Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)
1887-10-09 / nr. 111
•A Anul al X-Vea No. III. IASSI Vineri 9 (21) Octombrie 1887. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr . pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.pe trimestru 7 Fr. STREVIATATF...............................................40 Fr.[NSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE » ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . • • Auunciuri: Rag I, 50 b. Pag .l,4ft b. Pag. IV, 30 b. in j%Tr. 20 bani* CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE 5 Luni Sfânta Martiră Martina 17 Luni_ Eding : *> ^6~19 *— 6 6 Marți Sfântul Apostol Toma La 6 Octombrie Lună nouă cu noul 18 Marți Luca Evanghelistul 6—20 5 8 7 Mercuri Martirii Sergie și Vadh „a... 1&" Miercuri Petru d’Acant x.• 1 ®—22 5— 7 8 Joi Cuviósa Pelagia S’ VAnfcl ' 20 Joi Vendelin 6-23 6- 6 9 Vineri Sfântul Apostol Iacov Alfeu 21 Xneri Ursua I 6—24 5— 4 ______10_____ Sâmbătă Sfinții Evlampie și Evlampia__________________________________________________________________22 ______Sâmbătă________Coroina | 6 —25 5 —3 CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris — John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter & C o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, K. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un iWt% 20 bani* 0TOalerLct.aru.1 S ©Ptam &ne 1________________ STIL VECHIUL ț>IUA | PATRONUL ZILEI' | TIMPUL DIN SPTĂMÂNĂ | Sill. MOU | piPA__[ ____ PATRONUL_|? | foijift I Răs. Sórerin | Apus. Sóre lui OctombrieT = ' — _ “AldtombrieT “ •# Si Ț 4 Duminică Cuviosul părinte Ierotei 10 Duminică Qanaif »Î2 SI 31 ®—1` ®~12 ANUNCIURI Foarte Important DESFACERE TOTALA Din cauza retragerei sale din afaceri, subsemnatul are cuerea aduce la cunoștința publica, că in urma înaltei autorisațiuni a Camerei de Comerciu din localitate s’a decis a desface en gros și en detail, cu un scăzământ de 25 la sută tote obiectele bogatului Magazin de Bijuterie și Argintărie din orașul Iași, strada Stefan cel Mare No. 13, vis a vis de frații Pollingher, cunoscut onor, public iașan de un timp de 30 ani. In acest magazin cumpărătorii vor găsi obiecte de bijuterie de aur și argint cu brilante, diamante, rubine, safire, perle fine etc. și bijuterii fără pietre precise, și anume : bracelete, broșe, coliere, cercei, inele, ceasornice și lanțuri pentru dame și bărbați, de aur și argint, precum și obiecte de argint și de Ruciz de tot felul pentru diferite intrebuințuri, etc. etc. Ne grăbim a aduce acastă știre la cunoștința publică, sperând că vom avea un concurs bine-voitor din partea sa. Desfacerea se va începe de la 10 Octombre a. c. Cu stimă, J. JOSEFSOHN, AN UNCIU Subsemnatul, retrăgandu-me din magistratură, fac cunoscut onorabilului public că mă însărcinez cu apararea proceselor înaintea tuturor instanțelor judecătorești. Orele de consultațiune de la 8 până la 10 dimineța și de la 6 pănă la 8 sara. Strada Sf. Sava No. 16. IOAN BASTACHE De inchiriet casele d-lui Costachi Paladi din strada Paladi, cuprinzând 6 odăi, un salon mare, 2 antreturi, bucătărie, spălătorie, camară, grajd, șură hambar, 2 grădini, fântână in ogradă, pivniță bună. Doritorii de a le lua in chirie, să se adreseze in acele case de la 9 ore dimineța și pănă la 3 p. m. DE INCHIRIET de pe acum casele reposatei Mariea Cerkez, situate in strada Surăriei, se vând și de veci. A se adresa la D. Mihail Cerkez in casele Domnei Kettner. IASSI 8 Octombrie, 1887: încă ceva despre satemul nostru. Oricât de dulci s’ar părea unuia sau altuia diferitele frase pompose de cari abunda unele organe de publicitate oficiale și oficiase, ca starea materiala în care se afla România astăzi este una din cele mai satisfacétóre și mai fericită, totuși adevărul adevărat strabate in tota nuditatea sa tóte unghiurile Terei și de sminte într’un mod dureros, íasa convingător tóte cuvintele ademenitare pronunțate și scrise de acei, cari ar voi se inducă lumea in erere. Astfel dar, mulți din acei, cari s’au convins, că România nu este așternută numai pe un pat de roze in privința materială, ci ca florile mirositore mai conțin și spini, au inceput a se gândi cu maturitate la starea adevarata a lucrurilor, încercându-se a indica zeul existent și cauzele din care el provine. Dintre alte rele existente și constatate, de cari sufere Țara nostru, este farâ îndoială starea mizerabilă materiala și morală, in care se află țeranul nostru. Multe s’au vorbit și scris în privința acesta, ínsé chestiunea nefiind încă pe deplin epuizată, credem a reveni asupra ei oricând ni se presintă ocasiunea. Apărând in filele acestea o broșură interesantă a D-lui Alexandru G. Habija, intitulată: Starea materială fisică, și morală a șatenului, și dedicată D- lui Ion Bratenu, părintele poporului, nu ne putem opri a nu reproduce câteva pasagii din acesta interesantă scriere a D lui Dah ja sor’":* <n mult talent și în deplină cunoștință de cauză. Autorul începe a’și disvolta ideile sale in privința materiei ce și-a propus a trata, prin susținerea, că, pentru a se putea indica și remediul unei bule, nu este suficient de a se pune diagnosa la prima cercetare a pulsului, ci trebuie a se cerceta pacientul mai multe zile de a rândul pentru a se convinge bine de cazul existent, și atunci, convins, a se căuta remediul, căci desigur din cabinetul de lucru sau din articolele ziarelor nu se pote face un studiu minuțios de starea adevarata a maladiei. Astfel și’n privința sfcârt in care se află sälonul nostru, nu ne pute emite nici o idee precisă, dacă cineva nu se scobora în mijlocul clasei rurale, dacă nu are ocasiune de a se convinge însuși de nevoile sătenilor și daca nu-i pote observa un timp îndelungat în viața și moravurile lor. Vorbind apoi despre starea materială a satéoului, Dl. Dabija arată, că deși sătenii sunt asta<si proprietari pe câteva hectare de pământre fapt se datorește legei din 1864, totuși nevoile și privațiunile pentru dânșii n’au dispărut în practică. Prin legea din 1865 s’a împroprietărit în adevăr o parte din populațiunea rurală, însă de atunci și până astăzi nu s’a mai făcut nimic, așa ca proprietatea s’a divizat într’un mod simțitor și din patru sau două fălci cât s’a dat atunci unui locuitor, astăzi nu s-a mai rămas apropo nimic. Statul preocupându-se de acesta idee a regulat în adevăr ca tote domeniile cu u n venit anual de mai puțin de 5000 franci să fie vândute în loturi și numai sătenilor, o lege necontestat forte valutarie, forte bună, Insă ea a fost aplicată numai într’un mod forte r strîns, atât de restrîns, încât puțrn zice, că efectele nu s’au simțit mai de loc. Cauzele cari împedică vinderea moșielor Statului în loturi sunt varii și multiple, dar aceste sunt favorabile cutărui obstacole, daca sau cutărui proprietar mare, sunt rnse prejudiciatele satanului, căci acesta neavând pământ, ce trebuie sa faca ? Este silit să recurgă la proprietarul sau arendașul moșiei pentru a lua o falce de pământ sau mai puțin, după trebuința strict necesară, și cu un preț fabulos de 50— 70 lei falcea, adică de trei ori mai mult cât costa pe arendaș. Lipsa de porumb se resimte asemenea atâzi și pentru a preîntimpina o femete generala, guvernul, părintele poporului, a luat măsurile necesare de a se procura sătenilor lipsiți hrana necesară. Iuse este trist, când vedem, că totul se așteptă de la guvern și numai de la guvern, ca și cum numai el ar trage felese din brațele satonului. Pentru ce stau indiferenți marii proprietari, marii capitaliști? Se póte susține fără nici o exagerare ca singurul izvor de avuție al satonului consta în creșterea vitelor; astăzi și acesta ramură, care contribuia mult la ameliorarea stărei materiale a satonului, a dispărut aprope cu totul. Astazi satonul nu mai are pentru ce crește vite, căci și acesta sursă de câștig ni este secată; remediul ar fi ușor de găsit, ar trebui ca exportul vitelor să fie lasat liber peste fruntarii, ar trebui a se da o soluțiune urgenta și favorabilă convențiunei comerciale cu Austro-Ungaria. De a se trăga la încă mult timp acesta chestiune atât de vitala și importantă pentru țara, ar fi a se reduce pe säton la miseria extremă, și când satonul nu va avea, nici statul, nici județul, nici comuna, nu vor mai avea cu ce să facă față enormelor cheltuieli, cari sunt de suportat. Industria casnică care contribuia forte mult la bogăția satonului, astatfi este aprope nulă. Câțiva ani în urmă se vedeau câmpii întinse de cânepă și in, fiecare femee se ocupa cu torsul cânepei, al inului și cu țesutul pânzurilor necesare nu numai familiei, dar prisosul îl vindeau pe la iarmaroce, și cu banii prinși din munca femeei se satisfăcea multor necesități. Asta^i este părăsita acesta sorginte de înavuțire, mai întâi fiind că piețile sunt inundate cu pânzuri din America, cituri etc. cari se vând pe prețuri de nimic și locuitorul nu-și face niciodată calcul că acea pânză de târg de calitate prosta nu dureza nici câteva luni, pe când pânzurile de casă erau și sunt durabile și costă aprope tot atât cât pânzurile străine de calitate inferiorăt. In modul acesta arată autorul broșurei indicate tóte greutățile cărora este supus sutanul nostru indicând și mijlocele de îndreptare. După acesta vorbește asemenea cu multă cunoștință de cauză despre starea fisicâ și sanitară a salanului, arâtând cauzele principale care contribuiesc la degenerarea și demoralizarea acestuia, precum locuințile defectuase, nutrimentul puțin hrănitor, beția, bulele sifilitice, localurile sculelor, cari se află în starea cea mai primitivă etc. Domnul Dabija finește broșura sa făcând o descriere detaliată despre starea morală în care se află satanul român, probând, că el este din natură moral și că numai lipsa de educație FOILETON. PLEVNA. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. L DUPÉ GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BUCȘĂNESCU. (Urmare). 23 Câtva timp după sosirea prințului găsiră o expresiune cu deosebire animată relațiunile amicale intre boerii de la castel și intre țeranii de la Volotcina. Tânărul țeran Stefan Zahariev, care se căsătorise cu Eva Mihailovna, fiica starostelui Mihail Matseiev, voia să boteze pe primul său descendent și rugase pe contele Vladimir ca să fie nașul supusului său nou născut. Vladimir consimți cu plăcere la acesta rugăminte, și prințul primi In socotela sa aranjamentul unei serbări mare populare și ospătarea Întregului sat, ceia ce produsese naturalmente o bucurie nespusă Intre țerănimea intrâgă. încă in alanul lilei, care avea să onoreze atât de mult casa teoérului Stefan Zahariev, se așezară pe un loc liber de’naintea satului mese și bănci de lemn, un loc pentru dențiu netezit și acoperit cu scânduri, și timpul senin și uscat de primavară permitea a se spera într-o serbare netulburată a unei festivități încă neauzite pănă acum pentru locuitorii de la Volotcina. Prințul inspectase personal tote lucrările, invitase asemenea mai mulți proprietari din vecinătate și făcuse cunoscut de mai înainte că acesta va fi o serbare adevărat rusescă după obiceiurile vechi. Totä populațiunea satului se afla într’o agitațiune forte veselă și se mișca pe locul de serbare, privind la pregătirile făcute cu aceiași nerăbdare și cu aceiași admirațiune, precum acesta ar fi făcut populațiunea reședinței numai în preziua festivităței celei mai mari și mai splendide. «Astăzi trebuie să fie uitată ori ce certă, ori ce dușmănie,*lise bătrânul staroste Mihail Matfeiev către ginerele seu, care strălucind de orgoliu și bucurie și tremurând de alterațiune, alergase când la locul de serbare spre a da ajutor prințului îa executarea ordinilor sale, când se întorcea iarăși cu grăbire acasă spre a Îmbrățișa pe soția sa și de a ridica un sus pe micul său fiu căruia avea a se face o övore atât de mare, micul cetățen Jnsé își exprima totdeauna nemulțumirea sa cea mai mare tu contra acestor semne de bucurie printr’un plâns asurzitor. «Bătrânul Moisei Nicolaiev," continuă starostele, «este încă suparat pe noi, că Eva Mihailovna te-a preferit înaintea lui; pare că nu era bine din partea mea că’i promisesem de a’i da fata și că apoi nu m’am ținut de cuvânt—ínsé ső nu fie vina nostru dacă el va sta mâne singur și trist in casa sa, vino, sĕ mergem la dânsul și să’i oferim mâna spre împăcare, atunci ne vom fi Îndeplinit datoria nosträ.* Un moment se întunecase fața lui Stefan, aducându’și aminte de tote supărările ce i le cauzase Moisei ca rival pentru Eva sa ; însăși inima sa era prea plină de fericire și de bucurie, ca se mai fi pastrat vreo dușmănie în ea. El se duse dor cu bătrânul fără a se mai opune și amândoi apucară drumul spre casa lui Moisei, care era de obiceiu evitată de către locuitorii de la Volotcina, daci nu erau siliți de afaceri deosebite sau de chestiuni comunale ca să se ducă la bogatul cran. Ei găsiră ușa Încuiată și de abia după ce bătură de mai multe ori în ea veni Moisei Nicolaiev spre a deschide. El se uită cu priviri posomorâte la amândoi, cu care el nu schimbase nici un cuvânt, nici o salutare In timp de un an de zile, stând pe pragul ușei și oprindu-le aprope intrarea, ascultă el cuvintele amicale de împăcare, cucari starostele li întinse mâna. Un moment se păru ca și cum el ar fi voit să respingă mâna oferită, și Stefan Zahariev își încrețise deja fruntea cu mânie, când Moisei se para că se răsgândise și se întorse iarăși în tinda casei sale, făcând la amândoi un semn cu mâna ca să-l urmeze: «Tu ai dreptate, Mihail Matseiev,*lise el după ce intraseră în cameră, «trebuie să uităm trecutul și să nu mai păstrăm nici o dușmănie în inimile nóstre—iată mâna mea, eu voiu fi amicul teu precum și al teu, Stefan Zahariev, și pretind de la voi aceiași,* «Și tu te îndoiesci,» întrebă starostele, «că am venit cu inima deschisă, ca să fiu amicul teu sincer ?* «Tu poți proba acesta,*lise Moisei. «Tu îți aduci aminte,* conținutei apoi, „că fiul meu Evghenie a vorbit în anul trecut nisce cuvinte nesocotite și că a fost închis în camera cea negru spre a fi dat apoi în judecată." «îmi aduc aminte,*lise Mihail Matseiev trist, «și’mi pare rău, că te-a lovit o asemenea nenorocire,—pare că eram prea sever și astăzi ași regreta, daci ași fi predat autorităților pe fiul tău." «Tu poți îndrepta lucrul,Ulise Moisei, «îndurarea lui D-lea a liberat pe fiul meu, nu eu, căci sentinelele nu voiau să me asculte—el s’a întors iarăși la Petersburg și a învățat mai departe, care se putä face preot odată. Nimenu scie ce s’a petrecut aici, décà tu vei făcea despre acesta și décà vei îndemna pe toți cei-lalți, ca se uite acâstă chestiune—tu poți face acesta, căci ei te ascultă—atunci fini mea va scapa de ori ce frică și eu voiu putea spera de a’l vedea odată în locul părintelui Christofor. Un moment se uită starostele afundat în gândiri la pământ, după acesta scutură el puternic mâna lui Moisei silise: „Eu am venit ca se cer uitare de la tine, și astfel nu o pot respinge din partea mea; nime nu va afla ce s’a petrecut aici, nesocotința copilăreacă a fiului teu se ne uitată, și eu îți garantez, că vor tăcea și toți ceilalți.» «îmi dai cuvântul teu ?* întrebă Moișei. «Ți’l dan!» «Ei bine, fiul meu este aici!*lise Moisei, deschizând o ușă a unei cameri laterale, aducând de acolo pe un barbat têner ca de vr’o douazeci de ani, —„iată, v’am adus pe Evghenie Moiseiev, el s’a ascuns, el a venit în secret ca să viziteze locul său natal, fiindcă se temea, că va fi iarăși predat din partea ta. Conduce’l nu însuși la ceilalți, și regulază, ca el ső se pot arata mâne, când vor fi aici boerii de la castel, atunci vor fi uitate tóte cele trecute și el nu va mai avea a se teme de nimic.* Junele student salută pe staroste și pe Stefan Zahariev ca orecare sfială, aruncând din ochiul său o privire dușmănosă și amenințătare asupra lor ; starostele ruse îi oferi mâna cu o cordialitate sinceră și spuse: «Bine ai venit, Evghenie Moiseiev, tote cele trecute să fie uitate, îndată vei merge cu mine la ceilalți și nime nu-ți va spune nici un cuvânt rău.»