Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-10-09 / nr. 112

Cătră D-nii Abonați Administrația regii pe D-nii abonați care au rămas în urmă cu plata abona­mentelor se bine-vroească cât de curând a achita, căci la caz va fi nevoită a sus­penda trimiterea ziarului și a publica numele și suma ce ct­itorește. Ase­­minea aduce mulțumirile sale la D-mii abonați care sunt in curent cu plata abo­­namentului. Administrația. La Tipografia nóstra SE TIPĂRESC Buletine de vot IN CONDIȚIUNILE CERUTE DE LEGE Comandele din districte se efectueza imediat si se espe­­duesc de către Tipografie. Pentru proecte și executări de lucrări hydraulice precum : Captări de izvoare înființări de izvoare de apă de băut Conducte și distribuții de apă Elevațiuni de ape Irigații și drenări culturale Secări de mlaștini Turbine și mori a se adresa la Aut. Se. Savul inginer Iași, strada Zugravilor No. 87. Anul al XVI-lea No. 112. ____________IASSI Duminică 9 (21) Octombre 1888. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. áTREINATATF................................................40 Fr.— INSERȚIU­NI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani- ȘTIRI LOCALE , ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.. . . . Annncinri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Un \t*. 20 hani• FOAEA INTERESELOR GENERALE s i;i„, "V'i<& n 'Stf* , . , . uF Srtn, £8 -si 5 t C*UVr .P“la*el.,fr‘» (corP«l >“ las’) 26 Vineri Evarist 6- 30 4-58 ______­______________S^m­bătă , Martirul Lukian preotul__________________________________________________________ _____________27 Sâmbătă Sabina 6-82 4-67 CURIERUL (TH. BALASSAN) CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA : 3e primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Pas­­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­- Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter Sc C-o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA a D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, K. C. Alann,criptele nepublicate te vor arde. Un li% 20 bani. La 15. Anul 1588. o orroi^-VasiE Se admite in sinul divanului Ad-hoc din țara Românească, votul din 7 Octombre dat in Moldova, pentru principe străin. Armistițiu de câte­va ore spre a se îngropa, pentru prima oară morții căzuți in luptele din jurul Plevnei. Românii trec Dunărea pe la Oltenița, fac o recunoștere spre Turtu­­caia și ucid mai mulți Turci. Se sfințește din nou Catedrala de la Curtea de Argeș. M. La Domnitorul, visitează pe răniții Români și Ruși, din lupta de la 12 la Dorni Dubli, apoi inspectează avant­ posturile. Barbu Știrbei Vodă, părăsește tronul țerei Românești și pepune pu­terea in manile Rușilor. Biserica Română, cu Mitropolitul și Domnul in frunte, refuză propu­nerea Papei de a se uni cu biserica catolică. TELEGRAME Londra 18 Oct. O scrisore din Bel­grad adresată ziarului „Times“ el­­primit temere în privința starei min­tale a regelui Serbiei. Budapesta 18 Oct. D. Tisza depune proiectul de buget pe 1889 care pre­­sinta un deficit de 7,810,000 fl. adică 5,110,900 fl. mai puțin de­cât în a­­nul 1888. Neapole 18 Oct. Orașul era luminat sen­­será cu gaz, iar escadra cu lumina electrică. Un foc de artificii s’a tras pe piața Plebiscitului. Suveranii au fost forte aplaudați și au stat mult timp pe balconul pala­tului. Viena 18 Oct. împăratul a acordat comitelui de Par, ambasador al Austro- Ungariei pe lângă el. Scaun, punerea în retragere, asupra cererei sale, și­ i-a conferit marele cordon al ordinului sf. Stefan. Viena 18 Oct. „Fremdenblatt“ res­pinge într’un mod energic agitațiunea creată de organele tinerilor cehi în contra alianței cu Germania, adăugând ca în sfârșit e de datoria bătrânilor cehi de a se opune într’un mod serios și eficace la aceste uneltiri inexcusabile. Hemanstadt 18 Oct. Cele trei co­­misiuni au isbusit sâ depărteze dife­rendele încă existente în privința fic­­șărei graniței Austro-Ungariei și Ro­mâniei. Berlin 18 Oct. „Gazeta Națională“ publică o declarațiune semnată de doc­torii Virchow și Waldmayer cari res­ping aserțiunile d-rului Mackenzie pri­­vitore la accelerarea morței lui Fre­­deric III în urma întroducerei a unei canule de cătră doctorul Bergmann. Paris 18 Oct. Se asigura ca o scrisare a principelui de Galles adre­sată împăratului Wilhelm releveza cu vioiciuns pasagiul raportului princi­pelui de Bismark care insipuiază ca împăratul Frederic ar fi fost capabil în 1870 să dea intr’un mod abusiv secrete de ale Statului Curței Engle­­tezei. Numai în urma­ acestui incident principele de Galles nu vor să stea la Viena pe timpul visitei împăratu­lui Wilhelm. Neapoli 18 Oct. Suveranii au ple­cat la Pompei. Aclamațiuni lungi­­ i-a însoțit de la palat la gară. Trupele erau rânduite pe tot drumul. Viena 18 Oct. „Corespondența Po­litică“ află că comandantul marinei, baronul de Sterneck, se va îmbarca săptămâna viitore pentru Pireu, pen­tru a felicita pe Regele Greciei in num­ele împăratului Austriei, cu pri­lejul aniversarei a 25-a a urcărei sa­le pe tron. Soția 18 Oct. Ieri sara vaporul ca­re duce pe regina Greciei, venind din Odesa și mergând la Pireu, a trebuit sa se refugieze la Kavarna in urma unei furtuni violente pe Marea Negra. Câte­va corăbii au dat de fund în rada Varnei. Baden-Baden 18 Oct. Ducesa de Hamilton a murit. • .......................................................................................... * 1 ...1 ---------------------------------------­D­alen,d.a-r-u.1 septuana&xiel­­ fr . ---------------­­i . ._____________________________________________________ fjf --------^IPA 1 kil ... I TIMPUL DIN S­­PTĂMÂNĂ sm NOO [ PIPA | PATRONUL P­|§ jfebS B W Apj^ io Panf %iCn­ TM KP ° i?t?1 Ia­ 0V­­ A^m­r *’ ÍF Duminică ” Wfi§ 1/ «­24 6­ 4 ÍÍ L­uni. Sfinții Evlampie §i Evamplia 22 Luni Tormln la V«*i—v"***!1#!/ L51 k <! 12 M­ar^ • Al- Ar’?81 ° 1>!'IllPT1 . La 10 Octombre. Lună plină cu timp 23 Marti loan din Cap. 6—27 5— 2 17 Morcu­ri Apostolul Prov. Tarah si Andronic , 1­94 ^ «9« i­f La 9. Anul 1857. La 10. Anul 1877. La I­. Anul 1877. La 12. Anul 1886. La 13. Anul 1877. La­­ 4. Anul 1853. IASSI 8 Octombre, 1888. INTERVENIREA STATULUI ȘI RĂSPUNDEREA INDIVIDUALA De cât­va timp constatăm o pornire din ce în ce mai accentuată, la favo­­rea intervențrei Statului sau guvernan­­ților, în organisarea sau regularea a o sumă de cestinoi de ordine economico- socială. Véi cad graba cu care se pro­pun, atât pe cale oficială cât și privată, soluțiuni prin cari se însârcinăză Sta­tul cu lecuirea tuturor nevoilor de cari suferă lumea muncitore, ar crede ci­neva că în țara vostru individul nu însemnăra nimic, iar Statul este ma­rele doctor universal contra tuturor nevoilor sociale. Urmând pe această cale, nu va trece mult timp și in Ro­mânia se va întrona așa numitul so­cialism de Stat, și după partidele ce vor deține puterea, vom avea socialism conservator, democratic, și alte nuanțe. Deja, cetind unele proiecte de legi, gata de a fi depuse pe biroul Came­­rei, vedem că de la teorie s’a trecut la practică, guvernul a apucat calea socialismului conservator. Față cu asemenea apucături credem că fie­care trebuie să le rostim, căci tucând cu toții, am avea aerul că în­cuviințăm acestă inovațiune ce tinde a se întroduce în sistemul nostru de guvernare. Nu pate fi acum cestiunea de a dis­cuta asupra socialismului ca doctrină științifică. Socialismul nesocotit odioi­­<5ra de către economiști și de către Omerii de Stat ’și-a făcut drumul pe nesimțite; ’și-a înmulțit partizanii a­­tât în știință cât și în popor. Astăzi socialismul există ca doctrina științi­fică , și cine s’ar încerca să­-i nege importanța și influența asupra mersu­lui societatei, ar dovedi că nu-și cu­­noște timpul în care trăiește. Sumă de ameliorați noi în condițiunea mun­citorilor, privite odiniora ca utopii so­­cialiste, s’au întrodus prin legi mai în tate statele civilizate. Mai mult, Economia politică orto­doxa, care nu admitea cu nici un preț că socialism­ului este o doctrină ca și alta, economia politica care prin orga­nul lui Ludovic Revbaud (Jiceo): „a vorbi despre socialism este ca cum ar rosti cineva o orațiune funebră“, ea, economia politică, a împrumutat și a primit multe din reformele propuse de socialiști. Nu este clar vorba de a se respinge în mod absolut ori­ce reformă pe te­meiul că ar fi propusă de către cu­tare scala socialistă. Este vorba des­pre pretențiunea unor bărbați de Stat că guvernul este marele reformator în ceetiucile sociale; este vorba despre guvern luând măsuri și propunând legi prin cari­e și întârește a­tot­pu­ternicia, înlăturând respunderea indi­viduală prin deprinderea cetățenilor de a se rezima pe guvern la tote și pentru tote. Admitem că tote legile de felul a­­cesta sunt pornite din dorința de a face binele; nu bănuim absolut ni­mic , cu tote acestea cetindu-le nu le putem opri de a conchide cu dis­tinsul economist englez, d. H. Faw­cett : „ori­ce proiect, cât de bune ar fi intențiunile cari­­ l-au produs, va spori în mod indefinit relele pe cari caută să le ușureze, dacă prin el se slăbește răspunderea individuală, dacă încuragiază poporul să se regime mai puțin pe el însu­și și mai mult pe Stat“. Mai întăiu de tote prin faptul ca s’ar deprinde un popor să aștepte tot de la Stat; să creata că Statul este dator să-i facă casă, să-i cumpere u­­nelte, sa-i asigure bătrânețele, în fine ca el, Stat, să cugete și să prevadă în locul nostru tuturor, printr’acesta chiar nu numai ca se distruge sim­­țimentul de respundere individuala, dar se creadă adevérate pericole pen­tru ordinea sociala. Invețe­sc lumea să aștepte pâinea de la guvern ; creadă poporul ca Statul este dator sa-i dea ceea ce ’i trebue pentru a trăi, și a­­tunci nu numai că s’ar deschide ca­lea despotismului cel mai aricios, dar s’ar pune în pericol în fie­care minut liniștea publică și siguranța Statului. Se citeza, spre a se justifica inter­­venirea Statului în tóte și pentru tute, exemplul reformelor inaugurate și pro­iectate de principele de Bismark. S’ar părea că dacă un bărbat de Stat a reușit să-și capete un mare renume la conducerea afacerilor publice ale țorei sale, prin aceasta chiar devine infailibil în tote; ca ori­ce ar face și ori­ce ar propune este bine făcut și bine propus. Și cu tote acestea isto­ria ne învață la fie­care pagină con­trariul. Nimeni nu pote contesta înal­tele și superiorele calități ale ilustru­lui bărbat de Stat, însă, întru cât pri­vește unele reforme sociale ce a in­trodus, să le fie permis a aștepta ca experiența să ne convingă despre e­­ficacitea lor. Și cu tote acestea tre­­bue notat că reformele inaugurate în Germania se pot explica printr’o sumă de împrejurări cu totul speciale aces­tei țări, împrejurări cari au împins pe guvern să recurgă la o încercare de îmbunătățire a fortei muncitorilor in­dustriali. Cum s’ar putea justifica pro­puneri de re­for­m­e analoge într’o țara care nu se află în împrejurări ca a­­celea ? Nu împărtășim vederile economiș­tilor cari resping în mod sistematic intervenirea Statului, cari susțin ca în influența Statului este în tote co­zurile funestă ori nefolositore. Recu­­noștem că intervenirea Statului este subordinată stimrei de civilisațiune și organisațiunei politice a fie­carui po­por. Cine nu știe ca la întemeierea unui Stat la începutul istoriei popo­­relor, intervenirea Statului este nea­părată. Că acesta intervenire este le­gitimă până când individul ajunge să facă de la sine, în mod spontaneu, ceea ce nu făcea la început de­cât sub influența unei presiuni energice. Recunoștem asemenea că interve­nirea Statului este utilă la poparele unde inițiativa individuală sau nu e­­xistă sau este prea puțin desvoltată. Admitem ca sunt o sumă de atri­­buțiuni pe cari numai Statul le pote îndeplini, pentru că el nu are alt in­teres de­cât interesul public. Ast­fel Statul pare să îndulcescă, să îmbu­neze raporturile dintre diferitele clase ale societatei, împiedecând prin mă­suri diferite, ca egoismul unora sâ nu abuseze de slăbiciunea și necapacitatea altora. El pute lua măsuri pentru măr­ginirea timpului de lucru al copiilor ocupați în fabrici, pentru instrucția lor. Așa fiind s’ar putea pune întreba­rea : cari sunt limitele în cari trebue să se exerciteze intervenirea Statului ! Nimeni nu va putea respunde în mod absolut, de­ore­ce intervenirea este o cestiune de timp, de stare, de cultură și de constituire politica. Positiv că dacă o prea mare intervenire a Sta­tului se traduce prin urmări funeste, de altă parte neamestecul său com­plet este vătămător. Negreșit ca nu cerem o abținere absolută, o anihilare a Statului, căci atunci s’ar întâmpla ceea ce povestește d. E. de Laveleye, despre un președinte al republicii Noua­ Grenada. Președintele, economist îndoctrinat, vesti că de acum înainte, Statul, redus la adevăratul său rol, va lăsa totul pe sama inițiativei indivi­duale. Economiștii aplaudară. După puțin timp, șoselele erau stricate, por­turile potmolite, siguranța dispărută, instrucțiunea în mâinile călugărilor, adică redusă la nimir. Era íntorcerea la starea naturală, la pădurea primi­tivă. Părerea economiștilor asupra inter­­venției Statului, negreșit că este cu desăvârșire exagerată. Și, după cum fl­ce Spencer, o țară unde Statul ar lăsa tot pe seama inițiativei private, ar înfățișa în curând, afară numai dacă acea țară nu ar fi locuită de o rasă care ar poseda într’un grad forte rar simți b­ăutul responsabilitatei gene­rale și o inițiativă escepțională, tabloul Turciei, unde guvernul nu se ocupă cu Dimie. Dar, dacă nu ne unim cu economi­­știi, nu împărtășim nici vederile celor cari fac din Stat a­tot știitor, a tot Organisator. Nu ne­ unim cu cei cari cred că cu decrete și regulamentele așternute în câte­va ore pe hârtie, se pote organisa activitatea economică a unui popor, i se pot resturna din te­melie așezămintele pentru a le înlocui cu ceea ce ei. In­sumcție și suficiența lor, cred ca este mai bine. Merge experiența în industrie, în a­­griculturâ, când proprietarul încearcă pentru sine; eu admitem insă espe­­rimente sociale și economice făcute a­­supra unui popor de către Stat sau de către guvernanții cari ’i cârmuiesc. Cum am putea ore admite ca o mână de omeni numit guvern, să restórne așed­ămintele unei țări, de astă­ fli până mâine ? Fie acei omeni cei mai mari și totuși nu am con­simți ca, intr’o țară liberă, ei sa po­­seze io reformatori a tot ce a exis­tat inainte de dânșii. Legi și deprin­deri, cari există intr’o țară, sunt re­­sultatul unor împrejurări cari nu se pot nesocoti; și, dacă este vorba de reforme, apoi ele să fie făcute trep­tat, după cercetări amănunțite și stu­dii seriose, iar au improvisat de astă­zi până mâine. Cei ce-și propun a face fericirea unei țări cu ordonanțe numai lor cu­noscute, să nu uite că legile evoluți­­unei societăților ne învață ca numai acele reforme sunt durabile cari se fac incet și progresiv. (E. n.)

Next