Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-10-09 / nr. 111

•A Anul al X-V­ea No. III. IASSI Vineri 9 (21) Octombrie 1887. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr . pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.­­pe trimestru 7 Fr. STREVIATATF...............................................40 Fr.­[NSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE » ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . • • Auunciuri: Rag I, 50 b. Pag .l­,4ft b. Pag. IV, 30 b. i­n j%Tr. 20 bani* CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE 5 Luni Sfânta Martiră Martina 17 Luni_ Eding : *> ^6~19 *— 6 6 Marți Sfântul Apostol Toma La 6 Octombrie Lună nouă cu noul 18 Marți Luca Evanghelistul 6—20 5 8 7 Mercuri Martirii Sergie și Vadh „a..­. 1&" Miercuri Petru d’Acant x.• 1 ®—22 5— 7 8 Joi Cuviósa Pelagia S’ VAnfcl ' 20 Joi Vendelin 6-23 6- 6 9 Vineri Sfântul Apostol Iacov Alfeu 21 X­neri Ursua I 6—24 5— 4 ______10_____ Sâmbătă Sfinții Evlampie și Evlampia__________________________________________________________________22 ______Sâmbătă________Coroina | 6 —25 5 —3 CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris — John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter & C­ o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, K. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un iWt% 20 bani* 0T­OalerLct.ar­u.1 S ©­P­t­a­m &­n­e 1________________ STIL VECHIU­L ț>­I­U­A | PATRONUL Z­I­L­E­I' | TIMPUL DIN S­­PTĂMÂNĂ | Si­ll. MOU | pi­PA__[ ____ PA­TRON­U­L­­_|? | foijift I Răs. Sórerin | Apus. Sóre l­ui OctombrieT = '­­ — _ “Aldtom­brieT “ •# Si Ț 4 Duminică Cuviosul părinte Ierotei 10 Duminică Qana­if »Î2 SI 31 ®—1` ®~12 A­NUNCIURI Foarte Important DESFACERE TOTALA Din cauza retragerei sale din afaceri, subsemnatul are cuere­a aduce la cunoș­tința publica, că in urma înaltei autori­­sațiuni a Camerei de Comerciu din loca­litate s’a decis a desface en gros și en detail, cu un scăzământ de 25 la sută tote obiectele bogatului Magazin de Bi­juterie și Argintărie din orașul Iași, stra­da Stefan­ cel­ Mare No. 13, vis a vis de frații Pollingher, cunoscut onor, public iașan de un timp de 30 ani. In acest magazin cumpărătorii vor găsi obiecte de bijuterie de aur și argint cu brilante, diamante, rubine, safire, perle fine etc. și bijuterii fără pietre preci­se, și anume : bracelete, broșe, coliere, cercei, inele, ceasornice și lanțuri pentru dame și bărbați, de aur și argint, precum și obiecte de argint și de Ruciz de tot fe­lul pentru diferite intrebuințu­ri, etc. etc. Ne grăbim a aduce acastă știre la cu­noștința publică, sperând că vom avea un concurs bine-voitor din partea sa. Desfacerea se va începe de la 10 Oc­­tombre a. c. Cu stimă, J. JOSEFSOHN, AN UNCIU Sub­semnatul, retrăgandu-me din magistra­tură, fac cunoscut onorabilului public că mă însărcinez cu apararea proceselor înaintea tu­turor instanțelor judecătorești. Orele de con­­sultațiune de la 8 până la 10 dimineța și de la 6 pănă la 8 sara. Strada Sf. Sava No. 16. IOAN BASTACHE De inchiriet casele d-lui Costachi Pa­­ladi din strada Paladi, cuprinzând 6 odăi, un salon mare, 2 antreturi, bucătărie, spălătorie, camară, grajd, șură ham­bar, 2 grădini, fântână in ogradă, pivniță bună. Doritorii de a le lua in chirie, să se adreseze in acele case de la 9 ore dimineța și pănă la 3 p. m. DE INCHIRIET de pe acum casele reposatei Mariea Cerkez, situate in strada Surăriei, se vând și de veci. A se adresa la D. Mihail Cerkez in casele Domnei Kettner. IASSI 8 Octombrie, 1887: încă ce­va despre satemul nostru. Ori­cât de dulci s’ar părea unuia sau altuia diferitele frase pompose de cari abunda unele organe de publici­tate oficiale și oficiase, ca starea ma­teriala în care se afla România astă­zi este una din cele m­ai satisfacétóre și mai fericită, totuși adevărul adevă­rat strabate in tota nuditatea sa tóte unghiurile Terei și de sminte într’un mod dureros, íasa convingător tóte cuvintele ademenitare pronunțate și scrise de acei, cari ar voi se inducă lumea in erere. Ast­fel dar, mulți din acei, cari s’au convins, că România nu este așternută numai pe un pat de roze in privința materială, ci ca florile mirositore mai conțin și spini, au inceput a se gândi cu maturitate la starea adevarata a lucrurilor, încercându-se a indica zeul existent și cauzele din care el pro­vine. Dintre alte rele existente și cons­tatate, de cari sufere Țara nostru, este farâ îndoială starea mizerabilă mate­riala și morală, in care se află țera­­nul nostru. Multe s’au vorbit și scris în pri­vința acesta, ínsé chestiunea nefiind încă pe deplin epuizată, credem a re­veni asupra ei ori­când ni se presintă ocasiunea. Apărând in filele acestea o broșură interesantă a D-lui Alexandru G. Ha­bija, intitulată: Starea materială fisică, și morală a șatenului, și dedicată D- lui Ion Bratenu, părintele poporului, nu ne putem opri a nu reproduce câte­va pasagii din acesta interesantă scriere a D lui Dah­ ja­ sor’":* <­n mult talent și în deplină cunoștință de ca­uză. Autorul începe a’și disvolta ideile sale in privința materiei ce și-a pro­pus a trata, prin susținerea, că, pentru a se putea indica și remediul unei bule, nu este suficient de a se pune diagnosa la prima cercetare a pulsu­lui, ci trebuie a se cerceta pacientul mai multe zile de a rândul pentru a se convinge bine de cazul existent, și atunci, convins, a se căuta remediul, căci de­sigur din cabinetul de lucru sau din articolele ziarelor nu se pote face un studiu minuțios de starea a­­devarata a maladiei. Ast­fel și’n privința sfcârt in care se află sälonul nostru, nu ne pute e­­mite nici o idee precisă, dacă cine­va nu se scobora în mijlocu­l clasei ru­rale, dacă nu are ocasiune de a se convinge însuși de nevoile sătenilor și daca nu-i pote observa un timp înde­lungat în viața și moravurile lor. Vorbind apoi despre starea mate­rială a satéoului, Dl. Dabija arată, că deși sătenii sunt asta­<si proprietari pe câte­va hectare de pămân­tre fapt se datorește legei din 1864, totuși nevoile și privațiunile pentru dânșii n’au dispărut în practică. Prin legea din 1865 s’a împropri­etărit în adevăr o parte din popula­­țiunea rurală, însă de atunci și până astă­zi nu s’a mai făcut nimic, așa ca proprietatea s’a divizat într’un mod simțitor și din patru sau două fălci cât s’a dat atunci unui locuitor, as­­tă­zi nu s-a mai rămas apropo nimic. Statul preocupându-se de acesta i­­dee a regulat în adevăr ca tote do­meniile cu u n venit anual de mai pu­țin de 5000 franci să fie vândute în loturi și numai sătenilor, o lege ne­contestat forte valutarie, forte bună, Insă ea a fost aplicată numai într’un mod forte r strîns, atât de restrîns, în­cât puțrn zice, că efectele nu s’au simțit mai de loc. Cauzele cari împedică vinderea mo­­șielor Statului în loturi sunt varii și multiple, dar aceste sunt favorabile cutărui obstacole, daca sau cutărui proprietar mare, sunt rnse prejudicia­tele satanului, căci acesta neavând pă­mânt, ce trebuie sa faca ? Este silit să recurgă la proprietarul sau arendașul moșiei pentru a lua o falce de pământ sau mai puțin, după trebuința strict necesară, și cu un preț fabulos de 50— 70 lei falcea, adică de trei ori mai mult cât costa pe a­­rendaș. Lipsa de porumb se resimte ase­menea a­tâ­zi și pentru a preîntim­­pina o femete generala, guvernul, pă­rintele poporului, a luat măsurile ne­cesare de a se procura sătenilor lip­siți hrana necesară. Iuse este trist, când vedem, că to­tul se așteptă de la guvern și numai de la guvern, ca și cum numai el ar trage felese din brațele satonului. Pen­tru ce stau indiferenți marii proprie­tari, marii capitaliști? Se póte susține fără nici o exage­rare ca singurul izvor de avuție al satonului consta în creșterea vitelor; astăzi și acesta ramură, care contri­buia mult la ameliorarea stărei ma­teriale a satonului, a dispărut aprope cu totul. Asta­zi satonul nu mai are pentru ce crește vite, căci și acesta sursă de câștig ni este secată; remediul ar fi ușor de găsit, ar trebui ca exportul vitelor să fie lasat liber peste frunta­rii, ar trebui a se da o soluțiune ur­genta și favorabilă convențiunei co­merciale cu Austro-Ungaria. De a se trăga la încă mult timp acesta ches­tiune atât de vitala și importantă pen­tru țara, ar fi a se reduce pe säton la miseria extremă, și când satonul nu va avea, nici statul, nici județul, nici comuna, nu vor mai avea cu ce să facă față enormelor cheltuieli, cari sunt de suportat. Industria casnică care contribuia forte mult la bogăția satonului, asta­­tfi este aprope nulă. Câți­va ani în urmă se vedeau câmpii întinse de câ­nepă și in, fie­care femee se ocupa cu torsul cânepei, al inului și cu țe­sutul pânzurilor necesare nu numai familiei, dar prisosul îl vindeau pe la iarmaroce, și cu banii prinși din munca femeei se satisfăcea multor necesități. Asta­^i este părăsita acesta sorginte de înavuțire, mai întâi fiind că piețile sunt inundate cu pânzuri din America, cituri etc. cari se vând pe prețuri de nimic și locuitorul nu-și face nici­odată calcul că acea pânză de târg de c­alitate prosta nu dureza nici câte­va luni, pe când pânzurile de casă erau și sunt durabile și costă aprope tot atât cât pânzurile străine de c­alitate inferiorăt. In modul acesta arată autorul bro­­șurei indicate tóte greutățile cărora este supus sutanul nostru indicând și mijlocele de îndreptare. După acesta vorbește asemenea cu multă cunoștință de cauză despre sta­rea fisicâ și sanitară a salanului, a­­râtând cauzele principale care contri­­buiesc la degenerarea și demoraliza­rea acestuia, precum locuințile defec­­tuase, nutrimentul puțin hrănitor, be­ția, bulele sifilitice, localurile sculelor, cari se află în starea cea mai primi­tivă etc. Domnul Dabija finește broșura sa făcând o descriere detaliată despre starea morală în care se află satanul român, probând, că el este din natură moral și că numai lipsa de educație FOILETON. P­L­E­V­N­A. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. L DUPÉ GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BUCȘĂ­NESCU. (Urmare). 23 Cât­va timp după sosirea prințului găsiră o ex­­presiune cu deosebire animată relațiunile amicale in­tre boerii de la castel și intre țeranii de la Volot­­cina. Tânărul țeran Stefan Zahariev, care se căsă­torise cu Eva Mihailovna, fiica starostelui Mihail Matseiev, voia să boteze pe primul său descendent și rugase pe contele Vladimir ca să fie nașul supu­sului său nou născut. Vladimir consimți cu plăcere la acesta rugăminte, și prințul primi In socotela sa aranjamentul unei serbări mare populare și ospăta­­rea Întregului sat, ceia ce produsese naturalmente o bucurie nespusă Intre țerănimea intrâgă. încă in a­­lanul­­ lilei, care avea să onoreze atât de mult casa teoérului Stefan Zahariev, se așezară pe un loc li­ber de’naintea satului mese și bănci de lemn, un loc pentru denț­iu netezit și acoperit cu scânduri, și timpul senin și uscat de primavară permitea a se spera într-o serbare netulburată a unei festivități încă neauzite pănă acum pentru locuitorii de la Vo­lotcina. Prințul inspectase personal tote lucrările, in­vitase asemenea mai mulți proprietari din vecinătate și făcuse cunoscut de mai înainte că acesta va fi o serbare adevărat rusescă după obiceiurile vechi. Totä populațiunea satului se afla într’o agitațiune forte veselă și se mișca pe locul de serbare, privind la pregătirile făcute cu aceiași nerăbdare și cu a­­ceiași admirațiune, precum acesta ar fi făcut popu­lațiunea reședinței numai în preziua festivităței celei mai mari și mai splendide. «Astă­zi trebuie să fie uitată ori­ ce certă, ori­ ce dușmănie,*­­lise bătrânul staroste Mihail Matfeiev către ginerele seu, care strălucind de orgoliu și bu­curie și tremurând de alterațiune, alergase când la locul de serbare spre a da ajutor prințului îa exe­cutarea ordinilor sale, când se întorcea iarăși cu gră­bire acasă spre a Îmbrățișa pe soția sa și de a ri­dica un sus pe micul său fiu căruia avea a se face o övore atât de mare, micul cetățen Jnsé își exprima totdeauna nemulțumirea sa cea mai mare tu contra acestor semne de bucurie printr’un plâns asurzitor. «Bătrânul Moisei Nicolaiev," continuă starostele, «este încă suparat pe noi, că Eva Mihailovna te-a preferit înaintea lui; pare că nu era bine din par­tea mea că’i promisesem de a’i da fata și că apoi nu m’am ținut de cuvânt—ínsé ső nu fie vina nos­tru dacă el va sta mâne singur și trist in casa sa, vino, sĕ mergem la dânsul și să’i oferim mâna spre împăcare, atunci ne vom fi Îndeplinit datoria nosträ.* Un moment se întunecase fața lui Stefan, aducân­­du’și aminte de tote supărările ce i le cauzase Moi­sei ca rival pentru Eva sa ; însăși inima sa era prea plină de fericire și de bucurie, ca se mai fi pastrat vre­o dușm­ănie în ea. El se duse dor cu bătrânul fără a se mai opune și amând­oi apucară drumul spre casa lui Moisei, care era de obiceiu evitată de către locuitorii de la Volotcina, daci nu erau siliți de afaceri deosebite sau de chestiuni comunale ca să se ducă la bogatul­­ cran. Ei găsiră ușa Încuiată și de abia după ce bătură de mai multe ori în ea veni Moisei Nicolaiev spre a deschide. El se uită cu priviri posomorâte la amând­oi, cu care el nu schimbase nici un cuvânt, nici o salutare In timp de un an de­­ zile, stând pe pragul ușei și oprindu-le aprope intrarea, ascultă el cuvintele ami­cale de împăcare, cucari starostele li întinse mâna. Un moment se păru ca și cum el ar fi voit să res­pingă mâna oferită, și Stefan Zahariev își încrețise deja fruntea cu mânie, când Moisei se para că se răsgândise și se întorse iarăși în tinda casei sale, făcând la amând­oi un semn cu mâna ca să-l urmeze: «Tu ai dreptate, Mihail Matseiev,*­­lise el după ce intraseră în cameră, «trebuie să uităm trecutul și să nu mai păstrăm nici o dușmănie în inimile nós­­tre—iată mâna mea, eu voiu fi amicul teu precum și al teu, Stefan Zahariev, și pretind de la voi a­­ceiași,* «Și tu te îndoiesci,» întrebă starostele, «că am venit cu inima deschisă, ca să fiu amicul teu sincer ?* «Tu poți proba acesta,*­­lise Moisei. «Tu îți a­­duci aminte,* conținutei apoi, „că fiul meu Evghe­nie a vorbit în anul trecut nisce cuvinte nesocotite și că a fost închis în camera cea negru spre a fi dat apoi în judecată." «îmi aduc aminte,*­­lise Mihail Matseiev trist, «și’mi pare rău, că te-a lovit o asemenea nenorocire,—pare că eram prea sever și astă­zi ași regreta, daci ași fi predat autorităților pe fiul tău." «Tu poți îndrepta lucrul,U­­lise Moisei, «îndura­rea lui D-­lea a liberat pe fiul meu, nu eu, căci sen­tinelele nu voiau să me asculte—el s’a întors iarăși la Petersburg și a învățat mai departe, ca­re se putä face preot odată. Nime­nu scie ce s’a petrecut aici, décà tu vei făcea despre acesta și décà vei îndemna pe toți cei-l­alți, ca se uite acâstă chestiune—tu poți face acesta, căci ei te ascultă—atunci fini mea va scapa de ori­ ce frică și eu voiu putea spera de a’l vedea odată în locul părintelui Christofor. Un moment se uită starostele afundat în gândiri la pământ, după acesta scutură el puternic mâna lui Moisei si­­lise: „Eu am venit ca se cer uitare de la tine, și ast­fel nu o pot respinge din partea mea; nime nu va afla ce s’a petrecut aici, nesocotința copilăreacă a fiului teu se ne uitată, și eu îți garantez, că vor tă­cea și toți cei­l­alți.» «îmi dai cuvântul teu ?* întrebă Moișei. «Ți’l dan!» «Ei bine, fiul meu este aici!*­­lise Moisei, des­chizând o ușă a unei cameri laterale, aducând de a­­colo pe un barbat têner ca de vr’o doua­zeci de ani, —„iată, v’am adus pe Evghenie Moiseiev, el s’a as­cuns, el a venit în secret ca să viziteze locul său natal, fiind­că se temea, că va fi iarăși predat din partea ta. Conduce’l nu însuși la cei­l­alți, și regu­­lază, ca el ső se pot­ arata mâne, când vor fi aici boerii de la castel, atunci vor fi uitate tóte cele tre­cute și el nu va mai avea a se teme de nimic.* Junele student salută pe staroste și pe Stefan Za­hariev ca ore­care sfială, aruncând din ochiul său o privire dușmănosă și amenințătare asupra lor ; sta­rostele ruse îi oferi mâna cu o cordialitate sinceră și spuse: «Bine ai venit, Evghenie Moiseiev, tote cele tre­cute să fie uitate, îndată vei merge cu mine la cei­­l­alți și nime nu-ți va spune nici un cuvânt rău.»

Next