Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)

1885-09-11 / nr. 97

_____________________­­ . Kalassan, voiasca mai ântéiu a trăi cât­va timp in mijlocul Românilor, să se convingă de starea lucrului și apoi să apere chestiunea in cunoscință de cauză iar nu numai pipăind în întuneric. Toți acei, cari ne acuză astă­zi de intoleranți și persecutori s’ar convinge în curând că evreii din România nu au nici un drept a se plânge în con­tra nostră, ci vice-versa că am avea noi tot dreptul să ne plângem in con­tra lor. Și’n adevĕr! Ce mai pretinde lu­mea de la noi? Nu se bucură evreii noștri de tote bunurile lumesci în modul cel mai întins? Comercial, capitalurile, meseriile se află aprope exclusiv in mările lor. Ei mănâncă carnea cea mai bună (cușer) nici națiunea română nu se amesteca câtuși de puțin în traiul lor; ei sunt precum am mai $is, proprietari de case, arendași, comersanți, meseriași, artiști dramatici, tipografi, profesori, ziariști etc. etc. Și încă nu sunt mulțumiți ? Care este persecuțiunea din partea nostrâ ? Ce mai pretind ? Sfatul nostru sincer, ce-l putem da tuturor israeliților în genere și cu deo­sebire acelor cari trăiesc în România este, ca ei să se mulțumiască cu ce au, să nu pretindă lucruri exorbitante și să se găndiască la proverbul­ ne­­mulțumitorului i se ia darul. O rază de speranță că acesta ches­tiune se va resolvi în curănd în bine pentru ambele părți, ni se prezintă în faptul, că d-nul Sandersohn, consulul englez din Galați, având ocasiunea a însoți pe ministrul nostru de culte, d. D. Sturza la inaugurarea liceului nou din Botoșani și’n inspecțiunea sa r>*in ninsplil și tp.ri*nsnrelfi indeteW ;îns pe deplin că evreii din­­ plină libertate și de avantaje multiple. Suntem siguri, că raportul d-lui consul va fi bazat pe adevăr și că pe viitor nu vom mai fi taxați de per­secutori și intoleranți. TELEGRAME Sofia 19 Septembre. Un ucaz princiar publicat aici ordonă mobilizarea armatei bulgare și convocă Camera deputaților pentru 22 curent. Principele, acceptând invitarea guver­nului provisoriu și a armatei rumeliate, a părăsit Varna pentru a se duce la Filipo­­poli însoțit de președintele consiliului. Viena 19 Septembre. «Z­iarul oficial» publică numirile a 14 n­oi membri pe viață în camera seniorilor ca represintan­­ții aprope ai tuturor partitelor, ai tuturor naționalităților și ai tuturor sferelor de activitate publică. Printre dânșii se află asemenea șeful statului-major, baron Beck și d. Nicolae Dumba. Londra 19 Septembre. Manifestul elec­toral al d-lui Gladstone recomandă eva­cuarea Egipetului îndată ce onirea o va permite. El respinge, într’un mod otărît politica de anexare, de protectorat sau de ocupare nedefL­ ua. Constată că Engliteza va fi ținută tot­de­auna un eșec in Egipet de drepturile celor­l­alte puteri, drepturi cari trebue să fie respectate, și că ea nu va relua libertatea și influența sa in Eu­ropa de­cât in urma acestei evacuări. Sofia 19 Septembre. Trupele rumeliate au ocupat tote punctele strategice, despre fruntaria turcescă. Ele au distrus totél " ' ■;— f­i*^----:£ t~r. A« HIV•»/*;«% * consideră situațiunea din Rumelia ca forte gravă, prin unile cercuri politice să des­­minte că evenimentele din Rumelia să fie resultatul întrevederei de la Kremsier și se crede ca principele Alexandru ar pu­tea fi desaprobat și depus. O depeșă din Berlin adresată ziarului «le debats» spune că o mare surprindere s'a produs la Berlin și că există credința in intervenirea imediată a puterilor sem­natare a tratatului de Berlin, Sofia 20 Septembre. Proclamațiunea prin care principele Alexandru ș’a luat ti­tlu­l de principe al Bulgariei de nord și de sud, a fost afișată astăzi. La sgomotul că Turcia ar vrea să nă­­vălescă in țară orașul Sofia și tote cele­l­alte orașe se umplu de reserviști și vo­luntari cari alergă să apere patria. Voluntarii cei vechi și apărătorii de la Chipka, vin la Sofia ca să se pue la dispo­­zițiunea principelui. Guvernul primește te­legrame numerose prin care să oferă de a sacrifica totul pentru apararea Rume­liei de vre­o invaziune. In urma procla­­mațiunei principelui să cântă tedeum prin tote bisericile Bulgariei. Capitala e pavo­azată și iluminată, iar entusiasmul este Gratz 20 Septembre. Regele Serbiei a­­ părăsit Gleichenberg ducându-se la Viena.­­ Paris 20 Septembre. Majoritatea pre­sei europene crede că revoluțiunea din Rumelia este resultatul natural al tendin­țelor naționale a bulgarilor, îndeplinită și fără voia puterilor. Prin acesta tratatul de la Berlin fiind violat in partea cea mai esențială a sa și că consecințe nu se pot încă prevede. Petersburg 20 Septembre «Le journal, de Petersbourg», constată că revoluțiunea­ din Rumelia, se va termina intr’un mod­ pacific și că aparține .»erorilor semnatarei a tratatului de Berlin, ca să fie măsu­rile ce se vor crede necesare. cm Viena bre. Majestățile lui Regele R­omâniei au sosit a­c la 6 orf­osind de la Koeguis­tein, și 1­8 ore cätre București Lond­imbre. Ziarele engleze sunt de Turcia nu va trece peste m­­umelia, până ce nu oa consulta­­re a căpăta învoirea lor; cre­șterile nu vor îngădu Turciei închee fie­care prin părerea :elene să observe mer­sul even­iilor. «Dani­plauda unirea Bulga­r Timp , cei trei împărați nu sunt păi­n revoltă, ci din con­tra secc­iunea din Bulgaria e spontani C INTERN A Sa ta n fTnarhaffli­n?i M­S Vin­idal a fost la gara de nord, a plecărei espulsaților N,­n­­ A. Ina­irea trenului, un domn a­nume Vasilescu, ajutat de un­­ ost a fiei d-lui Hîosu, distri­­b mia­i injuriase la adresa Re­­g­­elui ilui; poliția a crezut de­­ atorii terveni spre a împedici ,­­pe sus numiții de a abusa de libertate? i tiparului. O comisar inspector Musceleanu în­­­trebă pe Vasilescu dac­ă el este autoru­l pamfletului ce împărția , la refusul sec »de a răspunde, d. comisar inspector al i poliției ’i rugă sâ’l urmeze; d. Vasilescu scri numai că nu se supuse, dar încă răs­­punse cu aroganță agentului poliției în­sărcinat cu supravegherea bunei ordini. Atunci d. comisar inspector luă de mână , pe numitul Vasilescu indreptându’l spre biroul comisarului de poliție ordonând a­­j­genților săi a’l lua cu forța in cașul când l­iniei de astă dată nu s’ar supune. Acest fapt de altmintrelea corect, făcu­t pe câți­va domni, ce par a nu fi străini distribuției pamfletului, să proteste și să strige că poliția bate și mentează la li­­­bertatea presei. Un proces-verbal s’a­dresat la fața lo­­­­cului. (V. N.) A .* 1 iu S ■ II « Conventiusioc o fi­i Austro~Un­gara­ Română. Cestiunea tarifelor drumurilor de fer de și nu intra in cad­riu unei convențiuni comer­ciale, totuși Camera nu pate ca cu acesta oca­­siune să nu accentueze că comunicațiunea cu România nu se pate desvolta pe cât timp vor f menținute tarifele diferențiale pe cari le a­­plică drumurile de fer române la mărfurile expediate din Austro-Ungaria. In interesul­­ Concurenței se impune de sine ca guvernul­­ nostru să-și dea totă silința ca acele tarife să i fie cât se pote mai curind scose din vigore,­­ mai cu samă să fie înlășurate tarifele drumu­­­­lui de fer Giurgiu-Bucuresci cari sunt în ființă în paguba produselor de proveniență Austro- Ungară. Camera mai află de cuviință ca, de odată cu regularea relațiunilor comerciale, să fie re­gulată pe baze mai solde și administrarea jus­tiției între aceste două State. La 1872, Camera­­ și-a exprimat în acasă privință părerea sa și a recomandat ca jurisdicțiunea consulară să fie desființată numai in urma unor concesiuni pe cari ar trebui să le acorde în schimb Ro­­­­mânia Austro-Ungară­. Acesta propunere Ca­­rmera o reînoeșce cu atât mă mult cu cât , schimbându-se posițiunea politcă a României­­ nu se mai póte pretinde reînfințarea juris­­dicțiunilor consulare, dar în schimb Statul ro­mân, pe baza reciprocității, trebue să ia asu­­pră-i îndatorirea ci va esecuta fără dificultate sentințele pronuneiate de tribunalele Austro- Ungare. In timpii din urmă in nenumărate cozuri s’a întâmplat ca tribunalele române să nu esecute sentințele date de tribunalele nós­­tre în contra supușilor Români, supunându-le la nuni stvndinXuî î« V­-­I j dis burs»* Rom­ânîst o dator © a iö .u­­ dv.ce la îndeplii­­re în același mod ca și ț.. . [ Cu privire la reinoirea tarifei vamale, toți­­ sunt de părere că articolele specificate în ta­rifa A să fie și pe viitor scutite de vamă la importarea lor în Austro-Ungaria. In ceea­­ce privește scutirea de vamă a cerealelor, Ca­mera află cu cale de a-și motiva părerea în următorul chip: In urma schimbărilor relațiunilor de pro­­ducțiune, Ungaria de mai mulți ani nu ex­portă grâu de­cât în Austria, în Elveția și în Germanicele Sud și chiar și în aceste țări numai într-o cantitate forte mărginită. Ex­portul normal al Ungariei se face mai mult în Austria inferioră și superioră, în Stiria, Carinthia, Carniolia și Tirol pe câtă vreme în Bohemia și Moravia numai din când în când exportă grâu. In Elveția, Ungaria are a lupta cu marea concurență a Rusiei și nummai când productele ei agricole întrec în calitate pe cele ruseșci, pate să exporte în Elveția. Posibilitatea unui export în Bavaria și Würtenberg atârnă de recolta acestor țări și de recolta nostră, prin urmare acest export nu se pute considera ca stabil. In cele­lalte părți ale Germaniei, în Francia, în Olanda, în Belgia și în Engliteza de loc nu suntem puși în posițiune de a putea exporta grâu pen­tru că prețul grâului la locul de descărcare sau de desfacere din aceste țări arare­ori va­riază de prețul din Buda­pesta, prin urmare exportul fiind îngreunat cu multe cheltueli de transport s’ar efectua cu mari perderi la cari nimenea nu se pute expune. In fața acestor împrejurări productul nos­tru principal agricol e imposibil de exportat. Pentru mai marea norocire a agriculturei nos­­tre, atât morile din Ungaria cât și cele din Austria întrebuințază grânele nostre și făina se exportă de la noi nu numai în Europa dar chiar și în țările trans-oceanice. Morile nos­tre prin admirabila lor întocmire teh­nică sunt în stare să producă o calitate excelentă de făină care e cu mult mai tare căutată și are un mare preț de­cât făina produsă de alte țări. Pentru acest motiv morile nostre în interesul menținerii exportului de făină a­­fară de grâul nostru care relati­v e mai scump, mai trebue să-și procure cereale și din alte țări cari în parte sunt mai eftine de­cât ale ■ . • . 3 o calitate mai infe­rn de unde ni’l putem mai eftin de­cât grâul itate­­mă asupra grâului ro­mân, s’ar scumpi și nu ne-ar mai putea servi la nimic. Morile ar fi avisate numai la grâne unguresci și din pricina scumpetei lor n’ar­­ mai putea ținea concurența în exportarea făi­­n­ei. Actualmente morile din Ungaria și Aus­tria mestecă în grâul indigen câte 10—12 la sută de grâu românesc. Dacă pe viitor a­­cele 10—12 la sută dintre care 5 milione de mări metrice se macină în Budapesta și 500,000 în provincia și anume în Arad și Timișora 100,000 și în Austria 150,000 măji metrice, ast­fel tote împreună fac 750,000 măji me­trice și acestea s’ar întrebuința numai din grâu indigen ei s’ar scumpi în­cât morile ar trebui să cadă în lupta de concurență. Acesta cumpere a grâului unguresc, de la care mulți așteptă o mare fericire, neapărat ar fi numai trecătore și ar avea nișce consecințe forte de­za strose asupra agriculturei. Căci dacă morile nostre nu vor mai putea concura în străină­tate și ar fi nevoite să-și mărginescă produ­sele numai pentru acoperirea cererilor din țară neapărat că agricultura nostră ar avea să sufere mult fiind afișată la exportul de grâne în natură ceea­ ce, după cum s’a d­is mai sus, nu s’ar renta de loc. Sunt mai mulți cari cer să se pue taxe de intrare pe cereale, care să se restitue mora­rilor când aceștia vor esporta o cantitate co­­respunz­âtore cu grâul importat. Camera nu póte adera la acestă părere căci nu vede în ea un folos practic. In Ungaria nu se con­sumă grâu din România de­cât numai în can­fitor c-­a«­­­­­­­rt trebuință morarii pentru care ar acorda morarilor ilor achitate ar fi echiva­­ă scutire de taxe și ast­fel i dorită asupra României, ară nici un motiv morilor nn­tre o mulțime de piedici și neplăceri. A­ fără de acesta nici n’ar fi cu putință a se realisa restituirea pentru tóte felurile de ce­reale, căci bună­ oră în ceea­ ce privește grâ­nele pentru îngrășatul vitelor acesta mesură nu póte fi aplicată, Intru­cât se atinge de cele­lalte feluri de cereale, Camera mai jos iscălită crede că în­ființarea taxei de import față cu România, mai cu samă asupra porumbului, orzului și meiului, este tot așa de puțin recomandabilă ca și asupra grâului, căci producțiunea țerei nostre în fie­care din aceste feluri de bucate nu ajunge a acoperi trebuința industriilor in­digene­ respective. Este adevărat că exportăm cantități mari de orz în străinătate, lucru ce în primul moment pare a arăta că cel puțin în felul acesta de bucate ne putem lipsi de importul străin. Dar este de observat că a­­gricultura nostră se mărginește deja de mai mulți ani a produce mai cu deosebire orzurile mai delicate menite pentru berării și cari se Regele României t,a visitat stabilimentul numit Deutsche Wasserwerks. Gesells­chaft und­­ Giezserei din acea localitate. S-a a întreținut mai mult timp și a privit slu uc­i­d aparatele g­ ramurile ale ace renumite fabrice. I-a atras o tențiune mai cu samă întocmi­t la enormele lucrări și fabri­căturilor pentru ape­ducte. ; apîerii fabricei au fă­cut exe­l. S rămas pe deplin mul­țumit și ■­urnire a bine-voit a o exprima si fabricei. D. m dinte a plecat din Ca­pitală 13 Sept. cu trenul de la 5 ore s­redeal. Să plice d. I. C. Bi­mat spre a întâmpina pe M.­­ Instrt erei d-lui maior Pan­drav­est Raportorele militar a depus conținând peste 21 file, priz­­nstată faptele de fals in acte slapidare de bani pu­blici. C­­al este ocupat acum cu facere­alui. Procesul va veni înaintea de resbel cel târziu peste 15 ocupa De greșit trei sau patru­­ Consiliului ( Românul). TA ‘ 1 * 1 _ . ^ i suma lei. In da 30,000 lei pe an­tănă sumei de 150,000 lei.­­ Se o rentă viageră de 5000 l­ei pe tot timpul cât va apare barul titlu și ori­care proprie­ar as­ tru Jeanna, pentru favorita lui adorată o dorise din tot sufletul. Și’n momentul când credea că a pus mâna pe dânsa, când totul, lipsa altor pretențiuni de succesiune, propria sa rudenie apropiată, promi­siunile fratelui său și inclinațiunea ce o avea acesta pentru nepoțica lui, îl autoriza de a compta cu sigu­ranță pe acestă avere, în momentul acesta trecea ea în mânile unei străine, unei intrigante. Și Jeana, fa-1«­ tin Aci r& ~~ TA «bas sin fintn» aJm «si innnfinf^ iWhma og ** '•tUiUntișl ► . AU­i d­ ll'.mio­l ■ j fit DV iu'1 ■ <2$ nârări a'Sa­f­f­a No­ na, nu putea permite o r.aemenea ;r­*isti­ție, nu putea suferi o asemenea infamie. El voia să intenteze proces în contra acestei d-ștre de Ville­­neuve; el voia s’o acuze, că a făcut abuz de pute­rea ei asupra lui Claude Guérin, că l’a silit pate prin amenințări și siluiri, a face un testament în favorea ei. El voia să pretindă anularea unui act, care era basat pe o relațiune immorală, voia să cera înapo­­iarea unei averi ce se cuvenia lui, numai lui singur. Legiștii, pe cari-i consulta, chiar și notarul frate­lui său, care era indignat ca și tota societatea de acest testament neașteptat, îl încuragiau în planurile sale și declarau că dreptul lui e clar ca surele El se procesă dar și repurtă în curând o victorie strălucită dinaintea tribunalului civil. Insă nenorocirea pe când se bucura de acest re­­sult­at, favorabil, apelă d-s0ra de Villeneuve și după un an i se recunoscuse de către tribunalul superior validitatea testamentului. Mai mulți sfătuiau pe căpitan de a face recurs in casațiune. Insă bietul om se descuragiase și devenise timid. Cine scie dacă camera de rechizițiune ar fi primit recursul? Și chiar de l’ar fi primit, trebuia să se procesese din nou ; el putea per fi acesta, și costul lui l’ar fi putut adu­ce lemn atrăgând tot odată și miseria­­e pentru copilul lui favorit. El părăsi prin urmare acestă idee, f­torul nu’i mai oferia nici o șansă, vo­­­sescă pe cât se putea mai mult de p­re mută pentru acesta din centrul orașulu­i­---------: T­­ írem ű,a ^orS lette­r^rduiu! Beashb’e'î. ibis .ia­er?, aci esteaâ și gră­dina procura fetiței lui aer­ei lui fa­c p­ loc spațios pentru eponom­­urie. Din căsuță acesta liniscita găsim pe­­ la 24 Martie 1875, pe când se petrecu întâmplări ale acestei istorie stranie în s vârșire adevărată. CAP. II. Tată și copil favorit Casa de pe bulevardul Bessières era giată pe timpul când intrase căpitanul în atunci însă devenise cât se póte de com. Etagiul de jos avea un antret mic într și sala de mâncare. In fundul acestuia scară destul de pacatdsa în etagiul de se aflau trei uși vis-a-vis între dânsele, draptă acea, care conducea în camera mijloc­acea a salonului, și pe stânga, u apropiată de scară a camerei ocupată de Gu Tată și fiică erau ast­fel despărțiți nu numai printr’o depărtare ca de șese mt două uși. Bătrânul capitan era, ca cei mai mulți soldați, i­­nițiat în mai tote meseriile, și procurase tristei case prin abilitatea sa un aspect prea comfortabil. Fe­restrele atât de defectuase o­diniară se’nchideau her­metic, broscele ușelor se’nchideau și se deschideau cu înlesnire, și păreții erau acoperiți cu tapete fru­mușele de o culore cenușie deschisă, cu borduri roșii. In salon atârnau țeseturi frumóse străine, pe cari ^V —- nXVv.i nn.I. i pistóle *.*.? »•­... felul, săgeți ce ,3 'e­ jasu, «vinc clîi- I j oesc, hu...«țigane case’,diene. Camera junei copile, cu ascernutul frivarealui alb 1 ca zapada, cu dulapul de Oglindi, cu masa de toa­letă de marmor și cu covorul miile fleurs era o lo­cuință incântatore, care ar fi putut oscita invidia multor fete tinere chiar și mai avute. Numai camera lui Guarin remase simplă și sără­cuță , pe părete atârnau fără nici o regulă o mul­țime de ciubuce și mobilele se compuneau numai din doua scaune, o masă și un pat de fer, care se afla aprope de ușa esteriorá. Căpitanul Guârin însă nu se mulțumi de a fi numai lăcătuș, tâmplar și tapițer, spre a decora asilul co­pilului său favorit, bătrânul soldat devenise chiar grădinar. Pe straturile grădinei sale încunjurată cu brazde verzi găsia fie­care ano­timp florile sale în­florite. Spre a-și păstră pentru sine însuși trio câte­va reminiscențe vii din călătoriile lui aventurase, cultiva el și o tufă de ricin, o plantă de tutun și un palmier pe care’l feria de recâlă ca pe un copil bol­năvicios. In diminața senină de primăvară din 24 Martie, tata Guarin, îmbrăcat într’o uniformă o­diniară de gală, căzută acum la rangul unei haine de casă, se ocupa deja de un timp îndelungat în grădină, pe când favorita lui dormia încă somnul dulce și fără visuri al dimineței. Căpitanul era încă forte bine conservat cu tota vrâsta lui de șase­zeci de ani, mustața lui o resucea și o cultiva ca și’n timpii funeței sale și în jurul bu­zelor sale pline se juca un surîs sănătos, cam rar de întâlnit la o vrâstă mai înaintată. In fine se deschise ușa antretului și Jeana Guérin se ivi­­ea (“Sm­oftTOl * JQ c­­are a di­vise ase­r­ior j­>m­>­­ ischide ra­­vi­ iui me unei singure ^ileși se sărută ca flori înflorite, era și ea desvoltata ca o fată de două­zeci de ani. Atât de naltă era ea, atât de sveltă, gâtul ei avea o rotungime harmoniosa și busta ei virgină era ca un boboc, care așteptă răsăritul sorelui spre a se umfla. Și apoi pe lengă tote acestea, căpușorul ei cel clasic, cu nișce ochi negri înflăcărați, adânci ca un abis, cu părul castaniu închis, cu nasul ca­racteristic, cu buzele pline rosatre și cu dinții creoli albi ca zapada și des înșirați! Insă ori­cât era de o frumuseță pitoresca Intrega acestă aparițiune în conturile ei cele fine, totuși o trecea cu vederea acel ce privia la espresiunea a­­cestei fețe plină de viață, nobleță și curățenie su­­fletescă, îndată ce zări Guérin pe Jeanna, puse la o parte instrumentul de grădinărie ce’l ținea în mână, spre a’i întinde brațele. Și într’o clipela sbură ea în bra­țele lui și’l îmbrățișă. Acesta era salutarea de dimi­­nâță între tată și fiică. Sărutări cum se cade se schimbau reciproc la acastă ocasiune, și apoi trase Jeam­a pe bătrânul soldat spre casă d­­cendu-i cu vo­cea ei simpatică și plină de inimă;

Next