostre, atât morile din Ungaria cât și cele din Austria întrebuințază grânele nostre și făina se exportă de la noi nu numai în Europa dar chiar și în țările trans-oceanice. Morile nostre prin admirabila lor întocmire tehnică sunt în stare să producă o calitate excelentă de făină care e cu mult mai tare căutată și are un mare preț decât făina produsă de alte țări. Pentru acest motiv morile nostre în interesul menținerii exportului de făină afară de grâul nostru care relativ e mai scump, mai trebue să-și procure cereale și din alte țări cari în parte sunt mai eftine decât ale ■ . • . 3 o calitate mai infern de unde ni’l putem mai eftin decât grâul itatemă asupra grâului român, s’ar scumpi și nu ne-ar mai putea servi la nimic. Morile ar fi avisate numai la grâne unguresci și din pricina scumpetei lor n’ar mai putea ținea concurența în exportarea făinei. Actualmente morile din Ungaria și Austria mestecă în grâul indigen câte 10—12 la sută de grâu românesc. Dacă pe viitor acele 10—12 la sută dintre care 5 milione de mări metrice se macină în Budapesta și 500,000 în provincia și anume în Arad și Timișora 100,000 și în Austria 150,000 măji metrice, astfel tote împreună fac 750,000 măji metrice și acestea s’ar întrebuința numai din grâu indigen ei s’ar scumpi încât morile ar trebui să cadă în lupta de concurență. Acesta cumpere a grâului unguresc, de la care mulți așteptă o mare fericire, neapărat ar fi numai trecătore și ar avea nișce consecințe forte deza strose asupra agriculturei. Căci dacă morile nostre nu vor mai putea concura în străinătate și ar fi nevoite să-și mărginescă produsele numai pentru acoperirea cererilor din țară neapărat că agricultura nostră ar avea să sufere mult fiind afișată la exportul de grâne în natură ceea ce, după cum s’a dis mai sus, nu s’ar renta de loc. Sunt mai mulți cari cer să se pue taxe de intrare pe cereale, care să se restitue morarilor când aceștia vor esporta o cantitate corespunzâtore cu grâul importat. Camera nu póte adera la acestă părere căci nu vede în ea un folos practic. In Ungaria nu se consumă grâu din România decât numai în canfitor c-a«rt trebuință morarii pentru care ar acorda morarilor ilor achitate ar fi echivaă scutire de taxe și astfel i dorită asupra României, ară nici un motiv morilor nntre o mulțime de piedici și neplăceri. A fără de acesta nici n’ar fi cu putință a se realisa restituirea pentru tóte felurile de cereale, căci bună oră în ceea ce privește grânele pentru îngrășatul vitelor acesta mesură nu póte fi aplicată, Intrucât se atinge de celelalte feluri de cereale, Camera mai jos iscălită crede că înființarea taxei de import față cu România, mai cu samă asupra porumbului, orzului și meiului, este tot așa de puțin recomandabilă ca și asupra grâului, căci producțiunea țerei nostre în fiecare din aceste feluri de bucate nu ajunge a acoperi trebuința industriilor indigene respective. Este adevărat că exportăm cantități mari de orz în străinătate, lucru ce în primul moment pare a arăta că cel puțin în felul acesta de bucate ne putem lipsi de importul străin. Dar este de observat că agricultura nostră se mărginește deja de mai mulți ani a produce mai cu deosebire orzurile mai delicate menite pentru berării și cari se Regele României t,a visitat stabilimentul numit Deutsche Wasserwerks. Gesellschaft und Giezserei din acea localitate. S-a a întreținut mai mult timp și a privit slu ucid aparatele g ramurile ale ace renumite fabrice. I-a atras o tențiune mai cu samă întocmit la enormele lucrări și fabricăturilor pentru apeducte. ; apîerii fabricei au făcut exel. S rămas pe deplin mulțumit și ■urnire a bine-voit a o exprima si fabricei. D. m dinte a plecat din Capitală 13 Sept. cu trenul de la 5 ore sredeal. Să plice d. I. C. Bimat spre a întâmpina pe M. Instrt erei d-lui maior Pandravest Raportorele militar a depus conținând peste 21 file, priznstată faptele de fals in acte slapidare de bani publici. Cal este ocupat acum cu facerealui. Procesul va veni înaintea de resbel cel târziu peste 15 ocupa De greșit trei sau patru Consiliului ( Românul). TA ‘ 1 * 1 _ . ^ i suma lei. In da 30,000 lei pe antănă sumei de 150,000 lei. Se o rentă viageră de 5000 lei pe tot timpul cât va apare barul titlu și oricare propriear as tru Jeanna, pentru favorita lui adorată o dorise din tot sufletul. Și’n momentul când credea că a pus mâna pe dânsa, când totul, lipsa altor pretențiuni de succesiune, propria sa rudenie apropiată, promisiunile fratelui său și inclinațiunea ce o avea acesta pentru nepoțica lui, îl autoriza de a compta cu siguranță pe acestă avere, în momentul acesta trecea ea în mânile unei străine, unei intrigante. Și Jeana, fa-1« tin Aci r& ~~ TA «bas sin fintn» aJm «si innnfinf^ iWhma og ** '•tUiUntișl ► . AUi d ll'.miol ■ j fit DV iu'1 ■ <2$ nârări a'Saffa No na, nu putea permite o r.aemenea ;r*istiție, nu putea suferi o asemenea infamie. El voia să intenteze proces în contra acestei d-ștre de Villeneuve; el voia s’o acuze, că a făcut abuz de puterea ei asupra lui Claude Guérin, că l’a silit pate prin amenințări și siluiri, a face un testament în favorea ei. El voia să pretindă anularea unui act, care era basat pe o relațiune immorală, voia să cera înapoiarea unei averi ce se cuvenia lui, numai lui singur. Legiștii, pe cari-i consulta, chiar și notarul fratelui său, care era indignat ca și tota societatea de acest testament neașteptat, îl încuragiau în planurile sale și declarau că dreptul lui e clar ca surele El se procesă dar și repurtă în curând o victorie strălucită dinaintea tribunalului civil. Insă nenorocirea pe când se bucura de acest resultat, favorabil, apelă d-s0ra de Villeneuve și după un an i se recunoscuse de către tribunalul superior validitatea testamentului. Mai mulți sfătuiau pe căpitan de a face recurs in casațiune. Insă bietul om se descuragiase și devenise timid. Cine scie dacă camera de rechizițiune ar fi primit recursul? Și chiar de l’ar fi primit, trebuia să se procesese din nou ; el putea per fi acesta, și costul lui l’ar fi putut aduce lemn atrăgând tot odată și miseriae pentru copilul lui favorit. El părăsi prin urmare acestă idee, ftorul nu’i mai oferia nici o șansă, vosescă pe cât se putea mai mult de pre mută pentru acesta din centrul orașului---------: T írem ű,a ^orS letter^rduiu! Beashb’e'î. ibis .iaer?, aci esteaâ și grădina procura fetiței lui aerei lui fac p loc spațios pentru eponomurie. Din căsuță acesta liniscita găsim pe la 24 Martie 1875, pe când se petrecu întâmplări ale acestei istorie stranie în s vârșire adevărată. CAP. II. Tată și copil favorit Casa de pe bulevardul Bessières era giată pe timpul când intrase căpitanul în atunci însă devenise cât se póte de com. Etagiul de jos avea un antret mic într și sala de mâncare. In fundul acestuia scară destul de pacatdsa în etagiul de se aflau trei uși vis-a-vis între dânsele, draptă acea, care conducea în camera mijlocacea a salonului, și pe stânga, u apropiată de scară a camerei ocupată de Gu Tată și fiică erau astfel despărțiți nu numai printr’o depărtare ca de șese mt două uși. Bătrânul capitan era, ca cei mai mulți soldați, inițiat în mai tote meseriile, și procurase tristei case prin abilitatea sa un aspect prea comfortabil. Ferestrele atât de defectuase odiniară se’nchideau hermetic, broscele ușelor se’nchideau și se deschideau cu înlesnire, și păreții erau acoperiți cu tapete frumușele de o culore cenușie deschisă, cu borduri roșii. In salon atârnau țeseturi frumóse străine, pe cari ^V —- nXVv.i nn.I. i pistóle *.*.? »•... felul, săgeți ce ,3 'e jasu, «vinc clîi- I j oesc, hu...«țigane case’,diene. Camera junei copile, cu ascernutul frivarealui alb 1 ca zapada, cu dulapul de Oglindi, cu masa de toaletă de marmor și cu covorul miile fleurs era o locuință incântatore, care ar fi putut oscita invidia multor fete tinere chiar și mai avute. Numai camera lui Guarin remase simplă și sărăcuță , pe părete atârnau fără nici o regulă o mulțime de ciubuce și mobilele se compuneau numai din doua scaune, o masă și un pat de fer, care se afla aprope de ușa esteriorá. Căpitanul Guârin însă nu se mulțumi de a fi numai lăcătuș, tâmplar și tapițer, spre a decora asilul copilului său favorit, bătrânul soldat devenise chiar grădinar. Pe straturile grădinei sale încunjurată cu brazde verzi găsia fiecare anotimp florile sale înflorite. Spre a-și păstră pentru sine însuși trio câteva reminiscențe vii din călătoriile lui aventurase, cultiva el și o tufă de ricin, o plantă de tutun și un palmier pe care’l feria de recâlă ca pe un copil bolnăvicios. In diminața senină de primăvară din 24 Martie, tata Guarin, îmbrăcat într’o uniformă odiniară de gală, căzută acum la rangul unei haine de casă, se ocupa deja de un timp îndelungat în grădină, pe când favorita lui dormia încă somnul dulce și fără visuri al dimineței. Căpitanul era încă forte bine conservat cu tota vrâsta lui de șasezeci de ani, mustața lui o resucea și o cultiva ca și’n timpii funeței sale și în jurul buzelor sale pline se juca un surîs sănătos, cam rar de întâlnit la o vrâstă mai înaintată. In fine se deschise ușa antretului și Jeana Guérin se iviea (“SmoftTOl * JQ care a divise aserior j>m> ischide ravi iui me unei singure ^ileși se sărută ca flori înflorite, era și ea desvoltata ca o fată de douăzeci de ani. Atât de naltă era ea, atât de sveltă, gâtul ei avea o rotungime harmoniosa și busta ei virgină era ca un boboc, care așteptă răsăritul sorelui spre a se umfla. Și apoi pe lengă tote acestea, căpușorul ei cel clasic, cu nișce ochi negri înflăcărați, adânci ca un abis, cu părul castaniu închis, cu nasul caracteristic, cu buzele pline rosatre și cu dinții creoli albi ca zapada și des înșirați! Insă oricât era de o frumuseță pitoresca Intrega acestă aparițiune în conturile ei cele fine, totuși o trecea cu vederea acel ce privia la espresiunea acestei fețe plină de viață, nobleță și curățenie sufletescă, îndată ce zări Guérin pe Jeanna, puse la o parte instrumentul de grădinărie ce’l ținea în mână, spre a’i întinde brațele. Și într’o clipela sbură ea în brațele lui și’l îmbrățișă. Acesta era salutarea de diminâță între tată și fiică. Sărutări cum se cade se schimbau reciproc la acastă ocasiune, și apoi trase Jeama pe bătrânul soldat spre casă dcendu-i cu vocea ei simpatică și plină de inimă;